Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment

Jurisprudenţă şi speţe de drept comercial

Tribunalul ARAD Sentinţă civilă nr. 1141 din data de 19.11.2015

Potrivit prevederilor art. 117 din Legea nr. 85/2006, practicianul în insolvență poate introduce la judecătorul sindic acțiuni acțiuni pentru anularea actelor sau operațiunilor frauduloase ale debitorului în dauna drepturilor creditorilor, în cei doi ani anteriori deschiderii procedurii, dacă există probe sau prezumții legale potrivit legii ori prevederilor art. 329 cod procedură civilă, cu atât mai mult în situația în care respectivele acte s-au încheiat cu încălcarea prevederilor art. art. 70^1 din Legea nr.31/1990.

Prin Decizia civilă nr. 261/22.03.2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția a doua Civilă, a fost respins apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 1141 din 19 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr..., instanța de control judiciar reținând, în esență, următoarele:

Prin sentința civilă apelată, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Arad a admis cererea reclamantei .. - în calitate de administrator judiciar al debitoarei ... împotriva pârâtei ... și, în consecință, a dispus anularea următoarelor acte de vânzare cumpărare: Atelier mecanic din .. înstrăinat de societate către pârâtă conform facturii fiscale nr. ... în sumă de ... lei; Autoturism ... înstrăinat de societatea către pârâtă conform facturii fiscale nr. ... în sumă de .. lei ; Tractor ..) înstrăinat de societatea către pârâtă conform facturii fiscale nr.... în sumă de ... lei; de asemenea, a dispus anularea facturii fiscale nr. .. emisă de pârâtă către reclamantă în sumă de .. lei, reprezentând chirie și a facturii fiscale nr... din .. emisă de pârâtă către societatea reclamantă în sumă de .. lei reprezentând reparații. În subsidiar, în cazul în care bunurile nu mai există, ori există impedimente de orice natură pentru preluarea acestora, a dispus restituirea valorii acestora de la data transferului efectuat în conformitate cu prevederile art. 120 alin.1 din Legea nr. Legea nr.85/2014.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că în perioada premergătoare declanșării procedurii insolvenței debitoarei ... (măsură dispusă prin încheierea civilă nr. ... între aceasta și pârâta .. s-au perfectat o serie de acte juridice frauduloase, după cum urmează:....

În baza facturii fiscale nr. ..., fila . dosar, reclamanta debitoare ... a vândut pârâtei .... autoturism marca ... la prețul de .. lei;

În baza facturii fiscale nr. ..., fila .. dosar, reclamanta debitoare ... a vândut pârâtei ....

Factura fiscală nr. ..., a fost emisă de pârâta ... în sarcina reclamantei ... și reprezintă contravaloare chirie pentru perioada ... conform contractului de închiriere nr. ... și pentru perioada ...., conform actului adițional la contractul de închiriere, în cuantum total de ... lei.

Factura fiscală nr. ..., a fost emisă de pârâta ... în sarcina reclamantei .... dosar și reprezintă contravaloare reparații tractoare și utilaje agricole, pentru anul ..., în cuantum total de...lei.

A mai reținut că, potrivit certificatului emis de ...., societatea debitoare ....a fost înființată în anul .., dată la care erau ... totodată, că, potrivit înscrisului "....., facturile sus-menționate, în condițiile în care cumpărătorul acestor bunuri este pârâta ... la care numita ... are de asemenea calitatea de administrator, astfel cum rezultă din furnizarea de informații emisă de .... nu în ultimul rând, a reținut că potrivit procesului-verbal de compensare .... dosar, s-a propus compensarea reciprocă a contravalorii facturilor reprezentând contravaloarea bunurilor înstrăinate din averea debitoarei cu facturile reprezentând reparații tractoare și utilaje agricole.

Sub un prim aspect, prima instanță a apreciat că vânzările s-au efectuat cu încălcarea prevederilor art. art. 70^1 din Legea nr.31/1990, potrivit cu care, "Actele de dispoziție asupra bunurilor unei societăți pot fi încheiate în temeiul puterilor conferite reprezentanților legali ai societății, după caz, prin lege, actul constitutiv sau hotărârile organelor statutare ale societății adoptate în conformitate cu prevederile prezentei legi și ale actului constitutiv al societății, nefiind necesară o procură specială și în formă autentică în acest scop, chiar dacă actele de dispoziție trebuie încheiate în formă autentică";.

Din economia dispozițiilor legale menționate, judecătorul fondului a concluzionat că actele de dispoziție asupra bunurilor societății nu puteau fi făcute decât prin mandat, în temeiul puterilor conferite reprezentanților legali ai societății, dat în baza unei hotărâri a adunării generale a asociaților (hotărârile organelor statutare ale societății adoptate în conformitate cu prevederile prezentei legi și ale actului constitutiv al societății); că, deși nu era necesară o procură specială autentică, era, însă, necesară o hotărâre specială a adunării generale a asociaților care să dea mandatul special pentru actele de dispoziție; aceasta întrucât în actul constitutiv al societății nu se prevede nimic cu privire la actele de dispoziție.

A mai arătat că, potrivit art.72 din Legea nr.31/1990, obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute în această lege; or, dreptul comun în materie de mandat îl constituie prevederile art. 2016 alin. 1 și 2 Cod civil, potrivit cărora "(1) Mandatul general îl autorizează pe mandatar să efectueze numai acte de conservare și de administrare. (2) Pentru a încheia acte de înstrăinare sau grevare, tranzacții ori compromisuri, pentru a se putea obliga prin cambii sau bilete la ordin ori pentru a intenta acțiuni în justiție, precum și pentru a încheia orice alte acte de dispoziție, mandatarul trebuie să fie împuternicit în mod expres.

Din cele de mai sus, a apreciat că împuternicirea expresă în materia dreptului societar, raportând prevederile art. 70^1 din Legea nr. 31/1990 la art. 72 din Legea nr. 31/1990 și art. 2016 alin. 1 și 2 din NCC, este hotărârea adunării generale a asociaților. Așadar, a concluzionat că pentru valabilitatea vânzării era necesară hotărârea adunării generale a asociaților.

Pe de altă parte, Tribunalul a reținut că actele de înstrăinare de bunuri din patrimoniul debitoarei s-au realizat și cu încălcarea prevederilor art. 150 alin. 1 și 4 din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora, "(1) Dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel și sub rezerva dispozițiilor art. 441, sub sancțiunea nulității, administratorul va putea, în nume propriu, să înstrăineze, respectiv să dobândească, bunuri către sau de la societate, având o valoare de peste 10% din valoarea activelor nete ale societății, numai după obținerea aprobării adunării generale extraordinare, în condițiile prevăzute la art. 115. (4) Prevederile prezentului articol sunt aplicabile și operațiunilor în care una dintre părți este soțul administratorului ori rudă sau afin, până la gradul al patrulea inclusiv, al acestuia; de asemenea, dacă operațiunea este încheiată cu o societate la care una dintre persoanele anterior menționate este administrator sau director ori deține, singură sau împreună, o cotă de cel puțin 20% din valoarea capitalului social subscris, cu excepția cazului în care una dintre societățile respective este filiala celeilalte.";

În considerarea celor de mai sus, Tribunalul a apreciat că, întrucât la momentul acestor înstrăinări, doamna ... avea atât calitatea de administrator a societății debitoare cât și a societății pârâte, aceasta se afla în stare de incompatibilitate.

Referitor la prețul vânzărilor, judecătorul fondului a reținut că toate bunurile au fost vândute sub prețul de achiziție și sub prețul cu care apar ele în contabilitate.

Astfel, cu privire înstrăinarea activului - ... a arătat că pârâta a fost proprietara acestei clădiri, pe care a vândut-o către ... care, la rândul său, a vândut-o reclamantei, conform contractului de vânzare - cumpărare din data de ... dosar; referitor la valabilitatea vânzării, judecătorul sindic a reținut că s-a înstrăinat doar construcția nu și terenul de sub clădire, care este proprietatea ...; or, raportat la prevederile art.2 din Titlul X a Legii 247/2005, doar vânzarea terenurilor construibile este supusă încheierii în formă autentică, vânzarea clădirilor putându-se face și prin acte sub semnătură privată (prevederile art. 888 și 1244 din noul cod civil nefiind od civil); ca efect al vânzărilor sus menționate, realizate în perioada de circa 9 luni înainte de deschiderea procedurii insolvenței, debitoarea a ajuns în stare de insolvență, aceste vânzări efectuându-se în frauda societății prin aducerea acesteia în stare de insolvabilitate, în frauda creditorilor și asociatului majoritar deținând 90% din totalul părților sociale, societatea având datorii către bugetul de stat și alți creditori.

Dat fiind faptul că la data încheierii actelor de vânzare-cumpărare, numita ... avea calitatea de administrator atât la societatea debitoare cât și la pârâtă, judecătorul sindic a apreciat că această împrejurare face dovada că pârâta cumpărătoare era la curent cu probabilitatea încetării plăților de către debitoare și cu situația economică degradată a acesteia; a apreciat, totodată, că aceste circumstanțe sunt suficiente pentru a dovedi intenția comună a debitorului și a cocontractantului său de a frauda creditorii, prin înstrăinarea bunurilor din patrimoniul său; în acest context, a apreciat ca fiind prezumat că debitoarea a cunoscut faptul că vânzarea activelor a dus la destabilizarea patrimoniului său, fapt ce a determinat starea de insolvență, iar cumpărătoarea a cunoscut starea iminentă de insolvență a societății vânzătoare la momentul vânzării, cu atât mai mult cu cât deschiderea procedurii s-a dispus la circa 9 luni de la data achiziționării acestor bunuri.

Ca urmare, a considerat ca fiind îndeplinite atât condiția privind intenția de fraudare a debitorului insolvent, cât și cea de prejudiciere a intereselor creditorilor și de complicitate a terțului dobânditor la fraudă.

În ceea ce privește facturile fiscale emise de pârâtă către debitoare, respectiv, factura fiscală nr. ... - în sumă de ... lei, reprezentând chirie, și factura fiscală nr. ... - în sumă de ... lei, reprezentând contravaloare reparații, judecătorul sindic a constatat că acestea au fost întocmite de către pârâta ..., în care numita ... are calitatea de administrator, pentru a fi compensate cu facturile emise de debitoare, prin același administrator, ..., reprezentând contravaloarea bunurilor înstrăinate către pârâtă (la un preț subevaluat), astfel cum s-a reținut în procesul verbal de compensare nr. ..., fila .. dosar.

Analizând factura fiscală nr. ..., în sumă de ... lei, reprezentând chirie, judecătorul sindic a reținut că la baza acesteia a stat contractul de închiriere încheiat cu pârâta ... la data ..., filele ... dosar, care, însă, s-a reziliat din data de ..., datorită faptului că debitoarea a devenit proprietar asupra construcției formată din atelier mecanic, astfel cum rezultă din înscrisul fila ... dosar; ca atare, contravaloarea chiriei calculate pentru perioadele ..., respectiv ..., nu se justifică, în condițiile în care rezilierea contractului s-a produs începând cu data de ....

În ceea ce privește pretinsul act adițional nr. .. din ..., a apreciat că acesta nu poate exista, pe de-o parte, pentru că însuși contractul de bază era reziliat cu data de ...; pe de altă parte, pentru că pentru .. luni în ... valoarea totală a chiriei era de .. lei iar pentru .. de luni (...) valoarea totală a chiriei este de ... lei; în sprijinul concluziei că actul adițional este unul fictiv, încheiat ulterior acestei date, judecătorul sindic a reținut și faptul că acesta este semnat de către doamna ..., atât în calitate de administrator al .., cât și al ..., respectiv, atât pentru locator cât si pentru chiriaș; a mai reținut că din conținutul actului adițional rezultă că obiectul contractului de închiriere nr. ... a fost mărit cu o hală cu atelier mecanic, în mod fraudulos în vederea măririi pasivului reclamantei față de pârâtă, iar împrejurarea, reliefată de pârâtă prin întâmpinare, din care rezultă că reclamanta a avut punct de lucru deschis la ORC .. pentru această clădire în baza contractului de închiriere este neîntemeiată deoarece punctul de lucru a subzistat având în vedere contractul de vânzare-cumpărare încheiat în data de ... prin care reclamanta a devenit proprietara acestui imobil; or, martorii audiați în cauză, respectiv, ...., au susținut că debitoarea deținea două clădiri, o hală și clădiri de birouri (...), situație în care nu se mai impunea suplimentarea spațiului necesar desfășurării activității acesteia cu încă o hală, lucru realizat prin actul adițional.

Pe de altă parte, a reținut că, din Raportul privind cauzele si împrejurările care au determinat starea de insolvență, filele ... dosar, rezultă că debitoarea ... nu a mai desfășurat activitate din anul .. condiții în care nu era justificată, închirierea a încă o hală, suplimentar față de spațiul pe care deja îl avea în proprietate; împrejurarea că încă din iunie ..a fost reziliat contractul de închiriere pentru spațiul pe care ... rezultă și din faptul că până la emiterea facturii .. pârâta ... nu a mai facturat chirie reclamantei; or, în situația în care contractul de închiriere ar mai fi fost în vigoare, evident s-ar fi impus facturarea lunară a chiriei.

Mai mult, judecătorul sindic a constatat că, deși pârâta susține că actul adițional a existat încă din ianuarie .., în procesul verbal de predare primire a actelor contabile ale ... încheiat la data de ... dosar, nu apare nici o mențiune cu privire la acesta.

În considerarea celor de mai sus, judecătorul sindic a concluzionat că factura fiscală nr. ... emisă de pârâtă către debitoarea ..., în sumă de ... lei, reprezentând chirie, a fost întocmită fără să aibă corespondent în realitate, în scopul de a mări în mod fictiv pasivul reclamantei, pentru ca doamna ... să o poată compensa cu prețul bunurilor înstrăinate.

Referitor la factura nr. ..., reprezentând contravaloare reparații tractoare și utilaje agricole în anul .. judecătorul sindic a constatat că martorii audiați în cauză au declarat următoarele:

...

În atare situație, a reținut că, deși din înscrisurile "listare cont .. pentru anul 2011";, filele .. dosar, rezultă că reclamanta a achiziționat și a dat în consum piese de schimb pentru utilaje, tractoare, din depozițiile martorilor audiați în cauză reiese că, deși au fost efectuate aceste lucrări de reparații, contravaloarea lor nu a fost dovedită prin nici un mijloc de probă, doar martora ... susținând că pentru reparațiile utilajelor le-a dat celor care le efectua "…. utilaje casate în schimbul muncii prestate……….";; astfel, pârâta nu a depus facturi din care să rezulte că ar fi cumpărat în perioada anului 2011 piese de schimb pentru reparația tractoarelor, martorii arată că reparațiile la tractoare au fost realizate în perioada aprilie-mai ...), primăvara lui ..(...) și că ar fi fost plătiți de ...; or, în primăvara anului ... aceasta deținea calitatea de administrator la ... neavând nici o calitate în ... - aceasta fiind mandatată de către martorul ... în calitate de administrator al ... abia în .., prin procura specială, să se ocupe de administrarea .. .

A mai reținut judecătorul sindic că pârâta ..., a depus " Deviz lucrări reparații tractoare și utilaje agricole în campania anului agricol"; întocmit în .., care a fost semnat de administratoare pentru ambele societăți, fiind vorba de aceeași semnătură aplicată sub denumirea ambelor societăți; cu toate acestea, contravaloarea respectivelor reparații a fost facturată doar în .., după doi ani de la data întocmirii acestui deviz.

În raport cu cele reținute, judecătorul sindic a apreciat că și factura nr. ... pentru reparații tractoare și utilaje agricole în .. în cuantum de ..., a fost întocmită fictiv, neavând la baza operațiuni reale, în scopul de a mări în mod artificial pasivul reclamantei, în vederea compensării cu prețul bunurilor înstrăinate.

Față de considerentele de fapt și de drept care au fost reținute, văzând prevederile art.117 alin.2 lit.c și g din Legea nr.85/2014, judecătorul sindic a constatat că acțiunea formulată de reclamanta .., împotriva pârâtei .., este întemeiată, motiv pentru care a procedat la admiterea acesteia.

În consecință, a dispus anularea următoarelor acte de vânzare cumpărare: ....

Împotriva sentinței menționate a declarat apel pârâta ..., solicitând schimbarea în totalitate a acesteia, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată în ambele cicluri de judecată.

În susținerea apelului, cu referire la pretinsa incompatibilitate a doamnei ... la vânzarea celor trei bunuri, arată că prima instanță a constatat în mod eronat încălcarea prevederilor art. 150 al din Legea nr. 31/1990; astfel, învederează că art. 150 este cuprins în CAP. IV Societățile pe acțiuni - SECȚIUNEA a III-a Despre administrația societății - SUBSECȚIUNEA I- Sistemul unitar; conform art. 197 alin 4 din Legea nr. 31/1990 "Dispozițiile privitoare la administrarea societăților pe acțiuni nu sunt aplicabile societăților cu răspundere limitată, indiferent dacă sunt sau nu supuse obligației de auditare";; pe de altă parte, învederează că incompatibilitatea prevăzută la art. 150 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 nu are aplicabilitate în speță, deoarece se referă strict la "soțul administratorului ori rudă sau afin, până la gradul al patrulea inclusiv"; or, obiectul cererii de chemare în judecată este acela de "anulare a actelor frauduloase" ale debitoarei în dauna drepturilor creditorilor; prin urmare, judecătorul sindic trebuia să rețină că doar în calitate de administrator al debitoarei ... s-au efectuat așa zisele "acte frauduloase", nefiind necesara, în cazul societăților cu răspundere, limitată, aprobarea adunării generale extraordinare pentru vânzarea bunurilor cu o valoare de peste 10% din valoarea activelor nete;

În considerarea celor de mai sus, a concluzionat că art. 150 alin. 1 și 4 din Legea nr. 31/1990 invocat de reclamant, nu are aplicabilitate în speță, cazul de incompatibilitate neoperând cu ocazia vânzării celor trei bunuri ale .... către ....

Referitor la considerentul potrivit căruia era necesară hotărârea adunării generale a asociaților pentru a efectua acte de dispoziție.

Învederează că interpretarea dispozițiilor art. 701 și art. 72 din Legea nr. 31/1990 precum și ale art. 2016 alin. 1-2 Cod civil, este una eronată, în viziunea judecătorului sindic orice vânzare (în speță și pentru bunurile mobile autoturism și tractor) neputându-se efectua fără hotărârea asociaților, deși prin actul constitutiv al debitoarei se stabilește că administratorul are puteri depline, fără nicio restricție.

Arată că potrivit art. 70 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 (ignorat de judecătorul sindic), administratorii pot face toate operațiunile ce se impun pentru aducerea la îndeplinire a obiectului societății, afară de restricțiile stabilite în actul constitutiv; din analiza textului de lege menționat, rezultă că puterile administratorului sunt foarte largi, însă ele pot fi limitate prin dispozițiile expres prevăzute de actele constitutive ale societății; potrivit art. 701 din Legea nr. 31/1990, actele de dispoziție asupra bunurilor unei societăți pot fi încheiate în temeiul puterilor conferite reprezentanților legali ai societății, după caz, prin lege, actul constitutiv sau hotărârile organelor statutare ale societății; din economia celor două prevederi legale indicate mai sus, rezultă că puterea de administrare se concretizează în actele de conservare, de administrare și de dispoziție pe care administratorul este în drept să le îndeplinească în exercitarea mandatului său, acestea putând fi limitate prin actul constitutiv; or, susține că în actul constitutiv al ... la art. 8 nu sunt prevăzute limite privind administrarea și reprezentare societății de către ... , în calitate de administrator.

Sub aspectul obligațiilor și răspunderii administratorilor, așa cum prevăd dispozițiile art. 72 din Legea nr. 31/1990, acestea sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat (art. 2016 Cod civil); cu toate acestea, în finalul art. 72 din Legea nr. 31/1990 (neobservat de judecătorul sindic) se prevede că obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate nu doar de dispozițiile referitoare la mandat, ci și de cele din Legea nr. 31/1990, care au caracter de normă specială față de art. 2016 Cod civil și care dau dreptul administratorului să efectueze acte de dispoziție, în lipsa unor limitări prevăzute în actul constitutiv; conform textelor de lege indicate mai sus și a opiniilor doctrinare rezultă fără putință de tăgadă că, în principiu, administratorii societăților se bucură de o plenitudine de competență, având dreptul de a efectua actele cerute pentru realizarea obiectului de activitate, în limitele actului constitutiv.

Apelanta susține, prin urmare, că se poate considera că puterile administratorilor au o dimensiune legală, incluzând o serie de atribuții stabilite prin lege, atribuții a căror îndeplinire constituie o obligație a administratorilor, și o dimensiune convențională, stabilită prin actul constitutiv, act care poate să le acorde administratorilor puteri depline sau, prin voința deținătorilor de participații, să le restricționeze.

Mai arată că această prevedere principială este reluată la tratarea fiecărei forme de societate reglementată de către Legea nr. 31/1990; astfel, potrivit art. 75, art. 90 și 197, asociații reprezentând majoritatea capitalului societății în nume colectiv, societății în comandită simplă și societății cu răspundere limitată vor putea fixa ori limita puterile administratorilor, iar dreptul de a reprezenta societatea aparține fiecărui administrator, dacă actul constitutiv nu prevede altfel; potrivit prevederilor art. 142 alin. (1), consiliul de administrație al societății pe acțiuni și al societății în comandită pe acțiuni este însărcinat cu îndeplinirea tuturor actelor necesare și utile pentru realizarea obiectului de activitate al societății, cu excepția celor rezervate de lege pentru adunarea generală a acționarilor.

De altfel, apreciază că, până la urmă, este firesc a fi astfel, administratorii (cuvânt derivat din sintagma latină ad minister, adică aceia care se află în serviciul cuiva) - de multe ori numiți chiar dintre deținătorii de participații societare - fiind persoanele care trebuie să realizeze conducerea operativă a societății, în timp ce adunarea generală este chemată doar, din timp în timp sau în situații excepționale, să analizeze la modul general rezultatele societății și să se pronunțe asupra felului în care mandatarii săi s-au achitat de îndatoririle lor, acordându-le descărcare de gestiune ori decizând atragerea răspunderii acestora pentru fapte și acte săvârșite în mod culpabil; De-a lungul timpului, natura raporturilor dintre administratori și societate a evoluat, încă fiind subiect de analiză a literaturii juridice europene; totuși, Legea nr. 31/1990 stabilește în mod neechivoc, în art. 72, că obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute în această lege, respectiv art. art. 70 din Legea nr. 31/1990.

Referitor valabilitatea vânzării imobilului "...", arată că acesta nu a fost proprietatea pârâtei ..., iar reclamantul nu face dovada dreptului de proprietate asupra imobilului; susține că imobilul este proprietatea ..., până în prezent fiind singura care a achitat impozitele pe proprietate (arată că anexează extras de carte funciară în acest sens și solicită reclamantului să facă dovada dreptului de proprietate al ... asupra acestui imobilului.

În ceea ce privește autoturismul ..., arată că acesta a fost achiziționat în anul ..., la prețul de ... (adică la un preț apropriat de unul pentru ...) și vândut în ...la prețul de piață pentru un ...

Cu referire la tractor, învederează că acesta a fost achiziționat la suprapreț, în mod fraudulos, fără a fi evaluat de către un evaluator autorizat, în timpul mandatului de administrator al martorului ..., care deține, prin interpusul ..., părțile sociale ale ...

Consideră că judecătorul sindic nu putea să stabilească valoarea acestor bunuri, acesta nefiind expert evaluator; în ceea ce privește bunul imobil, arată că acesta a fost evaluat la data vânzării, fiind vândut la un preț mai mare decât cel evaluat, dar mai mic decât cel de achiziție (achiziție de la o altă societate care a fost sub controlul martorului ... în prezent falimentată).

Referitor la facturile emise de către ... către ..., reprezentând valoare chirie și servicii de reparații tractoare etc., susține că acestea nu sunt fictive, ele fiind înregistrate în contabilitatea ...

Învederează că obiect al contractului de închiriere este închirierea a 5 birouri, o magazie și spații de parcare; prin actul adițional s-a adăugat și hala cu atelier mecanic.

Susține că judecătorul sindic a reținut eronat că nu se mai datorează chirie pe motivul că bunul închiriat (eronat reținut că doar hala cu atelier mecanic) ar fi devenit proprietatea debitoarei ...; învederează că în locația bazei agricole pe care o deține există două ateliere mecanice (hale) și o clădire cu birouri; arată că debitoarea a folosit toate aceste clădiri, nu doar hala cu atelier mecanic care a făcut obiect al vânzărilor succesive; afirmă, prin urmare, că chiria facturată de către ... este reală, contractul nefiind reziliat din anul ... cum susține reclamantul; mai arată că Notificarea de Reziliere fără dată, a fost semnată, fără drept de reprezentare, de către asociatul majoritar al reclamantei, ..., iar din partea sa apare o semnătură, dar fără a se indica persoana care ar fi fost de acord cu rezilierea închirierii; considerăm că această notificare a fost întocmită pro causa și în acest sens depune procesul - verbal de predare-primire a documentelor, la preluarea administrării ... de către ..., notificarea lipsind din acest inventar; mai mult, susține că în baza acestui contract de închiriere, ... a înregistrat imobilul închiriat la ...ca și punct de lucru, activ până ... s-a modificat contractul de închiriere prin act adițional, chiria mărindu-se deoarece s-a închiriat încă un atelier mecanic din aceeași locație, de asemenea proprietatea ....

Referitor la reparațiile tractoarelor și utilajelor agricole ale ... de către ..., arată că nici acestea nu sunt fictive, fiind facturate la o dată când doamna ... avea calitatea de administrator al ..., întrucât această obligație nu a fost îndeplinită de către fostul administrator.

În drept, pârâta apelantă a invocat dispozițiile art. 70 alin. I, art. 701, art. 72, art. 150, art. 191-203; art.197 alin 4 din Legea nr. 31/190, art. 69 alin. 2 paragraf 3 din Legea nr. 7/1996 în vigoare la data de 27.05.2011, art. 17 alin. 1 din Decretul Lege nr. 115/1938, art. 453, art. 466, art. 470-471, art. 476-479, art. 480 Cod procedură civilă, art. 8 alin. 4 din Legea nr. 85/2014, art. 28 din OUG nr. 80/2013.

Reclamanta intimată ... - în calitate de lichidator judiciar al debitoarei ... a depus întâmpinare, la data de 1 februarie 2016, solicitând respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii apelate.

În susținerea întâmpinării, după o trecere în revistă a stării de fapt ce stă la baza litigiului dedus judecății, lichidatorul judiciar răspunde, punctual, criticilor apelantei, arătând că în mod corect prima instanță a reținut faptul ca vânzarea s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 701 din Legea nr. 31/1990, întrucât din economia acestor prevederi legale rezultă foarte clar că actele de dispoziție asupra bunurilor societății nu puteau fi făcute decât prin mandat (în temeiul puterilor conferite reprezentanților legali ai societății) dat în baza unei hotărâri a adunării generale a asociaților (hotărârile organelor statutare ale societății adoptate în conformitate cu prevederile prezentei legi și ale actului constitutiv al societății), pentru că în actul constitutiv al societății nu se prevede nimic cu privire la această categorie de acte; învederează că nu era necesară o procură specială autentică însă era necesară o hotărâre specială a adunării generale a asociaților care să dea mandatul special pentru actele de dispoziție.

Mai arată că împuternicirea expresă în materia dreptului societar, raportând prevederile art. 70 din Legea nr. 31/1990 la art. 72 din Legea nr. 31/1990 și art. 2016 alin. 1 și 2 din NCC, este hotărârea adunării generale a asociaților.

Concluzionând, susține că pentru valabilitatea vânzării era necesară hotărârea adunării generale a asociaților.

Pe de altă parte, învederează că vânzarea s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 150 alin. 1 și 4 din Legea nr.31/1990, numita ... aflându-se în stare de incompatibilitate, de vreme ce avea atât calitatea de administrator al societății debitoare cât și pe aceea de administrator al pârâtei.

Nu în ultimul rând, arată că toate bunurile au fost vândute sub prețul de achiziție și sub prețul cu care apar ele în contabilitate, frauda fiind evidentă.

Referindu-se la situația fiecăruia dintre bunurile înstrăinate, lichidatorul judiciar învederează că imobilul ... a fost proprietatea pârâtei - fiind vândut către .... care, la rândul său, l-a vândut reclamantei, conform contractului din data de ....

Cu privire la valabilitatea vânzării, menționează că s-a înstrăinat doar construcția nu și terenul de sub clădire - care este proprietatea ...; or, raportat la prevederile art. 2 din Titlul X a Legii 247/2005, doar vânzarea terenurilor construibile sunt supuse încheierii în formă autentică, vânzarea clădirilor putându-se să se facă și prin acte sub semnătură privată; susține că art. 888 și art. 1244 din noul Cod civil nu sunt aplicabile în cauză, deoarece contractul s-a încheiat înainte de ..., data intrării în vigoare a noului cod civil.

În ceea ce privește factura fiscală nr. ..., în sumă de ... lei, reprezentând chirie, arată că în mod corect s-a dispus anularea acesteia de către prima instanță, întrucât nu are nici un fundament; astfel, contractul de închiriere încheiat cu ... s-a reziliat încă din ...; pe factura nr. ... apare menționat și un act adițional din ... care, pe lângă că nu poate exista, deoarece contractul de bază era reziliat, nici nu a fost aprobat de AGA; consideră, totodată, că elementul fictiv și fraudulos al întregii tranzacții se poate observa și din faptul că pentru ... valoarea totală a chiriei era de ... lei iar pentru ... valoarea totală a chiriei este de ... lei, prin actul adițional chiria fiind majorata de la ...

Susține că Actul adițional nr. ... este un act fictiv încheiat ulterior de către ... in calitate de administrator al ... și al ..., fiind semnat de către aceasta atât pentru locator cât și pentru chiriaș; totodată, că contractul de închiriere a fost reziliat după data la care ... a cumpărat imobilul compus din Atelier mecanic pentru revizii tehnice si combine înscris in ..., nr. top. ..., acesta rămânând fără obiect.

În aceaste condiții, consideră că suplimentarea obiectului contractului de închiriere cu încă o hală cu atelier mecanic, prin actul adițional din ..., a fost făcută în mod fraudulos, în vederea măririi pasivului reclamantei față de pârâtă, aceasta din urmă neavând nicio activitate în anul ...(nu a obținut niciun venit) care să justifice o asemenea închiriere; împrejurarea reliefată de pârâtă prin apel, în sensul că reclamanta a avut punct de lucru deschis la ... pentru acesta clădire, în baza contractului de închiriere, este neîntemeiată, deoarece punctul de lucru a subzistat având în vedere contractul de vânzare-cumpărare încheiat în data de ... prin care reclamanta a devenit proprietara acestui imobil.

În sensul celor de mai sus, învederează că toți martorii audiați in cauză, inclusiv martorii propuși de către pârâtă, au atât faptul că ... deținea doua clădiri o hala si clădiri de birouri (...), sens în care nu se mai impunea suplimentarea spațiului necesar desfășurării activității acesteia cu încă o hală așa cum s-a făcut în mod fictiv prin actul adițional; mai mult, ... nu a mai desfășurat nici o activitate din anul ..., aspect care rezultă din Raportul privind cauzele și împrejurările care au determinat starea de insolventa, motiv pentru care nu ar mai fi avut nevoie sa închirieze încă o hală, suplimentar față de spațiul pe care deja îl avea în proprietate.

În altă ordine de idei, arată că rezilierea încă din iunie ... a contractului de închiriere pentru spațiul pe care ... îl folosea în incinta ..., rezultă și din faptul că până la emiterea facturii ... nu a mai facturat chirie reclamantei; or, în situația în care contractul de închiriere ar mai fi fost în vigoare este evident ca s-ar fi impus facturarea lunară a chiriei; deși, pârâta susține că actul adițional a existat încă din ianuarie ... în procesul verbal de predare primire a actelor contabile ale ... încheiat la data de ..., nu apare nici o mențiune cu privire la acesta.

Referitor la factura nr. ..., reprezentând reparații tractoare și utilaje agricole în ..., susține că și aceasta este una întocmită în mod fictiv, respectivele reparații nefiind efectuate și nici dovedite; mai mult, arată că din documentele deținute de fostul administrator al ..., această societate în ...nu avea angajați mecanici auto, în schimb debitoarea ... avea angajați mecanici, fiind așadar imposibil ca pârâta să presteze asemenea servicii de reparații.

Susține că și în acest caz, emiterea facturilor a avut o cauză ilicită și imorală, scopul fiind acela de a nu achita prețul și de a-l compensa (...); arată că prestările de servicii nu au obiect deoarece acestea nu au fost efectuate, fiind fictive, și nu au la bază documente justificative; or, un obiect fictiv este ilicit (...).

Sub aspectul probatoriului administrat pentru dovedirea acestei stări de fapt, arată că acesta s-a făcut cu înscrisuri: listare cont .... pentru societatea reclamantă intimată, de unde reiese faptul că aceasta a achiziționat și a dat în consum piese de schimb pentru utilaje, tractoare, și cu martori: inclusiv martora ..., arătând ca a făcut recepția unor piese de schimb pe ...; martorii ... arată că tractoarele proprietatea ... au fost reparate de către mecanici angajați ai reclamantei intimate cu piese cumpărate de reclamanta intimata; în ceea ce o privește pe pârâta apelantă, solicită a se constata că aceasta nu face nici un fel de dovada, respectiv nu depune nici un fel de facturi prin care să facă dovada că ar fi cumpărat în perioada anului ...piese de schimb pentru reparația tractoarelor, și nici nu dovedește că a avut angajați mecanici care ar fi putut presta aceste servicii; toți martorii arata că reparațiile la tractoare au fost realizate în perioada aprilie-mai (...), primăvara lui (...) și că ar fi fost plătiți de ...; or în primăvara anului ...; ... era administrator al ...., neavând nici o calitate în ... - aceasta a fost mandatată abia în octombrie ... prin procură specială să se ocupe de administrarea ....; martorul ...., care în anul ... deținea calitatea de administrator al ..., infirmă posibilitatea că reparațiile indicate în devizul de lucrări nr. ... să fie executate de ....; devizul de lucrări atașat este unul fictiv fiind semnat de administratoare pentru ambele societăți; mai mult aceste reparații nu au fost facturate în ... ci doar în ...; nu în ultimul rând, solicită a se constata că, după reparații capitale efectuate în noiembrie ..., în cursul anului ..., fosta administratoare vinde aceste bunuri la fier vechi, iar tractorul ...) este vândut la preț de fier vechi ....) în condițiile în care potrivit devizului fictiv de reparații, acestea au costat ... lei (... din deviz); în fine, mai arată că societatea reclamantă nu a avut activitate agricolă care să justifice uzura acestor utilaje nici în anul ....

În drept, lichidatorul judiciar invocă dispozițiile art. 117 alin 2 lit. c și g din Legea nr. 85/2014.

Examinând apelul declarat în cauză, în condițiile art. 477 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat și se impune a fi respins, pentru următoarele considerente:

Astfel, probatoriul administrat în cauză conturează rezoluția fostului administrator statutar al ...., d-na ..., de a imagina și pune în operă o procedură de scoatere din patrimoniul debitoarei a principalelor active, astfel încât acestea să treacă în patrimoniul unei alte societăți în care are interese (... - în care are, de asemenea, calitatea de administrator) și să împiedice urmărirea lor de către creditorii debitoarei - care, nemaidesfășurând nici un fel de activități economice, se îndrepta în mod vădit spre insolvență.

Sub un prim aspect, Curtea observă succesiunea cronologică a operațiunilor contestate, reținând că toate facturile care au stat la baza spolierii patrimoniului debitoarei de principalele sale active au fost emise într-un interval de numai 7 zile, deși facturile emise de ... se referă la prestații efectuate mult anterior în timp. Totodată, nu a fost evidențiată nicio rațiune economică de natură să justifice vânzarea bunurilor debitoarei .... Mai mult, aceste vânzări au fost operate fără știința asociatului majoritar și fără a genera în patrimoniul debitoarei un contraechivalent.

În sensul celor de mai sus, Curtea reține că:

- factura fiscală nr. ..., reprezentând chirie, a fost emisă de pârâta ....; aceasta, în condițiile în care a fost facturată chirie începând cu data de ... (adică, din chiar momentul încheierii contractului de închiriere, neexistând nicio justificare pentru faptul că aceasta nu a fost percepută nicicând în toată această perioadă) și în condițiile în care, potrivit art. ... din contract, chiria era plătibilă până la sfârșitul fiecărei luni; nu în ultimul rând, chiria a fost facturată pentru întregul interval cuprins între data încheierii contractului și până la zi, deși la data de ... contractul fusese reziliat (...); nu poate fi reținută, sub acest aspect, apărarea pârâtei, în sensul că actul de reziliere a fost întocmit pro causa, în condițiile în care pârâta nu l-a defăimat ca fals, iar veridicitatea acestuia este susținută de împrejurarea că la data de ... pârâta a dobândit în proprietatea imobilul Atelier mecanic, așa încât nu se mai justifica păstrarea în ființă a contractului de închiriere; spre aceeași concluzie conduce și împrejurarea că nici pârâta nu a facturat debitoarei chiria în toată această perioadă, fără a exista o explicație a acestei pasivități;

- factura fiscală nr. ... lei, reprezentând reparații utilaje, a fost emisă de pârâta ...; aceasta, în condițiile în care pretinsele reparații ar fi fost efectuate în cursul anului ... și nu există nicio justificare pentru faptul că ele nu au fost facturate în tot acest interval de timp; mai mult, la dosarul cauzei au fost administrate probe care infirmă efectuarea reparațiilor de către pârâtă - care nu deține nici documente de achiziționare a pieselor de schimb și care nu avea nici angajați mecanici; dimpotrivă, probele atestă faptul că, în realitate, reparațiile au fost efectuate de debitoarea însăși (înscrisurile contabile atestă faptul că debitoarea a achiziționat si a dat in consum piese de schimb pentru utilaje, tractoare; de altfel, în devizul de lucrări depus în probațiune de pârâtă, nu sunt menționate piese de schimb, ci, exclusiv manopera; cu toate acestea, pârâta nu a dovedit că avea angajați mecanici, iar martorii audiați în cauză - ... au fost reparate de către mecanici angajați ai debitoarei, cu piese cumpărate de debitoare);

- factura fiscală nr. ... - în cuantum de ..., reprezentând contravaloarea ..., a fost emisă de debitoarea ...; aceasta, în condițiile în care nu există nicio rațiune economică de natură să justifice înstrăinarea de către debitoare a acestui activ;

- factura fiscală nr. .. - în cuantum de ..., reprezentând contravaloarea Tractorului ..., a fost emisă de debitoarea ...; aceasta, în condițiile în care nu există nicio rațiune economică de natură să justifice înstrăinarea de către debitoare a acestui activ;

- factura fiscală nr. ...lei, reprezentând contravaloarea Atelierului mecanic, a fost emisă de debitoarea ...; aceasta, în condițiile în care nu există nicio rațiune economică de natură să justifice înstrăinarea de către debitoare a acestui activ.

Pe de altă parte, Curtea observă că toate facturile sunt emise și semnate, atât în numele pârâtei ..., cât și în numele debitoarei ..., de numita ... - persoană care îndeplinea atribuții de administrator în privința ambelor societăți (filele nr. ...).

Nu în ultimul rând, Curtea constată că emiterea facturilor a fost urmată de o așa-zisă compensare a datoriilor reciproce, la data de ..., până la concurența sumei de ... de lei, procesul-verbal de compensare fiind, de asemenea, semnat în numele ambelor societăți de către administratorul (...)).

Niciunul din documentele de mai sus nu a fost adus la cunoștința ... la data la care a fost emis, fiind înregistrate în evidențele contabile ale acesteia doar la data de ... (ulterior operațiunii de "compensare";).

În felul acesta, administratorul .... a dorit să evite eventuala opoziție a asociatului majoritar al debitoarei, numitul ... (cu o participație de 90%), care, de altfel, luând act de respectivele operațiuni, a doua zi - respectiv, în data de ... -, prin adresa nr. ..., solicită pârâtei ... restituirea facturilor nr. ..., în vederea anulării lor, întrucât vânzările nu au fost aprobate de Adunarea Generală a Asociaților (...). Același asociat refuză la plată, prin adresa nr..., și facturile de chirie și prestări servicii emise de pârâta ..., întrucât le consideră fictive, neavând la bază operațiuni reale (...).

Toate cele de mai sus constituie elemente care justifică, în cauză, prezumția (conform art. 329 Cod procedură civilă) că operațiunile imaginate și puse în operă de numita ... au urmărit golirea de conținut a patrimoniului debitoarei, în scopul sustragerii bunurilor de la urmărirea creditorilor și, totodată, trecerii lor, fără un contraechivalent, în patrimoniul societății ...(societatea în care avea interese, deținând funcția de administrator).

Așa fiind, în mod întemeiat Tribunalul a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 117 alin.2 lit.c și g din Legea nr.85/2014, dispunând anularea tranzacțiilor frauduloase constatate prin facturile nr. ...., emise de ..., și, respectiv, prin facturile nr. 204 și 205 din 2013, emise de ....

În considerarea celor ce preced, apelul pârâtei ... apare ca nefondat și se impune a fi respins, conform dispozițiilor art. 480 Cod procedură civilă.

← Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment  Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment →

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment