REORGANIZARE JUDICIARĂ SI FALIMENT. CONDIŢII PENTRU DECLANŞAREA PROCEDURII
| Comentarii |
|
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. 1 din Legea nr. 64/1995, republicată, orice creditor care are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, poate introduce o cerere împotriva unui debitor care, timp dejcel puţin 30 de zile, a încetat plăţile.
în consecinţă, tribunalul va da curs cererii creditorului de deschidere a procedurii prevăzute de acest act normativ, numai dacă sunt întrunite mai multe cerinţe, respectiv: semnatarul petiţiei să fie titularul unei creanţe certe, lichide şi exigibile, iar neplata datoriei să fie urmarea încetării plăţilor de către debitor, această ultimă situaţie durând de cel puţin 30 de zile.
Prin sentinţa civilă nr. 4.246/26.02.2000, Tribunalul Bucureşti - secţia comercială a respins, ca neîntemeiată, cererea creditoarei S.C. "D." - S.A. privind deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, reglementată prin Legea nr. 64/1995, republicată, împotriva debitoarei S.C. "I." -S.R.L..
Prima instanţă a reţinut că, în speţă, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 64/1995, republicată, creditoarea neprobând în nici un mod că debitoarea se află în încetare de plăţi.
împotriva sentinţei a promovat recurs creditoarea S.C. "D." - S.A., criticile formulate vizând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia.
S-a învederat, în esenţă, că se impune casarea acestei hotărâri, deoarece instanţa fondului a încălcat principiul rolului activ al judecătorului şi al contradictorialităţii, întrucât nu s-a solicitat petentei să facă dovada încercărilor de executare silită asupra debitoarei sau notificarea acesteia, nefiind pusă în discuţia părţilor necesitatea administrării unor asemenea probe.
Pe fondul litigiului s-a apreciat că singura dovadă ce poate fi cerută creditorului constă numai în probarea caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei, prin dispoziţiile art. 29 alin. 1, Legea nr. 64/1995 instituind o prezumţie relativă privind situaţia de încetare de plăţi, pe care debitorul o poate răsturna pe calea contestaţiei, reglementată de ari. 31 alin. 5 din acelaşi act normativ, în speţă, debitoarea având o atitudine pasivă, necontestând încetarea plăţilor.
S-a arătat că soluţia atacată este eronată, întrucât judecătorul fondului condiţionează declanşarea procedurii de existenţa unui titlu executoriu, contrar dispoziţiilor Legii nr. 64/1995, notificarea punerii în întârziere a debitoarei neimpunându-se în speţă, datorită existenţei unui asemenea titlu-respectiv o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, în această materie, fiind aplicabile dispoziţiile art. 43 C. corn.. în final, s-a susţinut că s-a încercat executarea silită a creanţei, prin promovarea unei acţiuni având ca obiect înfiinţarea şi validarea popririi, care nu a putut fi valorificată datorită lipsei de disponibilităţi în contul debitoarei.
In dovedirea susţinerilor s-a ataşat în copie sentinţa civilă nr. 11.398/ 23.09.1999, pronuntată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti, în dosarul nr. 835/ 1999.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Bucureşti constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 64/1995, tribunalul va da curs cererii privind declanşarea procedurii reglementate de acest act normativ, dacă sunt întrunite cumulativ mai multe cerinţe: semnatarul petiţiei este titularul unei creanţe comerciale, care este certă, lichidă şi exigibilă; neplata datoriei este consecinţa încetării plăţilor, de către debitor, această ultimă situaţie durând de cel puţin 30 de zile.
Dovada incapacităţii debitorului de a plăti datoria cu sumele de bani disponibile se poate face cu orice mijloc de probă, apt de a demonstra existenţa situaţiei încetării plăţilor, cerinţa ca atare situaţie să dureze de cel puţin 30 de
zile, fiind menită să prevină declanşarea procedurii în cazul unei jene financiare temporare. în materie sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile C. pr. civ.: art. 112, 132, 138, respectiv art. 167 şi următoarele.
în prezenta speţă, prin cererea de chemare în judecată promovată de creditoare, în lumina dispoziţiilor Legii nr. 64/1995, s-a susţinut că debitoarea nu a înţeles să plătească sumele la care a fost obligată prin titlul executoriu invocat în susţinerea creanţei, precum şi că încercările petentei de a executa silit titlul au rămas fără rezultat.
Aceste afirmaţii au rămas la stadiul de simple susţineri; nici prin acţiunea introductivă şi nici pe parcursul judecării acesteia, creditoarea nesolicitând şi neadministrând dovezi menite să ateste aceste situaţii - care reprezintă o condiţie de admisibilitate, legiuitorul neputând prezuma îndeplinirea acestor cerinţe imperative.
Propunerea şi administrarea dovezilor sunt atribute ce revin în primul rând iniţiatorului acţiunii, în prezenta speţă, în condiţiile solicitării judecării cererii, conform art. 242 alin. 2 C. pr. civ., probele trebuind a fi anexate odată cu înregistrarea petiţiei.
Principiul rolului activ, reglementat prin art. 129 şi 130 C. pr. civ., nu înseamnă considerarea instanţei ca un subiect al obligaţiei de a dovedi, sarcina judecătorului constând, în primul rând, în a hotărî.
Numai atunci când părţile nu pot produce dovezi suficiente, instanţa are dreptul de a iniţia probe pentru descoperirea adevărului, acesta neînsemnând însă că judecătorul este obligat să suplinească inacţiunea de care dă dovadă cel ce a promovat acţiunea, cu atât mai mult cu cât a cerut judecarea pricinii în lipsă.
Nu se poate susţine nerespectarea contradictorialităţii dezbaterilor, în cauză părţile neprezentându-se la judecată.
Instanţa fondului, prin motivarea sentinţei a exemplificat o parte din modalităţile la care putea recurge creditoarea pentru a dovedi îndeplinirea cerinţei imperative referitoare la existenţa încetării plăţilor, pe o perioadă de minimum 30 de zile, în această materie negăsindu-şi aplicabilitate dispoziţiile art. 43 C. com. ori cele ale C. civ., referitoare la punerea în întârziere.
Sentinţa atacată în calea de atac, reprezentând soluţia pronunţată în cererea privind validarea şi înfiinţarea popririi, nu poate constitui o dovadă a îndeplinirii cerinţei arătate anterior.
înscrisul anexat de recurentă în acest scop nu este legalizat pentru conformitate cu originalul, nepurtând nici o menţiune că hotărârea adoptată a rămas definitivă, respectiv irevocabilă.
Pe de altă parte, nu s-a probat imposibilitatea executării - valorificării unei astfel de hotărâri, datorită lipsei disponibilităţilor băneşti în contul debitoarei, situaţie care să fie atestată de instituţia bancară-terţ poprit.
Pentru considerentele arătate, în speţă nefiind incidente prevederile art. 304 şi următoarele C. pr. civ., cu referire la art. 7 şi următoarele din Legea nr. 64/1995, republicată, recursul promovat a fost respins, ca nefondat. (Judecator Decebal Taragan)
(Secţia comercială, decizia nr. 660/2000)
| ← REORGANIZARE JUDICIARĂ SI FALIMENT. CONDIŢII PENTRU... | REORGANIZARE JUDICIARĂ SI FALIMENT. CONDIŢII PENTRU... → |
|---|
