Locaţie de gestiune. Pact comisoriu. Reziliere de drept.
| Comentarii |
|
Evacuare
Cum locatarul nu şi-a respectat obligaţia asumată prin contract, locatorul era în drept să rezilieze contractul, să solicite evocarea pârâtei din spaţiul ocupat şi să-şi recupereze prejudiciul înregistrat, părţile încheind un pact comisoriu.
(Secţia comercială, decizia nr. 724/1996)
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, reclamanta Societatea Comercială “P.” - SA. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta Societatea Comercială “A.” - S.R.L. Bucureşti, solicitând a se dispune rezilierea contractului de locaţiune încheiat de părţi şi evacuarea pârâtei din spaţiul ocupat, precum şi obligarea la plata chiriei, la valoarea actualizată, a penalităţilor de întârziere şi a cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 2.738/27.12.1996, Tribunalul Bucureşti - secţia comercială a admis, în parte, acţiunea şi a dispus rezilierea contractului de locaţiune a gestiunii, evacuarea pârâtei din spaţiul ocupat şi obligarea acesteia la 11.178.223,30 lei, cu titlu de chirie şi penalităţi de întârziere, precum şi la 1.161.978 lei, cheltuieli de judecată.
A respins capătul de cerere privind acordarea valorii actualizate a debitului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, în conformitate cu art. 14 din convenţia părţilor, neachitarea obligaţiilor băneşti mai mult de două luni duce la rezilierea de drept a contractului, evacuarea pârâtei fiind consecinţa rezilierii, iar obligarea la plata chiriei restante şi a penalităţilor reprezintă o dispoziţie conformă cu aceeaşi convenţie. Cererea privind actualizarea debitului a fost respinsă, întrucât nu s-a timbrat la valoare şi nici nu a fost probată.
împotriva sentinţei civile a declarat apel pârâta.
Curtea de Apel Bucureşti - secţia comercială a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, curtea a reţinut că între părţi a fost încheiat contractul de locaţiune în gestiune, în care, la art. 4B lit. h, se prevede că locatarul se obligă să plătească contravaloarea locaţiunii de gestiune în valoare de 300.000 lei, până la data de 5 a fiecărei luni, şi o chirie de
1.000 lei/m.p., pentru 244,21 m.p.
S-a mai reţinut că, în acelaşi articol al contractului, se prevede că neachitarea obligaţiei băneşti convenite mai mult de două luni consecutiv, este sancţionată cu rezilierea de drept a contractului.
Cum locatarul nu şi-a respectat obligaţia asumată, locatorul era în drept să rezilieze contractul, să solicite evacuarea pârâtei din spaţiul ocupat şi să-şi recupereze prejudiciul înregistrat, astfel că soluţia pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică, fapt pentru care apelul a fost respins, ca nefondat.
Notă: Soluţia a fost menţinută prin decizia nr. 1.556/1997 a Curţii Supreme
de Justiţie - secţia comercială.
| ← Judecata. Probe. Sarcina probei | Marfă în custodie. Modalitatea de plată a preţului.... → |
|---|
