Dizolvarea societăţii cu răspundere limitată când activul net al societăţii s-a diminuat la mai puţin de jumătate din valoarea capitalului social subscris.
| Comentarii |
|
art.15324 din Legea nr. 31/1990, art.201 alin.2 teza a II-a din Legea nr.31/1990
Potrivit dispoziţiilor art.15324 alin.1 din Legea nr.31/1990, „Dacă consiliul de administraţie, respectiv directoratul, constată că, în urma unor pierderi, stabilite prin situaţiile financiare anuale aprobate conform legii, activul net al societăţii, determinat ca diferenţă între totalul activelor şi totalul datoriilor acesteia, s-a diminuat la mai puţin de jumătate din valoarea capitalului social subscris, va convoca de îndată adunarea generală extraordinară pentru a decide dacă societatea trebuie să fie dizolvată.”, iar în conformitate cu prevederile art.15324 alin.4, „Dacă adunarea generală extraordinară nu hotărăşte dizolvarea societăţii, atunci societatea este obligată ca, cel târziu până la încheierea exerciţiului financiar ulterior celui în care au fost constatate pierderile şi sub rezerva dispoziţiilor art. 10, să procedeze la reducerea capitalului social cu un cuantum cel puţin egal cu cel al pierderilor care nu au putut fi acoperite din rezerve, dacă în acest interval activul net al societăţii nu a fost reconstituit până la nivelul unei valori cel puţin egale cu jumătate din capitalul social.”
Art. 15324 alin.5 din acelaşi act normativ, prevede că, „În cazul neîntrunirii adunării generale extraordinare în conformitate cu alin. (1) sau dacă adunarea generală extraordinară nu a putut delibera valabil nici în a doua convocare, orice persoană interesată se poate adresa instanţei pentru a cere dizolvarea societăţii. Dizolvarea poate fi cerută şi în cazul în care obligaţia impusă societăţii potrivit alin. (4) nu este respectată. În oricare dintre aceste cazuri instanţa poate acorda societăţii un termen ce nu poate depăşi 6 luni pentru regularizarea situaţiei. Societatea nu va fi dizolvată dacă reconstituirea activului net până la nivelul unei valori cel puţin egale cu jumătate din capitalul social are loc până în momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de dizolvare.”.
Dispoziţiile menţionate anterior, privitoare la reducerea capitalului social, se aplică potrivit art.201 alin.2 teza a II-a din Legea nr.31/1990 şi societăţilor cu răspundere limitată, însă numai în măsura în care sunt compatibile cu regimul juridic al acesteia.
Prin sentinţa nr.244 din 3 iulie 2013, pronunţată de Tribunalul Gorj - Secţia a II -a Civilă, în dosarul nr.16357/95/2012*, s-a admis cererea formulată de reclamanta Administraţia Finanţelor Publice Târgu-Jiu împotriva pârâtei SC R SRL şi, pentru opozabilitate, în contradictoriu cu pârâta Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Gorj.
În baza art.237 pct.1 lit. d, raportat la art. 15 3 24 şi art. 201 alin.2 din Legea nr.31/1990, s-a dispus dizolvarea societăţii pârâte şi publicarea sentinţei în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala titularului cererii de dizolvare.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că pârâta SC R SRL Târgu - Jiu nu a formulat probe în apărare şi că textul de lege pe care s-a întemeiat acţiunea reclamantei nu face nicio distincţie şi nu are în vedere nicio scutire de la obligaţia de reîntregire a capitalului social, care putea să fie realizată prin orice mijloace prevăzute de lege. S-a mai reţinut că există dovezi ale faptului că a fost diminuat activul net al societăţii, astfel încât ponderea acestuia în capitalul social este mult sub 50%, nefiind reîntregit.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta SC R SRL TÂRGU- JIU, întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.7 şi 9 Cod procedură civilă, criticând-o ca netemeinică şi nelegală. A solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi, pe fond, respingerea cererii de dizolvare. Recurenta a susţinut, în esenţă, că a achitat toate creanţele bugetare evidenţiate în titlul executoriu, a reîntregit capitalul social, iar, în prezent, activul net al societăţii este sub 50% din capitalul social.
Examinând sentinţa recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate şi dispoziţiilor legale invocate, precum şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea a reţinut că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art.153 alin.1 din Legea nr.31/1990, „Dacă consiliul de administraţie, respectiv directoratul, constată că, în urma unor pierderi, stabilite prin situaţiile financiare anuale aprobate conform legii, activul net al societăţii, determinat ca diferenţă între totalul activelor şi totalul datoriilor acesteia, s-a diminuat la mai puţin de jumătate din valoarea capitalului social subscris, va convoca de îndată adunarea generală extraordinară pentru a decide dacă societatea trebuie să fie dizolvată.”, iar în conformitate cu prevederile art.153 alin.4, „Dacă adunarea generală extraordinară nu hotărăşte dizolvarea societăţii, atunci societatea este obligată ca, cel târziu până la încheierea exerciţiului financiar ulterior celui în care au fost constatate pierderile şi sub rezerva dispoziţiilor art. 10, să procedeze la reducerea capitalului social cu un cuantum cel puţin egal cu cel al pierderilor care nu au putut fi acoperite din rezerve, dacă în acest interval activul net al societăţii nu a fost reconstituit până la nivelul unei valori cel puţin egale cu jumătate din capitalul social.”
Art. 153 alin.5 din acelaşi act normativ, prevede că, „În cazul neîntrunirii adunării generale extraordinare în conformitate cu alin. (1) sau dacă adunarea generală extraordinară nu a putut delibera valabil nici în a doua convocare, orice persoană interesată se poate adresa instanţei pentru a cere dizolvarea societăţii. Dizolvarea poate fi cerută şi în cazul în care obligaţia impusă societăţii potrivit alin. (4) nu este respectată. În oricare dintre aceste cazuri instanţa poate acorda societăţii un termen ce nu poate depăşi 6 luni pentru regularizarea situaţiei. Societatea nu va fi dizolvată dacă reconstituirea activului net până la nivelul unei valori cel puţin egale cu jumătate din capitalul social are loc până în momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de dizolvare.”.
Dispoziţiile menţionate anterior, privitoare la reducerea capitalului social, se aplică, şi societăţilor cu răspundere limitată, potrivit art.201 alin.2 teza a II-a din Legea nr.31/1990, însă numai în măsura în care sunt compatibile cu regimul juridic al acesteia.
În acest context, s-a reţinut că sunt aplicabile şi societăţilor cu răspundere limitată, următoarele prevederi privind reducerea capitalului societăţii pe acţiuni: capitalul social poate fi redus sub minimul legal doar în condiţiile în care, potrivit art.10 alin.2 din LSC, valoarea sa este adusă la un nivel cel puţin egal cu minimul legal (200 lei), prin adoptarea unei hotărâri de majorare de capital, în acelaşi timp cu hotărârea de reducere a capitalului; când administratorii constată că, în urma unor pierderi stabilite prin situaţiile financiare anuale aprobate conform legii, activul net al societăţii, determinat ca diferenţă între totalul activelor şi totalul datoriilor acesteia, s-a diminuat la mai puţin de jumătate din valoarea capitalului social subscris, vor convoca de îndată adunarea generală extraordinară pentru a decide dacă societatea trebuie dizolvată sau pentru a proceda la reducerea capitalului social cu un cuantum cel puţin egal cu cel al pierderilor care nu au putut fi acoperite din rezerve.
În speţă, s-a luat în considerare faptul că din nota de prezentare nr.100867/05.11.2012, întocmită de către intimata reclamantă DGFP GORJ, extrasul din bilanţurile societăţii aferente anilor 2009-2011 şi certificatul de atestare fiscală nr.99256/31.10.2012 rezultă că, la data de
31.10.2012, valoarea creanţelor bugetare ale societăţii recurente era în cuantum de 45407 lei, iar activul net al societăţii s-a diminuat la mai puţin de jumătate din valoarea capitalului social subscris, după cum urmează: - 136.624 lei, pentru anul 2009; -190954 lei, pentru anul 2010 şi - 208986 lei, pentru anul 2011.
Totodată, s-a avut în vedere că valoarea totală a capitalului social al SC R SRL TG JIU rezultată din actul constitutiv.
Cum, din probele administrate în cauză, a reieşit că, în urma pierderilor stabilite prin situaţiile financiare aprobate conform legii, aferente anilor 2009-2011, activul net al societăţii, determinat ca diferenţă între totalul activelor şi totalul datoriilor acesteia, s-a diminuat la mai puţin de jumătate din capitalul subscris (2200 lei), Curtea a apreciat că instanţa de fond a procedat corect la dizolvarea societăţii la cererea DGFP GORJ. S-a reţinut că reclamanta are calitatea de persoană interesată, conform art.153 alin.5 din LSC, în condiţiile în care, la data pronunţării sentinţei recurate (03.07.2013), creanţa sa, în cuantum de 45407 lei, era doar parţial acoperită, în limita sumei de 31.135 lei, iar la dosarul de fond nu s-au depus înscrisuri din care să rezulte nici măcar achitarea parţială a debitului.
În condiţiile în care nu s-a făcut dovada reconstituirii activului net până la nivelul unei valori cel puţin egale cu jumătate din capitalul social, potrivit art.153 alin.5 teza ultimă din
Legea nr.31//1990, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, a respins recursul ca nefondat
(Decizia nr.1447/2013 - Secţia a-II civilă, rezumat judecător Doina Lupea)
| ← Achiziţii publice. Condiţii de acordare a unui termen de... | Cerere de recuzare. Suspendarea şedinţei pt soluţionarea... → |
|---|
