Obligaţia de face. Jurisprudență Faliment
| Comentarii |
|
Tribunalul BUCUREŞTI Sentinţă civilă nr. 8243 din data de 14.10.2013
Dosar nr. 11621/3/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI-SECTIA A VII-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.8243
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 14.10.2013
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN :
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR-SINDIC: PN
GREFIER: IȘA
Pe rol fiind soluționarea cauzei comerciale, având ca obiect obligația de a face - exec.oblig.antecontr.v/c 547/11.02.2008, privind procedura insolvenței, privind pe reclamantul NCE în contradictoriu cu pârâtul PWC .
Dezbaterile in fond ale cauzei a avut loc in ședința publica de la data de 07.10.2013 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceasta data, ce face parte integranta din prezenta, când Tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 14.10.2013.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii comerciale de față constată următoarele:
Prin cererea, legal timbrată, înregistrată la data de 17 aprilie 2009 pe rolul Tribunalului București Secția a VII-a comercială sub nr. 16416/3/2009 creditorul BCR a solicitat, în baza Legii 85/2006, deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului TV, care se află în stare de insolvență și față de care deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de 19.377.884 euro.
În motivarea în fapt a cererii creditoarea arată că a acordat un împrumut debitoarei în cuantum de 20 milioane de euro pentru edificarea unui ansamblu rezidențial. Ulterior debitoarea nu a reușit să-și mai achite ratele scadente.
În cadrul dezbaterilor de la primul termen debitoarea a arătat că nu contestă starea de insolvență și că înțelege să declare că vrea să se reorganizeze.
Prin Sentința comercială nr. 3094 pronunțată la data de 01 iunie 2009 s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței față de debitorul TV.
După soluționarea mai multor contestații și definitivarea tabloului creditorilor administratorul judiciar al debitoarei TV - PWC - a depus la dosar un plan de reorganizare care a fost confirmat.
La data de 15 februarie 2013 a fost înregistrată la dosarul de fond 16416/3/2009 cererea creditorului NCE prin care aceasta, în contradictoriu cu administratorul judiciar PWC, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța, în temeiul art. 931 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, să fie obligat administratorul judiciar PWC să execute obligațiile rezultând din antecontractul de vânzare cumpărare nr. 547/11 februarie 2008, modificat si completat prin Actul adițional nr.1 autentificat sub nr. 4665 din 25.11 2008, ambele de către BNPA LD, respectiv să incheie actul de vanzare-cumparare autentic pentru apartamentul nr. 46 situat in imobilul din orașul V, județul I compus din 3 camere si dependințe plus cota parte indiviza din părțile si dependințele comune ale imobilului si un loc de parcare in suprafața de 12,50 mp.
În motivarea în fapt a cererii reclamanta arată că prin antecontractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 547 din 11.02.2008 modificat si completat prin Actul adițional nr.1 autentificat sub nr. 4665 din 25.11.2008, promitentul-vanzator TV s-a obligat să-i vanda apartamentul nr. 46 situat in imobilul din orașul V județul I compus din 3 camere si dependințe apartament edificat si finalizat conform planurilor si caracteristicilor tehnice prevăzute in schița anexa nr. 4 la contract împreuna cu un loc de parcare teren in suprafața de 12,50 mp.
Prin același antecontract de vanzare-cumparare TV s-a obligat sa-i înstrăineze dreptul de proprietate comuna asupra cotei indivize din părțile si dependințele comune ale imobilului precum si dreptul de folosința asupra unei cote parti indivize din terenul aferent pe toata durata existentei construcției pozitionata conform planului de situatie din anexa nr.5 la contract.
Prin actul adițional nr. 1 din 25.11.2008 al antecontractului de vanzare-cumparare din 11.02.2008 se precizează ca pentru acest imobil s-a achitat suma de 75.000 Euro prin chitanțele nr. 23 din 01.02.2008 (factura fiscala nr. TER FEB 001 din 01.02.2008) nr. 27 din 11 02.2008 (factura fiscala nr. 6 din 11 02.2008) si nr. 1 din 20.11.2008 ( factura fiscala nr. TN 05 din 20.11 2008) toate aceste înscrisuri fiind emise de TV.
Părțile din antecontract au stabilit data de 01.05.2009 ziua cand urma sa se incheie actul autentic de vanzare- cumparare
Promitentul-vanzator a terminat in cea mai mare parte edificarea apartamentului, inclusiv lucrările interioare, si i-a predat bunul in starea pe care a cerut-o si convenit-o: pereți, geamuri termopane, usi, calorifere, instalații electrice, apa si canalizare, cablu Tv, Internet etc..
Reclamanta mai arată că după ce a primit apartamentul a demolat peretele dintre cele doua dormitoare si impreuna cu reprezentanții promitentului-vanzator a ales din diferite magazine din București parchetul, obiectele sanitare si de uz gospodăresc, altele decât cele oferite de constructor, precum si marmura cu care trebuiau placați pereții si pardoseala din bucătărie,hol si cele doua bai.
Aceste din urma lucrări nu au mai fost executate intrucat promitentul-vanzator a intrat in insolență.
Datorita acestui fapt s-a înscris la masa credala cu suma de 314.364,44 lei.
Reclamanta mai susține că apartamentul ce face obiectul antecontractului de vanzare-cumparare se afla in posesia sa împrejurare dovedita prin exercitarea sub nume de proprietar a unor fapte materiale de stapanire si folosire asupra bunului respectiv.
Consideră reclamanta că prețul contractual a fost achitat integral intrucat suma de 75000 Euro plătită reprezintă prețul actual cu care poate fi achiziționat un apartament similar, pret acceptat dealtfel si de administratorul judiciar in cel de-al doilea plan de reorganizare prin care a propus instrainarea apartamentelor terminate cu 600 Euro/mp. de construcție. Acest pret nu este inferior valorii de piața a bunului care nu are o importanta determinanta pentru reușita unui plan de reorganizare. În aceste fel, continuă reclamanta sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 931 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.931 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
În temeiul art. 242 alin. 2 din codul de procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâtul, administratorul judiciar PWC a depus întâmpinare în care a solicitat respingerea cererii.
În motivarea întâmpinării administratorul judiciar arată că ZV este o societate care a avut ca obiect principal de activitate dezvoltarea unui ansamblu rezidențial. Deși proiectul prevedea construirea a 7 blocuri, până la data deschiderii procedurii de insolvență au fost finalizate 4 blocuri, iar celelalte 3 - G1, Ga și U, au fost identificate în diverse stadii de construcție.
Pentru unele dintre apartamentele ce urmau a fi construite în cele 3 blocuri nefinalizate, TV a încheiat antecontraete de vânzare-cumpărare. Prin urmare, promitenta cumpărătoare a încheiat cu TV antecontractul nr. 547 din data de 11.02.2008 Antecontract";), modificat ulterior conform Actului Adițional nr. 4665 din data de 25.11.2008 (";Act Adițional";).
Deși în ceea ce privește cererea reclamantei, sunt îndeplinite cele mai multe dintre condiții, consideră administratorul judiciar că nu s-a făcut dovada îndeplinirii următoarelor condiții: bunul să fie în posesia promitentului-cumpărător și prețul să fi fost achitat integral sau să poată fi achitat de îndată.
Simplele afirmații în sensul posesiei bunului nu sunt suficiente, asta cu atât mai mult cu cât reclamanta nu locuiește în blocul G1, acesta nefiind finalizat, iar art. 12 din Antecontract prevede expres faptul că aceasta putea interveni asupra variantei alese doar până la executarea construcției "la roșu";.
Mai mult decât atât, art. 7 din Antecontract prevede expres faptul că TV avea obligația predării imobilului la data finalizării lucrărilor de construire si a încheierii contractului de vânzare-cumpărare, astfel încât simpla îndeplinire a obligației prevăzute de art. 12 din Antecontract nu valorează posesie.
În ce privește prețul, reclamanta nu a tăcut dovada faptului că imobilul ce face obiectul prezentei cauze a fost achitat integral. Astfel, conform Actului Adițional imobilul a fost achitat doar parțial, respectiv doar suma de 75.000 euro. Restul de preț, în valoare de 65.000 euro urma a fi achitată până la data de 01.11.2009, conform art. IV din Actul Adițional.
Mai mult decât atât, cu toate că reclamanta nu a tăcut dovada achitării integrale a imobilului, aceasta nici nu intenționează să achite restul de preț, astfel cum s-a obligat prin Antecontract.
La data de 4 martie 2013 s-a dispus disjungerea cererii formulată de reclamanta NCE și formarea unui dosar separat care a primit nr. de înregistrare 11622/3/2013.
La ultimul termen reclamanta a depus la dosar antecontractul de vânzare cumpărare nr. 547/11 februarie 2008 și actul adițional la acesta, precum și chitanțele de plată a avansului.
La unul din termenele de judecată judecătorul sindic a întrebat mandatarul reclamantei dacă aceasta posedă apartamentul, iar acesta a răspuns că are cheile acestuia.
Analizând materialul probator administrat în cauză judecătorul sindic reține că debitoarea TV, față de care s-a deschis procedura generală a insolvenței, a edificat un complex rezidențial cu mai multe blocuri cu apartamente care au și locuri de parcare. Cu reclamanta NCE debitoarea TV a încheiat antecontractul de vânzare cumpărare nr. 547/11 februarie 2008, modificat si completat prin Actul adițional nr.1 autentificat sub nr. 4665 din 25.11 2008, ambele de către BNPA LD, prin care i-a promis că-i va vinde apartamentul nr. 46 situat in imobilul din orașul V județul I, compus din 3 camere si dependințe plus cota parte indiviza din părțile si dependințele comune ale imobilului si un loc de parcare in suprafața de 12,50 mp, în schimbul prețului de 140.000 euro, TVA inclus (potrivit actului adițional), din care reclamanta a achitat 75.000 euro.
Judecătorul sindic mai reține că reclamanta nu a achitat diferența de preț de 65.000 euro, că aceasta nu locuiește în apartamentul nr. 46, nefiind încheiat un proces verbal de predare primire, între vânzătorul promitent și cumpărătoarea reclamantă.
Din perspectiva acestei situații de fapt, având în vedere dispozițiile art. 931, judecătorul sindic apreciază că cererea reclamantei este neîntemeiată.
Potrivit art. 931: "Obligațiile rezultând dintr-un antecontract de vânzare-cumpărare cu dată certă, anterioară deschiderii procedurii, în care promitentul-vânzător intră în procedură, vor fi executate de către administratorul judiciar/lichidator la cererea promitentului-cumpărător, dacă: - prețul contractual a fost achitat integral sau poate fi achitat la data cererii, iar bunul se află în posesia promitentului-cumpărător;";
În privește plata prețului, însăși reclamanta recunoaște în cerere că nu a achitat întregul preț, susținând că acum apartamentul valorează 75.000 euro, adică exact suma avansată, ca urmare a faptului că, în urma confirmării planului de reorganizare, debitoarea, prin administratorul judiciar PWC intenționează să vândă restul apartamentelor cu 600 euro/mp, situație în care prețul plătit acoperă valoarea actuală a apartamentului antecontractat.
Judecătorul sindic nu poate accepta o asemenea apărare, adică faptul că suma de 75.000 euro, avansată de reclamantă, este prețul apartamentului așa cum a fost antecontractat, întrucât acesta nu este prețul din antecontract, iar în al doilea rând, nu s-a făcut dovada că TV vânzătorul antecontractant este de acord cu prețul de 75.000 euro și nu cu prețul de 140.000 euro. Atât timp cât antecontractul nu a fost desființat convențional de părți sau judecătorește, de o instanță, sau nu a fost modificat, prin acordul părților, în sensul reducerii prețului de la 140.000 euro la 75.000 euro, prețul pe care trebuie să-l achite reclamanta rămâne în continuare cel de 140.000 euro.
Chiar dacă ar fi să se ia în considerare susținerea reclamantei, în sensul că prețul de 75.000 euro achitat de aceasta, este prețul actual al apartamentului, de 600 euro/mp rezultat în urma confirmării planului de reorganizare, aceasta nu este adevărată. Este adevărat că reclamanta a plătit 75.000 euro însă în urma aprobării planului de reorganizare, plan a cărui soartă la data pronunțării prezentei este necunoscută ca urmare căilor de atac repetate exercitate împotriva hotărârilor de confirmare sau infirmare a sa (potrivit ultimei hotărâri acesta fiind respins), creanța creditorului NCE s-a redus la 60% din valoarea sa, ceea ce înseamnă 45.000 euro, valoare care nu este totuna cu 75.000 euro.
Prin urmare, nu se susține apărarea reclamantei, pentru că prețul apartamentului cumpărat este de 77.598 euro (600 euro x 129,33 mp, suprafață reținută în actul adițional), iar aceasta este înscrisă la masa credală cu suma de 45.000 euro, ca urmare a reducerii creanței sale.
Mai mult, așa cum s-a reținut de către judecătorul sindic, apartamentul antecontractat de reclamantă nu se află în posesia, stăpânirea ei.
Două elemente trebuie să fie întrunite, cumulativ, pentru ca stăpânirea unui lucru să poată fi califica¬tă drept posesie: a) un element material - corpus și b) un element psiholo¬gic, intențional - animus.
Elementul material presupune un contact direct cu lucrul, concretizat orice fel de acte materiale, cum ar fi: deținerea lucrului, săvârșirea de acte ce folosință, culegerea fructelor, efectuarea unor transformări, modificări sau completări ale bunului etc.
Elementul psihologic sau intelectual - animus constă în intenția, în voința celui care stăpânește bunul, de a efectua această stăpânire pentru sine, de a se comporta cu privire la lucru ca proprietar ori ca titular al altui drept real. Aceasta înseamnă că cel care deține lucrul are animus domini or animus sibi habendi, sau animus possidendi.
Pentru a avea posesia este necesar să fie întrunite ambele sale ele¬mente constitutive. Numai unul dintre ele nu este suficient. Nu este de ajuns de exemplu, să existe numai stăpânirea materială, fără elementul subiectiv adică fără intenția deținătorului de a se comporta ca proprietar - fără animus domini.
La fel, fără elementul material, simpla voință de a poseda nu este sufi¬cientă pentru a duce ia dobândirea posesiei. (Corneliu Bîrsan - Drept civil. Drepturile reale principale, Edit. Allbeck 2001, pag. 242-243)
Ori, în cadrul dezbaterilor pe fondul cauzei judecătorul sindic a acceptat ideea avansată de reclamantă că aceasta ar manifesta un animus, însă judecătorul sindic nu a fost de acord cu faptul că NCE manifestă și corpus, adică aceasta exercită un contact direct cu bunul antecontratat, concretizat în orice fel de acte materiale, cum ar fi închiderea și deschiderea ușii de la intrarea în acest apartament, săvârșirea de acte ce folosință (odihnă cu caracter permanent sau temporar, servitul mesei, primirea unor invitați etc.), efectuarea unor transformări, modificări ale bunului.
A dovedi posesia înseamnă, în fond, a dovedi existența elementelor sale. Nu este însă același lucru a face dovada elementu¬lui material al posesiei, cu a face dovada elementului ei intențional. De aceea, în privința modului în care această dovadă poate fi făcută, trebuie să distingem după cum este vorba de elementul material, ori de elementul intențional.
Elementul material al posesiei, ca element obiectiv, este relativ ușor de dovedit, dat fiind caracterul său aparent. Ca fapt material, el poate fi dovedit prin orice mijloc de probă.
Elementul intențional, ca element psihologic, subiectiv este desigur mai greu de dovedit. Codul civil înțelege să înlesnească această dovadă prin instituirea unor prezumții legale, dintre care prima face din elementul material al posesiei dovada elementului intențional, pornind de la premisa că stăpânirea materială este o exprimare a voinței ca această stăpânire să se facă animo sibi habendi. (Corneliu Bîrsan - Drept civil. Drepturile reale principale, Edit. Allbeck 2001, pag. 242-243)
Or, așa cum s-a arătat, dacă judecătorul sindic a fost de acord că reclamanta manifestă un animus, element mai greu de dovedit, în schimb aceasta nu a dovedit că are și corpus.
Este adevărat că reclamanta a solicitat și proba cu martori, pentru a dovedi elementul material al posesiei, dar faptul că nu a achitat întregul preț al apartamentului, așa cum s-a arătat mai sus, i s-a părut inutil judecătorul sindic administrarea acestei probe.
Și chiar dacă ar fi să se admită că reclamanta ar exercita și corpus, față de faptul că aceasta nu a achitat întregul preț înscris în antecontractul de vânzare cumpărare nr. 547/11 februarie 2008, cererea sa este și rămâne neîntemeiată.
Față de cele ce preced, în lumina art. 931, înseamnă că cel puțin una din condițiile prevăzute în această normă nu sunt îndeplinite în persoana reclamantei, respectiv acestea nu achitat prețul înscris în antecontractul de vânzare cumpărare nr. 547/11 februarie 2008, motiv suficient pentru ca cererea sa să fi respinsă, ca neîntemeiată, de către judecătorul sindic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea NCE - în contradictoriu cu pârâtul PWC - în calitate de administrator judiciar al debitorului TV.
Executorie.
Cu recurs în 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 octombrie 2013.
Președinte, Grefier,
Red. NP
3 ex./11 noiembrie 2013
| ← Acţiune în anulare plăţi. Jurisprudență Faliment | Suspendarea executare hotărâre AGA. Neprejudecarea fondului... → |
|---|
