Insolvenţă. intrare în faliment. Jurisprudență Faliment
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 150 din data de 15.09.2016
Conversia reorganizării în faliment se impune în condițiile în care pe de o parte efectuarea operațiunii de compensare nu a fost inclusă în Planul de reorganizare și nu a fost confirmată de către administratorul judiciar iar pe de altă parte, majorarea datoriilor existente și acumularea unor noi datorii, pe parcursul reorganizării, conduce inexorabil la imposibilitatea reușitei acesteia, fapt ce contravine flagrant scopului procedurii insolvenței.
Hotărârea:
Prin sentința nr.342 din 24 mai 2016 Tribunalul Suceava - secția a II a civilă a admis cererea de intrare în procedura falimentului, formulată de către creditoarea SC A. SRL B., în temeiul dispozițiilor art. 107 alin. 1 lit. C din Legea nr. 85/2006, a dispus intrarea în procedura falimentului a debitorului SC P-I SRL și în temeiul art. 107 alin. 2 din Legea privind procedura insolvenței, a desemnat lichidator judiciar provizoriu pe practicianul în insolvență M.G.A. I. S.P.R.L.
A pus în vedere ca la prima adunare generală a creditorilor să supună spre aprobare confirmarea sa și comisionul de administrare și în temeiul art. 107 alin. 2 din Legea privind procedura insolvenței a dispus dizolvarea societății debitoare și ridicarea dreptului de administrare al debitorului - prin administrator special, fixând și termenele prevăzute de lege.
A constatat ca rămasă fără obiect cererea de ridicarea dreptului de administrare al debitorului - prin administrator special, formulată de creditoarea SC A. SRL.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea SC P-I SRL B - prin administrator special M., arătând că, instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, drept pentru care hotărârea pronunțată în cauză este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Judecătorul sindic a omis să se pronunțe cu privire la confirmarea modificării planului de reorganizare a SC P. I.x SRL aprobată în Adunarea creditorilor din data de 15.01.2016. Instanța a ignorat atât dispozițiile legale ale art.101 din Legea nr.85/2006 care impun judecătorul sindic să se pronunțe cu privire la confirmarea modificării planului de reorganizare a debitorului, cât și solicitările administratorului judiciar al recurentei reiterate prin Raportul nr. 1044/18.05.2016 în sensul pronunțării cu privire la confirmarea modificării planului de reorganizare a SC P-I SRL astfel cum a fost aprobată în Adunarea creditorilor din data de 15.01.2016 și a înțeles să se pronunțe numai cu privire la cererea de deschidere a procedurii falimentului .
Cu toate acestea, judecătorul sindic a înțeles să nu respecte dispozițiile imperative ale art.101 din Legea nr.85/2006, chiar și în ciuda solicitărilor în acest sens din partea administratorului judiciar, alegând să se pronunțe numai cu privire la cererea de deschidere a procedurii falimentului recurentei formulată de creditoarea SC A. SRL.
Mai mult, motivele pentru care propunerea administratorului judiciar a fost acceptată sunt contradictorii față de situația de fapt și de înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Astfel, creditoarea SC A. SRL a solicitat deschiderea falimentului recurentei motivat de faptul că aceasta nu și-ar fi îndeplinit obligațiile de plată și celelalte sarcini asumate conform planului de reorganizare, aspect confirmat de rapoartele întocmite de către administratorul judiciar publicate în BPI. Cererea de deschidere a procedurii falimentului a fost motivată de faptul că nu ar fi fost efectuate plățile din lunile a VI-a și a VII-a și a VIII-a din perioada de reorganizare către creditoarea SC A. SRL în cuantum de 51.471 lei pentru fiecare lună. De asemenea, creditoarea a pretins că nu s-ar fi realizat nici plățile aferente lunilor a 16-a, a 17-a și a 18-a în cuantum de 102.942 lei pentru fiecare lună.
Planul de reorganizare a activități recurentei a fost aprobat de către creditori conform hotărârii adunării creditorilor din data de 21.11.2013, fiind confirmat de către judecătorul sindic prin sentința nr.75/31.01.2014, activitatea recurentei fiind reorganizată conform planului de reorganizare de la data de 31.01.2014. Conform planului de plăți, în primele 5 luni de reorganizare nu au fost prevăzute plăți față de nici un creditor, abia pentru lunile a 6-a, a 7-a și a 8-a de reorganizare au fost prevăzute plăți pentru creditoarea SC A. SRL a câte 51.471 lei pentru fiecare lună. Cele trei rate din programul de plăți în cuantum total de 154.413 lei au fost achitate creditoarei conform Ordinului de compensare nr.2821741/20.08.2014 încheiat între părți.
Totodată, mai arată că în cuprinsul Raportului de activitate administratorul judiciar a reținut că între recurentă și creditoarea SC C. G. SRL există un acord de reeșalonare a plății ratelor aferente perioadei 2014-2015, urmând ca acestea să fie efectuate în anul agricol 2015 - 2016, având în vedere specificul activității recurentei.
Mai arată că, de fapt creditoarea SC A. SRL înregistrează datorii față de recurentă ca urmare a admiterii contestației la executare prin sentința nr.152 din 16.01.2015 pronunțată de Judecătoria Rădăuți, rămasă definitivă ca urmare a respingerii apelului, precum și ca urmare a admiterii cererii recurentei de întoarcere a executării , în sensul obligării pârâtei la restituirea bunului ce a făcut obiectul executării silite reprezentat de tractor .... și a admiterii cererii de completare dispozitiv conform sentinței nr.421/16.02.2016 pronunțată de Judecătoria Rădăuți, în sensul obligării pârâtei la restituirea c/val tractorului în situația în care restituirea acestuia în natură nu ar fi fost posibilă.
Între recurentă și creditoarea SC A. SRL a fost încheiat un contract de vânzare - cumpărare cu plata în rate, pentru 2 utilaje, respectiv un tractor și un cultivator. Însă, după ce recurenta a achitat aproximativ 90% din valoarea celor două utilaje, creditoarea SC A. SRL a considerat reziliat contractul și a trecut la executarea silită a recurentei, cu toate că aceasta se afla în procedura insolvenței, ceea ce nu permite efectuarea de acte de executare silită, în virtutea art.36 din Legea nr.85/2006.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că aceste este nefondat, pentru cele ce urmează :
Prin sentința nr. 2179 din 23 noiembrie 2012, a Tribunalului Suceava, a fost admisă cererea debitoarei de deschidere a procedurii generale de insolvență.
Prin sentința nr. 75 din 31 ianuarie 2014, judecătorul sindic a confirmat planul de reorganizare a activității debitoarei, urmare a aprobării acestuia conform Hotărârii Creditorilor din 21.11.2013, conform art. 101 alin 1 lit. A și E din legea privind procedura insolvenței.
Ulterior, debitoarea a propus mai multe modificări succesive ale planului de reorganizare (modificări ale modificărilor ultima propunere fiind depusă la 13 aprilie 2016 care în final, nu au fost confirmate de către judecătorul sindic, așa cum rezultă din sentința 254 din 3.11.2015 ce a vizat modificarea planului de reorganizare aprobat prin Hotărârea Adunării Creditorilor din 19.11.2014) , toate modificările succesive având drept scop înlăturarea unor creanțe ce reprezintă peste 90% din masa credală inițială.
Ori prima critică a recurentei vizează omisiunea judecătorului sindic de a se pronunța cu privire la una dintre modificările planului de reorganizare, respectiv cea aprobată de către Adunarea Creditorilor din 15.01.2016.
Această critică însă nu este pertinentă, întrucât verificând actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că judecătorul sindic nu a fost investit de către debitoare cu o astfel de cerere, obiectul dedus judecății în urma căreia a fost pronunțată sentința nr. 342 din 24 mai 2016, constituindu-l cererea creditoarei SC A. SRL privind deschiderea procedurii de faliment a debitoarei, în raport de dispozițiile art. 107 alin. 1 lit. "c"; din Legea 85/20016.
Ca urmare, Curtea urmează a analiza sentința judecătorului sindic atacată prin recursul de față în ceea ce privește conversia reorganizării în faliment, în raport de unicul plan de reorganizare confirmat de către judecătorul sindic și prin prisma îndeplinirii sau nu a cerințelor imperative ale disp. art. 107 al.1 lit. "C"; din Legea nr.85/2006.
Astfel, acest text legal prevede expres intrarea în faliment în cazul în care "; obligațiile de plată și celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în condițiile stipulate prin planul confirmat sau desfășurarea activității debitorului în decursul reorganizării sale aduce pierderi averii sale";
Ori în această cauză, este de necontestat faptul că prin planul de reorganizare propus de către debitoare și confirmat de către Tribunalul Suceava, recurenta s-a obligat să achite față de intimata SC A. pe parcursul celor trei ani de plan de reorganizare următoarele sume:
1. În primul an suma de 154.413 lei, structurată astfel:
a) luna 6 de plan 51.471 lei - aprilie 2014
b) luna 7 de plan 51.471 lei - mai 2014
c) luna 8 de plan 51.471 lei - iunie 2014
2. În anul doi de plan de reorganizare suma de 308.826 lei, structurată astfel:
a) luna 16 de plan 102.942 lei - februarie 2015
b) luna 17 de plan 102.942 lei - martie 2015
c) luna 18 de plan 102.942 lei - aprilie 2015
3. În anul trei de reorganizare suma de 463.257 lei, structurată astfel :
a) luna 28 de plan 154.413 lei - februarie 2016
b) luna 29 de plan 154.413 lei - martie 2016
c) luna 30 de plan 102.979 lei - aprilie 2016
d) luna 36 de plan 51.449 lei - octombrie 2016
Ori, prin adresa nr.1039/17.05.2016 depusă la dosar de către administratorul judiciar MGA I SPRL , acesta precizează în mod expres faptul că "până la data prezentei adrese - 17.05.2016 - plățile efective către creditori conform planului de reorganizare a debitorului SC P-I SRL au fost efectuate după cum urmează :
- suma de 154.413 lei aferentă anului 1 din graficul de eșalonare către SC A. SRL .
- suma de 3.378 lei aferentă anului 2 din graficul de eșalonare către salariați.
Pe cale de consecință, rezultă fără nici un drept de tăgadă că debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile de plată asumate prin planul de reorganizare în condițiile în care până în data de 24.05.2016 aceasta nu a achitat decât suma aferentă anului 1 din plan, fiind restantă cu plata sumei aferentă celui de-al doilea an de plată și cu cele trei rate din cel de-al treilea an de plan de reorganizare, adică luna 16 de plan 102.942 lei - februarie 2015, luna 17 de plan 102.942 lei - martie 2015, luna 28 de plan 102.942 lei - aprilie 2015, luna 28 de plan 154.413 lei - februarie 2016, luna 29 de plan 154.413 lei - martie 2016, luna 30 de plan 102.979 lei - aprilie.
Mai mult decât atât, chiar administratorul special menționează în cuprinsul modificării planului de reorganizare faptul ca în perioada de reorganizare debitoarea a acumulat datorii de peste 2.000.000 lei.
De asemenea referirile recurentei la debitele creditoarei SC A. SRL față de ea, motiv pentru care a fost încheiat Ordinul de compensare nr. 2821741 din 20.08.2014 nu pot fi primite, întrucât pe de o parte, compensarea nu a fost inclusă în Planul de reorganizare iar pe de altă parte, ceea ce este esențial, operațiunea de compensare, nu a fost efectuată (confirmată) prin administratorul judiciar, încălcându-se, prin aceasta, dispozițiile art.103 din Legea nr-85/2006.
Totodată, cu privire la susținerea recurentei că nu-i datorează creditoarei SC A. ratele din planul de reorganizare, curtea constată că prin sentința civilă nr.2657/15.09.2015 pronunțată de Judecătoria Rădăuți, rămasă definitivă prin respingerea apelului, s-a dispus întoarcerea executării în sensul că s-a dispus ca restabilirea situației anterioare să se facă prin restituirea de către intimată către contestatoare a tractorului marca ..... seria .......... și nu prin plata vreunei sume de bani.
Trebuie remarcat și faptul că din întreg probatoriul administrat în cauză, rezultă, fără echivoc imposibilitatea reușitei planului de reorganizare așa cum a fost confirmat, deci incapacitatea de redresare a debitoarei și, mai mult decât atât majorarea datoriilor existente și acumularea unor noi datorii, pe parcursul derulării reorganizării, debitoarea acumulând datorii de peste 2.000.000 lei, fapt ce contravine flagrant scopului procedurii insolvenței, așa încât, singura soluție viabilă de stingere a masei pasive apare ca fiind lichidarea averii debitoarei, impunându-se conversia reorganizării în faliment.
Față de temeiurile de drept și de fapt expuse, cum criticile recurentei nu sunt pertinente, sentința atacată fiind legală și temeinică, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul de față urmează a fi respins ca nefondat.
| ← Recurs. procedura insolvenţei. contestaţie raport asupra... | Radiere persoană juridică - filială. Jurisprudență... → |
|---|
