Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment
| Comentarii |
|
Tribunalul ARAD Sentinţă civilă nr. 742 din data de 06.07.2015
Potrivit disp. art. 21 din Legea nr. 85/2006 pot contesta măsurile luate de practicianul în insolvență debitorul persoană fizică, administratorul special, oricare dintre creditori sau orice persoană interesată, cu obligația părții de a justifica existența uneia dintre aceste calități procesuale la momentul formulării contestației.
Împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar, conform alin. 3 al aceluiași articol, durata până la care se poate formula contestația este de 3 zile de la depunerea raportului prevăzut la alin. (1).
Prin Decizia civilă nr. 329/R/21.09.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția a II-a Civilă în dosarul nr. 2433/108/2013/a4 a fost respins ca neîntemeiat recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 742/06.07.2015 pronunțată de Tribunalul Arad în același dosar, Curtea reținând următoarea stare de fapt și de drept:
Prin sentința recurată s-a respins pe cale de excepție contestația formulată de petenta SC M.T. SRL prin reprezentant legal C.D.S., la raportul practicianului în insolvență C.I.I. BCC în calitate de lichidator al debitoarei SC M.R. SRL; s-a respins cererea de suspendare a măsurilor din raportul contestat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Debitoarea SC M.R. SRL se află în procedura falimentului, fiind desemnat să administreze această procedură lichidatorul CII BCC.
Judecătorul sindic a făcut precizarea de mai sus, pentru a se putea înțelege care sunt atribuțiile administratorului special desemnat în cauză - C.D., deoarece, după deschiderea procedurii de faliment, debitoarei i-a fost ridicat dreptul de administrare, iar potrivit prevederilor art. 18 din Legea nr. 85/2006";(1) ... După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care îi conduce și activitatea comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acționarilor/asociaților.
(2) Administratorul special are următoarele atribuții:
f) după intrarea în faliment, participă la inventar, semnând actul, primește raportul final și bilanțul de închidere și participă la ședința convocată pentru soluționarea obiecțiunilor și aprobarea raportului;";.
Având în vedere cele de mai sus, judecătorul sindic a apreciat că achiesarea administratorului special la prezenta contestație reprezintă o veritabilă depășire a atribuțiilor date de lege în sarcina sa, el fiind chemat să participe la soluționarea prezentei doar pentru a nu se încălca drepturile recunoscute de lege asociaților debitoarei.
Prin urmare, având în vedere faptul că prezentul contestator este un terț față de procedură, neavând calitatea de asociat al SC M.R. SRL, toate apărările făcute în favoarea contestatorului vor fi îndepărtate, ele nemaifăcând analiza judecătorului sindic în cele ce urmează.
Potrivit dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 85/2006 (aplicabilă în cauză, prin raportare la data înregistrării cererii de deschidere a procedurii debitoarei SC M.R. - 08.02.2013) "Debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum și orice altă persoană interesată pot face contestație împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar.
(3) Contestația trebuie să fie înregistrată în termen de 3 zile de la depunerea raportului prevăzut la alin. (1) (la dosarul cauzei, potrivit alin. 1 al articolului).";
Având în vedere dispozițiile de mai sus, judecătorul sindic a constatat că rapoartele administratorului judiciar pot fi contestate de persoanele anume prevăzute de lege, între care și orice persoană interesată, potrivit art. 21 din Legea nr. 85/2006.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate și având în vedere ordinea de soluționare a acestora, potrivit cu cerințele art. 137, alin. 1 cod procedură civilă vechi, de asemenea aplicabil în cauză prin raportare la data introducerii la Tribunalul Arad a cererii de deschidere a procedurii falimentului - 08.02.2013 și la data intrării în vigoare a noului cod de procedură civilă 15.02.2013, judecătorul sindic a constatat că, astfel cum rezultă din textul Legii nr. 85/2006 cod procedură civilă, au calitate procesuală activă în formularea unei contestații la raportul lichidatorului debitorul persoană fizică (nu este cazul aici), administratorul special al debitorului persoană juridică, creditorii și orice altă persoană interesată.
Analizând calitatea contestatorului, judecătorul sindic a constatat că acesta nu are nici una dintre calitățile prevăzute de lege, nefiind administrator special sau creditor.
Prin urmare, singura modalitate prin care legiuitorul permite unui terț să formuleze o astfel de contestație, este "persoana interesată";.
Problema care se pune este aceea că interesul pe care trebuie să-l aibă persoana despre care face vorbire art. 21, alin. 2 din Legea nr. 85/2006 trebuie să fie legitim, născut, actual, personal și determinat.
Vechiul cod de procedură civilă nu conținea dispoziții concrete cu privire la interes, însă acesta era analizat de instanțele judecătorești, fiind unanim recunoscut că interesul trebuia să aibă caracteristicile mai sus indicate, rezultând din vechiul cod civil, însă noul cod de procedură civilă definește acest interes exact cu caracteristicile indicate mai sus, potrivit art. 32, alin. 1, lit. d și art. 33.
Analizând acest interes, în concret, prin raportare la contestatorul din cauza de față, judecătorul sindic a constatat că acest contestator și-a justificat formularea prezentei prin calitatea sa de chiriaș, care a încetat deja odată cu vânzarea efectivă a bunului vândut prin contractul autentic de vânzare-cumpărare nr. 891/24.02.2015.
Potrivit contractului de închiriere, acesta înceta de drept la simpla notificare a lichidatorului.
Încetarea contractului a fost recunoscută și de către Judecătoria Arad, potrivit Sentinței civile nr. 3356/16.06.2015, prin urmare, acest motiv "calitatea de chiriaș"; nu mai subzistă.
De asemenea, a mai fost invocată și calitatea de posibil cumpărător al imobilului debitoarei SC M.R. SRL, ori nu a fost făcută nici o dovadă a faptului că acest contestator a făcut o ofertă ori o supraofertă de cumpărare a imobilului, astfel că interesul său nu s-a născut niciodată, astfel cum greșit este indicat.
Oferta de cumpărare și cea de supraofertare au fost publice, astfel că nu se putea reține că ar fi fost indus în eroare contestatorul de către lichidator. Mai mult, hotărârea Adunării Creditorilor de aprobare a vânzării prin ofertă publică urmată de supraofertare a fost publicată la Buletinul Procedurilor de Insolvență (BPI) (fila 128 dosar fond), din acest moment fiind opozabilă erga omnes, neavând relevanță dacă, fără nici o justificare legală, cineva a urmărit sau nu publicațiile de la BPI.
Mai mult, oferta fiind publică, a fost scrisă și publicată în anunțurile publicitare de la filele 131 și 134 dosar fond.
Până la data expirării termenului anunțat în modalitățile de mai sus, contestatorul din cauza de față nu a făcut nici o dovadă de ofertă de cumpărare.
Anunțul ultim menționat din 11.12.2014 stabilea un termen de 30 de zile conform prevederilor art. 118, alin. 4 din Legea nr. 85/2006, iar potrivit calendarului, expira la data plății garanției către contestator - 12.01.2015, dată până la care acesta nu a făcut nici o ofertă, depunerea garanției nedezlegând pe nimeni de a comunica o ofertă valabilă de cumpărare, astfel cum au făcut ceilalți doritori (filele 31-79 ).
Pe de altă parte, art. 129 alin. 1 cod procedură civilă obligă pe cel care face o afirmație în fața judecătorului să o probeze, ori contestatorul nu a dovedit cu nimic că a făcut oferta de cumpărare, prin urmare, interesul nu este dovedit nici cu privire la acest aspect, el nefiind deci născut, actual, personal, determinat.
Nu este nici legitim acest interes, din moment ce interesul urmărit este acela de a tergiversa vânzarea, reluarea unei noi proceduri de vânzare, cu rezultat incert, cu atât mai mult cu cât contestatorul face afirmația clară cu privire la posibilitatea achitării târzii a prețului, ceea ce duce la concluzia implicită că, la momentul derulării procedurii, nici nu dispunea de banii necesari achiziției, fapt ce rezidă și din neplata chiriei în calitate de chiriaș în imobilul vândut. Mai mult, nici măcar nu s-a precizat dacă dorea cumpărarea imobilului SC M.T: SRL ori C.D.S.
Având în vedere cele de mai sus, judecătorul sindic a constatat că este admisibilă excepția lipsei calității procesuale active, potrivit celor de mai sus și a prevederilor art. 41 cod procedură civilă, este admisibilă și excepția lipsei de interes; pe cale de consecință, în baza prevederilor art. 137, alin. 1 cod procedură civilă, judecătorul sindic a admis excepțiile, a constatat că, contestatorul din cauza de față nu are calitatea cerută de art. 21, alin. 2 din Legea nr. 85/2006 și pe cale de consecință a admis excepția de inadmisibilitate invocată de lichidator, prin reprezentant legal, inadmisibilitate ce a rezultat din lipsa calității procesuale active stabilite de lege în mod concret.
De asemenea, contestația de față nu a fost formulată nici în termenul legal de 3 zile prevăzut de lege, deoarece Raportul de activitate poate fi atacat, potrivit alin. 3 al art. 21 din legea insolvenței în 3 zile de la data depunerii la dosar și nu de la data publicării la BPI, altfel s-ar accepta că ar curge două termene de atacare a raportului, ceea ce, de asemenea, este inadmisibil, având în vedere că Raportul de activitate contestat a fost depus la dosar la data de 15 ianuarie 2015, respectiv 23.02.2015, iar contestația a fost formulată la 16.03.2015, cu mult peste cele 3 zile indicate de legiuitor.
Mai mult, legiuitorul nu a făcut nici o excepție pentru persoanele interesate care justifică un interes deși nu sunt participanți la procedură, iar materialul depus la dosar se referă la faptul că ar trebui amendată prevederea legală, în nici un caz că termenul curge în mod diferit pentru diferite categorii de persoane.
Tocmai de aceea practica Tribunalului Arad, a Curții de Apel Timișoara, din care a fost reținută doar o speță pe site-ul Tribunalului Arad din luna aprilie 2015 este constantă și unanimă în aprecierea termenului de atacare a raportului practicianului în insolvență în 3 zile de la depunerea lui la dosarul cauzei.
Având în vedere cele de mai sus, precum și faptul că este de prisos a analiza alte excepții sau fondul cauzei, judecătorul sindic admițând excepțiile mai sus analizate, a respins prezenta acțiune.
Având în vedere că prevederile Legii nr. 85/2006 se completează cu prevederile codului de procedură civilă, în măsura în care acestea nu contravin legii insolvenței, potrivit art. 149 din Legea nr. 85/2006, că potrivit art. 403, alin. 1-4 cod procedură civilă, suspendarea executării unor măsuri se poate face doar cu condiția achitării unei cauțiuni, judecătorul sindic, constatând că o astfel de cauțiune nu s-a achitat, dar și că cererea este făcută de o persoană fără calitate procesual activă, fără justificarea unui interes legitim, născut, actual, personal, determinat, deci inadmisibilă, din moment ce nu întrunește condițiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, a respins cererea de suspendare, având în vedere și faptul că până la termenul acordat a fost soluționată și contestația și că, potrivit art. 12, alin. 1 din Legea nr. 85/2006, hotărârile judecătorului sindic sunt executorii.
De asemenea, deși s-au cerut cheltuieli de judecată de către avocatul lichidatorului, acestea nu au fost dovedite potrivit legii, motiv pentru care acestea nu s-au acordat, avocatul având posibilitatea să ceară fie completarea hotărârii, fie să le ceară pe cale separată.
Împotriva sentinței civile nr. 742 pronunțată de Tribunalul Arad la data de 06.07.2015 în dosar nr. 2433/108/2013/a4, dar și împotriva încheierii din ședința publică din data de 08.06.2015 pronunțată în cadrul aceluiași dosar, prin intermediul căreia se stabilește nelegal în sarcina contestatoarei plata unei cauțiuni aferentă cererii de suspendare a declarat recurs contestatoarea M.T. SRL prin administrator C.D.S., solicitând admiterea recursului, și modificarea încheierii pronunțate în ședința publică din data de 08.06.2015 prin intermediul căreia a fost stabilită o cauțiune în cuantum de 10.231 lei aferentă cererii de suspendare, în sensul înlăturării obligației la plata unei cauțiuni; în principal, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) raportat la art. 304 pct. 5 din Vechiul Cod de procedură civilă recurenta solicită casarea sentinței recurate cu trimitere spre rejudecare în fața judecătorului-sindic, iar în subsidiar, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) raportat la art. 304 pct. 7 și. 9 din Vechiul Cod de procedură civilă, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației, cu consecința: desființării măsurilor luate de administratorul judiciar, astfel cum ele au fost descrise în Raportul privind activitatea desfășurată de BCC ca lichidator judiciar al SC M.R. SRL în perioada 12.01.2015 - 27.02.2015, respectiv măsuri referitoare la întocmirea contractului de vânzare-cumpărare în data de 24.02.2015, încheiat în baza ofertei B.T. SRL pentru suma de 129.000 EURO, înregistrată la data de 09.01.2015, și a tuturor actelor încheiate subsecvent acestor măsuri; desființării, consecutiv, și a măsurilor referitoare la distribuirea sumelor de bani rezultate din vânzarea a cărei anulare o solicită în cauza pendinte, ca fiind acte întocmite subsecvent vânzării; reluării procedurii de valorificare a imobilului proprietate a debitoarei M.R. SRL; cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că a solicitat în cuprinsul contestației și suspendarea executării măsurilor atacate până la soluționarea cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 21 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, dispoziții care sunt clare în a nu impune plata vreunei cauțiuni, însă judecătorul sindic a aplicat greșit acest text de lege și a nesocotit principiul legalității soluțiilor adoptate de instanță.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active și la excepția lipsei de interes, recurenta susține că judecătorul-sindic a făcut ca aceste două excepții să se contopească, concluzionând în mod profund eronat că recurenta prin reprezentant legal nu are calitate să conteste măsura administratorului datorită faptului că nu i s-a născut niciodată interesul de a o contesta - în raport cu inexistența vreunei oferte ori a vreunei supraoferte concrete depuse de către aceasta la dosarul cauzei.
Contrar celor reținute eronat de către judecătorul-sindic, indică faptul că are calitate procesuală activă în a formula prezenta contestație nu numai în raport cu publicarea în vreun registru special a dreptului său de folosință derivat din contractul de locațiune încheiat cu debitoarea (ORC Arad), ci calitatea acestuia procesuală activă derivă și direct din lege, respectiv art. 21 alin. (2) din Legea nr. 85/2006: "Debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum și orice altă persoană interesată pot face contestație împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar.";
Din perspectiva interesului procesual, arată că este persoană interesată de procedura falimentului debitoarei prin prisma art. 21 LPI - deoarece a participat cu intenția clară de a cumpăra bunul scos la "licitația"; organizată nelegal, dar este și persoană interesată, prin prisma art. 8471 NCPC - deoarece este chiriaș al debitoarei și este prejudiciat de înscrierile efectuate în Cartea Funciară a imobilului, astfel încât justifică pe deplin interes în formularea unei astfel de acțiuni care tinde la anularea actelor încheiate nelegal de către reprezentantul actual al debitoarei, ca urmare a măsurilor întreprinse de acesta, nelegal, de altfel.
Cu privire la excepția tardivității introducerii contestației, recurenta contestatoare susține că, deși nici până la data formulării contestației pendinte (13.03.2015), extrasul Raportului de activitate prevăzut de art. 21 nu a fost conform legii publicat în BPI pentru ca aceasta, în calitate de terț - persoană interesată în desfășurarea procedurii de faliment să îl poată contesta a înțeles să se raporteze totuși la termenul prevăzut de art. 21 alin. (3) Legea nr. 85/2006, începând cu data de 09.03.2015, dată la care i-a fost prezentată de către asociatul unic administratorul special al debitoarei spre vedere o copie a Raportului de activitate pentru perioada 12.01.2015 - 27.02.2015, depus la dosarul cauzei de către lichidatorul judiciar, document de care însuși administratorul special a luat la cunoștință în ziua respectivă.
Recurenta precizează că judecătorul-sindic a reținut eronat că o cerere suplimentară de probațiune a fost formulată de contestatoare prin reprezentant convențional la termenul de judecată din data de 06.07.2015, astfel încât a respins-o. Întrucât judecătorul-sindic nu a menționat aceste aspecte în cadrul ședinței de judecată, recurenta consideră că acestea nu pot fi cuprinse ulterior, în practicaua sentinței recurate, suplimentar celor în mod real susținute în ședință.
Fiind pronunțată nelegal pe excepție, deci implicit neanalizând fondul, sentința atacată, în opinia recurentei, denotă o aplicare greșită a dreptului procesual, dar nu cuprinde nici motivele pe care se sprijină în raport cu invocarea art. 8471 NCPC.
Recurenta mai susține și faptul că, judecătorul sindic a omis să intrepreteze în mod legal și corect textele de lege, astfel încât s-a rezumat la a analiza sumar efectele produse de inexistența concretă a unei oferte de cumpărare exprimată de contestatoare, ignorând faptul că aceasta a intenționat să cumpere bunul (în caz contrar nu ar fi achitat o garanție de 45.000 lei) și faptul că nu a putut exprima efectiv o ofertă mai mare, întrucât lichidatorul judiciar i-a comunicat că data de 09.01.2015 e data limită a exprimării ofertelor - nelegal, de altfel, în raport cu termenul de 30 de zile statuat de art. 118 din Legea privind procedura insolvenței.
În drept, invocă prevederile art. 304 pct. 5, 7 și 9 Cod procedură civilă.
Lichidatorul judiciar al debitoarei a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care solicită respingerea, ca nelegal și nefondat, a recursului declarat de către debitoare prin asociatul C.D.S. împotriva sentinței nr. 742/2015, cu cheltuieli de judecată.
Referitor la recurarea încheierii privind cererea de suspendare solicită respingerea recursului întrucât nu se poate suspenda un fapt juridic împlinit deja fiind realizate toate fazele a căror suspendare se cere, deci este inadmisibil, lipsit de obiect real și lipsit de interes legitim.
De asemenea nu este dovedită niciuna din condițiile legale necesare privind urgența, pericolul, prejudiciul și nici nu a fost achitată cauțiunea stabilită.
De asemenea recursul este inadmisibil întrucât în dosarul de evacuare nr. 4197/55/2015 intentat de noul proprietar SC B SRL s-a admis cererea de evacuare prin hotărârea judecătorească nr. 3356/16 06 2015, sentință ce conform Codului de procedură civilă nu poate fi suspendată, însă recurenta dorește să eludeze prevederile art. 1044 c. pr. civ.
Motivarea recurentei că în fapt nici nu ar avea calitate și deci această excepție ar prima în fața tardivității, nu dovedește prejudiciul creat și încalcă principiul că nimeni nu poate invoca o culpă proprie pentru obținerea unor drepturi sau avantaje.
De asemenea fiind respins capătul principal de acțiune, capătul de cerere accesoriu al suspendării, este caduc, mai arată intimatul.
De altfel și în cadrul recursului cererea este greșit introdusă, în opinia lichidatorului judiciar, întrucât, hotărârea recurată nefiind executorie, nu este admisibilă o cerere de suspendare a acesteia.
Intimatul mai arată că reținerea de către prima instanță că această contestație este tardivă, fiind depusă cu depășirea termenului legal de 3 zile de la depunerea raportului lichidatorului pentru masurile luate, este legală și probată. Recurentul nu a adus nici o probă contrară celor reținute în motivarea hotărârii, nici în primă instanță si nici în recurs. Speța anexată recursului și motivarea recursului nu este pertinentă, referindu-se la o judecată pe fond, ceea ce nu este cazul în speță.
Recurentul justifică interesul în contestație, în opinia lichidatorului judiciar, printr-o confuzie generală, creată prin cele patru cereri depuse în dosarele cu nr. 2433/108/2013, 2433/108/2013/a4, 2433/108/2013/a5, 2433/108/2013/a6, în mai multe calități: de persoană posibil interesată, de administrator statutar, de administrator special, de asociat unic și în final prin intermediul societății M.T. SRL, unde este asociat fiul său C.D.S.
Cu privire la excepția tardivității contestației, lichidatorul judiciar arată că termenul de depunere a acestei contestații curge de la data depunerii raportului privind vânzarea, 27.02.2015 și nu de la data publicării în BPI, respectiv 16.03.2015.
De asemenea, susține că recursul, la fel ca și contestația, este inadmisibil, reclamantului lipsindu-i interesul legitim, pe care nu îl poate dobândi, întrucât, conform normelor procedurale, nu poate participa la licitație.
Pe cale de excepție, lichidatorul judiciar a solicitat și își menține poziția și în cadrul judecării recursului, să se respingă contestația ca inadmisibilă, întrucât prevederile codului de procedură civilă statuează că acțiunea de anulare a titlului de proprietate este inadmisibilă.
Pe fond, menționează că nu poate fi ignorat că așa cum stabilește legea, această procedură este o procedură colectivă a creditorilor societății, în scopul acoperirii creanțelor, nu o procedură în beneficiul unor posibil interesați de achiziții. De asemenea, dacă adunarea generală a creditorilor sau creditorii au aprobat vânzările, și nu au atacat direct și implicit procedura sau vânzarea, înseamnă că au achiesat, prin votul lor sau prin neprezentarea la adunările generale.
Lichidatorul judiciar susține că interesul ilegitim al contestatorului, așa cum reiese din contestație, este de a menține nevândut imobilul și de a fi folosit fără plata chiriei de un interpus, respectiv de SC M.T. SRL, societatea comercială a fiului contestatorului, C.D.S.
De asemenea, precizează că, în contestație se insistă în mod nelegal pe nerespectarea unor proceduri care nu sunt incidente în cauză, respectiv respectarea procedurii de executare silită a executorilor judecătorești, ori în speță se aplică procedura specială prevăzută de Legea nr. 85/2006, respectiv ce au hotărât creditorii. Recurentul omite că în acesta procedură a executării silite prevăzută de Codul de procedură civilă, de asemenea, nu ar avea posibilitatea să participe la licitație.
Analizând recursul declarat, din prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 304/1 Cpc., se constată că acesta este nefondat.
În privința excepției inadmisibilității formulării contestației raportată la excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului reținute de prima instanță, Curtea constată că incidența acestor excepții a fost interpretată și analizată în mod corect de către judecătorul sindic. Tot astfel, așa cum a reținut și prima instanță, în speță este incidentă și excepția tardivității formulării contestației, ea fiind formulată cu depășirea termenului de 3 zile de la data depunerii raportului administratorului judiciar la dosarul de insolvență.
Astfel, în mod corect a apreciat judecătorul sindic că recurentul contestator și-a justificat interesul în a formula prezenta contestație, având în vedere calitatea de chiriaș al imobilului supus procedurii de vânzare la licitație, însă, această calitate de chiriaș a încetat odată cu vânzarea bunului respectiv, la 24.02.2015, în timp ce contestația de față a fost formulată de contestator la dosarul de insolvență la data de 16.03.2015.
De asemenea, interesul a fost motivat și de intenția contestatorului de a cumpăra imobilul în litigiu, ori această intenție nu s-a materializat prin efectuarea unei oferte sau supraoferte de vânzare, așa încât nu s-a dovedit existența unui interes născut, actual și legitim, ci, mai degrabă, s-a dovedit faptul că se dorește tergiversarea procedurii prin contestarea tuturor măsurilor întreprinse de lichidator.
Cu privire la lipsa calității procesuale active, este adevărat că potrivit disp. art. 21 din Legea nr. 85/2006 pot contesta măsurile luate de practicianul în insolvență debitorul persoană fizică, administratorul special, oricare dintre creditori sau orice persoană interesată, însă, contestatorul nu a justificat existența niciuneia dintre aceste calități procesuale la momentul formulării contestației.
În esență, la data de 16.03.2015, s-a înregistrat contestația formulată de administratorul special C.D. al debitoarei SC M.R. SRL - societate în insolvență, în contradictoriu cu lichidatorul desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei - CII BCC, împotriva măsurilor acestuia, cuprinse în Raportul privind activitatea desfășurată în perioada 12.01.2015-27.02.2015, respectiv măsuri referitoare la întocmirea contractului de vânzare - cumpărare în data de 24.02.2015, încheiat în baza ofertei B.T. SRL pentru suma de 129.000 EURO înregistrată la data de 09.01.2015, precum și să se dispună suspendarea executării măsurilor atacate până la soluționarea prezentei contestații.
Într-adevăr, dreptul de a contesta măsurile dispuse de practician, prin rapoartele întocmite și depuse la dosar, este consfințit de dispozițiile art. 21 din L. nr. 85/2006.
Textul statuează că administratorul judiciar va întocmi lunar un raport care se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în Buletinul procedurilor de insolvență, însă, la fiecare 120 de zile judecătorul-sindic va stabili un termen de continuare a procedurii, în care administratorul judiciar va expune în sinteză măsurile efectuate în acest interval cuprinse în rapoartele de activitate.
Apoi, se precizează că debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum și orice altă persoană interesată pot face contestație împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar, stabilindu-se, în alin. 3 durata până la care se poate formula contestația, respectiv faptul că aceasta trebuie să fie înregistrată în termen de 3 zile de la depunerea raportului prevăzut la alin. (1).
În fine, alin.4, permite judecătorului-sindic care soluționează contestația, să suspende executarea măsurii contestate, dacă apreciază oportun, în funcție de împrejurările speței.
În discutarea aspectului privitor la calitatea procesual activă a contestatorului, chiar acesta susține că deține calitatea de asociat unic al societății debitoare și pe aceea de fost administrator statutar, iar pe parcursul procedurii insolvenței a deținut calitatea de administrator special al debitoarei, iar odată cu pronunțarea deschiderii procedurii de faliment i-a fost ridicat dreptul de administrare, conform legii. Ca urmare, este persoana care a cunoscut fiecare etapă a procedurii, fiind parte cu interesul evident de a fi aplicate măsurile potrivite, nu numai legale, în vederea atingerii scopului procedurii.
Cu privire la incidența excepției tardivității contestației, Curtea observă că, din textul articolului, redat mai sus, rezultă două aspecte importante pentru cauză: primul că legea impune depunerea raportului la dosarul cauzei, astfel că în BPI se publică numai un extras, și al doilea, faptul că, persoanele ce dovedesc un interes real, născut și actual, pot formula contestație împotriva raportului, dar aceasta trebuie înregistrată în termen de 3 zile de la depunerea raportului prevăzut la alin. (1).
Ca urmare, în mod corect s-a reținut faptul că termenul de 3 zile curge de la data depunerii raportului la dosarul cauzei și nu de la data publicării în BPI a raportului, în ceea ce-l privește pe contestator. Susținerea prezentată de acesta, în sensul curgerii unui termen de 3 zile de la publicarea în BPI este, pe de o parte, diferită de cuprinsul expres al textului legal, iar, pe de altă parte, lipsită de justificare, în speță.
În privința criticii aduse prin recurs, referitoare la nemotivarea hotărârii, coroborată cu aceea a nelegalei dispoziții de a se plăti cauțiunea și de respingere a suspendării măsurii luate de lichidator, după cum s-a solicitat prin contestație, la fond, Curtea constată că la data de 16.03.2015, când s-a înregistrat contestația, se depusese deja la fond atât oferta cea mai mare, cât și dovada încheierii contractului de vânzare a imobilului, act încheiat la data de 24.02.2015, deci, anterior sesizării instanței de judecată.
Din succesiunea faptelor, rezultă, în mod evident, că operațiunea vânzării era finalizată la data investirii instanței, astfel încât, de la început, măsura suspendării era lipsită de efecte. La aceste aspecte se adaugă și motivarea ambiguă a solicitărilor formulate, pe considerente aparținând Noului, respectiv Vechiului Cod de Procedură Civilă.
Apoi, în privința invocării dispozițiilor art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, ca temei al recursului, este lipsită de justificare deoarece hotărârea este motivată, sub fiecare aspect invocat de contestator, astfel încât, nici din acest punct de vedere nu se poate reține ca întemeiată, pretinsa nelegalitate a hotărârii.
Față de cele mai sus expuse, cum nu s-au invocat și dovedit motive care să conducă la casarea sau la modificarea hotărârii recurate, s-a respins recursul și a fost obligată contestatoarea recurentă la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către debitoarea SC M.R. SRL prin lichidator judiciar CII .
| ← PROCEDURA INSOLVENTEI . Recurs. Cerere de sanctionare a... | Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment → |
|---|
