Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment
| Comentarii |
|
Tribunalul ARAD Sentinţă civilă nr. 111 din data de 15.02.2018
Potrivit art. 143 alin. 3 teza a II-a, cererea creditorului îi va fi respinsa de către judecătorul sindic în situația în care creanța nu este datorată, este achitată sau debitoarea încheie o convenție de plată cu acest creditor.
Prin Decizia Civilă nr. 257/A/23.04.2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția a "-a Civilă, a fost respins apelul formulat împotriva Sentinței civile nr. 111 din 15 februarie 2018, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. …, fiind reținute următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la data de 25 octombrie 2017, în dosarul Tribunalului Arad nr. …, având ca obiect procedura insolvenței debitoarei, creditoarea bugetară a solicitat intrarea în faliment a debitoarei, reprezentantă prin administrator judiciar, iar prin Sentința civilă pronunțată Tribunalul Arad, a respins această cerere.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Arad a reținut că debitoarea a făcut toate plățile prevăzute în planul de reorganizare, pentru cele 10 luni de plan derulate până în prezent, a constatat că temeiul de drept invocat de creditoare în această cerere, și anume art. 143 alin 1) din Legea 85/2014, nu este incident în speță, întrucât, astfel cum s-a reținut, plățile efectuate de către debitoare conform planului de reorganizare sunt la zi, debitoarea plătind toate sumele prevăzute la plată, conform planului de reorganizare.
Față de cele învederate de creditoare, în sensul că debitoarea nu și-a achitat "nici obligațiile fiscale curente, figurând la data de 09.10.2017 cu obligații fiscale neachitate în suma totală de 75.402 lei";, judecătorul sindic a constatat că aceasta nu precizează ce reprezintă suma pretinsă, cât este cuantumul acestei creanțe anterior deschiderii procedurii, cât este cuantumul sumelor acumulate ulterior deschiderii procedurii și ce reprezintă aceste creanțe curente.
În același timp, judecătorul sindic a reținut că, întrucât la data de 09.10.2017 erau achitate către creditoare trei rate din plan, adică suma de 5.544 de lei, ar rezulta că acest creditor ar fi rămas la data de 09.10.2017 cu o creanță anterioară deschiderii procedurii, în suma de 60.978 de lei și, prin urmare, ar rezulta că ar avea o creanță curentă în suma de 14.402 lei, dar în balanța debitoarei, la nivelul lunii septembrie 2017, au fost identificate datorii suplimentare față de aceasta, în valoare de 9.641 de lei, valoare mult mai mică decât suma ce rezultă că ar pretinde-o creditoarea.
La data întocmirii raportului depus la dosar creanța anterioară deschiderii procedurii a fost plătită conform planului de reorganizare, pentru a fi discutată cererea de faliment depusă la dosar, acest creditor ar fi trebuit să-și precizeze creanța curentă atât asupra cuantumului pretins, cât și asupra naturii creanței bugetare pretinse, trebuia să depună documentele din care să rezulte creanța sa și, de asemenea, trebuia ca această creanță să îndeplinească cerințele prevăzute de aliniatul 3 al articolului citat, adică aceasta să fie o "creanță curentă, certă, lichidă și exigibilă";. Aceste aspecte nu au putut fi apreciate în nici un fel, neexistând documente anexate cererii creditorului.
În plus, s-a reținut, din raportul depus la termenul anterior, că administratorul judiciar a prezentat situațiile financiare și rezultatele debitoarei la nivelul lunii septembrie 2017, iar din cele prezentate, a rezultat că la nivelul lunii septembrie 2017 debitoarea a înregistrat profit.
În ceea ce privește celălalt temei de drept invocat, și anume articolul 145 din Legea 85/2014, judecătorul sindic a apreciat că nu sunt aplicabile aceste prevederi, având în vedere că debitoarea și-a declarat intenția de reorganizare și că există plan de reorganizare propus de administratorul special, aprobat de creditori și confirmat de judecătorul sindic.
Așadar, văzând că temeiurile de drept invocate, și anume prevederile art.143 alin. 1 din Legea 85/2014, coroborat cu art. 145 alin. 1 lit. C din Legea nr. 85/2014, nu sunt incidente în cauză, judecătorul sindic a respins cererea de intrare în faliment a debitoarei, formulată de creditoare, reținându-se și incidența dispozițiilor art. 45 și art. 46 din Legea nr. 85/2014.
Împotriva sentinței menționate a declarat apel creditoarea bugetară care a solicitat admiterea căii de atac declarate și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii sale.
În motivare, apelanta creditoare a criticat sentința atacată, ca fiind netemeinică și nelegală, arătând că dacă prima instanță nu a fost lămurită cu privire la cuantumul creanței curente, deținută de apelantă sau cu privire la impozitele neachitate din care rezultată această creanță, putea să o citeze cu mențiunea precizării cererii sale, astfel încât ar fi putut lămuri instanța cu privire la creanța curentă datorată de debitoare și cu privire la felul impozitului datorat.
De la data confirmării planului de reorganizare și până la momentul depunerii cererii de intrare în faliment, respectiv 25.10.2017, intimata debitoare nu și-a achitat obligațiile fiscale prevăzute în tabloul de plăți, conform scadențelor menționate în acesta și nici obligațiile fiscale curente, figurând, la data de 09.10.2017, cu obligații fiscale neachitate, în sumă totală de 75.402 lei. Așa cum a reținut și prima instanță, debitoarea a efectuat, într-adevăr, plăți în cadrul planului de reorganizare, o mare parte din plăți fiind efectuată după data de 25.10.2017, dată la care apelanta a formulat cererea de faliment, dar în continuare acumulează datorii curente neachitate la acest moment, fiind acumulate debite curente în sumă totală de 10.581 de lei, la data de 09.03.2018.
Din totalul de 10.581 de lei, suma de 1.596 de lei reprezintă impozit pe venitul microîntreprinderilor, sumele fiind acumulate începând din data de 25.07.2017, conform declarațiilor depuse de intimata debitoare la data de 25.07.2017, la data de 25.10.2017 și la data de 25.01.2018, iar suma de 8.985 de lei reprezintă TVA acumulat din data de 25.03.2017 și până la data de 25.01.2018, debit stabilit tot conform declarațiilor depuse de către intimata debitoare.
Potrivit art. 102 alin. 6) din Legea nr. 85/2014, "Creanțele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observație sau în procedura reorganizării judiciare, vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală. Prevederea se aplică în mod corespunzător pentru creanțele născute după data deschiderii procedurii de faliment";, ori intimata nu reușește să achite obligațiile fiscale curente, astfel că, în opinia sa, continuarea activității acestei societăți nu conduce decât la acumularea de obligații fiscale, fără a exista posibilitatea achitării acestora din veniturile intimatei, apelanta considerând, astfel, că se impune intrarea în procedura falimentului, în temeiul art. 143 și art. 145 lit. C din Legea nr. 85/2014.
De asemenea, apelanta a menționat că, potrivit prevederilor imperative ale art. 143 din Legea nr. 85/2014, continuarea activității societății intimate nu conduce decât la acumularea de obligații fiscale, fără să existe posibilitatea achitării acestora nici din veniturile generate de activitatea curentă, și nici din valorificarea activelor societății.
În probațiune, apelanta creditoare a depus fișa sintetică totală pe plătitor, emisă la data de 09.03.2018, pentru intimata debitoare.
În drept, apelanta creditoare a invocat dispozițiile art. 466, art. 480 NCPC, art.143 din Legea nr. 85/2014; art. 102 alin. 6) din Legea nr. 85/2014.
Intimata debitoare, prin administrator judiciar a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat, ca netemeinic, și menținerea sentinței atacate, ca temeinică și legală.
În esență, au fost reiterate aceleași susțineri prezentate la fond și reținute în motivare și de către judecătorul sindic.
Examinând apelul declarat în cauză, prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art. 480 alin. 1 C.pr.civ., Curtea constată că acesta este nefondat, prima instanță pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Reținând starea de fapt expusă de către prima instanță, se constată că aceasta este conformă cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Astfel, așa cum a susținut și intimata, creditoarea, doar în cuprinsul susținerilor din apel, a precizat care este creanța sa curentă (suma de 10.581 de lei, din care suma de 1.596 de lei reprezintă impozit pe venitul microîntreprinderilor, iar suma de 8.985 de lei reprezintă TVA, datorii acumulate în perioada 25.03.2017-25.01.2018).
Intimata debitoare a anexat întâmpinării dovada achitării sumei de 10.581 de lei către apelanta creditoare, și anume chitanța seria TS021 nr. 10000173845, din data de 12.04.2018.
În raport de această plată, analiza criticilor formulate de către creditoare este subsumată textelor de lege invocate, respectiv a aprecierii că debitoarea nu respectă planul, acumulează datorii și produce pierderi averii debitoarei ca urmare a derulării planului de reorganizare.
Pe de o parte, în raport de data investirii instanței de fond, raportul depus de practician nu relevă nici una dintre ipotezele textelor legale apreciate, generic, de către creditoare ca fiind incidente.
Pe de alta, devin incidente prevederile art. 143 alin. 3 teza a II-a, conform cărora, cererea creditorului îi va fi respinsa de către judecătorul sindic în situația în care creanța nu este datorată, este achitată sau debitoarea încheie o convenție de plată cu acest creditor.
Cum, în speță, calea de atac aparține creditoarei, iar analiza susținerilor din apel relevă că acestea nu sunt în concordanță cu situația plăților dovedită de către practicianul în insolvență, văzând că debitoarea a achitat ratele conform planului de reorganizare și, prin urmare, a achitat inclusiv ratele scadente către apelanta creditoare, fapt susținut și de raportul depus pentru termenul din data de 17.04.2018, potrivit căruia aceasta a achitat ratele conform planului de reorganizare, până la nivelul lunii martie 2018, adică integral pentru primul an de plan, nu sunt incidente prevederile art. 143 alin. 1) din Legea 85/2014.
Așa fiind, constatând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, nefiind identificat nici un motiv de modificare ori schimbare a hotărârii apelate, în temeiul considerentelor mai sus expuse, precum și al prevederilor art. 480 C.pr.civ., Curtea a respings apelul declarat.
| ← Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment | Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment → |
|---|
