Persoană juridică. Reprezentare. Organ de conducere.
| Comentarii |
|
Clauză compromisorie. Invocare
Persoanele juridice îşi exercită drepturile şi îşi îndeplinesc obligaţiile prin organele lor, adică persoanele împuternicite să exercite conducerea lor.
(Secţia comercială, decizia nr. 67/1995)
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, reclamanta “A.C.C A.E.E. M.” - SA. Chişinău a chemat în judecată pe pârâta Societatea Comercială “72 I.E.” - S.R.L. Bucureşti, solicitând a se dispune obligarea pârâtei Ia:
153.263.46 USD, reprezentând contravaloare marfă; penalităţi de întârziere, precum şi la cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 589/28.09.1994, Tribunalul Bucureşti - secţia comercială a admis acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de
153.263.46 USD, plătibilă în lei, la cursul stabilit pentru data executării şi la 265.816.431,54 lei, penalităţi de întârziere, precum şi la 10.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că pârâta nu a efectuat plata.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta.
Curtea de Apel Bucureşti - secţia comercială a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, potrivit art. 35 din Decretul nr. 31/1954, persoanele juridice îşi exercită drepturile şi îşi îndeplinesc obligaţiile prin organele lor, adică persoanele împuternicite cu conducerea lor, în limita puterilor ce le-au fost conferite, actele juridice încheiate de acestea fiind actele persoanei juridice.
S-a arătat că, în speţă, numita C.E. a reprezentat societatea, în calitate de director adjunct, în instanţă, şi, întrucât nu s-a adus la cunoştinţa acesteia faptul că a fost înlăturată din funcţia de conducere, prin prezentarea de dovezi în acest sens, susţinerea apelantei referitoare la împrejurarea că C.E. nu putea reprezenta societatea, nu se poate reţine.
în ce priveşte susţinerea că, potrivit contractului încheiat de părţi, competenţa soluţionării eventualelor divergenţe aparţinea Comisiei de Arbitraj a Camerei de Comerţ Chişinău, aceasta nu este întemeiată.
S-a arătat că, deşi părţile au ales, prin clauza compromisorie, inserată în contract, ca soluţionarea eventualelor litigii să se facă de altă instanţă decât cea competentă teritorial şi cum normele care reglementează competenţa teritorială sunt, în principiu, de natură dispozitivă, aceasta se face doar de partea interesată, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.
S-a apreciat că, întrucât pârâta nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale până la prima zi de înfăţişare, rezultă că a acceptat să se
judece la Tribunalul Bucureşti, astfel că acesta era competent să soluţioneze cauza.
Notă: Soluţia a fost menţinută prin decizia nr. 1.500/1996 a Curţii Supreme
de Justiţie - secţia comercială.
| ← Obligaţie comercială. Punere în întârziere. Sesizarea... | Poprire asigurătorie. Condiţii → |
|---|
