Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment
| Comentarii |
|
Tribunalul ARAD Sentinţă civilă nr. 1107 din data de 16.11.2015
Creditorii unei debitoare aflate în procedura insolvenței pot fi garantați doar cu acele bunuri asupra cărora există garanțiile ori preferințele constituite și care, la data deschiderii procedurii insolvenței se găseau în patrimoniul debitoarei aflate în starea de insolvență declarată prin hotărârea de deschidere a unei astfel de proceduri și nu pentru bunuri care nu mai există în patrimoniul acestor societăți.
Prin Decizia civilă nr. 24/A/18.01.2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția a doua civilă, a fost respins apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 1107/16.11.2015, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. ... cu următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 1107/16.11.2015, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. ..., a fost respinsă contestația formulată de creditoarea ... cu sediul în Italia, împotriva tabelului preliminar al creanțelor ...
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Arad a constatat că, la data de 09.03.2015, s-a înregistrat contestația formulată de ..., împotriva tabelul preliminar al creanțelor debitoarei ... - societate în insolvență, întocmit de către administratorul judiciar provizoriu ..., în temeiul Legii nr. 85/2014, prin care solicită admiterea contestației și rectificarea tabelului preliminar al creanțelor în sensul înscrierii creanței sale în cuantum de ... euro în categoria creanțelor garantate cu rezerva dreptului de proprietate.
În motivare, se arată că prin acțiunea introductivă a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare, precum și înscrierea la masa credală cu creanța garantată în cuantum de ... euro și a accesoriilor acesteia, în cuantum de ... euro, că prin Sentința civilă nr. ... pronunțată în ședința publică din data de 27.04.2015 de către Tribunalul Arad, instanța a admis cererea și a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței față de debitoare, că instanța a numit ca administrator judiciar provizoriu pe ... și a fixat următoarele termenele procedurale.
Mai arată că, prin tabelul preliminar al creanțelor debitoarei întocmit de către administratorul judiciar provizoriu și publicat în Buletinul procedurilor de insolvență la data de 01.07.2015, în mod greșit acesta a notat creanța ca fiind o creanță chirografară, deși din înscrisurile depuse la dosar în susținerea cererii în mod cert reiese că deține o creanță garantată cu rezerva dreptului de proprietate și că creanța în cuantum total de ... beneficiază de o clauză de preferință, în conformitate cu art. 5 pct. 15 din Legea nr. 85/2014, care va fi interpretat prin coroborare cu disp. art. 2.347 din Codul Civil.
În continuare se arată că în speță este vorba despre o vânzare cu clauză de rezervă a dreptului de proprietate, astfel cum rezultă din art. 4.3 din Contractele de vânzare-cumpărare nr. ..., clauza fiind supusă formalităților de publicitate prin înscrierea acesteia în AEGRM la data de 06.03.2015 așa cum rezultă din Avizele atașate cererii introductive de instanță.
Rezultă așadar că întreaga sumă de ... euro reprezintă o creanță garantată cu rezerva dreptului de proprietate asupra bunurilor vândute debitoarei, astfel cum sunt individualizate în anexele nr. 1 la contractele de vânzare-cumpărare și care reprezintă în concret sistemul de susținere pentru plantațiile de viță de vie aflate în patrimoniul debitoarei, în suprafață de ..ha, respectiv ..ha, formulând în prezent un ansamblu funcțional.
În drept invocă Legea nr. 85/2014.
În probațiune a anexat înscrisuri.
La data de 23 iulie 2015, contestatoarea ... a înregistrat la dosar o adresă, prin care arată că în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 85/2014, un exemplar al contestației însoțit de un exemplar al înscrisurilor doveditoare au fost transmise administratorului judiciar ... la data de 07.07.2015, așa cum rezultă din înscrisurile atașate.
Fiind legal citat administratorul judiciar provizoriu ..., la data de 08 octombrie 2015, a înregistrat la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea contestației formulată de creditoare față de modalitatea de înscriere a creanței sale în tabelul preliminar al creanțelor.
În motivare se arată că la data de 09.03.2015 a fost depusă de către ... cererea de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei ..., că prin cererea depusă creditoarea a solicitat înscrierea în tabelul de creanțe al debitoarei cu suma de ... euro în grupa creanțelor garantate, cu aceeași motivare ca și în contestația de față.
În vederea întocmirii tabelului preliminar de creanțe, administratorul judiciar a făcut demersuri în vederea identificării în patrimoniul debitoarei a bunurilor care au făcut obiectul contractelor de vânzare cumpărare invocate de contestatoare asupra cărora acestea și-au rezervat dreptul de proprietate. Astfel, în urma comunicării documentelor solicitate, a rezultat că debitoarea a valorificat la data de 28.08.2014 către ... întreg patrimoniul, respectiv: întreaga investiție totală de ... ha incluzând vița de vie plantată și sistemul de susținere palisaj aferent acesteia compus din stâlpi de capăt din beton, stâlpi intermediari metalici 5 x sârme pe rând, ancore, sufe, întinzătoare.
Având în vedere că în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri, inclusiv cele asupra cărora contestatoarea invocă un drept de proprietate, administratorul judiciar a considerat că nu se poate institui un drept de garanție în favoarea creanței solicitate de către ...
Pe de altă parte, dacă creditoarea beneficiază de un drept de proprietate asupra bunurilor valorificate, administratorul judiciar nu înțelege de ce nu a făcut demersurile legale de a intra în posesia bunului a cărui proprietar susține că este încă din anul 2014, având în vedere că debitoarea nu a înțeles să achite contravaloarea acestora.
În această situație, administratorul judiciar a înscris creanța contestatoarei cu suma solicitată însă în grupa creanțelor chirografare.
Menționează că administratorul judiciar a notificat creditoarea asupra modalității de înscriere în tabelul preliminar al creanțelor și a publicat în Buletinul procedurilor de insolvență tabelul de creanțe.
În probațiune a anexat înscrisuri.
La data de 12 noiembrie 2015, contestatoarea ... a înregistrat la dosar răspuns la întâmpinare, prin care solicită admiterea contestației și modificarea tabelului preliminar al creanțelor debitoarei ..., cu consecința înscrierii creanței principale deținute de creditoare, în valoare de 134.924,30 euro, în categoria creanțelor garantate cu rezerva dreptului de proprietate, precum și obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei.
Se arată că nu prezintă relevanță dacă aceste bunuri se găsesc sau nu în patrimoniul debitoarei la momentul întocmirii tabelului preliminar.
Apreciază că lipsa din patrimoniul debitoarei a bunurilor asupra cărora creditoarea și-a rezervat dreptul de proprietate până la achitarea integrală a acestora nu poate echivala cu inexistența dreptului său, respectiv a clauzei de rezervă a proprietății, cum în mod greșit consideră administratorul judiciar.
În speță, se cerea ca administratorul judiciar să verifice dacă, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, creanța creditoarei ... beneficiază de o clauză de preferință, în conformitate cu art. 5 pct. 15 din Legea nr. 85/2014 și să procedeze la înscrierea acesteia în categoria creanțelor garantate, evident sub rezerva identificării acestor bunuri și evaluării lor ulterioare și independent de existența sau nu în patrimoniul debitoarei a acestor bunuri la acel moment procesual, respectiv data întocmirii tabelului preliminar. Este de la sine înțeles că în situația în care se va stabili că aceste bunuri au ieșit în mod legal din patrimoniul debitoarei și nu pot fi valorificate în cadrul procedurii, atunci nici creditoarea nu va beneficia de pe urma acestei clauze, însă dreptul de proprietate al creditoarei asupra bunurilor vândute debitoarei trebuie recunoscut la acest moment procesual și înscris în tabelul preliminar sub forma unei creanțe garantate cu rezerva proprietății.
În continuare apreciază că, creditoarea are dreptul de opțiune în ceea ce privește modalitatea de satisfacere a creanței.
În speță, creditoarea a înțeles să opteze pentru obligarea debitoarei la executare întocmai a obligației contractuale și nu prezintă, așadar, importanță juridică faptul că nu a utilizat o altă modalitate ca mijloc de satisfacere a creanței sale, cum ar fi rezoluțiunea contractului, reintrarea în posesia bunurilor și obligarea la despăgubiri, cum în mod eronat se apără administratorul judiciar.
Mai mult, materialele furnizate de către creditoare și achiziționate de către societatea debitoare au fost destinate realizării măsurii privind instalarea sistemului de susținere pentru conducere și palisaj a plantațiilor viticole în suprafață de 30 ha și respectiv 24 ha, măsură eligibilă a Programului de restructurare/ reconversie viticolă derulat cu sprijin comunitar în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 247/2008 privind aprobarea normelor de aplicare a programelor de restructurare/ reconversie a plantațiilor viticole.
La finalizarea măsurii de instalare a sistemului de susținere pentru conducere și palisaj a plantațiilor viticole, APIA a dispus finanțarea măsurii cu suma de ..., sumă provenită din fondurile europene de garantare agricolă FEGA, potrivit art. 7.1. din Ordinul nr. 247/2008, după ce anterior finanțase prima măsură privind "plantarea"; cu suma de aproximativ ....
Faptul că debitoarea a primit integral finanțarea din partea APIA, aproximativ ..., pentru înființarea suprafeței viticole de .. ha, iar aceasta nu a înțeles să achite către creditoare suma reprezentând contravaloarea materialelor furnizate și utilizate în realizarea măsurii, face obiectul dosarului penal nr. ... la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, aducând, totodată, la cunoștința organelor de cercetare penală, faptul că debitoarea a înstrăinat plantațiile viticole aflate în patrimoniu și înființate cu sprijin comunitar, astfel cum rezultă din constatarea administratorului judiciar, deși nu avea acest drept conform prevederilor legale în materie de eligibilitate la acordarea sprijinului financiar de către APIA.
Dincolo de acest fapt, trebuie observat că debitoarea a înstrăinat plantația viticolă cu suma de aproximativ ..., cu mult sub valoarea sa reală, având în vedere că valoare cheltuielilor efectiv realizate pentru înființarea acesteia au fost aproximativ ..., iar APIA a acordat o finanțare de ..., reprezentând 75% din totalul cheltuielilor, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 247/2008 privind aprobarea normelor de aplicare a programelor de restructurare/ reconversie a plantațiilor viticole, astfel că se vor impune acțiuni de anulare a actelor de înstrăinare încheiate în mod fraudulos de către debitoare.
Analizând contestația, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Arad a constatat, cu titlu preliminar, că creditoarea contestatoare a formulat declarația sa de creanță odată cu cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată împotriva debitoarei, deci în termenul legal prevăzut de lege.
S-a mai constatat că este adevărată susținerea sa, potrivit căreia și-a rezervat un drept de proprietate asupra bunurilor vândute până la achitarea integrală a datoriei de către debitoare, administratorul judiciar recunoscând, de altfel acest fapt; că, totodată, a fost înscrisă în AEGRM dreptul de gaj al contestatoarei; că debitoarea, cu toate acestea, a înstrăinat atât bunurile vândute de către creditoarea contestatoare, cât și întreaga plantație de vie pentru care bunurile creditoarei au servit, aceasta recunoscând vânzarea, vânzare de altfel constatată și de administratorul judiciar.
Cu privire la plantația de vie, judecătorul sindic din cadrul primei instanțe a constatat că aceasta aparținea debitoarei, care în momentul vânzării a fost de acord cu rezerva dreptului de proprietate afirmat de creditoarea contestatoare, potrivit Contractului părților de la filele ... încheiat la ...
Rezultă fără putință de tăgadă, în opinia judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Arad, că, potrivit art. 4.3 din contractul antemenționat, produsele vândute de creditoare debitoarei nu treceau în proprietatea acesteia din urmă decât din momentul plății integrale a prețului aferent, iar potrivit prevederilor art. 5.7 din același contract, reprezentantul legal al debitoarei s-a constituit personal fidejusor pentru îndeplinirea tuturor obligațiilor asumate prin contract, fiind emis și un bilet la ordin care să asigure plata obligațiilor asumate prin contract și fiind înscris la AEGRM clauza de rezervă a proprietății.
Apoi, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Arad a constatat că debitoarea a înstrăinat, cu toate aceste demersuri legale, atât plantația de vie, cât și bunurile achiziționate către un terț, fiind vorba despre o veritabilă vânzare a bunului altuia.
De asemenea, judecătorul sindic de la prima instanță a reținut că, potrivit declarațiilor administratorului judiciar, se va formula o acțiune privind anularea tranzacției de vânzare-cumpărare, cu atât mai mult cu cât vânzarea nu era permisă nici sub rezerva asumată de debitoare care a cumpărat bunurile de la creditoare cu fonduri europene care au un regim restrictiv și clar, însă a apreciat că până la soluționarea definitivă și irevocabilă a unei acțiuni care nici nu a fost înregistrată încă pe rolul instanțelor judecătorești, nu se poate pronunța cu privire la o eventuală anulare de vânzare, considerată de părți ca fiind abuzivă.
În continuare, judecătorul sindic din cadrul tribunalului a reținut că, potrivit prevederilor art. 159, alin. 1 din Legea nr. 85/2014, "Fondurile obținute din vânzarea bunurilor și drepturilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de cauze de preferință, vor fi distribuite în următoarea ordine(...): 3. creanțele creditorilor beneficiari ai unei cauze de preferință, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările și penalitățile de orice fel, inclusiv cheltuielile, precum și cele corespunzătoare art. 105 alin. (3) și art. 123 alin. (11) lit. a).";
Potrivit alin. 2 din același articol "În cazul în care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plata în întregime a respectivelor creanțe, creditorii vor avea, pentru diferență, creanțe chirografare sau bugetare, după caz, care vor veni în concurs cu cele cuprinse în categoria corespunzătoare, potrivit naturii lor, prevăzute la art. 161, și vor fi supuse dispozițiilor art. 80. Dacă după plata sumelor prevăzute la alin. (1) rezultă o diferență în plus, aceasta va fi depusă, prin grija lichidatorului judiciar, în contul averii debitorului.";
După cum se poate observa, creditorii pot fi garantați doar cu acele bunuri asupra cărora există garanțiile ori preferințele constituite și care, la data deschiderii procedurii insolvenței se găseau în patrimoniul debitoarei aflate în starea de insolvență declarată prin hotărârea de deschidere a unei astfel de proceduri și nu pentru bunuri care nu mai există în patrimoniul acestor societăți.
Prin urmare, judecătorul sindic a constatat că, deși exista o clauză de rezervă a proprietății prevăzută în contractul părților și înscrisă la AEGRM, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare de la filele ... dosar, bunul nu mai este în proprietatea debitoarei de la data 28.08.2014, înainte de data deschiderii procedurii.
Cum bunul asupra căruia exista preferința, garanția, nu mai există, judecătorul sindic de la prima instanță a constatat că nu mai există nici clauza de rezervă a proprietății astfel instituită în legătură cu debitoarea.
De asemenea, a reținut că, potrivit prevederilor art. 563 din Noul Cod Civil, dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil, dar la fel, dreptul de proprietate dobândit cu bună-credință, în condițiile legii, este pe deplin recunoscut; că, mai mult, buna credință este prezumată totdeauna, pe când reaua-credință trebuie dovedită.
De asemenea, judecătorul sindic din cadrul tribunalului a constatat că nu a fost făcută nici o dovadă cu privire la o acțiune întemeiată pe prevederile art. 594 din noul cod de procedură civilă sau pe un alt temei de drept.
A mai reținut judecătorul sindic că, pentru a se putea face dovada că actul de vânzare-cumpărare depus la dosar este unul fraudulos, se cere, prin Legea nr. 85/2014, îndeplinirea mai multor condiții care se dovedesc doar pe parcursul unui proces, motiv pentru care a apreciat că nu se va putea pronunța în nici un fel pe această cale.
Având în vedere că bunul pentru care se reclamă un alt rang al creanței de către contestatoare nu mai există, judecătorul sindic din cadrul tribunalului a constatat că în mod corect administratorul judiciar a trecut pe contestatoare ca fiind o creditoare ce deține împotriva debitoarei o creanță chirografară, astfel că, în baza prevederilor de mai sus, a statuat în sensul celor mai sus menționate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea ..., prin care a solicitat admiterea apelului și modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii contestației formulate, cu consecința modificării tabelului preliminar al creanțelor debitoarei ... și înscrierii creanței deținute de creditoare în categoria creanțelor care beneficiază de o cauza de preferința; obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, în cuantum de ...
În motivare, apelanta creditoare a arătat că hotărârea atacată este nelegală.
În acest sens, a arătat că creanța sa, în cuantum de ..., înscrisă în tabelul preliminar, beneficiază de o clauză de preferință, în conformitate cu art. 5 pct. 15 din Legea nr. 85/2014.
De asemenea, a învederat că, în conformitate cu art. 2.347 alin. 2 din Codul civil, "Sunt asimilate ipotecilor clauzele de rezerva a proprietății, pactele de răscumpărare ori cesiunile de creanță încheiate în scop de garanție.";
Apelanta creditoare a susținut că, în acord cu prevederile mai sus citate, în mod neîntemeiat s-a dispus respingerea contestației formulate și s-a menținut creanța sa în categoria creanțelor chirografare, deși exista o clauză de rezervă a proprietății, prevăzută în contractul părților și înscrisă în AEGRM.
În continuare, apelanta creditoare a arătat că, deși instanța a reținut în mod corect faptul că, fără putință de tăgadă, creanța sa beneficiază de o cauză de preferință prin constituirea validă a clauzei de rezervă a dreptului de proprietate asupra bunurilor vândute debitoarei, iar creditorii pot fi garantați doar cu acele bunuri asupra cărora există garanțiile ori preferințele constituite, a apreciat fără temei legal că aceste bunuri, asupra cărora exista garanția, preferința, trebuie să se regăsească în patrimoniul debitoarei la data deschiderii procedurii insolvenței, concluzionând că, în speță, cum bunurile asupra cărora și-a rezervat dreptul de proprietatea nu mai există (au fost înstrăinate), nu mal există nici clauza de rezervă a proprietății instituită în legătură cu debitoarea.
În opinia apelantei creditoare, nu prezintă relevanță dacă aceste bunuri se găseau sau nu în patrimoniul debitoarei la momentul deschiderii procedurii insolvenței.
Apelanta creditoare a susținut, în continuare, că, în speță, în cazul existenței unul titlu valid din care izvorăște dreptul de preferință, nu există nicio o situație prevăzută de lege, în care dreptul creditoarei să nu fie recunoscut și înscris în tabelul preliminar la acest moment procesual, mal mult, cu cât patrimoniul debitoarei poate fi reîntregit în cursul procedurii, prin anularea actelor frauduloase încheiate de debitor.
De asemenea, a susținut că nerecunoașterea dreptului de preferință în termenul legal în care creditoarea este chemată să-l declare, este în măsură să o prejudicieze grav în cazul în care patrimoniul debitoarei va fi reîntregit în cursul procedurii, iar creditoarea se va găsi în imposibilitatea de a beneficia de pe urma dreptului său, ca o consecință a neînscrierii acestuia în tabelul creanțelor.
Pentru toate aceste motive, apelanta creditoare a apreciat că lipsa din patrimoniul debitoarei, a bunurilor asupra cărora și-a rezervat dreptul de proprietate până la achitarea integrală a acestora, nu poate echivala cu inexistența dreptului său, respectiv a clauzei de rezervă a proprietății.
Apelanta creditoarea a arătat, apoi, că este de necontestat faptul că în situația în care se va stabili că aceste bunuri au ieșit în mod legal din patrimoniul debitoarei și nu pot fi valorificate în cadrul procedurii, atunci nici creditoarea nu va putea beneficia de pe urma acestei clauze, însă dreptul de proprietatea al creditoarei asupra bunurilor vândute debitoare in baza Contractelor de vânzare-cumpărare nr. ..., trebuie intabulat, recunoscut la acest moment procesual și înscris în tabelul definitiv, sub forma unei creanțe garantate cu rezerva proprietății.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.
Intimata debitoare, prin lichidator judiciar, a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului formulat de creditoare și menținerea ca temeinică și legală a sentinței nr. ... pronunțată de Tribunalul Arad.
În motivare, intimata debitoare a susținut că apelul formulat de creditoare este nefondat.
În acest sens, intimata debitoare a arătat că, într-adevăr, conform contractelor de vânzare cumpărare încheiate între părți, creditoarea beneficiază de o clauză de rezervă a proprietății asupra bunurilor vândute, clauză înscrisă și în AEGRM, dar că, în urma efectuării inventarierii bunurilor debitoarei și în urma documentelor verificate, lichidatorul judiciar a constatat că debitoarea nu mai deține în proprietate niciun bun, acestea fiind înstrăinate anterior deschiderii procedurii insolvenței, inclusiv bunurile asupra cărora a existat o clauză de rezervă a proprietății în favoarea creditoarei.
Apoi, intimata debitoare a arătat că, în acest caz, așa cum a reținut și instanța de fond, în cadrul procedurii insolvenței, creditorii pot fi îndestulați cu prioritate, în conformitate cu prevederile art. 161 din L 85/2014, din vânzarea bunurilor asupra cărora sunt instituite garanții sau clauze de preferință, însă în situația în care aceste bunuri nu mai există în patrimoniul debitoarei - cum este în speța de față - sau valoarea bunului este mai mică decât creanța creditorului garantat, acest creditor va dobândi pentru creanța sa sau pentru diferența de creanță, un rang de creanță chirografară.
Prin urmare, intimata debitoare a precizat că, dacă bunul asupra căruia a fost instituită garanția, clauza de preferință, nu mai există, evident că nu mai există nici clauza de rezerva a proprietății astfel instituita în legătură cu debitoarea.
Pe de altă parte, în opinia intimatei debitoare, dacă creditoarea beneficiază de o clauză de proprietate asupra bunurilor valorificate de debitoare, aceasta putea face demersuri pentru a intra în posesia bunurilor, încă din anul 2014, având în vedere că debitoarea nu a înțeles să achite contravaloarea acestora.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 471 alin 5 Cpc., art. 161 L 85/2014, art. 411 alin. 1 pct. 2 Cpc.
Examinând apelul de față, prin prisma criticilor formulate de apelantă și a prevederilor art. 466 și urm. C. pr. civ., Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, creditoarea critică hotărârea apelată arătând faptul că, în opinia sa, judecătorul sindic nu a interpretat corect dispozițiile legale aplicabile în materie, deoarece se impunea înscrierea creanței sale ca și creanță garantată, în loc de creanță chirografară, având în vedere că deține un drept de preferință constând în rezerva dreptului de proprietate sub care au fost încheiate contractele de vânzare cumpărare cu debitoarea, asupra unor bunuri ce reprezintă, în fapt, elemente ale sistemului de susținere ale unor plantații viticole.
În opinia creditoarei, nu are relevanță dacă bunurile respective asupra cărora avea un drept de preferință mai există sau nu în patrimoniul debitoarei, deoarece este posibil ca acest patrimoniu să fie reîntregit și, în acest caz, creditoarea ar fi defavorizată prin neînscrierea în mod corect a creanței sale.
Totodată, creditoarea consideră că debitoarea a înstrăinat bunurile asupra cărora avea un drept de preferință, cu o valoare mult diminuată față de valoare reală, aspect care, de asemenea, ar trebui avut în vedere la soluționarea cauzei.
În ce privește temeiul de drept pe care își întemeiază atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de apel, susținerile, creditoarea a invocat disp. Art. 159 alin. 1 și 161 din Legea insolvenței nr. 85/2014.
Cu privire la aceste dispoziții legale invocate, Curtea reține că ele nu sunt aplicabile speței deduse judecății, deoarece art. 169 alin. 1 se referă la distribuirea sumelor realizate în urma lichidării, respectiv la ordinea distribuirii fondurilor obținute din vânzarea bunurilor debitoarei, grevate în favoarea creditorului cu clauze de preferință, ori în speță nu se pune problema vânzării bunurilor și distribuirii sumelor rezultate din aceste vânzări, având în vedere că debitoarea nu dispune de niciun fel de bunuri. În acest context, Curtea reține că este eronată susținerea creditoarei că nu are relevanță dacă bunul supus garanției sau dreptului de preferință mai există în patrimoniul debitoarei sau nu, căci patrimoniul ar putea fi reîntregit, deoarece, așa cum a reținut și judecătorul sindic, creditorii pot fi garantați doar cu acele bunuri asupra cărora există constituite garanții ori drepturi de preferință, cu condiția ca la data deschiderii procedurii aceste bunuri să se regăsească efectiv în patrimoniul debitoarei și să existe posibilitatea reală a valorificării lor în cadrul procedurii insolvenței.
De asemenea, Curtea reține că bunurile asupra cărora creditoarea avea înscris un drept de preferință au fost înstrăinate de către debitoare înaintea deschiderii procedurii insolvenței, iar aspectul că aceste bunuri au fost înstrăinate la o valoare inferioară valorii lor reale nu are relevanță, în contextul analizei modului în care a fost înscrisă în tabelul creanțelor, creanța declarată de creditoare.
Concluzionând, Curtea reține că în mod temeinic și legal judecătorul sindic a respins contestația formulată de creditoare și a constatat că în mod corect a fost înregistrată creanța creditoarei ca și creanță chirografară și nu garantată, având în vedere că bunurile ce făceau obiect al dreptului de preferință invocat de creditoare nu mai există în patrimoniul debitoarei.
Așa fiind, constatând că nu există motive de schimbare sau anulare a sentinței apelate, în baza art. 480 Cod procedură civilă, Curtea a respins apelul.
| ← Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment | Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment → |
|---|
