Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment

Jurisprudenţă şi speţe de drept comercial

Tribunalul ARAD Sentinţă civilă nr. 1078 din data de 09.11.2015

Conform art. 2328 NCC preferința statului și a unităților administrativ teritoriale se impune legislațiilor speciale, în limitele în care legea specială poate reglementa această cauză de preferință, art. 153 din Legea de punere în aplicare prevăzând că ";preferința acordată statului și unităților administrativ-teritoriale pentru creanțele lor, nu va fi opozabilă terților înainte de momentul în care a fost făcută publică prin înregistrarea în registrele de publicitate.O asemenea preferință va dobândi rang de prioritate de la momentul la care preferința a fost făcută publică.";

Astfel, conform art. 151 alin. 4 CPF executarea silită a bunurilor mobile se face prin sechestrarea și valorificarea acestora, chiar dacă acestea se află la un terț. Sechestrul se instituie printr-un proces-verbal";, iar potrivit art. 151 alin. 8 CPF ";prin sechestrul înființat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândește un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alți creditori aceleași drepturi ca și dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun"; .

Prin urmare, preferința acordată statului și unităților administrativ-teritoriale pentru creanțe bugetare (așa cum este ea reglementată de Codul de procedură fiscală) rezultă din instituirea unui gaj legal asupra bunurilor ale debitorului.

Prin Decizia civilă nr. 84/A/01.02.2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția a II-a civilă, a fost admis apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 1078/09.11.2015, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. ... pe care a schimbat-o în sensul respingerii contestației la tabelul preliminar formulată de creditoarea-contestatoare.

Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut în esență următoarele:

Prin Sentința antemenționată a fost admisă contestația la tabelul preliminar formulată de contestatoarea creditoare ..., în contradictoriu cu intimata debitoarea ..., societate în faliment, reprezentantă prin lichidator judiciar ..., privitoare la tabelul de creanțe preliminar întocmit de lichidatorul judiciar pentru debitoarea intimată și, pe cale de consecință:

A dispus efectuarea modificării în tabelul de creanțe aferent procedurii de insolvență privind pe debitoarea ..., cu privire la natura creanței deținută de creditoarea ..., în sensul înscrierii acesteia ca și creditor garantat pentru suma de ..., urmând ca diferența de ... lei să fie înscrisă ca și creanță bugetară.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Arad a constatat că prin contestația la tabelul de creanțe preliminar rectificat înregistrată la data de ..., contestatoarea creditoare ..., a chemat în judecată intimata debitoarea ... societate în faliment, reprezentantă prin lichidator judiciar .... solicitând modificarea tabelului preliminar al creanțelor ..., în sensul admiterii cererii de înscriere în tabelul preliminar în calitate de creditor garantat pentru suma de ... lei (art. 159 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 85/2015) și în calitate de creditor bugetar pentru suma de ... (art. 161 alin. 1 pct. 5 din Legea nr. 85/2014) din totalul de ... lei solicitată.

Contestatorul arată că în tabelul preliminar al creanțelor publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr. ... instituția a fost înscrisă ca și creditor bugetar pentru suma de ... lei, încălcându-se astfel prevederile art. 110 și art. 159 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 85/2014.

Contestatorul susține că la momentul înregistrării declarației de creanță, a anexat acesteia titlurile executorii în baza cărora a solicitat înscrierea la masa credală. În acest sens a anexat și Procesul verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. .... pentru suma de ... lei și anexa la el.

Creditorul invocă prevederile art. 151 alin 8 din O.G. nr. 92/2003 Cod procedură fiscală și susține că deține o creanța garantată, fiind privilegiată prin simplul efect al legii, fiind incidente în cauză art. 5 pct. 15 din Legea nr. 85/2014.

Creditorul apreciază că lichidatorul judiciar trebuie să dea eficiență dispozițiilor art. 159 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 85/2014 și că acesta avea obligația legală să înscrie instituția ca și creditor garantat pentru suma de ... lei și creditor bugetar pentru suma de ... în Tabelul preliminar al creditorilor.

Concluzionând creditorul solicită admiterea contestației formulate și modificarea tabelului preliminar al creanțelor în sensul admiterii cererii de înscriere în tabelul preliminar al creanțelor în calitate de creditor garantat pentru suma de ... lei, conform prevederilor art. 159 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 85/2014 privind legea insovenței și creditor bugetar pentru suma de ... lei conform prevederilor art. 161 alin. 1 oct. 5 din aceeași lege.

În drept invocă prevederile art. 110, art. 111, art. 159 alin. 1 pct. 3 și art. 161 alin. 1 pct. 5 din Legea nr. 85/2014;

Prin întâmpinarea depusă la data de ... lichidatorul judiciar ... solicită respingerea contestației ca nedovedită și netemeinică.

Lichidatorul judiciar susține că a respins cererea AJFP ... de înscriere a sa în calitate de creditor garantat în tabelul preliminar pentru suma de ... lei având în vedere că nu există dovada existenței unei cauze de preferință. Pentru a beneficia de o creanță garantată în cadrul procedurii insolvenței, creditorii fiscali trebuie să instituie sechestrul cu privire la anumite bunuri ale debitorului și să înscrie un aviz de ipotecă în arhiva electronică de garanții reale mobiliare în care să identifice bunurile sechestrate. Nu a fost depus nici un înscris din care să rezulte înscrierea vreunui aviz de ipoteca în arhiva electronică de garanții reale mobiliare din care să rezulte care sunt bunurile asupra cărora s-a instituit sechestru. Un aviz de garanție care nu cuprinde bunurile sau drepturile afectate garanției nu poate produce nici un efect, iar daca simpla înscriere a avizului de garanție ar conferi creanței bugetare caracterul de creanța garantată, ar însemna să se lase la simpla dispoziție a creditorului bugetar, transformarea creanței sale din bugetară în garantată.

Atașat cererii de înscriere a creanței la masa credală s-au depus decizii referitoare la obligațiile de plată accesorii, titluri executorii și procesul verbal de sechestru. Toate aceste înscrisuri dovedesc doar măsuri privind începerea executării silite asupra debitorului ... și nu constituirea unei garanții asupra bunurilor acestuia.

Nici în susținerea contestației care face obiectul prezentei cauze nu au fost depuse acte suplimentare din care să rezulte că acest creditor ar deține o creanță garantată. În aceste condiții cererea de înscriere a creanței în sumă de ... lei ca și creanță garantată în temeiul art. 159 alin 1 pct.3 din Legea nr. 85/2014 este nedovedită.

Pentru toate aceste motive creditoarea solicită respingerea contestației ca nedovedită și neîntemeiată.

Analizând înscrisurile existente la dosar, instanța de fond a reținut următoarele:

În cauză a fost întocmit tabelul de creanțe preliminar în care creditoarea contestatoare a fost înscrisă cu suma de ... lei, ca și creditor bugetar, fără a se înscrie suma de ... lei, parte din creanța totală, ca fiind o creanță privilegiată, în raport de p.v. de sechestru pentru bunurile mobile cu nr. ..., prin care creditoarea a aplicat sechestrul asupra unor bunuri mobile în valoare de ... lei.

Apoi, prima instanță a reținut că petenta contestatoare susține legitimitatea demersului ei, de înscriere a sumei de ... lei, ca și creanță privilegiată, în raport de publicitatea sechestrului asigurată prin deposedarea proprietarului, în timp ce lichidatorul judiciar invocă legalitatea înscrierii respectivei sume tot ca și creanță bugetară, și nu privilegiată, invocând lipsa publicității realizate exclusiv prin Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.

Prima instanță a mai reținut că prin respectivul p.v. de sechestru se menționează faptul că bunurile sechestrate care aparțin debitoarei ... au fost lăsate în custodie numitului ....

De asemenea, a reținut că p.v. de sechestru este semnat atât de către reprezentantul debitoarei, cât și de către custode, care sunt una și aceeași persoană, numitul ....

A mai reținut prima instanță că petenta invocă disp. art. 151, al. 4 și 8 din O.G. nr. 92/2003, iar lichidatorul judiciar invocă disp. art. 5, al. 1, pct. 14 și 15 din legea insolvenței.

În ceea ce privește dispozițiile legale incidente în cauză, prima instanță a reținut definițiile din art. 5 al. 1, pct. 14 și 15 din legea insolvenței, art. 2.347 din Codul civil.

Apoi, prima instanță a reținut că dispozițiile art. 36 din O.G. nr. 99/1999 au fost abrogate expres prin disp. art. 230 lit. u din Legea nr. 71/2011, începând cu data de 01.10.2011, conform cărora, la data intrării în vigoare a Codului civil 2009, se abrogă titlul VI "Regimul juridic al garanțiilor reale mobiliare"; al Legii nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999, cu modificările ulterioare.

De asemenea, a reținut că, potrivit art. 151, al. 8 și 9 din O.G. nr. 92/2003:

"8) Prin sechestrul înființat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândește un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alți creditori aceleași drepturi ca și dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun.

(9) De la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicții atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă";.

În continuare, prima instanță a reținut că, potrivit art. 153 din O.G. nr. 92/2003:

"(1) Bunurile mobile sechestrate vor putea fi lăsate în custodia debitorului, a creditorului sau a altei persoane desemnate de organul de executare sau de executorul fiscal, după caz, ori vor fi ridicate și depozitate de către acesta. Atunci când bunurile sunt lăsate în custodia debitorului sau a altei persoane desemnate conform legii și când se constată că există pericol de substituire ori de degradare, executorul fiscal poate aplica sigiliul asupra bunurilor.

(2) În cazul în care bunurile sechestrate constau în sume de bani în lei sau în valută, titluri de valoare, obiecte de metale prețioase, pietre prețioase, obiecte de artă, colecții de valoare, acestea se ridică și se depun, cel târziu a doua zi lucrătoare, la unitățile specializate.

(3) Cel care primește bunurile în custodie va semna procesul-verbal de sechestru.

(4) În cazul în care custodele este o altă persoană decât debitorul sau creditorul, organul de executare îi va stabili acestuia o remunerație ținând seama de activitatea depusă";.

A mai reținut prima instanță că, potrivit art. 2481, al. 1 C.civ., gajul se constituie prin remiterea bunului sau titlului către creditor sau, după caz, prin păstrarea acestuia de către creditor, cu consimțământul debitorului, în scopul garantării creanței; că potrivit art. 2482 C.civ., publicitatea gajului bunurilor mobile corporale se realizează fie prin deposedarea debitorului, fie prin înscrierea gajului la arhivă; că potrivit art. 2484 C.civ., creditorul poate, cu acordul debitorului său, să exercite detenția prin intermediul unui terț, însă deținerea exercitată de acesta nu asigură opozabilitatea gajului decât din momentul în care a primit înscrisul constatator al gajului; iar potrivit art. 453, al.1 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Prima instanță a reținut că, după cum întemeiat se arată în doctrina relevantă (Tratat practic de insolvență, editura Hamangiu, ed. 2004, coordonator Radu Bufan, autor Florin Moțiu, pag. 419), "codul de procedură fiscală prevede anumite facilități pentru creanțele bugetare, în sensul că asimilează astfel de creanțe, dacă beneficiază de un sechestru instituit asupra bunurilor mobile sau imobile ale debitorului, creanțelor garantate cu gaj, respectiv cu ipotecă legală (conform art. 151, al. 8, respectiv art. 154, al. 6 C.pr.fiscală).

Prima instanță a apreciat că relevant în cauză este rezultatul dat de aplicarea disp. art. 2484 C.civ., în sensul că un creditor poate, cu acordul debitorului său, să exercite detenția prin intermediul unui terț, astfel încât deținerea exercitată de acesta asigură opozabilitatea gajului din momentul în care a primit înscrisul constatator al gajului.

Instanța de fond a mai reținut că, în cauză, p.v. de sechestru emis de creditoare este semnat atât de debitoare, prin reprezentant, cât și de terțul prin care se exercită posesia de către debitor și care are calitatea de custode, conform C.pr.fiscală; că același p.v. de sechestru conține mențiunea potrivit căreia înscrisul constatator a fost întocmit în suficiente exemplare, astfel încât un exemplar a fost comunicat reprezentantului debitoarei, care este în același timp și custode.

Pe cale de consecință, prima instanță a constatat ca fiind îndeplinită cerința de publicitate instituită de art. 2484 C.civ., pentru a face opozabil sechestrul instituit de creditoare și care este asimilat astfel gajului reglementat de codul civil, acesta reprezentând, totodată, o cauză de preferință de natură să califice creanța creditoarei ca fiind una privilegiată, în sensul art. 5 al. 1, pct. 15 din legea insolvenței.

Prima instanță a apreciat că apărarea lichidatorului referitoare la lipsa interesului creditoarei în promovarea contestației de față este nefondată, deoarece o creanță garantată are un alt regim de satisfacere, chiar și în raport de creanțele bugetare.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel ... în calitate de lichidator judiciar provizoriu al debitoarei ..., solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a hotărârii atacate și, pe cale de consecință, respingerea contestației ca nedovedită și netemeinică.

În motivare, a arătat că pentru a asigura opozabilitatea gajului față de terți și, totodată, existența gajului, este necesară respectarea și îndeplinirea formalităților de publicitate; că publicitatea gajului se face fie prin deposedare, fie prin înscrierea gajului la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare. Este evident, în opinia apelantei lichidator judiciar, că în speță nu s-a făcut dovada înscrierii gajului la Arhiva Electronica de Garanții Imobiliare și, prin urmare, apreciază că se impune a se decela dacă a fost sau nu îndeplinită condiția de publicitate a gajului prin deposedare.

Apelanta lichidator judiciar a mai arătat că, prin deposedare, debitorul ar trebui lipsit temporar, pe durata existenței gajului, de toate drepturile sale asupra bunului, respectiv folosința, administrarea și dispoziția; că în Codul Civil se prevăd două forme de deposedare, respectiv prin deținerea bunului de către creditor sau prin deținerea acestui bun de către un terț pentru creditor; că interpretarea dată de către judecătorul sindic în sensul că este îndeplinită condiția de publicitate a gajului prin deposedare prin modalitatea deținerii bunului gajat prin intermediul unui terț, respectiv prin reprezentantul legal al debitoarei, este netemeinică și nelegală.

Din punctul de vedere al apelantei lichidator judiciar, deținerea bunului prin intermediul unui terț, pentru a putea fi îndeplinită condiția de publicitate, custodele, respectiv terțul, trebuie să fie o persoană străină de debitoare sau de reprezentații acesteia. Aceasta a arătat că, într-o altă interpretare, teza finală a articolului 2483 C.civ., "atunci când față de terți se creează aparența că debitorul deține bunul, gajul nu poate fi opus acestora"; ar rămâne fără conținut.

Apelanta lichidator judiciar a precizat că, din interpretarea judecătorului sindic, condiția de publicitate este îndeplinită doar față de debitoare și de reprezentantul acesteia, față de terți existând aparența că bunurile se află în posesia și folosința debitoarei, dar în speța de față interesează, de fapt, efectele pe care gajul le produce față de terți, respectiv față de ceilalți creditori, întrucât se pune problema existenței dreptului de preferință care dă posibilitatea creditorului garantat de a fi plătit cu prioritate din prețul bunului gajat, față de alți creditori; că față de terți este nevoie să fie îndeplinită condiția de publicitate, respectiv de opozabilitate; că nu are relevanță dacă debitoarea cunoștea existența sechestrului, câtă vreme ceilalți creditori nu aveau cunoștință de existența vreunui gaj, deoarece dreptul de preferință al unui creditor afectează drepturile celorlalți creditori, respectiv ordinea acestora de a veni la distribuirea sumelor.

De asemenea, apelanta creditoare a învederat că, atașat cererii de înscriere a creanței la masa credală s-au depus decizii referitoare la obligațiile de plată accesorii, titluri executorii și procesul verbal de sechestru; că toate aceste înscrisuri dovedesc doar măsuri privind începerea executării silite asupra debitorului ... și nu constituirea unei garanții asupra bunurilor acestuia; că, așadar, nu a fost depus nici un înscris din care să rezulte faptul că acest creditor ar deține o creanță garantată; că nici în susținerea contestației care face obiectul prezentei cauze nu au fost depuse acte suplimentare din care să rezulte că acest creditor ar deține o creanță garantată, condiții în care cererea de înscriere a creanței în sumă de ... lei ca și creanța garantată, în temeiul art. 159 alin 1 pct. 3 din Legea nr. 85/2014, este nedovedită, în opinia apelantei.

Cu privire la caracterul garantat al sumei de ... lei, apelanta lichidator judiciar a învederat și prevederile art. 5 pct. 15 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora "creanțele care beneficiază de un drept de preferință sunt acelea care sunt însoțite de un privilegiu și/sau de un drept de ipotecă și/sau de drepturi asimilate ipotecii, potrivit art. 2347 C.civ. și/sau de un drept de gaj asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terț garant față de persoanele beneficiare ale cauzelor de preferință.

Apelanta lichidator judiciar a considerat că aceste dispoziții legale nu pot fi aplicate creanței contestatoarei, întrucât AJFP ... nu a constituit asupra patrimoniului debitorului un drept real, ci doar o creanță fiscală, de natura contribuțiilor la bugetul de stat.

Intimata creditoare Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice .. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice ... a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, menținerea în totalitate a hotărârii atacate și, pe cale de consecință, admiterea contestației și modificarea tabelului preliminar al creanțelor debitoarei ..., în sensul admiterii cererii sale de înscriere în tabelul preliminar, în calitate de creditor garantat, pentru suma de ... lei (art. 159 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 85/2014).

În motivare, intimata creditoare a reiterat cele susținute prin contestație cu privire la modalitatea de înscriere a creanței sale în tabelul preliminar de creanțe, calitatea de creanțe bugetare pe care le deține, precum și considerentele de fapt și de drept pentru care consideră că deține o creanță garantată.

Intimata creditoare a precizat că acest fapt este susținut și în doctrina relevantă care arată că: "Codul de procedură fiscală prevede anumite facilitați pentru creanțele bugetare, în sensul că asimilează astfel de creanțe, dacă beneficiază de un sechestru instituit asupra bunurilor mobile sau imobile ale debitorului, creanțelor garantate cu gaj, respectiv cu ipotecă legală (Tratat practic de insolvență, ed. Hamangiu, ed. 2004, coordonator Radu Bufan, autor Florin Moțiu).

Intimata creditoare a susținut că, din cele de mai sus rezultă că creanțele sale sunt garantate, fiind privilegiate prin simplul efect al legii, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 5 alin. 1 pct. 15 din Legea nr. 85/2014; că având în vedere prevederile legale invocate mai sus, lichidatorul judiciar trebuie să dea eficiență dispozițiilor art. 159 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 85/2014.

Prin urmare, a susținut intimata creditoare, administratorul judiciar avea obligația legală să o înscrie în calitate de creditor garantat pentru suma de .. lei, în Tabelul preliminar al creanțelor.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 5 pct. 15, art. 111 și art. 159 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 85/2014; art. 205 C.pr.civ., art. 2328, art. 2333, 2347, 2484 din Codul civil, art. 151 alin. 8 din OG. nr 92/2003.

În probațiune, intimata creditoare a atașat procesul verbal de sechestru nr. 37969/21.07.2015, cu anexa.

Examinând apelul de față, prin prisma criticilor formulate de apelantă și a prevederilor art. 466 și urm. C. pr. civ., Curtea constată că acesta este fondat pentru considerentele următoare:

Conform art. 2328 NCC preferința statului și a unităților administrativ teritoriale se impune legislațiilor speciale.

Același NCC fixează însă și limitele în care legea specială poate reglementa această cauză de preferință, art. 153 din Legea de punere în aplicare prevăzând că ";preferința acordată statului și unităților administrativ-teritoriale pentru creanțele lor, nu va fi opozabilă terților înainte de momentul în care a fost făcută publică prin înregistrarea în registrele de publicitate. O asemenea preferință va dobândi rang de prioritate de la momentul la care preferința a fost făcută publică.";

Trebuie reținut că norma din art. 2328 NCC este una de trimitere, ea nu instituie o cauza de preferință , ci doar menționează faptul că în domeniul creanțelor statului și ale unităților administrativ teritoriale eventualele cauze de preferință vor fi stabilite prin legi speciale.

Preferința acordată creditorilor fiscali este reglementată de Codul de procedură fiscală.

Conform art. 151 alin. 1 CPF ";sunt supuse executării silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu excepțiile prevăzute de lege";, iar conform art.151 alin. 6 CPF ";executorul fiscal (…) este obligat să sechestreze orice bunuri ale debitorului (decât cele care se găsesc la locul aplicării sechestrului), în cazul în care cele găsite la verificare nu sunt suficiente pentru stingerea creanței";.

Dispozițiile sus citate conturează mecanismul de funcționare a preferinței acordate statului pentru creanțele fiscale, reieșind că, creditorul fiscal dobândește un drept de gaj asupra bunurilor debitorului care au făcut obiectul unui sechestru aplicat de organele fiscale.

per a contrario, celelalte bunuri ale debitorului care nu au făcut obiectul sechestrului nu se cuprind în asieta acestui drept de gaj. Gajul dobândit de către un creditor este un drept de gaj în sensul prevederilor dreptului comun, al urmând să se supună dispozițiilor art. 2480-2486 NCC.

În acest sens trebuie interpretate prevederile art. 142 alin. 7 CPF conform cărora ";față de terți, inclusiv față de stat, o garanție reală și celelalte sarcini reale asupra bunurilor au un grad de prioritate care se stabilește de la momentul în care acestea au fost făcute publice prin oricare dintre metodele prevăzute de lege.

În situația în care debitorul este supus procedurii insolvenței, semnificația art. 2328 NCC trebuie înțeleasă astfel:

Legea insolvenței instituie o preferință specială pentru creanțele bugetare în cadrul procedurii falimentului.

Art. 123 pct. 4 din Legea nr. 85/2006 plasează creanțele bugetare înaintea creanțelor chirografare în ordinea creanțelor ce sunt achitate urmare a lichidării averii debitorului.

Textul trebuie citit și prin prisma prevederilor art. 121 din același act normativ care instituie regula preferinței acordate creditorilor beneficiari ai unei garanții reale, cu precizarea că această din urmă preferință vizează sumele rezultate din valorificarea bunului afectat garanției reale.

În termenii art. 2326 NCC, fiscul poate beneficia în anumite condiții de o cauză de preferință asupra unui bun (mobil) ca efect al gajului fiscal instituit asupra acelui bun, în vreme ce creditorii bugetari se bucură de un privilegiu general asupra averii debitorului.

Curtea apreciază că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 2484 C.civ. așa cum le-a interpretat judecătorul sindic întrucât faptul că reprezentantul debitoarei a fost desemnat drept custode nu poate fi echivalat cu ipoteza avută în vedere de norma în discuție, respectiv exercitarea detenției de către creditor prin intermediul unui terț, debitorul neputând să fie considerat terț în cadrul acestui raport.

Reiese acest aspect cu puterea evidenței chiar din cuprinsul textului de lege care prevede că este necesar acordul debitorului pentru a face posibilă exercitarea detenției de către creditor prin intermediul unui terț.

Așa fiind, Curtea a pronunțat soluția mai sus menționată.

← Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment		Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment →

Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment