Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment
| Comentarii |
|
Tribunalul ARAD Sentinţă civilă nr. 722 din data de 30.06.2015
Potrivit art. 174 din Legea nr. 85/2014 în orice stadiu al procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2014, modificată, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii prin care va dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Rațiunea închiderii procedurii într-o astfel de situație rezidă în aceea că scopul legii - acoperirea pasivului debitorului insolvent - nu mai poate fi realizat în ipoteza în care se constată că nu se vor putea achita nici măcar cheltuielile administrative generate de desfășurarea ei.
Antrenarea răspunderii patrimoniale personale a fostului administrator social al debitoarei falite, potrivit alin. 1 al art. 169 din Legea nr. 85/2014 se face la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, sau potrivit alin. 2 de către creditorul deținând mai mult de 50% din totalul creanțelor sau de președintele comitetului creditorilor cu aprobarea Adunării Creditorilor, însă dacă nici unul dintre cei mai sus enumerați nu formulează cereri de atragere a răspunderii, procedura insolvenței se închide în condițiile dovedite prevăzute de art. 174 din aceeași lege.
Prin Decizia civilă nr. 843/07.10.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția a II-a Civilă în dosarul nr. 246/108/2015 a fost respins apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 722/30.06.2015 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 246/108/2015, fiind reținute următoarele:
Prin sentința antemenționată s-a respins cererea de înlocuire a lichidatorului judiciar formulată de creditorul DGRFP T.- AJFP A. și s-a închis procedura insolvenței debitorului SC RCT SRL Arad, dispunându-se radierea acestuia din evidențele Oficiului registrului comerțului de pe lângă Tribunalul Arad și descărcarea lichidatorului judiciar CIPI BM și toate persoanele care l-au asistat de orice îndatoriri sau de responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, asociați.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin încheierea civilă nr.205/24.02.2015 s-a admis cererea formulată de debitorul SC RCT Arad pentru deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr.85/2014 și s-a numit lichidator judiciar provizoriu CIPI BM.
Având în vedere împrejurarea că, toate demersurile efectuate de către lichidatorul judiciar privind identificarea bunurilor debitorului au rămas fără rezultat, astfel cum rezultă din conținutul raportului de activitate prezentat de către lichidatorul judiciar în ședința din data de 5.05.2015 și reținând că, în adunarea generală a creditorilor din data de 7.05.2015 s-a prezentat raportul privind cauzele și împrejurările care au determinat starea de insolvență a debitorului din care rezultă că, nu s-au identificat situații care să impună incidența art.169 din Legea nr.85/2014 și s-a pus în discuție avansarea sumelor necesare continuării procedurii dar unicul creditor DGRFP T.-AJFP A. nu a fost de acord cu aceasta, judecătorul sindic a considerat că în această situație sunt aplicabile prevederile art. 174 din Legea nr. 85/2006 și a închis procedura față de debitoare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel DGRFP T.-AJFP A.solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul continuării procedurii insolvenței.
În motivare se arată că în conformitate cu art. 2 din Legea 85/2014 scopul legi este instituita unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a șansei de redresare a activității acestuia, situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligente în vederea îndeplinirii scopului propus al legii. Dacă contrar acestor inițiative nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei, din evidențele contabile rezultă că nu sunt sau nu au rămas bunuri în inventar, precum și numai dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată vina de a fi provocat starea de insolvență abia atunci se poate propune judecătorului sindic închiderea procedurii, potrivit art. 174 din Legea 85/2014.
Fostul administrator al falitei nu a înțeles să comunice lichidatorului judiciar toate actele contabile ale societății, respectiv documentelor justificative care au stat la baza înregistrării în contabilitate, acesta fiind, de altfel și motivul principal al posibilității derulării procedurii insolvenței și a stabilirii persoanelor cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență, aspect reținut de însăși lichidatorul din prezentul dosar prin Raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitorului.
Deși l-a notificat pe fostul administrator pentru depunerea tuturor actelor contabile, lichidatorul judiciar s-a limitat la acest fapt, cu toate că avea calea formulării unei acțiuni de atragere a răspunderii organelor de conducere pentru aducerea societății in starea de insolventa fiind incidente în cauza dispozițiile art. 169 alin. 1 din Legea nr. 85/2014.
Potrivit doctrinei în materie, răspunderea administratorului pentru ajungerea societății comerciale în insolventă este cea reglementată de dispozițiile referitoare la mandat, iar mandatul este cuprins în actul o constitutiv al societății, este fără îndoială că se impun, ca lichidatorul judiciar, în considerarea retribuției primite pentru activitatea depusă, are datoria de a întocmi și depune un raport asupra cauzei și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și, evident, de a cere atragerea răspunderii materiale a fostului administrator pentru lipsa lor de diligență în conducerea activității societății, atragerea răspunderii, având eficiență doar înainte de închiderea procedurii.
Acțiunea pentru atragerea răspunderii fostului administrator statutar nu este condiționată de existența unor lichidități în averea debitoarei sau de avansarea sumelor de către creditori.
Consideră că trebuia analizată eventualitatea unor acțiuni oblice pentru recuperarea de creanțe, investigații privind bunurile personale ale fostului administrator în vederea promovării acțiunii prevăzute de art. 169 din lege, nu s-au făcut cercetări la OCPI. privind eventuale bunuri imobile înscrise în cartea funciară la Arhiva electronică de gajuri mobiliare și la bănci, astfel încât este imposibil de acceptat o soluție de închidere a procedurii cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii.
În drept invocă art. 2, 8 alin. 4, 39, alin. 4, 40, 58 alin. 1, 97 alin. 1, 169 alin. 1 și 174 din Legea 85/2014; art. 73 alin. 1 lit. c) și alin. 2, art. 134 alin. 1 și 2 și art. 181 din Legea 31/1991 republicată; art. 11 alin. 4 din Legea Contabilității; art. 1540 C.Civil; art. 466 si art. 480 alin. 2 C.pr.civ.
Examinând calea de atac promovată de creditoare prin prisma motivelor invocate în scris de aceasta și din oficiu pentru cele de ordine publică în condițiile art. 476 și urm. C.proc.civ., Curtea apreciază ca nefondat apelul părții pentru considerentele ce se succed.
Judecătorul sindic a derulat procedura de insolvență cu aplicarea normelor legale și a reținut elementele unei stări de fapt conform cu probatoriul administrat, fără a se identifica motive de anulare sau schimbare a sentinței pronunțate.
Astfel, față de cele arătate de lichidatorul judiciar prin rapoartele de activitate depuse la dosarul de primă instanță, în care acesta a propus închiderea procedurii de insolvență declanșată în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2014 pe seama debitoarei, întrucât societatea falită nu mai desfășoară nici o activitate, nu dispune de lichidități pentru îndestularea creditorilor și că în averea sa nu există nici un bun care să poată fi valorificat, în mod corect judecătorul-sindic a făcut aplicarea prevederilor art. 174 din legea-cadru, dispunând închiderea procedurii colective.
Textul de lege menționat statuează fără echivoc că în orice stadiu al procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2014, modificată, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii prin care va dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Având în vedere faptul că nici unul dintre cei trei creditori înscriși în tabelul definitiv, nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare pentru continuarea administrării procedurii de insolvență față de societatea debitoare, în mod legal prima instanță a făcut aplicarea textului art. 174 din Legea nr. 85/2014, criticile apelantei fiind neîntemeiate. Prin acest caz de închidere a procedurii de insolvență legiuitorul a avut în vedere faptul că dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare nu se mai justifică menținerea procedurii deschisă. Rațiunea închiderii procedurii într-o astfel de situație rezidă în aceea că scopul legii - acoperirea pasivului debitorului insolvent - nu mai poate fi realizat în ipoteza în care se constată că nu se vor putea achita nici măcar cheltuielile administrative generate de desfășurarea ei, prin asemenea cheltuieli înțelegându-se cele referitoare la administrarea procedurii de insolvență.
Din dispozițiile legale mai sus redate rezultă fără dubiu că pentru a se putea dispune închiderea procedurii în temeiul art. 174 sunt necesare a fi îndeplinite cumulativ două condiții: inexistența bunurilor în averea debitorului sau insuficiența acestora pentru acoperirea cheltuielilor administrative și faptul că niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele necesare acoperirii acestor cheltuieli.
Ambele cerințe pretinse de legiuitor sunt îndeplinite în speță, lichidatorul judiciar în urma demersurilor efectuate neidentificând bunuri în averea debitoarei falite, iar creditorii, deși legal notificați de către practician pentru a arăta dacă înțeleg să avanseze sumele necesare continuării administrării procedurii, nu au răspuns acestei solicitări. În atare condiții în mod corect judecătorul-sindic a făcut aplicarea textului art. 174, menirea acestei dispoziții fiind tocmai aceea de a se evita, pe cât posibil, efectuarea de cheltuieli nejustificate, inutile din fondul special de lichidare, în situația în care în averea debitoarei nu există bunuri ori acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor, persoane direct interesate în continuarea administrării procedurii reglementate de Legea nr. 85/2014, nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
În esență, criticile aduse de instituția recurentă sentinței Tribunalului Arad se referă și la neantrenarea răspunderii patrimoniale personale a fostului administrator social al debitoarei falite, însă ele nu pot fi primite. Aceasta, întrucât potrivit alin. 1 al art. 169 din Legea nr. 85/2014, de regulă, doar la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre faptele enumerate expres în textul legii.
Prin excepție, în conformitate cu alin. 2 al acestui text, președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, un creditor desemnat de adunarea creditorilor sau creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală pot introduce acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să formuleze acțiunea în răspundere.
Cu toate acestea, în fața primei instanțe lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura de insolvență față de debitoare, nu a solicitat tribunalului, în temeiul art. 169, angajarea răspunderii patrimoniale a administratorului social, prin raportul privind cauzele care au determinat apariția stării de insolvență arătând că nu s-au găsit motive de atragere a acestei răspunderi.
De asemenea, nici un creditor, fie individual, fie prin intermediul Comitetului Creditorilor, nu a cerut judecătorului-sindic să-l oblige pe fostul administrator să suporte din averea personală datoriile societății pe care a condus-o, deși aveau posibilitatea legală de a formula o astfel de cerere, însă aceștia nu au înțeles să-și valorifice drepturile în cadrul procedurii derulate în fața judecătorului sindic.
Raportul cauzelor și împrejurărilor ce a dus la starea de apariție a insolvenței debitorului a fost întocmit de practicianul în insolvență și depus la data de 15.04.2015 , la dosarul cauzei, iar prin procesul verbal al adunării creditorilor din data de 07.05.2015 s-a consemnat prezența creditorului apelant, când s-a discutat cauzele ce au dus la starea de insolvență și incidența art. 169 din Legea nr. 85/2014, fără ca acest creditor să aibă obiecțiuni la concluziile lichidatorului judiciar.
În concluzie, apelul este nefondat și în baza art.480 alin.1 din codul de procedură civilă și art. 43 din Legea 85/2014, a fost respins fără a se acorda cheltuieli de judecată părților în cauză.
| ← Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment | Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment → |
|---|
