Faliment. Răspunderea membrilor consiliului de administraţie

Comentarii

0

»

Legea nr. 64/1995, art. 137

Răspunderea administratorilor unei societăţi nu trebuie tratată diferit după cum aceştia au săvârşit fapte sau omisiuni în exercitarea mandatului într-un organ colegial de conducere sau nu, iar pe de altă parte, întrucât deciziile de conducere a activităţii şi supraveghere a activităţii directorilor executivi aparţineau administratorilor, în persoana lor trebuie analizată îndeplinirea sau nu a condiţiilor de atragere a răspunderii personale, în temeiul art. 137 din Legea nr. 64/1995.

Decizia nr. 362/R din 12 iunie 2006 - Ş.G.

Prin sentinţa civilă nr. 358/SIND/2006, Tribunalul Braşov a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor şi a respins acţiunile reclamantelor A.V.A.S. Bucureşti şi D.G.F.P. Braşov împotriva pârâţilor B.H., G.L., M.T. şi S.L.A. având ca obiect atragerea răspunderii materiale.

în motivarea sentinţei, judecătorul-sindic a reţinut următoarele considerente:

Conform înscrisurilor depuse în dosarul de faliment, societatea debitoare SC „L.T.” SA a fost administrată de un consiliu de administraţie, compus din cei patru pârâţi şi numita R.E., decedată. Aceasta din urmă a avut şi calitatea de preşedinte al consiliului de administraţie.

în exercitarea atribuţiilor legale lichidatorul judiciar a depus la dosarul de faliment rapoarte de activitate din care rezultă că societatea nu mai desfăşoară activitate la sediul declarat, în lipsa documentelor contabile fiind accesate doar documentele care se află în baza de date a Administraţiei Financiare Braşov, respectiv bilanţul contabil depus la data de 31.12.2000.

Nu au fost identificate bunuri care să poată fi valorificate în procedura de faliment.

în cauză au fost depuse întâmpinări de pârâţii S.L.A. şi G.L. fiind invocată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, care a fost unită cu fondul cauzei.

în susţinerea acesteia s-a solicitat a se reţine că au avut doar calitatea de membrii ai consiliului de administraţie şi nu administratori cu funcţie operativ executivă, de la numire în această calitate neexercitând direct sau indirect nici un atribut de administrator. Atribuţiile consiliului de administraţie referitoare la conducerea executivă şi la depunerea situaţiilor financiare anuale reveneau directorilor executivi şi nu membrilor consiliului de administraţie.

Au arătat de asemenea că nu au fost convocaţi la nici o şedinţă a consiliului de administraţie şi nici a adunării acţionarilor, neparticipând la luarea vreunei decizii.

Conform actelor constitutive ale societăţii durata mandatelor a expirat după scurgerea unui termen de doi ani după expirarea acestui termen activitatea neputând fi continuată decât în urma aprobării unei hotărâri AGA.

Aceste susţineri au fost reluate şi prin răspunsurile la interogatorii.

Analizând excepţia invocată prin prisma prevederilor legale s-a constatat că aceasta nu este întemeiată, fiind respinsă, deoarece conform prevederilor art. 137 din Legea nr. 64/1995 răspunderea poate fi angajată chiar dacă la data promovării acţiunii pârâţii nu mai au calitatea de administratori, dacă faptele ce se dovedesc împotriva acestora au fost săvârşite în perioada de exercitare a mandatului.

în cauză nu s-au produs astfel de dovezi împotriva pârâţilor.

Din analiza conţinutului faptelor care pot face obiectul unei acţiuni pentru atragerea răspunderii se poate trage concluzia că forma de vinovăţie avută în vedere de legiuitor este în marea majoritate a acestora vinovăţia, făptuitorul urmărind un anumit scop determinat care slujeşte unui interes personal.

La nivelul unui organ colegial intenţia de fraudare se poate manifesta doar sub forma deciziei adoptate de membrii consiliului de administraţie.

Prin art. 24 din statutul societăţii debitoare s-a stabilit că activitatea de conducere operativă a societăţii va fi asigurată de un director general şi de directori executivi împuterniciţi de consiliul de administraţie. Astfel, aceştia se ocupă de executarea deciziilor consiliului de administraţie şi comitetului de direcţie, precum şi de operaţiunile care duc la împlinirea obiectului de activitate.

Rezultă că răspunderea pentru organizarea conducerii contabilităţii şi privitoare la operaţiunile cu caracter patrimonial aparţine conducerii executive la nivelul unei societăţi pe acţiuni.

în cauză nu s-a dovedit că pârâţii au adoptat vreo decizie care să slujească vreunui interes personal şi care să se manifeste în vreuna din formele expres prevăzute de art. 137 din lege, astfel încât acţiunile fiind neîntemeiate faţă de aceste prevederi au fost respinse.

împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A.V.A.S. Bucureşti pentru următoarele motive:

Având în vedere calitatea de administratori a părţilor este irele-vantă motivaţia judecătorului-sindic potrivit căreia activitatea de conducere operativă a societăţii a fost asigurată de un director general şi de directori executivi. Potrivit art. 70 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, aceştia au avut cunoştinţă sau ar fi trebuit să cunoască toate deciziile directorilor executivi şi, în situaţia în care ar fi constatat nereguli, să dispună măsuri pentru reglementarea situaţiilor create. în continuare se arată că administratorii societăţii se fac vinovaţi de săvârşirea făpte-lor prevăzute de art. 137 alin. (1), lit. c), d) şi e) din Legea nr. 64/1995, aşa cum rezultă din probele dosarului.

Recursul este fondat.

Distincţia pe care judecătorul-sindic o face între consiliul de administraţie şi conducerea executivă a unei societăţi din perspectiva răspunderii civile pentru faptele prevăzute la art. 137 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 este irelevantă.

Consiliul de administraţie este un organ colegial care decide asupra operaţiilor cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului societăţii, afară de restricţiile prevăzute de lege sau de actele constitutive. El numeşte funcţionarii societăţii, între care se numără şi directorii executivi şi, în acelaşi timp, este obligat să cunoască toate deciziile acestora din urmă. Dacă există nereguli, trebuie să dispună măsuri în consecinţă.

Astfel, răspunderea membrilor consiliului de administraţie trebuie analizată conform dreptului comun, răspunderea pentru actele săvârşite sau pentru omisiuni - aşa cum se invocă în speţa de faţă, nu priveşte doar pe administratorii care au făcut să se constate, în registrul deciziilor consiliului, împotrivirea lor şi au înştiinţat despre aceasta pe cenzorii societăţii.

în concluzie, răspunderea administratorilor unei societăţi nu trebuie tratată diferit funcţie de situaţia dacă aceştia au săvârşit fapte sau omisiuni în exercitarea mandatului într-un organ colegial de conducere sau nu, şi pe de altă parte, întrucât deciziile de conducere a activităţii şi supraveghere a activităţii directorilor executivi aparţin acestora, în persoana lor trebuie analizată îndeplinirea sau nu a condiţiilor de atragere a răspunderii personale în temeiul art. 137 din Legea nr. 64/1995.

Or, cum judecătorul-sindic nu a realizat această cenzură concretă, Curtea, în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ. a casat hotărârea cu trimitere spre rejudecare în aceste limite.

<

Vezi şi alte speţe de drept comercial: