Insolvență. Contestaţie măsuri administrator judiciar/lichidator conform art. 21 din Legea nr. 85/2006. Condiţii. Calitate procesuală.
| Comentarii |
|
Potrivit art.21 alin.1şi 2 din Lg.85/2006: „(1) Administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care şi-a îndeplinit atribuţiile, precum şi o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului. (...) (2) Debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar ”
Aşa cum rezultă din textul citat pot fi contestate numai „măsurile” luate de către administratorul judiciar/ lichidator şi numai de către persoanele stabilite la alin.2, judecătorul sindic neputându-se autosesiza cu privire la acestea, ci doar să soluţioneze aceste contestaţii potrivit art.11 alin.1 lit.i din Legea nr. 85/2006.
Prin încheierea din data de 20 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi Secţia a-II-a Civilă, de contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 3904/101/2008, a fost infirmat raportul de activitate depus de lichidatorul judiciar CIT - FTSPRL în şedinţa publică din 30 ianuarie 2013. A fost admisă cererea formulată de reprezentantul creditoarei AFPDTS.
S-a dispus întocmirea unei raport detaliat de către lichidatorul judiciar CIT - FTSPRL, din anul 2008 şi până în prezent, în care să precizeze următoarele: cauzele şi motivele pentru care s-a tergiversat procedura insolvenţei, persoanele vinovate şi măsurile concrete pe care le-a propus lichidatorul judiciar pentru valorificarea bunului imobil” HCV” şi finalizarea procedurii, dat fiind faptul că societatea debitoare SCMSSRL a intrat în procedura falimentului la data de 28.05.2011; motivul pentru care nu a colaborat lichidatorul judiciar şi nu a consultat în scris ceilalţi creditori cu privire la procedura de valorificare a bunului imobil şi măsurile care trebuie luate pentru organizarea şi desfăşurarea unor licitaţii publice eficiente pentru a se atinge scopul-valorificarea bunului, având în vedere că toate licitaţiile au eşuat tocmai datorită măsurilor luate în acest sens, numai de creditorul” majoritar” şi de către lichidatorul judiciar desemnat de aceasta; motivele pentru care a fost sesizat organul de cercetare penală cu privire la VV, deşi din actele contabile încheiate după deschiderea procedurii insolvenţei, aflate la dosarul cauzei, rezultă că o parte au fost încheiate în numele sau de către NM.
S-a pus în vedere lichidatorului judiciar CIT - FTSPRL, prin reprezentant IG, să depună la dosarul cauzei acest raport detaliat cu cinci zile anterior termenului de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a avut în vedere faptul că au fost formulate de creditoarea AFPDTS obiecţiuni întemeiate la raportul de activitate depus de lichidatorul judiciar la data de 30 ianuarie 2013.
Astfel, judecătorul sindic a apreciat că atât licitaţia publică organizată în vederea valorificării bunului imobil aparţinând debitoarei SCMSSRL, cât şi demersurile făcute la organele de cercetare penală, respectiv Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa, au fost formale, cu scopul vădit al creditoarei NM de a nu se valorifica bunul imobil, precum şi faptul că, deşi lichidatorul judiciar CIT - FTSPRL a pretins în raportul de activitate din 30.01.2013 că s-a elaborat o nouă strategie de valorificare, licitaţiile organizate în acest scop s-au desfăşurat ca şi cele anterioare, adică la sediul lichidatorului judiciar şi cu un anunţ publicat într-un singur ziar, fiind soldate cu eşec.
De asemenea, interesul creditoarei ”majoritare” NM, singura cu care a colaborat lichidatorul judiciar CIT - FTSPRL, aşa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, reiese că este acela de a nu se valorifica bunul imobil, fapt rezultat şi din opoziţia acesteia de a intra societatea în faliment, dovada fiind recursul formulat şi actele contabile încheiate de cei doi creditori NM şi VV, cercetaţi penal în prezent pentru infracţiunea de bancrută frauduloasă, conform adresei eliberate de organele de cercetare penală.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs la data de 20 martie 2013 lichidatorul CIT-FTS.P.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivare s-a arătat că judecătorul şi-a depăşit atribuţiile stabilite în Legea nr.85/2006, punând în vedere lichidatorului judiciar o serie de obligaţii care privesc managementul procedurii.
S-a mai arătat că judecătorul sindic a mai infirmat în trecut rapoarte, însă, în urma recursului formulat, Curtea de Apel Craiova a înlăturat dispoziţia de infirmare.
S-a susţinut că ANAF Drobeta Turnu Severin nu a formulat obiecţiuni la raport conform art.21 alin.2 din Legea insolvenţei, ci a solicitat doar întocmirea de către lichidator a unui raport amănunţit cu privire la durata procedurii insolvenţei, fapt consemnat în încheiere. Restul motivelor enunţate au fost invocate de judecătorul sindic.
In ce priveşte modalitatea de organizare a licitaţiilor, lichidatorul a arătat că s-au efectuat demersurile necesare expunerii pe piaţă a bunului imobil aparţinând debitoarei prin publicarea de anunţuri în ziarele Adevărul (16.05.2012), Bursa(16.05.2012), Piaţa Severineană (18.05.2012). Aceste demersuri au fost consemnate în raportul de activitate din 18.05.2012.
Locaţia în care au fost organizate licitaţiile, respectiv sediul lichidatorului, a avut la bază criteriul cheltuielilor, organizarea lor la locul situării imobilului fiind de natură a produce cheltuieli semnificative. Acest motiv a mai fost discutat prin încheierea din 23.05.2012, când a fost infirmat raportul de activitate din 17.05.2012, măsură înlăturată în recurs de Curtea de Apel Craiova.
Lichidatorul nu colaborează doar cu creditorul majoritar NM, ci cu toate persoanele interesate, publicând în BPI toate măsurile întreprinse şi documentele nelucrate şi cu privire la acest aspect s-a mai pronunţat Curtea de Apel Craiova prin decizia nr.4/09.07.2012.
Potrivit art.21 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic nu poate infirma raportul de activitate al lichidatorului, numai creditorii putând formula contestaţie. Cum opoziţia DGFP Mehedinţi din 20.03.2013 nu poate fi asimilată unei contestaţii, măsura judecătorului sindic de infirmare a raportului apare, în opinia lichidatorului, ca nelegală.
In drept au fost invocate dispoziţiile art.8 alin.1, art.11 alin.2 şi art.12 alin.1 din Lg.85/2006.
Analizând cauza prin prisma criticilor formulate, Curtea a apreciat recursul fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.21 alin.1şi 2 din Lg.85/2006: „(1) Administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care şi-a îndeplinit atribuţiile, precum şi o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului. (...) (2) Debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar”
Aşa cum rezultă din textul citat pot fi contestate numai „măsurile” luate de către administratorul judiciar/ lichidator şi numai de către persoanele stabilite la alin.2, judecătorul sindic neputându-se autosesiza cu privire la acestea, ci doar să soluţioneze aceste contestaţii potrivit art.11 alin.1 lit.i din Legea nr. 85/2006.
Faţă de raportul de activitate depus la dosar la 30.01.2013 de lichidator CIT-FTS.P.R.L, a formulat obiecţiuni creditoarea AFP DTS la 01 februarie 2013. În cadrul acestor obiecţiuni, s-a solicitat refacerea raportului, în sensul convocării adunării generale a creditorilor debitoarei SCMSSRL la sediul debitoarei sau la sediul imobilului din averea acesteia, pentru a putea fi prezenţi toţi creditorii din tabelul de creanţe. S-a susţinut că lichidatorul a colaborat numai cu creditorul majoritar NM, ignorând restul creditorilor.
Astfel, Curtea a observat că, prin contestaţia formulată, creditoarea AFPDTS critică numai modul de convocare a adunărilor generale, respectiv a locaţiei convocării şi nu măsuri concrete luate de lichidator, potrivit art.21 alin.2 din Legea nr. 85/2006.
Cu privire la acest aspect, Curtea a constatat că art.13 din Legea nr. 85/2006 nu reglementează locul unde urmează a se întruni adunarea generală a creditorilor, însă dă posibilitatea creditorilor de a fi reprezentaţi în aceste adunări de împuterniciţi sau chiar să voteze prin corespondenţă. În consecinţă, stabilirea locaţiei adunării creditorilor la sediul lichidatorului nu contravine dispoziţiilor Legii nr.85/2006, nu împiedică posibilitatea desfăşurării legale a acesteia şi poate constitui, în cazul de faţă, o modalitate de reducere a cheltuielilor de procedură.
Deşi prin contestaţia formulată, creditoarea AFP Drobeta Turnu Severin nu arată în ce fel lichidatorul a înţeles să colaboreze numai cu creditorul majoritar NM, judecătorul sindic reţine, în încheierea din 20.02.2013, că lichidatorul colaborează numai cu aceasta, fără a explica în ce mod şi care sunt dovezile în reţinerea afirmaţiei respective.
Mai mult, aceste afirmaţii nu se încadrează în dispoziţiile art.21 alin.2 din Legea nr. 85/2006 în care se dă posibilitatea contestării numai a măsurilor lichidatorului, creditorul AFP Drobeta Turnu Severin neinvocând nicio măsură luată de lichidator şi cuprinsă în raportul de activitate, referitoare la favorizarea creditorului NM.
În ce priveşte modul de desfăşurare a licitaţiilor în vederea vânzării imobilului aflat în averea debitoarei, acesta a fost stabilit de adunarea creditorilor din 10.01.2013 (fila 2 a raportului lichidatorului).
Cum această hotărâre nu a fost contestată în condiţiile art.14 alin.7 şi 8 din Legea nr. 85/2006, Curtea a reţinut că ea nu poate fi contestată de judecătorul sindic în nicio situaţie, cu atât mai mult pe calea contestaţiei la raportul lichidatorului cu privire la derularea procedurii.
Mai mult, modul cum se desfăşoară licitaţia nu a făcut obiectul contestaţiei creditoarei AFP Drobeta Turnu Severin, conform art.21 alin.2 din Legea nr.85/2006, astfel încât invocarea sa din oficiu de către judecătorul sindic a fost apreciată ca nelegală.
Tot în temeiul art.21 din Lg.85/2006, judecătorul sindic poate să admită sau să respingă contestaţia formulată, să dispună refacerea măsurilor contestate, dar nu este reglementată posibilitatea „infirmării” raportului de activitate.
Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse, Curtea a reţinut că judecătorul sindic a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, astfel încât, în baza art.304 pct.9, art. 3041 şi art.312 Cod procedură civilă, a admis recursul lichidatorului şi a modificat în totalitate încheierea din 20.02.2013, pronunţată în dosarul de faţă, în sensul că a respins contestaţia creditoarei AFP Drobeta Turnu Severin la raportul de activitate depus de lichidator la data de
30.01.2013. (Decizia nr. 799/16.05.2013 - Secţia a II-a Civilă, rezumat judecător Lotus Gherghină)
| ← Insolvență. Cerere de antrenare răspundere conform art. 138... | Insolvență. Acte frauduloase în accepţiunea art. 80 lit. b... → |
|---|
