Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art.322 pct.5 Cod procedură civilă.
| Comentarii |
|
Înţelesul noţiunii de „înscris doveditor”, semnarea întâmpinării de o persoană care nu a fost împuternicită să semneze actul de procedură.
art.322 pct.5 Cod procedură civilă
în conformitate cu dispoziţiile art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a revizuit hotărîrea unei instanţe penale sau administrative pe care ea s-a întemeiat.
Pentru ca înscrisul ce se prezintă în cererea de revizuire să poată fi considerat ,,înscris doveditor”, în sensul dispoz. art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, este necesară îndeplinirea condiţiei ca, în cazul în care ar fi fost cunoscut la data judecării pricinii, să fi putut duce la o altă soluţie decât cea pronunţată.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă atât repunerea în discuţie a unor probleme de fond, a unor fapte şi împrejurări care au fost supuse dezbaterii de către instanţă cu prilejul judecăţii în fond, cât şi invocarea unor stări de fapt intervenite ulterior pronunţării sentinţei a cărei revizuire se cere.
Prin sentinţa nr. 535 din 6 noiembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Gorj, Secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. 10360/95/2012, s-a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de SC I. A. SRL Rovinari, prin administrator social A. L., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Local Oraş Rovinari.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Motivul de revizuire invocat de SC I A SRL ROVINARI, prevăzut de art.322 pct.5 Cod procedură civilă, se întemeiază pe împrejurări care au alterat procesul de stabilire a adevărului de către instanţa de judecată, caz în care legea are în vedere două ipoteze distincte, fiecare constituindu-se practic într-un motiv veritabil de revizuire.
Prima ipoteză vizează descoperirea unor înscrisuri doveditoare, după pronunţarea hotărârii atacate pe calea revizuirii, prima condiţie a admiterii cererii de revizuire fiind aceea a imposibilităţii prezentării înscrisului, fie datorită faptului că acesta a fost reţinut de partea potrivnică, fie datorită unor împrejurări mai presus de voinţa părţii, iar cea de-a doua condiţie fiind aceea ca înscrisul descoperit şi invocat în revizuire să aibă un caracter determinant, adică să fie apt a conduce la o altă soluţie decât cea pronunţată.
Din această perspectivă, s-a constatat că nici instanţa învestită cu soluţionarea fondului şi nici instanţele care au soluţionat cauza în căile de atac nu au avut în vedere strict situaţia juridică a terenului, acestea reţinând că: ,, în ceea ce priveşte regimul juridic al terenului, în cauză nu s-a făcut dovada clară a faptului că aparţine domeniului public, şi per a contrario ar aparţine domeniului privat, dar aceasta nu are nicio relevanţă asupra soluţiei, cât timp nu s-a dovedit caracterul îndoielnic al clauzelor contractului” şi că nu se pune problema unei interpretări a clauzelor contractului în privinţa obiectului vânzării, clauzele fiind neîndoielnice, neexistând niciun alt document care să facă dovada neîndoielnică a faptului că părţile au avut în vedere altă suprafaţă decât cea de 197 mp, menţionată în contract.
Prin înscrisul depus la dosar ca act nou de către revizuientă, s-a reţinut că nu se face dovada că, la momentul vânzării activului, regimul juridic al terenului a fost altul decât cel declarat, având în vedere că actul de vânzare a fost încheiat în anul 2000, iar contractul de garanţie imobiliară s-a încheiat în anul 2004, interval în care regimul juridic al terenului putea fi schimbat.
Impotriva sentinţei a declarat apel în termen revizuienta SC I.A. S.R.L. Rovinari, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
In motivarea apelului, revizuienta a arătat că înscrisul nou depus la dosar, respectiv contractul de garanţie imobiliară nr.24/06.02.2004, anexă la contractul de credit nr.24/06.02.2004, autentificat sub nr. 864/06.02.2004 de BNP S. B., cu fişa bunului ipotecat, plan de amplasament şi delimitare, releveu plan parter şi etaj, precum şi cererea de radiere a BCR nr. 583/18.03.2011, i-a fost comunicat de OCPI GORJ, la data de 17.07.2012, şi constituie un înscris doveditor, care nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, deţinut de partea potrivnică. Referitor la acest înscris, a susţinut că dovedeşte fără niciun dubiu că imobilele fac parte din domeniul privat şi sunt prinse în contractul de ipotecă, fiind de natură a înlătura reţinerea din considerentele deciziei pronunţate de instanţa de recurs, în dosarul nr.5650/95/2007, conform căreia nu s-a făcut dovada faptului că terenul aparţine domeniului public.
Apelanta a considerat că, prin hotărârea pronunţată, prima instanţă nu a judecat pe fond cererea de revizuire, iar motivarea hotărârii se bazează pe o presupunere şi nu pe o dovadă materială concretă.
La data de 24.01.2013, intimatul CONSILIUL LOCAL ROVINARI a depus o întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
In esenţă, intimatul a susţinut că revizuienta nu a făcut dovada că înscrisul invocat, cu privire la care a pretins că i-a fost comunicat la data de 17.07.2012, de către OCPI GORJ, a fost reţinut de partea potrivnică sau că nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
A precizat că, dat fiind faptul că prin hotărârile anterioare s-a statuat că cererea principală este neîntemeiată şi nefondată, întrucât nu s-a dovedit caracterul îndoielnic al clauzelor contractului şi nu pentru că terenul în litigiu aparţine sau nu domeniului privat, actul ce stă la baza cererii de revizuire nu este determinant şi nu are importanţă hotărâtoare în dezlegarea pricinii.
Prin răspunsul la întâmpinare, depus la dosar în şedinţa publică de la 19.02.2013, apelanta a invocat nulitatea întâmpinării, dat fiind faptul că s-au încălcat prevederile art.10 alin.1 şi alin.2 din O.G. nr.35/2002 şi art. 67-72 Cod procedură civilă, preşedintele de şedinţă fiind incompatibil să o semneze, în lipsa unui text legal şi a HCL Rovinari.
În privinţa hotărârii apelate, a susţinut, în esenţă, că instanţa a nominalizat superficial proba materială, respectiv ipoteca nr.526/09.02.2004 cu contract de garanţie imobiliară nr. 24/06.02.2004, fără a o pune în discuţia părţilor şi fără a motiva faptul folosirii ilegale a acesteia de către intimat, în condiţiile în care, la data încheierii ipotecii, apelanta era proprietar al bunului, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.7569/25.05.2000, iar ipoteca a fost radiată în anul 2011. A susţinut că ignorarea acestei probe materiale este de natură a-i crea grave prejudicii, a condus la închiderea activităţii societăţii, ca urmare a imposibilităţii de a accesa credite bancare.
În continuarea motivării, a învederat că în timpul judecării cauzei având ca obiect constatarea şi recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra imobilului, intimatul a întocmit documentaţia pentru introducerea blocului A2 şi terenului aferent acestuia în domeniul public.
A considerat că ipotecarea terenului nu era posibilă, în condiţiile în care, din înscrisurile depuse de către Consiliul Local Rovinari, cu prilejul judecării cauzei, rezulta că acesta aparţinea domeniului public.
La data de 05.03.2013, apelanta a completat răspunsul la întâmpinare, precizând că îşi întemeiază cererea de revizuire şi pe alte probe materiale, de care nu avea cunoştinţă la data pronunţării sentinţei nr. 159/04.12.2007 în dosarul nr. 5658/95/2007.
În acest sens, a invocat faptul că expertul tehnic Rebedea Dumitru, desemnat de instanţă în vederea efectuării raportului de expertiză tehnică în dosarul menţionat anterior, era, în anul 2007, funcţionar public la Consiliul Judeţean Gorj, deci incompatibil, conform art.94 din Legea nr.161/2003, să fie desemnat ca expert tehnic.
Cererea apelantei de a se declarat nulă întâmpinarea invocată prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar, a fost respinsă cu următoarea motivare:
Dispoziţiile art.67-72 Cod procedură civilă se referă la reprezentarea părţilor în judecată şi nu la persoana care este îndreptăţită să semneze întâmpinarea, astfel încât au fost înlăturate susţinerile apelantei potrivit cărora, prin semnarea întâmpinării de către preşedintele de şedinţă, au fost încălcate aceste prevederi legale.
Totodată, s-a luat în considerare faptul că, deşi art.115 pct.5 Cod procedură civilă prevede că întâmpinarea va cuprinde şi semnătura, nu există nicio dispoziţie legală conform căreia nesemnarea sau semnarea de o persoană care nu a fost împuternicită să semneze actul de procedură atrage sancţiunea nulităţii, cum există în cazul cererii de chemare în judecată (art.133 alin. 1 Cod procedură civilă). S-au avut în vedere, de asemenea, şi dispoziţiile art.105 alin.2 Cod procedură civilă, potrivit cărora actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, reţinându-se că, în speţă, nu s-a dovedit existenţa unei vătămări a părţilor, în contextul în care interesele intimatului Consiliul Local Rovinari au fost apărate de către consilierul juridic, care, conform art. 68 alin.4 Cod procedură civilă, reprezintă partea în instanţă, având dreptul de a pune concluzii prin care să reitereze inclusiv susţinerile din întâmpinarea depusă la dosar.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a legislaţiei incidente în cauză, Curtea a constatat următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a revizuit hotărîrea unei instanţe penale sau administrative pe care ea s-a întemeiat.
Pentru ca înscrisul ce se prezintă în cererea de revizuire să poată fi considerat ,, înscris doveditor”, în sensul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă ., este necesară îndeplinirea condiţiei ca, în cazul în care ar fi fost cunoscut la data judecării pricinii, să fi putut duce la o altă soluţie decât cea pronunţată.
Înscrisul invocat de apelanta revizuientă ca temei al cererii de revizuire nu îndeplineşte această condiţie, cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
Astfel, din examinarea considerentelor sentinţei nr.159 din 04.12.2007 a Tribunalului Gorj, a cărei revizuire se cere, rezultă că acţiunea reclamantei SC I. A. SRL ROVINARI a fost respinsă ca nefondată, cu motivarea că între reclamantă şi Consiliul Local Rovinari s-a încheiat, la data de 25.05.2000, un contract de vânzare - cumpărare sub semnătură privată, având drept obiect un spaţiu cu destinaţia de bar situat în blocul A.2, Strada Prieteniei din Rovinari şi terenul aferent construcţiei, de 197 m.p., preţul vânzării fiind de 35.675.250 lei ROL, convenţie care produce efecte între părţi, în condiţiile în care obligaţiile vânzătorului au fost stabilite în mod clar.
În privinţa voinţei juridice a părţilor, s-a considerat că nu se poate reţine că a fost alta, din moment ce reclamanta a semnat contractul care viza cumpărarea unui spaţiu comercial cu terenul aferent.
Chiar dacă, la data încheierii contractului, nu se cunoştea dacă terenul făcea parte din domeniul public, atâta timp cât la data introducerii acţiunii făcea parte din domeniul public al oraşului Rovinari, instanţa a apreciat că acţiunea reclamantului nu putea fi admisă, întrucât, potrivit Legii 213/1998, bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile.
S-a avut în vedere, totodată, că, din suprafaţa totală de 917 m.p., solicitată de reclamantă, suprafaţa de 500 m.p. a făcut obiectul unui contract de concesiune pe o durată de 25 de ani, încheiat tot cu reclamanta.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe a fost respins prin decizia nr.130 din 07.05.2008 a Curţii de Apel Craiova, cu motivarea că asupra soluţiei nu are nicio relevanţă regimul juridic al terenului, respectiv dacă terenul aparţine domeniului public sau privat, ,, ... cât timp nu s-a dovedit caracterul îndoielnic al clauzelor contractului”.
În argumentarea faptului că voinţa reală a părţilor cu privire la obiectul vândut a fost cea trecută în contract, Curtea a avut în vedere atât oferta prezentată de reclamanta SC I. A. SRL ROVINARI, datată 04.04.2000, în care se menţionează că se oferă ,, suma de 35.675.250 lei pentru cumpărarea spaţiului de 155 x 42 m.p.= 197 m.p. din Strada Prieteniei, bl.2, parter ”, cât şi împrejurarea că reclamanta a folosit o suprafaţă de 500 m.p. din terenul în litigiu în baza unui contract de concesiune pentru care a plătit redevenţa până la o dată apropiată pronunţării deciziei.
Instanţa de apel a luat în considerare, totodată, faptul că transmiterea proprietăţii asupra terenurilor se face numai prin act autentic, reţinând că, din moment ce un asemenea act nu a fost încheiat de părţi, contractul de vânzare-cumpărare nr. 7569 din 25 mai 2000 are doar valoarea unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, reclamanta nefiind proprietar pe nicio suprafaţă de teren.
Cererea apelantei de a se declara nulă întâmpinarea invocată prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar, a fost respinsă cu următoarea motivarea.
Prin Decizia nr.105 din 21 ianuarie 2009, pronunţată în dosarul nr.5650/95/2007 al Înaltei Curţi de Justiţie, s-a motivat că aceste ultime argumente juridice au fost corect reţinute de instanţa de apel, „deoarece nu se poate admite constatarea existenţei dreptului de proprietate pretins, atâta timp cât, prin convenţia de vânzare - cumpărare, clară din punctul de vedere al conţinutului şi al efectelor juridice pe care le poate produce, un act sub semnătură privată, nu rezultă că s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului.”
Date fiind considerentele sentinţei a cărei revizuire se cere, precum şi considerentele deciziilor pronunţate de instanţele de control în argumentarea soluţiilor de respingere a
apelului, respectiv recursului, Curtea constată că hotărârea apelată este temeinică şi legală, pentru considerentele ce succed:
Judecătorul fondului şi-a îndeplinit obligaţia ce-i revenea, conform art. 261 pct.5 Cod procedură civilă, de a motiva hotărârea în fapt şi în drept, de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluţia dată şi de ce nu a şi-a însuşit susţinerile revizuientului potrivit cărora contractul de garanţie imobiliară nr.24 din 06.02.2004, anexă la contractul de credit nr.24/06.02.2004, autentificat sub nr. 864/06.02.2004 de BNP Silvia Badea, nu constituie un înscris doveditor, în sensul art.322 pct.5 Cod procedură civilă. Motivarea sentinţei nu se bazează, astfel cum susţine apelanta, pe simple presupuneri, ci, dimpotrivă, din cuprinsul său rezultă argumentele concrete care au condus la pronunţarea hotărârii.
Reţinerea în considerente a faptului că intervalul de timp, de aproximativ patru ani, scurs între data încheierii contractului de vânzare-cumpărare şi data încheierii contractului de garanţie imobiliară invocat ca ,,înscris doveditor” constituie un impediment în luarea în considerare a susţinerii revizuientei potrivit căreia, la momentul vânzării activului, regimul juridic al terenului era acelaşi cu cel existent la data încheierii contractului de garanţie imobiliară, nu reprezintă argumentul hotărâtor în respingerea cererii de revizuire, ci doar un răspuns la susţinerile revizuientei.
Din moment ce nici instanţa învestită cu soluţionarea fondului cauzei a cărei revizuire se cere şi nici instanţele care au soluţionat căile de atac nu au avut în vedere situaţia juridică a terenului, astfel cum rezultă din analiza considerentelor hotărârilor respective, prin sentinţa ce face obiectul prezentului apel s-a apreciat corect că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art.322 pct.5 Cod procedură civilă .
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea, nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă atât repunerea în discuţie a unor probleme de fond, a unor fapte şi împrejurări care au fost supuse dezbaterii de către instanţă, cu prilejul judecăţii în fond, cât şi invocarea unor stări de fapt intervenite ulterior pronunţării sentinţei a cărei revizuire se cere.
Prin urmare, susţinerile apelantei revizuiente din răspunsurile la întâmpinare, referitoare la prejudiciile materiale ce se pretinde a fi fost aduse societăţii, ca urmare a încheierii contractului de ipotecă şi la incompatibilitatea expertului tehnic R. D., s-a considerat că nu pot face obiectul analizei în actuala cale extraordinară de atac.
Cât priveşte celelalte aspecte la care face referire partea revizuientă, s-a reţinut că vizează probleme privind judecarea litigiului în fond şi, nicidecum, nu se constituie în temeiuri ale unei cereri de revizuire.
Faţă de considerentele ce preced, Curtea, în temeiul art.296 din Codul de procedură civilă, a respins ca nefondat apelul. (Decizia nr.13/05.03.2013 - Secţia a II-a civilă, rezumat judecător Doina Lupea)
| ← Inadmisibilitatea cererii de reexaminare a cauţiunii. | Prescripţie extinctivă. Exercitarea rolului activ al instanţei. → |
|---|
