Hotărâre judecătorească. Neindicarea motivelor de fapt şi de drept. Nulitate
| Comentarii |
|
Neindicarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia instanţei atrage nulitatea hotărârii.
(Secţia comercială, decizia nr. 336/1994)
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Tulcea, reclamanta Societatea Comercială “F.” - SA Tulcea a chemat în judecată pe pârâta Societatea Comercială “C.” - SA. Slobozia, solicitând a se dispune obligarea pârâtei la plata contravalorii chiriei actualizată, pentru bunul închiriat.
Prin sentinţa civilă nr. 3.093/18.09.1992, Judecătoria Tulcea şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.
Prin sentinţa civilă nr. 1.926/22.04.1993, Judecătoria Slobozia a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
S-a reţinut că între părţi a intervenit o convenţie, prin care reclamanta se obligă să pună la dispoziţia pârâtei o cameră frigorifică, pârâta urmând să achite contravaloarea chiriei stabilite, chirie ce putea fi modificată trimestrial, în funcţie de noile preţuri ale economiei de piaţă, termenul de închiriere fiind până în decembrie 1991.
S-a reţinut, de asemeni, că reclamanta a solicitat pârâtei o chirie majorată, că aceasta din urmă a refuzat plata, dar reclamanta avea obligaţia să supună această situaţie arbitrării ministerului de resort, care urma să negocieze situaţia litigioasă dintre părţi.
întrucât nu s-a urmat această procedură, instanţa a apreciat acţiunea ca neîntemeiată.
Sentinţa civilă a Judecătoriei Slobozia a fost apelată de către reclamantă.
Tribunalul Ialomiţa, prin decizia civilă nr. 74A/18.02.1994, a respins apelul, ca nefondat.
S-a arătat că tribunalul este competent să judece apelul, potrivit art. 2 din Legea nr. 59/1993.
Nu se arată motivele de fapt şi de drept în temeiul cărora şi-a format convingerea şi a respins apelul, tribunalul făcând referire doar la excepţia de necompetenţă.
Decizia civilă pronunţată de Tribunalul Ialomiţa a fost recurată de către reclamantă, aceasta criticând-o sub aspectul nemotivării respingerii apelului.
Potrivit art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, în cazul în care instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost regulat citată la administrarea probelor şi la dezbaterea fondului, instanţa de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanţei care a pronunţat hotărârea casată sau altei instanţe de acelaşi grad.
în urma analizei efectuată în cauză, Curtea de Apel Bucureşti - secţia comercială a constatat că Tribunalul Ialomiţa nu a invocat în cuprinsul hotărârii motivele de fapt şi de drept în temeiul cărora şi-a format convingerea şi a respins apelul declarat, această instanţă referindu-se doar la excepţia de necompetenţă, fapt pentru care a admis recursul declarat, conform art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, a casat decizia civilă pronunţată de Tribunalul Ialomiţa şi a trimis cauza spre rejudecare la această instanţă.
| ← Contract de vânzare-cumpărare. Rezoluţiune. Repunerea... | Executarea creanţelor datorate de instituţiile publice.... → |
|---|
