Insolvență. Cerere de antrenare răspundere conform art. 138 lit. a şi d din Legea nr. 85/2006. Administratori sociali succesivi. Solidaritate.
| Comentarii |
|
Art. 138(4) din Legea nr.85/2006 prevede că în caz de pluralitate de administratori, răspunderea este solidară cu condiţia ca apariţia stării de insolvenţă să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care şi-au exercitat mandatul ori au deţinut poziţia care ar fi putut cauza insolvenţa.
Administratorii succesivi ai societăţii debitoare au obligaţia de a îndeplini îndatoririle prevăzute de actul constitutiv şi de lege.
Atâta timp cât activitatea societăţii nu este suspendată şi această hotărâre nu este înregistrată în evidenţele ORC, există obligaţia pentru reprezentantul societăţii-administrator de ţinere a contabilităţii conform legii.
Procesul verbal de predare primire documente firmă face dovada că şi noul administrator social a cunoscut starea societăţii, în contextul în care în procesul - verbal se menţionează că acesta se obligă să acopere pasivul şi că are cunoştinţă de toate litigiile în care este implicată societatea.
Prin sentinţa nr.46/04.02.2013 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi - Secţia a II-a Civilă, de contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 3275/101/2012/A2, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul CIIGV, în calitate de administrator judiciar al debitoarei SCSPGSRL, în contradictoriu cu pârâţii BC şi MC. Au fost obligaţi pârâţii, în solidar, să suporte din averea personală pasivul neacoperit al debitoarei SCSPGSRL până la concurenţa sumei de 1.169.743,50 lei conform tabelului definitiv consolidat al creanţelor.
Pentru a se pronunţa astfel, judecătorul sindic a reţinut următoarele:
În practica judiciară s-a decis că obligaţia depunerii actelor prevăzute de art.28 revine administratorului în funcţie la data deschiderii procedurii.
Art. 73 alin.1 lit. c şi e din Legea nr.31/1990 prevede că administratorii sunt solidar răspunzători faţă de societate pentru existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere şi stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun, instituind astfel o răspundere solidară a administratorilor(în situaţia în care sunt doi sau mai mulţi administratori) faţă de societate.
Art. 10(1) din Legea nr.82/1991 prevede că răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii la persoanele prevăzute la art.1 (societăţile comerciale, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice) revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii respective.
Pârâtul MC a fost asociat şi administrator al societăţii până la data de 25.10.2011, iar începând cu data 25.10.2011 a devenit asociat pârâtul BC care a fost desemnat să şi administreze societatea, aşa cum rezultă din actul constitutiv actualizat al societăţii( filele14 -17 dosar).
La data de 27.10.2011 pârâtul MC a procedat la predarea către pârâtul BC a documentelor aparţinând SCSPGSRL menţionate în procesul verbal de predare-primire documente firmă ( filele 20-28 dosar), proces verbal ce a fost semnat de părţi şi autentificat ulterior de notarul public OD conform încheierii de autentificare nr.2858/06.12.2011, astfel că nu pot fi reţinute susţinerile pârâtului BC în sensul că nu i-au fost predate documentele şi bunurile societăţii.
Aşadar pârâtul BC era administrator al societăţii debitoare la data deschiderii procedurii insolvenţei şi prin urmare aveau obligaţia să depună la dosarul nr.3275/101/2012 al Tribunalului Mehedinţi, în care a fost deschisă procedura insolvenţei prin sentinţa nr. 288/2012 din 17 mai 2012, toate actele prevăzute de art.28 al.1 din Legea nr.85/2006.
Pârâtul nu a depus la dosarul cauzei toate actele prevăzute de art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Din analiza datelor aflate pe portalul Ministerului Finanţelor cuprinse în bilanţul contabil sintetic aferent anului 2010 a rezultat că debitorul avea înregistrate active imobilizate în valoare de 239.194 lei şi sume de încasat de la debitori diverşi, inclusiv administrator social de 258.656 lei. Datoriile totale înregistrate la acea dată erau în cuantum de 934.892 lei.
Cu privire la activele imobilizate, în lipsa unor documente de evidenţă primară, s-a prezumat că au fost utilizate în interes propriu sau în interesul altor persoane, faptă prevăzută de art.138 alin.1 lit. a din Legea nr.85/2006.
Faţă de situaţia de fapt expusă de lichidator şi dovedită cu înscrisurile depuse la dosar, instanţa a apreciat că starea de insolvenţă a debitorului a fost cauzată prin aceea că nu s-a ţinut contabilitatea societăţii în conformitate cu legea şi s-au folosit fondurile băneşti şi bunurile societăţii în interes personal sau al altor persoane.
În consecinţă, s-a apreciat că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art.138 alin.1 lit. a şi d din Legea nr.85/2006 în conformitate cu care se poate dispune ca pasivul debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportat de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, prin aceea că au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane şi că nu au ţinut contabilitatea societăţii în conformitate cu legea.
Art. 138(4) din Legea nr.85/2006 prevede că în caz de pluralitate de administratori, răspunderea este solidară, cu condiţia ca apariţia stării de insolvenţă să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care şi-au exercitat mandatul ori au deţinut poziţia care ar fi putut cauza insolvenţa.
Starea de insolvenţă a debitoarei exista la momentul la care pârâtul BC a devenit asociat şi administrator al SCSPGSRL, aşa cum rezultă din certificatul de atestare fiscală nr. 4432/28.03.2012 anexat la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, adresa nr. 2589/24.02.2012 a AFP Orşova (fila 19 dosar) şi din procesul verbal de predare-primire documente firmă (fila 28 dosar), bilanţul contabil aflat pe portalul Ministerului de Finanţe. Aşadar, apariţia stării de insolvenţă este contemporană perioadei de timp în care a fost exercitat mandatul de administrator de pârâtul MC şi anterioară perioadei de timp în care şi-a exercitat mandatul de administrator pârâtul BC.
Având în vedere că pârâţii au fost succesiv administratori ai societăţii debitoare, calitate în care aveau obligaţia de a îndeplini îndatoririle prevăzute de actul constitutiv şi de lege, iar aceştia nu au ţinut contabilitatea potrivit legii şi au folosit fondurile băneşti şi bunurile societăţii în interes personal sau al altor persoane, acţiunea a fost admisă şi au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 1.169.743,50 lei ce rezultă din tabelul definitiv consolidat al creanţelor.
Impotriva acestei sentinţe au formulat recurs pârâţii MC, la 21.02.2013 şi BC, la 22.02.2013, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
In motivare, recurentul MC a arătat că a fost administrator al societăţii SC SPGSRL de la data înfiinţării acesteia şi până la 25.10.2011, dată când a fost revocat din funcţia de administrator. La aceeaşi dată a predat arhiva şi bunurile societăţii către noul administrator, BC, conform procesului verbal de predare-primire autentificat la BNPOD.
Recurentul a mai arătat că a ţinut contabilitatea conform legii pe toată durata administrării societăţii şi că toate actele se află în posesia pârâtului BC.
La data predării documentelor contabile, societatea nu se afla în insolvenţă şi nu exista o justificare pentru a solicita deschiderea procedurii.
Totodată nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, lichidatorul nedovedind săvârşirea vreunei fapte prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 pe perioada cât recurentul a avut calitatea de administrator al debitoarei. De asemenea, nu există probe nici în sensul conducerii la insolvenţă a debitoarei prin faptele recurentului, în acest sens fiind şi practica judiciară.
Recurentul BC a arătat că debitoarea nu mai desfăşura activitate din septembrie 2011, fapt cunoscut de lichidator, astfel că nu se justifică formularea cererii de antrenare a răspunderii şi împotriva sa, starea de insolvenţă a debitoarei datând din perioada fostului administrator social.
Recurentul susţine că nu a primit actele contabile ale societăţii, semnând procesul verbal fără a-l citi, nefiindu-i predate nici bunurile debitoarei.
Nu a întocmit documente în numele debitoarei deoarece nu a mai desfăşurat deloc activitate după preluarea administrării societăţii, fiind înşelat de fostul administrator, care a profitat de vârsta sa înaintată.
Analizând cauza, prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază recursurile nefondate pentru următoarele considerente:
In ceea ce priveşte recursul formulat de recurentul MC:
Potrivit art.138 alin.1 lit.a şi lit.d din Legea nr. 85/2006:” 1) În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvenţă a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
d) au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea”
Instanţa de fond a reţinut faptul că starea de insolvenţă a apărut în perioada cât recurentul MC a fost administrator al debitoarei.
De altfel, atât din procesul verbal de predare primire încheiat de cei doi administratori şi autentificat la 06.12.2011, cât şi din raportul de activitate al administratorului judiciar CIIGV ( filele 4-5 dosar fond) rezultă că starea de insolvenţă a debitoarei a apărut încă din perioada de administrare a debitoarei de către MC.
Astfel, din informaţiile preluate de administratorul judiciar de pe portalul Ministerului de Finanţe rezultă că datoriile totale, la finalul anului 2010 erau de 934.892 lei; la 24 februarie 2012 erau de 914.588 lei numai la AFP Orşova conform adresei nr. 2589/24.02.2012-fila 19 dosar de fond, cifră apropiată de pasivul din prezent (1.169.743,50 lei, conform tabelului definitiv consolidat-filele 83-84 dosar fond). Această evoluţie crescătoare a datoriilor SCSPGSRL dovedeşte starea de insolvenţă în care se afla debitoarea încă de la sfârşitul anului 2010.
În mod corect a apreciat instanţa de fond faptul că din lipsa documentelor contabile, coroborată cu starea de insolvenţă a debitoarei şi perioada îndelungată în care societatea a continuat să funcţioneze în aceste condiţii, rezultă concluzia folosirii bunurilor societăţii în interes propriu, dar şi neţinerea unei contabilităţi în conformitate cu legea.
Simplul fapt al predării documentelor contabile şi al bunurilor mobile către noul administrator social BC, nu îl exonerează pe recurentul MC de răspunderea prevăzută de art.138 alin.1 lit. a şi d din Lg.85/2006, cu atât mai mult cu cât această predare a avut loc cu numai 3 luni înainte de formularea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei şi nu vizează toate activele debitoarei.
Existenţa unor contracte în derulare, la care face referire recurentul MC nu exclude insolvenţa debitoarei la data încetării mandatului său de administrator, deoarece insolvenţa reprezintă insuficienţa fondurilor băneşti necesare pentru plata datoriilor.
Elementele răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită (folosirea bunurilor societăţii, neţinerea unei contabilităţi în conformitate cu legea), culpa administratorilor (ei fiind cei care au săvârşit, cu ştiinţă, faptele ilicite descrise anterior), prejudiciul (insolvenţa debitoarei şi un pasiv de 1.169.743,50 lei) şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu (faptele săvârşite de administratori au condus la insolvenţă) au fost dovedite prin înscrisurile contabile aflate pe site-ul Ministerului de Finanţe şi prin adresele şi rapoartele depuse la dosar.
În consecinţă, Curtea a apreciat recursul formulat de pârâtul MC ca nefondat.
În ce priveşte recursul formulat de pârâtul BC:
Deşi recurentul susţine că societatea nu a mai desfăşurat activitate începând cu anul 2011 şi mai ales după preluarea funcţiei de administrator, acest fapt nu împiedică aplicarea dispoziţiilor art.138 din Lg.85/2006.
Astfel, atâta timp cât activitatea societăţii nu este suspendată şi această hotărâre nu este înregistrată în evidenţele ORC, există obligaţia pentru reprezentantul societăţii-administratorul BC, de ţinere a contabilităţii conform legii.
Noul administrator se apără susţinând că nu a primit documentele contabile ale societăţii, dar nu dovedeşte faptul că a ţinut contabilitatea după data dobândirii acestei funcţii, neîntocmind şi nereconstituind nici un document contabil de la preluarea mandatului de administrator şi până la deschiderea procedurii de insolvenţă.
Aşa cum rezultă din procesul verbal de predare primire documente firmă (filele 20-28 dosar fond), administratorul BC a cunoscut starea societăţii, menţionându-se expres în finalul documentului că se obligă să acopere pasivul şi că are cunoştinţă de toate litigiile în care este implicată societatea, însă totodată nu a întreprins nici un demers în acest sens, dispunând continuarea activităţii în interes personal. De altfel, chiar prin motivele de recurs, recurentul BC recunoaşte că, deşi era administrator şi asociat al debitoarei nu a întocmit nici un act, deşi avea această obligaţie conform art. 10 din Legea nr.82/1991.
Mai susţine recurentul şi faptul că fostul administrator, MC, nu i-a predat nici un bun sau act din cele precizate în procesul verbal din 27 octombrie 2011, profitând de vârsta sa înaintată.
Cu toate acestea, după aproape o lună de la încheierea acestui proces verbal, la
06.12.2011, părţile se prezintă la notarul public DO din Orşova, unde solicită autentificarea respectivului înscris denumit „ Proces Verbal de predare-primire documente firmă”.
Astfel încât este greu de crezut că fostul administrator social MC, a profitat de vârsta înaintată a pârâtului BC şi a doua oară, când acesta s-a prezentat, de bună voie, la notar pentru a autentifica înscrisul.
În consecinţă, şi recursul formulat de pârâtul BC a fost apreciat ca nefondat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursurile pârâţilor MC şi BC, ca nefondate
(Decizia nr. 938/30.05.2013 - Secţia a II-a Civilă, rezumat judecător Lotus Gherghină)
| ← Insolvență. Concordat preventiv. | Insolvență. Contestaţie măsuri administrator... → |
|---|
