Insolvență. Concordat preventiv.
| Comentarii |
|
Inaplicabilitatea dispoziţiilor Legii nr. 381/2009 privind concordatul preventiv în cazul imposibilităţii de achitare a datoriilor exigibile.
În conformitate cu dispoziţiile art.1 din Legea 381/2009, privind concordatul preventiv, aceasta se aplică persoanelor juridice care organizează întreprinderea aflată în dificultate financiară, fără a fi în stare de insolvenţă. Potrivit art.3 lit.b din acelaşi act normativ, întreprinderea în dificultate este întreprinderea al cărei potenţial de viabilitate managerială şi economică se află într-o dinamică descrescătoare, dar al cărei titular execută sau este capabil să execute obligaţiile exigibile.
Din interpretarea textelor de lege invocate, reiese că legiuitorul a prevăzut ca o condiţie de aplicare a procedurii speciale a concordatului preventiv, pe aceea ca persoana juridică organizată într-o întreprindere să se afle în dificultate financiară, iar nu în stare de insolvenţă.
Prin sentinţa nr. 1/2013 din 3 ianuarie 2013, pronunţată de judecătorul sindic de la Tribunalul Mehedinţi - Secţia a II-a Civilă, de contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr.12530/101/2012, s-a respins cererea formulată de debitorul SCOSRL Drobeta Turnu Severin, având ca obiect deschiderea procedurii concordatului preventiv.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut că, potrivit art.1 din Legea nr.381/2009, procedura prevăzută de această lege se aplică persoanelor juridice care organizează o întreprindere aflată în dificultate financiară, fără a fi în stare de insolvenţă.
Procedura concordatului preventiv si a mandatului ad-hoc este aplicabilă numai persoanelor juridice, care desfăşoară o întreprindere, în sensul economic al termenului şi care se află într-o stare de dificultate financiară.
A apreciat că legiuitorul a înţeles, prin adoptarea Legii nr.381/2009, să acorde posibilitatea debitorilor care se află într-o dificultate financiară să aibă la îndemână un mecanism juridic pentru înlăturarea acesteia.
Concordatul preventiv reprezintă o procedură voluntară, spre deosebire de procedura insolvenţei, care este o procedura judiciară şi obligatorie.
În consecinţă, s-a apreciat că procedura concordatului preventiv este un beneficiu acordat debitorului aflat în stare de dificultate financiară.
Judecătorul sindic a mai reţinut că starea de dificultate financiară este definită de legiuitor prin art.3 lit. b din Legea nr.381/2009, potrivit căruia întreprinderea în dificultate este întreprinderea al cărei potenţial de viabilitate managerială şi economică se află într-o dinamică descrescătoare, dar al cărei titular execută sau este capabil să execute obligaţiile exigibile.
Aşadar, a apreciat că acest beneficiu nu poate profita acelor debitori care se află într-o stare de insolvenţă.
Potrivit art.3 alin.1 pct.1 lit. a si b din Legea nr.85/2006, insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate cu fondurile băneşti de care dispune la data scadenţei.
Insolvenţa este vădită atunci când, debitorul, după 90 zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa, către unul sau mai mulţi creditori.
Până la pronunţarea unei sentinţe, de către judecătorul sindic, de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitorului poate exista o stare de insolvenţă de fapt, iar, ulterior pronunţării de către judecătorul sindic a unei sentinţe ori încheieri executorii de deschidere a procedurii insolvenţei debitorului, starea de insolvenţă devine una de drept.
In speţă, s-a reţinut că debitorul înregistrează datorii fiscale în valoare de 80.782 lei, aşa cum rezultă din certificatul de atestare fiscală depus la dosar, cât şi datorii faţă de alţi creditori, conform listei creditorilor depusă la dosar.
Având în vedere extrasele de cont depuse la dosar, din care rezultă disponibilităţile băneşti ale debitorului, precum şi încasările şi plăţile efectuate de debitor, în ultimele 3 luni anterior introducerii cererii, aşa cum sunt reflectate în registrul de casă, s-a reţinut că debitorul se află în stare de insolvenţă, nu în dificultate financiară şi, prin urmare, nu poate beneficia de procedura concordatului preventiv, prevăzută de Legea nr.381/2009.
Impotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Mehedinţi, în termen legal, a declarat recurs debitoarea SCOSRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de recurs, debitoarea SCOSRL a invocat că hotărârea s-a pronunţat cu aplicarea greşită a legii, întrucât judecătorul sindic nu trebuia să analizeze, în mod concret, situaţia economică a societăţii ori dacă societatea se află în dificultate financiară sau insolvenţă, ci, potrivit art.14 din Legea 381/2009, acesta trebuia numai să verifice dacă societatea este exceptată de la această procedură şi să numească conciliatorul provizoriu.
La data de 05.04.2013, a fost depus un memoriu de către SNL, prin care a invocat că este creditor garantat al debitoarei şi că a declanşat procedura executării silite împotriva acesteia, ce formează obiectul dosarului 316/2012.
In cauză nu a fost depusă întâmpinare.
Analizând sentinţa pronunţată de judecătorul sindic de la Tribunalul Mehedinţi prin prisma motivelor de recurs invocate şi dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea a constatat că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Prin cererea promovată la data de 17.12.2012, debitoarea SCOSRL a solicitat, în temeiul dispoziţiilor Legii 381/2009, aplicarea procedurii concordatului preventiv, motivat de faptul că intenţionează să redreseze din punct de vedere financiar activitatea societăţii şi să ajungă la zi cu plata datoriilor faţă de creditori.
Din examinarea certificatului de atestare fiscală nr.38959 din 13.12.2012, emis de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi (fila 5 dosar fond) şi a înscrisurilor depuse de creditorul SNL (filele 7-21 dosar recurs), reiese că debitoarea figurează cu o obligaţie fiscală de plată exigibilă în cuantum de 80.782 lei şi că împotriva acesteia a fost încuviinţată procedura executării silite pentru recuperarea împrumutului de 120.000 lei, acordat de creditorul SNL, conform contractului de împrumut cu garanţie imobiliară autentificat prin încheierea nr.1653 din 09.08.2011 la BNPBMP.
In conformitate cu dispoziţiile art.1 din Legea 381/2009, legea privind concordatul preventiv se aplică persoanelor juridice care organizează întreprinderea aflată în dificultate financiară, fără a fi în stare de insolvenţă, iar, potrivit art.3 lit.b din acelaşi act normativ, întreprinderea în dificultate este întreprinderea al cărei potenţial de viabilitate managerială şi economică se află într-o dinamică descrescătoare, dar al cărei titular execută sau este capabil să execute obligaţiile exigibile.
Din interpretarea textelor de lege invocate, reiese că legiuitorul a prevăzut ca şi condiţie de aplicare a procedurii speciale a concordatului preventiv, ca persoana juridică, organizată într-o întreprindere, să se afle în dificultate financiară, iar nu în stare de insolvenţă.
Or, starea de dificultate financiară, astfel cum este definită de lege, presupune ca persoana juridică să fie capabilă să execute obligaţii exigibile.
În speţă, astfel cum s-a relevat, Curtea a constatat că debitoarea nu îndeplineşte această condiţie legală, aşa cum, în mod corect, a apreciat judecătorul sindic, având obligaţii fiscale de plată exigibile neachitate, în cuantum de 80.782 lei şi un împrumut nerestituit în sumă de
120.000 lei, pentru care s-a declanşat procedura executării silite.
În acest context, Curtea a apreciat ca nefondată critica recurentei debitoare, ce vizează faptul că judecătorul sindic nu avea atribuţii referitoare la analiza situaţiei economice a societăţii şi a stării de dificultate financiară sau insolvenţă, întrucât procedura specială a concordatului preventiv, reglementată de Legea 381/2009, nu se aplică în mod automat şi fără a se face nicio distincţie în ceea ce priveşte situaţia economico-financiară a persoanei juridice.
Legiuitorul a prevăzut, în mod expres, care este categoria persoanelor juridice, ce beneficiază de această procedură şi condiţia pe care persoana juridică trebuie să o îndeplinească, aceea de a se afla în stare de dificultate financiară, fiind excluse persoanele juridice aflate în insolvenţă, adică cele care nu au fonduri băneşti suficiente pentru plata datoriilor exigibile.
Or, debitoarea SCOSRL nu are fonduri băneşti suficiente pentru plata datoriilor exigibile, aflându-se în stare de insolvenţă, iar nu în cea de dificultate financiară, astfel încât este exceptată de la aplicarea procedurii speciale a concordatului preventiv, procedură reglementată de Legea nr.381/2009.
Judecătorul sindic a verificat strict doar dacă debitoarea SCOSRL face parte din categoria persoanelor juridice cărora li se aplică procedura specială a concordatului preventiv, ori dacă aceasta este exclusă.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse şi textele de lege invocate, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, a respins recursul ca nefondat.
(Decizia nr. 502 din data de 10.04.2013 - Secţia a II-a Civilă, rezumat judecător Lotus Gherghină)
| ← Insolvență. Obligaţii rezultate dintr-un antecontract de... | Insolvență. Cerere de antrenare răspundere conform art. 138... → |
|---|
