Marfă în custodie. Modalitatea de plată a preţului. Penalităţi de întârziere
| Comentarii |
|
întrucât între părţi s-a încheiat un proces-verbal prin care pârâta a primit marfa în custodie, ea nu poate fi obligată la plata mărfii decât pe măsura vânzării.
(Secţia comercială, decizia nr. 64/1995)
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Călăraşi, reclamanta Societatea Comercială “A.” - SA. Slatina a chemat în judecată pe pârâta “F.” - S.L.G.,
solicitând a se dispune obligarea pârâtei la: 11.735.800 lei, reprezentând preţul produselor livrate; 3.077.242 lei, penalităţi de întârziere; cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 38 din 27.09.1994, Tribunalul Călăraşi a admis acţiunea şi a obligat pârâta la plata a 10.177.040 lei, cu titlu de preţ, la
10.177.040 lei, penalităţi de întârziere, precum şi la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 10.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că pârâta datora preţul produselor livrate, refuzul ei de plată, întemeiat pe deficienţe de calitate, nefiind demonstrat cu acte care să ateste această situaţie.
Pretenţiile referitoare la majorarea penalităţilor de întârziere nu au fost primite, întrucât dispoziţiile Legii nr. 76/1992, care au fost avute în vedere, nu permit depăşirea valorii debitului datorat.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta.
Curtea de Apel Bucureşti - secţia comercială a admis apelul a schimbat, în parte, hotărârea pronunţată de Tribunalului Călăraşi, acţiunea reclamantei fiind admisă numai pentru sumele de 2.700.440 lei, cu titlu de preţ şi 2.493.698 lei, penalităţi de întârziere, sume ce urmau să fie plătite de pârâtă.
Au fost menţinute dispoziţiile privind cheltuielile de judecată, intimata fiind obligată să plătească apelantei 5.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că livrările de produse între părţi nu s-au făcut în baza unui contract încheiat între acestea, pârâta fiind de acord să primească marfa în custodie, potrivit proceselor verbale încheiate în acest sens, cu obligaţia achitării lor pe măsura vânzării.
Astfel, s-a constatat că nu se putea pretinde plata pentru facturile nr. 3.094/1993, 3.240/1993 şi 4.028/1993 decât pe măsura vânzării mărfii livrate în aceste condiţii şi ţinute în custodie, luându-se în considerare, la calculul penalităţilor de întârziere, plăţil& efectuate cu întârziere la factura nr. 3.034/1993, pe care pârâta s-a angajat să o plătească în termen de o săptămână de la data verificării făcută de reclamantă, dată la care, implicit, a cunoscut că nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a preţului produselor livrate.
| ← Locaţie de gestiune. Pact comisoriu. Reziliere de drept. | Obligaţie comercială. Punere în întârziere. Sesizarea... → |
|---|
