Insolvență. Acte frauduloase în accepţiunea art. 80 lit. b şi c din Legea nr. 85/2006.
| Comentarii |
|
Art. 80 alin.1 lit. b reglementează deci o situaţie similară leziunii din dreptul comun numai sub aspectul prejudiciului care este egal cu disproporţia de valoare între contraprestaţii, cu diferenţa că prejudiciul nu se produce direct în patrimoniul debitorului, ci se reflectă asupra creditorilor.
In cazul prevăzut de art. 80 alin.1 lit. b frauda debitorului este prezumată de legiuitor, debitorul urmărind sau cel puţin acceptând posibilitatea vătămării celorlalţi creditori în beneficiul terţului cu care a contractat şi căruia îi transferă o valoare patrimonială mult mai mare în raport de prestaţia efectiv primită de el.
Legiuitorul a prevăzut pentru admisibilitatea acţiunii revocatorii speciale reglementate de art. 80 alin.1 lit. c următoarele condiţii: 1) actul juridic a cărui anulare se solicită să fie unul fraudulos în sensul de a se urmări fraudarea intereselor creditorilor, 2) actul juridic să aibă ca efect prejudicierea creditorilor, 3) complicitatea terţului dobânditor la fraudă, 4) actul să fi fost încheiat în cei 3 anteriori deschiderii procedurii.
Dacă în celelalte cazuri prevăzute la alin.1 pentru admiterea acţiunii în anulare legiuitorul solicită doar dovedirea fraudei debitorului, care este prezumată, în cazul prevăzut de art. 81 alin.1 lit. c din Legea nr.85/2006 legiuitorul cere şi complicitatea terţului contractant ca o condiţie pentru admiterea acţiunii.
Prin sentinţa nr. 1290 din data de 12.09.2012, Tribunalul Gorj - Secţia a II-a Civilă a admis acţiunea formulată de lichidatorul judiciar al SCMGSRL. A dispus anularea vânzării consemnate în factura seria VDM nr.0735823/04.04.2010 în sumă de 45.577 lei, inclusiv TVA, având ca obiect autoturism marca Mercedes-Benz C280. A dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul că a obligat pârâtul F V L să restituie bunul astfel transferat.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a apreciat că acţiunea este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art.79 din Legea 85/2006 ,, Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii’’, iar potrivit dispoziţiilor art.80 din aceeaşi lege, ,, (1)Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin următoarele acte:
b) operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;
c) acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile.”
Aşadar legiuitorul a prevăzut expres anumite condiţii prealabile cumulative, precum şi modalităţile specifice de realizare a activităţilor susceptibile de a fi supuse revocării prin intermediul acestui tip de acţiuni.
În primul rând este necesar ca actul respectiv să fie încheiat în perioada considerată de lege ca fiind suspectă, care în situaţia dată, raportat la textele de lege invocate, este de 3 ani anterior deschiderii procedurii insolvenţei debitoarei.
Astfel, s-a reţinut, din acest punct de vedere, că la data de 11.11.2010, pe rolul Tribunalului Gorj a fost înregistrată cererea privind deschiderea procedurii de insolvenţă împotriva SCMGSRL, cererea fiind admisă prin sentinţa nr.53 din data de 19.01.2011.
In acţiunea de faţă, înregistrată sub nr. 13408/95/2010/a9, vânzarea a cărei anulare se solicită a fost consemnată în factura seria VDM nr.0735823/04.04.2010, pentru suma de 45.577 lei, inclusiv TVA, şi are ca obiect un autoturism marca Mercedes-Benz C280.
La momentul efectuării vânzării, debitoarea prin organele sale de conducere a avut reprezentarea faptului că insolvenţa societăţii era iminentă, întrucât, potrivit situaţiilor financiare de la sfârşitul lunii martie 2010 debitoarea înregistra datorii în cuantum de
11.135.510,33 lei ( furnizori, credite bancare clienţi creditori şi alţi creditori) în timp ce disponibilităţile băneşti în aceeaşi perioadă erau în cuantum de numai 405.514,43 lei.
In aceste condiţii insolvenţa societăţii era iminentă, o cerere formulată în acest sens fiind de altfel admisă ulterior prin hotărârea judecătorească pronunţată la data de 19.01.2011.
Prin vânzarea bunului respectiv debitoarea a determinat accentuarea stării de insolvenţă, vânzarea fiind realizată în afara condiţiilor normale de desfăşurare a activităţii curente. În acest sens s-a reţinut că obiectul principal de activitate înscris la ONRC este ,, comerţul cu ridicata al îmbrăcămintei şi încălţămintei ’’ - cod CAEN 4642, iar potrivit dispoziţiilor art. 3 pct.14 din Legea 85/2006 activităţile curente realizate în cursul normal al comerţului său sunt cele realizate prin continuarea activităţilor contractate, conform obiectului de activitate, şi nu vânzarea de autoturisme.
Prin urmare, prin acte încheiate în cursul activităţii curente a debitorului se înţelege orice act prin care a fost derulată o activitate conformă obiectului de activitate, orice act de încasare sau plăţi privitoare la activităţi de realizare a obiectului de activitate, precum şi orice acte sau operaţiuni prin care a avut loc finanţarea capitalului de lucru necesar derulării activităţii de zi cu zi a debitorului.
O activitate sporadică într-un anumit domeniu sau contextul în care se încheie un anumit act, chiar singularitatea acestui act sunt factori determinanţi care susţin excluderea acestuia din contextul unei activităţi obişnuite, ceea ce se poate concluziona în cazul de faţă, relativ la înstrăinarea autoturismului în discuţie.
In aceste condiţii, în mod clar creditorii au fost prejudiciaţi, deoarece bunul a ieşit din patrimoniul debitoarei, iar valoarea sa de înlocuire nu există pentru a putea fi avută în vedere la distribuirea către creditori, deoarece în urma verificărilor efectuate a rezultat că pârâtul FVL a achitat decât în aparenţă preţul vânzării, în realitate scopul operaţiunii fiind cel de scoatere a autoturismului din patrimoniul debitoarei, întrucât din registrul de casa al debitoarei pentru luna aprilie 2010 rezultă că, din suma existentă în casierie, un total de
95.000 de lei a fost ridicată fără nicio justificare de către asociatul unic al debitoarei, respectiv de către FM, aspect atestat de dispoziţiile de plată de la filele 9 şi 10.
Or, în condiţiile în care nu există nici un document justificativ contabil înregistrat real în contabilitate, banii astfel retraşi puteau fi restituiţi pârâtului, sau puteau să fie folosiţi de asociatul unic în scopuri personale ori ale familiei sale, creditorii fiind astfel eludaţi.
In această situaţie creditorii debitoarei au fost prejudiciaţi, gajul deţinut de către aceştia asupra patrimoniului debitoarei fiind diminuat proporţional cu valorarea bunului vândut în modalitatea arătată.
In cauză sunt incidente dispoziţiile art. 80 alin.1 lit. b şi c din Legea nr.85/2006, fiind dovedită astfel şi participarea la fraudă a terţului dobânditor, datorită relaţiilor apropiate, de familie, cu asociatul unic al debitoarei, astfel încât a fost admisă această acţiune şi s-a dispus anularea vânzării consemnate în factura seria VDM nr.0735823/04.04.2010 în sumă de 45.577 lei, inclusiv TVA, având ca obiect autoturism marca Mercedes-Benz C280. Totodată, s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul că a fost obligat pârâtul să restituie bunul astfel transferat.
Impotriva acestei sentinţe a formulat recurs, pârâtul F V L, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
In motivele de recurs, recurentul a invocat buna sa credinţă şi faptul că a achitat preţul autoturismului care a fost real şi serios.
A arătat că aprecierea instanţei potrivit căreia la momentul încheierii vânzării cumpărării administratorii debitoarei aveau reprezentarea faptului că insolvenţa este iminentă, este una subiectivă şi nu poate fi un argument că înainte cu circa 1 an se putea prevedea o astfel de situaţie.
A susţinut recurentul că suma cuantificată ca datorii trebuie să cuprindă decât pe cele scadente la 30.03.2010 şi nu totalul pasivului societăţii.
Totodată a arătat că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că, dat fiind obiectul principal de activitate comerţ cu ridicată al îmbrăcămintei şi încălţămintei, vânzarea autoturismului nu reprezintă activitate curentă, deoarece autoturismul era integral amortizat la momentul vânzării, iar societatea care a avut mai multe activităţi autorizate putea proceda la vânzare mijloacelor fixe şi/sau obiectelor de inventar în cazul în care acestea nu mai erau necesare.
Recurentul a precizat că vânzarea autoturismului nu s-a făcut pentru fraudarea creditorilor, ci în încercarea de optimizare a indicatorilor financiari - economici ai societăţii, menţinerea autoturismului provocând cheltuieli nejustificate cu întreţinerea.
Nu s-a depus întâmpinare.
Potrivit art.80 alin.1 lit. c din Legea nr. 85/2006 administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin actele încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile.
Ca urmare, legiuitorul a prevăzut pentru admisibilitatea acţiunii revocatorii speciale reglementate de art. 80 alin.1 lit. c următoarele condiţii: 1) actul juridic a cărui anulare se solicită să fie unul fraudulos în sensul de a se urmări fraudarea intereselor creditorilor, 2) actul juridic să aibă ca efect prejudicierea creditorilor, 3) complicitatea terţului dobânditor la fraudă, 4) actul să fi fost încheiat în cei 3 anteriori deschiderii procedurii.
La data formulării cererii de deschidere a procedurii - 11.11.2010, soluţionate prin sentinţa nr. 53/19.01.2011, creditorul TSRL TG-JIU a invocat o creanţă în cuantum de 87.441 RON, iar la data încheierii actului de vânzare cumpărare - 04.04.2010, potrivit situaţiilor financiare de la sfârşitul lunii martie 2010, debitorul înregistra datorii în cuantum de
11.135.510,33 lei având disponibilităţi băneşti de numai 405.514,43 lei.
În consecinţă, la data vânzării autoturismului Mercedes Benz C 280 cu număr de identificare WDB2030921F738421 societatea înregistra datorii.
Preţul de 45.577 lei, inclusiv TVA, nu a înlocuit bunul, deoarece în luna aprilie 2010 recurentul pârât a ridicat din casierie fără justificare suma de 95.000 lei.
În acest context este de prezumat că debitorul prin reprezentantul său a conştientizat faptul că vânzarea autoturismului va conduce la destabilizarea activităţii MGSRL, mărindu-se starea de insuficienţă a fondurilor băneşti, precum şi faptul că prin această vânzare a fost diminuat gajul general al creditorilor.
Ca urmare, atât condiţia privind intenţia de fraudare a debitorului insolvent, cât şi cea de prejudiciere a intereselor creditorilor sunt îndeplinite în speţă.
Şi condiţia privind complicitatea terţului dobânditor la fraudă este îndeplinită.
Dacă în celelalte cazuri prevăzute la alin.1 pentru admiterea acţiunii în anulare legiuitorul solicită doar dovedirea fraudei debitorului, care este prezumată, în cazul prevăzut de art. 81 alin.1 lit. c din Legea nr.85/2006 legiuitorul cere şi complicitatea terţului contractant ca o condiţie pentru admiterea acţiunii.
Complicitatea terţului presupune intenţia acestuia ca, în înţelegere cu debitorul, să prejudicieze creditorii, fiind deci necesară existenţa unei acţiuni concertate de fraudă.
În speţă, autoturismul a fost înstrăinat de debitor al cărei asociat unic este FM către FVL, fiul asociatului unic al debitorului.
Cum cei doi au calitatea de mamă şi fiu, complicitatea la fraudă este evidentă, dată fiind relaţia apropiată de rudenie.
Actul de vânzare - cumpărare a autoturismului Mercedes Benz C 280 cu număr de identificare WDB2030921F738421 a fost încheiat la 04.04.2010, iar hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitorului a fost pronunţată la data de 19.01.2011.
Deci actul este încheiat în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, astfel încât şi ultima condiţie privind intervalul de timp de 3 ani este îndeplinită.
În concluzie, Curtea constată că motivele de recurs ce privesc neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 80 alin.1 lit. c din Legea nr. 85/2006 sunt neîntemeiate.
Potrivit art. 80 lit. b din Legea nr. 85/2006 administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Textul de lege are în vedere anularea (revocarea) actelor în care există diferenţă vădită de valoare între prestaţii în defavoarea debitorului.
Art. 80 alin.1 lit. b reglementează deci o situaţie similară leziunii din dreptul comun numai sub aspectul prejudiciului care este egal cu disproporţia de valoare între contraprestaţii, cu diferenţa că prejudiciul nu se produce direct în patrimoniul debitorului, ci se reflectă asupra creditorilor.
În cazul prevăzut de art. 80 alin.1 lit. b frauda debitorului este prezumată de legiuitor, debitorul urmărind sau cel puţin acceptând posibilitatea vătămării celorlalţi creditori în beneficiul terţului cu care a contractat şi căruia îi transferă o valoare patrimonială mult mai mare în raport de prestaţia efectiv primită de el.
În speţă, în contextul în care în luna în care s-a achitat preţul, s-a ridicat din casierie de către asociatul unic o sumă reprezentând cu aproximaţie dublul preţului plătit de fiul asociatului unic se poate trage concluzia că prestaţia debitorului, anume predarea autoturismului înstrăinat o depăşeşte cu mult pe cea primită, anume plata preţului.
Operaţiunea comercială menţionată mai sus nu se încadrează în ceea ce desemnează sintagma de desfăşurare normală a activităţii curente (creditorul invocând obiectul său de activitate şi stingerea unei datorii existente), astfel încât nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 82 din Legea nr. 85/2006 care exceptează de la anularea transferurilor cu caracter patrimonial pe cele făcute de debitor în cursul desfăşurării normale a activităţii sale curente.
Desfăşurarea normală a activităţii curente presupune prin analogie cu prevederile art.3 pct.14 din lege care se referă la activităţile curente din perioada de observaţie, o activitate normală în urmărirea derulării contractelor potrivit obiectului de activitate al debitorului, efectuarea de încasări şi plăţi aferente acestor contracte şi asigurarea finanţării capitalului de lucru pentru desfăşurarea activităţii de zi cu zi a societăţii.
Or, vânzarea unui autoturism, în condiţiile în care obiectul principal de activitate al debitorului este comerţul cu ridicata al îmbrăcămintei şi încălţămintei, nu se înscrie în desfăşurarea normală a activităţii curente a debitorului, ci presupune înstrăinarea unui bun din patrimoniul debitorului în defavoarea creditorilor.
În raport de aceste considerente, soluţia judecătorului sindic de anulare a transferului patrimonial încheiat între debitorul MGSRL şi terţul FVL a fost apreciată ca temeinică şi legală.
Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.
(Decizia nr. 89/06 februarie 2013 - Secţia a II-a Civilă, rezumat judecător Lotus Gherghină)
| ← Insolvență. Contestaţie măsuri administrator... | Declaraţie de creanţă depusă tardiv din motive neimputabile,... → |
|---|
