Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment
| Comentarii |
|
Tribunalul ARAD Sentinţă civilă nr. 668 din data de 17.06.2015
Potrivit art. 151 al. 8 din O.G. 92/2003, prin sechestrul înființat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândește un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alți creditori aceleași drepturi ca și dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun.
Conform art. 5 pct. 14, 15 și 22 din Legea 85/2014, creanțele bugetare reprezintă creanțele constând în impozite, taxe, contribuții, amenzi și alte venituri bugetare, precum și accesoriile acestora; își păstrează această natură și creanțele bugetare care nu sunt acoperite în totalitate de valoarea privilegiilor, ipotecilor sau a gajurilor deținute, pentru partea de creanță neacoperită; creanțele care beneficiază de o cauză de preferință sunt acele creanțe care sunt însoțite de un privilegiu și/sau de un drept de ipotecă și/sau de drepturi asimilate ipotecii, potrivit art. 2.347 din Codul civil, și/sau de un drept de gaj asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terț garant față de persoanele beneficiare ale cauzelor de preferință; în cazul în care debitorul este terț garant, creditorul care beneficiază de o cauză de preferință va exercita drepturile corelative numai în ceea ce privește bunul sau dreptul respectiv; aceste cauze de preferință au înțelesul dat lor de Codul civil, dacă prin lege specială nu se prevede altfel; creditori chirografari sunt creditorii debitorului înscriși în tabelele de creanțe care nu beneficiază de o cauză de preferință; sunt creditori chirografari și creditorii care beneficiază de cauze de preferință, ale căror creanțe nu sunt acoperite în totalitate de valoarea privilegiilor, a ipotecilor sau a gajurilor deținute, pentru partea de creanță neacoperită; simpla înscriere în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare a unei creanțe nu determină transformarea acesteia în creanță care beneficiază de o cauză de preferință.
Art. 2482 al. 1 din Codul civil prevede că publicitatea gajului bunurilor mobile corporale se realizează fie prin deposedarea debitorului, fie prin înscrierea gajului la arhivă.
Din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că, pentru ca un creditor bugetar să beneficieze de o creanță garantată în procedura insolvenței în temeiul unui proces-verbal de sechestru, pe de o parte vor trebui identificate și evaluate bunurile asupra cărora se instituie această măsură, iar pe de altă parte este necesară îndeplinirea formalităților de publicitate prevăzute de lege.
Prin Decizia civilă nr. 803/24.09.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția a II-a Civilă, a fost respins apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 668/17.06.2015 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 556/108/2015/a2, cu următoarea motivare:
Prin sentința civilă mai sus menționată Tribunalul Arad a respins contestația formulată de creditoarea DGRFP Timișoara-AJFP Arad la tabelul preliminar de creanțe din cadrul procedurii insolvenței debitoarei S.C. E.S. S.R.L.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reținut că DGRFP Timișoara-AJFP Arad, în calitate de creditoare, a formulat declarație de creanță pentru suma de 2.471.780 lei din care 1.730.280 lei cu rangul de preferință prevăzut de art. 161, alin. 1, pct.5 și 741.500 lei cu rangul de preferință prevăzut de art. 159, alin. 1, pct. 3, din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, în baza procesului-verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. 21454/24.04.2014, arătând că această creanță este certă, lichidă și exigibilă.
Practicianul în insolvență a înscris în tabelul preliminar de creanțe întreaga sumă, cu rangul de preferință prevăzut de art. 161, alin. 1, pct. 5 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu mențiunea că nu a fost identificată nici o cauză de preferință.
Creditorul-contestator a depus în dovedirea susținerilor sale doar procesul-verbal de sechestru asigurător în care se face trimitere la o anexă în care sunt trecute bunurile mobile sechestrate. Verificând totuși dosarul de bază judecătorul-sindic a identificat respectiva anexă constatând că în aceasta sunt trecute trei telefoane mobile.
În raport de dispozițiile art. 5, pct. 14, 15 și 22 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, de cele ale art. 230 din Ordonanța Nr. 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală, care autorizează creditorul-contestator să înscrie creanța sa la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare indiferent de voința debitorului, fără însă a conferi creanței calitatea de creanță garantată, de art. 2328 din Codul civil, care reglementează ordinea de preferință și concursul între creditori cu același rang de preferință, de art. 151 alin. 8 din Ordonanța Nr. 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală, care stabilește ce bunuri ale debitorului pot fi urmărite silit în vederea recuperării creanței și posibilitatea instituirii sechestrului asupra acestora și art. 2482 Cod civil, care prevede că publicitatea gajului bunurilor mobile se realizează fie prin deposedarea debitorului, fie prin înscrierea gajului la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare și reținând că pentru a fi înscris în tabelul creanțelor cu ordinea de preferință prevăzută de art. 159 aliniatul (1), punctul 3, din Legea nr. 85/2014, creditorul-contestator trebuia să se înscrie la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare cu bunurile asupra cărora s-a instituit sechestrul, doar astfel putând fi individualizate bunurile grevate în favoarea creditorului-contestator și fondurile obținute din vânzarea acestora, precum și sumele cuvenite acestuia din aceste fonduri, judecătorul-sindic a apreciat ca fiind corectă înscrierea de către practicianul în insolvență a întregii sume ca și creanță bugetară, constatând că DGRFP Timișoara -AJFP Arad nu s-a înscris în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea DGRFP Timișoara-AJFP Arad, solicitând schimbarea sentinței atacate, în sensul admiterii contestației formulate și admiterea cererii de înscriere în Tabelul preliminar al creanțelor în calitate de creditor garantat pentru suma de 741.500 lei.
În susținerea apelului creditoarea a arătat că instanța de fond în mod greșit a respins contestația formulată împotriva Tabelului preliminar, pronunțând astfel o sentință neîntemeiată, întrucât în Tabelul preliminar al creanțelor publicat în Buletinul procedurilor de insolvență creditoarea nu a fost înscrisă ca și creditor garantat pentru suma de 741.500 lei, apreciind că au fost încălcate prevederile art. 159 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 85/2014.
Se arată că la momentul înregistrării declarației de creanță, creditoarea a anexat acesteia titlurile executorii și procesul-verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. 31454/24.04.2014, în baza cărora a solicitat înscrierea la masa credală ca și creditor garantat pentru suma de 741.500 lei. În acest sens, creditoarea a invocat prevederile art. 151 alin 8 din O.G. nr. 92/2003 Cod procedură fiscală, considerând creanța sa una garantată prin efectul legii.
În sprijinul cererii sale, creditoarea apreciază că vin și prevederile Noului Cod civil, care prin art. 2328 dispun că "Preferința acordată statului si unităților administrativ - teritoriale pentru creanțele lor se reglementează prin legi speciale" - O.G. nr. 92/2003 - și art. 2333 potrivit căruia "Privilegiul este preferința acordată de lege unui creditor în considerarea creanței sale". Astfel, în opinia apelantei, rezultă că debitele sale sunt garantate și sunt privilegiate prin simplul efect al legii, fără nicio altă formalitate, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 5 pct. 15 din Legea nr. 85/2014 și nu prevederile art. 5 pct. 14, cum nelegal a reținut instanța de fond.
Prin urmare, având în vedere prevederile legale invocate mai sus, apelanta consideră că administratorul judiciar, respectiv instanța, trebuiau sa dea eficiență dispozițiilor art. 159 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 85/2014.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 2328 și art. 2333 C.Civil, art. 85, art. 110, art. 111 și art. 230 din O.G. nr. 92/2003, art. 8 și art. 42 alin. 1 din Legea 85/2014, art. 466 si art. 480 alin. 2 C.pr.civ..
Prin întâmpinarea formulată, practicianul în insolvență T.I.E. S.P.R.L., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. E.S. S.R.L., a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și menținerea hotărârii atacate, pentru următoarele motive:
Lichidatorul judiciar arată că a respins cererea apelantei, de înscriere în calitate de creditor garantat în tabelul preliminar pentru suma de 741500 lei, având în vedere că nu există dovada existenței unei cauze de preferință, arătând că pentru a beneficia de o creanță garantată în cadrul procedurii insolventei, creditorii fiscali trebuie să instituie sechestrul cu privire la anumite bunuri ale debitorului și să înscrie un aviz de ipotecă în arhiva electronică de garanții reale mobiliare în care să identifice bunurile sechestrate. Intimatul arată că nu a fost depus niciun înscris din care să rezulte înscrierea vreunui aviz de ipotecă în arhiva electronică de garanții reale mobiliare, considerând că un aviz de garanție care nu cuprinde bunurile sau drepturile afectate garanției nu poate produce niciun efect, arătând că dacă simpla înscriere a avizului de garanție ar conferi creanței bugetare caracterul de creanță garantată, ar însemna să se lase la simpla dispoziție a creditorului bugetar transformarea creanței sale din bugetară în garantată.
Se învederează că atașat cererii de înscriere a creanței la masa credală s-au depus decizii referitoare la obligațiile de plată accesorii, titluri executorii și un proces-verbal de sechestru, toate aceste înscrisuri dovedind doar măsuri privind începerea executării silite asupra debitoarei S.C. E.S. S.R.L. și nu constituirea unei garanții asupra bunurilor acestuia. Așadar, intimatul susține că nu a fost depus niciun înscris din care să rezulte faptul că acest creditor ar deține o creanță garantată, arătând că nici în susținerea contestației, care face obiectul prezentei cauze, nu au fost depuse acte suplimentare din care să rezulte că acest creditor ar deține o creanță garantată, condiții în care cererea de înscriere a creanței în sumă de 741500 lei, ca si creanță garantată, în temeiul art. 159 alin. 1 pct.3 din Legea nr. 85/2014 este nedovedită.
Cu privire la caracterul garantat al sumei de 741500 lei, intimatul invocă și prevederile art. 5 pct 15 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora "creanțele care beneficiază de un drept de preferință sunt acelea care sunt însoțite de un privilegiu si/sau de un drept de ipotecă și/sau de drepturi asimilate ipotecii, potrivit art. 2347 C.civ. și/sau de un drept de gaj asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal, sau terț garant față de persoanele beneficiare ale cauzelor de preferință .
Intimatul consideră că aceste dispoziții legale nu pot fi aplicate creanței contestatoarei, întrucât A.J.F.P. Arad nu a constituit asupra patrimoniului debitorului un drept real, ci doar o creanță fiscală, de natura contribuțiilor la bugetul de stat.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Apelanta-creditoare critică prin prezentul demers judiciar faptul că nu a fost trecută în tabelul preliminar ca și creditor garantat pentru suma de 741500 lei.
În dovedirea susținerilor sale apelanta-creditoare a depus la dosar doar procesul-verbal de sechestru asigurător, în care se face trimitere la o anexă, unde sunt trecute trei telefoane mobile.
Potrivit art. 151 al. 8 din O.G. 92/2003, prin sechestrul înființat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândește un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alți creditori aceleași drepturi ca și dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun.
Conform art. 5 pct. 14, 15 și 22 din Legea 85/2014, creanțele bugetare reprezintă creanțele constând în impozite, taxe, contribuții, amenzi și alte venituri bugetare, precum și accesoriile acestora; își păstrează această natură și creanțele bugetare care nu sunt acoperite în totalitate de valoarea privilegiilor, ipotecilor sau a gajurilor deținute, pentru partea de creanță neacoperită; creanțele care beneficiază de o cauză de preferință sunt acele creanțe care sunt însoțite de un privilegiu și/sau de un drept de ipotecă și/sau de drepturi asimilate ipotecii, potrivit art. 2.347 din Codul civil, și/sau de un drept de gaj asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terț garant față de persoanele beneficiare ale cauzelor de preferință; în cazul în care debitorul este terț garant, creditorul care beneficiază de o cauză de preferință va exercita drepturile corelative numai în ceea ce privește bunul sau dreptul respectiv; aceste cauze de preferință au înțelesul dat lor de Codul civil, dacă prin lege specială nu se prevede altfel; creditori chirografari sunt creditorii debitorului înscriși în tabelele de creanțe care nu beneficiază de o cauză de preferință; sunt creditori chirografari și creditorii care beneficiază de cauze de preferință, ale căror creanțe nu sunt acoperite în totalitate de valoarea privilegiilor, a ipotecilor sau a gajurilor deținute, pentru partea de creanță neacoperită; simpla înscriere în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare a unei creanțe nu determină transformarea acesteia în creanță care beneficiază de o cauză de preferință.
Art. 2482 al. 1 din Codul civil prevede că publicitatea gajului bunurilor mobile corporale se realizează fie prin deposedarea debitorului, fie prin înscrierea gajului la arhivă.
Din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că, pentru ca un creditor bugetar să beneficieze de o creanță garantată în procedura insolvenței în temeiul unui proces-verbal de sechestru, pe de o parte vor trebui identificate și evaluate bunurile asupra cărora se instituie această măsură, iar pe de altă parte este necesară îndeplinirea formalităților de publicitate prevăzute de lege.
Cum în speță nu s-a constatat întrunirea cumulativă a acestor condiții, în mod judicios prima instanță a respins contestația creditoarei, administratorul judiciar procedând în mod corect atunci când a înscris creanța acesteia în tabelul preliminar ca și creanță bugetară, iar nu garantată.
Față de cele de mai sus, Curtea a respins apelul ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
| ← Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment | Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment → |
|---|
