Abuz în serviciu în formă calificată. Art.248 ind 1 C.p.. Decizia nr. 33/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 33/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 4184/119/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 33/Ap DOSAR NR._

Ședința publică din 5 martie 2014

Instanța constituită din:

- Completul de judecată CA5 nou:

PREȘEDINTE - C. G.

JUDECĂTOR - A. C. M.

- Grefier: - R. G.

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – D. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul V. I. D. împotriva sentinței penale nr. 37 din 19 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedură îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 14 februarie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 21.02.2014, apoi la 3.03.2014 și apoi pentru astăzi, 5.03.2014, când,

CURTEA

Asupra apelului de față,

Prin sentința penală nr. 37 din 19.09.2013 a Tribunalului C. în baza art. 85 al. 1 din OUG nr.195/2002 republicată, inculpatul V. I. D. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat.

În baza art. 85 al. 2 din OUG nr.195/2002 republicată, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare.

În baza art. 289 al. 1 Cod penal, raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art. 248 Cod penal, raportat la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza art. 33 lit. a și b, art. 34 lit. b Cod penal, inculpatului V. I. D. i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal, i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de 64 al. 1 lit. a teza a II a, lit. b și c Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 86/1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86/2 Cod penal, care se socotește de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 86/3 Cod penal, pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C. și să respecte programul stabilit de acesta;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 86/4 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 71 al. Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 91/3 al. 7 Cod procedură penală, după rămânerea definitivă a hotărârii, s-a dispus arhivarea separată, în loc special, în plic sigilat, cu asigurarea confidențialității a următoarelor suporturi optice: C.D. nr. 55/P/2012 (copie), DVD nr. 1 ce conține înregistrări video surprinse de CAM3 a sistemului de supraveghere a Curții de Conturi, DVD nr. 2 ce conține înregistrări video generate de sistemul de supraveghere al Primăriei Sf. G., DVD nr. 3 ce conține fotografii și înregistrări ale sistemelor de supraveghere – Curtea de Conturi și Primărie.

În baza art. 348 Cod procedură penală, s-a dispus desființarea parțială a dovezii . nr._ (exemplarul copie) sub aspectul omisiunii înserării, la rubrica plăcuțele cu numărul de înmatriculare, a numărului plăcuțelor de înmatriculare ridicate –_ precum și omisiunea bifării căsuței corespunzătoare.

În baza art. 357 al 2 lit. e raportat la art. 109 al. 5 Cod procedură penală, s-a dispus restituirea către inculpat a autoturismului marca Volkswagen Golf 3 neînmatriculat în România cu . identificare WVWZZZ1HZTP047774 aflat în curtea IPJ C., precum și a următoarelor obiecte și înscrisuri: două chei auto inscripționate VW - plicul nr. 2; carte de identitate auto . și certificat de înmatriculare seria_ pentru autoturismul marca VW Golf 3, eliberate de autoritățile germane, certificat de înmatriculare provizoriu cu . –_ eliberat la data de 09.11.2010 de autoritățile germane pe numele B. Z., poliță de asigurare cu ./5384 eliberată pentru autoturismul cu nr. VIE_, 3 documente tehnice auto în limba germană, 3 cărți tehnice auto în limba germană - plicul nr. 3, aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului C..

În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 și urm. din cod civil (în vigoare la data comiterii faptei) inculpatul V. I. D., a fost obligat să plătească părții civile M. Sf. G. – Direcția Finanțe Publice Municipale despăgubiri civile în sumă de 1.000 lei, reprezentând prejudiciul suferit de bugetul local al Municipiului Sf. G. ca urmare a neaplicării de către inculpat a amenzii contravenționale prevăzută de art. 64 din Legea nr. 136/1995.

În baza art. 191 al. 1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, în data de 31.01.2012, în jurul orelor 14,00, inculpatul V. I. D., agent șef principal de poliție în cadrul Serviciului Rutier al I.P.J. C., desemnat din data de 24.09.2007 ca organ de cercetare al poliției judiciare, a fost surprins pe . mun. Sf. G. în timp ce intenționa să deplaseze autoturismul marca VW Golf 3, cu nr. de înmatriculare_ din locul în care autoturismul fusese parcat.

La solicitarea comisarului de poliție M. L. autoturismul a fost condus de către inculpat în curtea I.P.J. C.. În aceeași zi au fost efectuate fotografii judiciare care surprind locul în care se afla autoturismul marca VW Golf la momentul în care inculpatul V. I. D. a fost surprins și locul în care inculpatul declarase la acel moment că urma să parcheze autoturismul (foto 9 și 10 - fila 34 dosar urmărire penală).

Așa cum rezultă din adresa nr._/10.02.2012 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C., autoturismul marca VW Golf cu nr. de identificare WVWZZZ1HZTP047774 nu figurează în baza electronică de date ca înmatriculat în România, iar autovehiculul înmatriculat cu nr._ este marca Ford Mondeo GLX, fabricat în anul 1993, . WFOFXXGBBFPM27118.

Plăcuțele cu nr. de înmatriculare_ au fost ridicate de pe autoturismul marca VW Golf parcat în curtea I.P.J. C. și predate Serviciului Rutier al I.P.J. C. conform procesului-verbal din data de 15.02.2012 și adresei nr._/15.02.2012 a I.P.J. C., Biroul Control Intern.

Prin rezoluția din data de 15.03.2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție din dosarul penal nr. 116/P/2012, s-a dispus ca P. de pe lângă Tribunalul C. să folosească în prezentul dosar înregistrările convorbirilor telefonice ce vizează conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat de către agentul șef principal de poliție V. I. D., înaintându-se copia suportului care conține înregistrările vizate și copia autorizației nr. 18/2012 a Tribunalului C. (filele 160-161 dosar urmărire penală).

Potrivit procesului-verbal din data de 19.03.2012, în data de 31.01.2012, între orele 14,25,12 - 14,26,06 agentul șef principal de poliție V. I. D. o contactează la telefon pe soția sa V. I. G., ocazie cu care îi solicită acesteia să-l trimită pe B., fiul său, cu autoturismul în Sf. G. pentru a-l lua acasă întrucât "... m-a găsit cu mașina!" și totodată, să-i spună lui B. că el l-ar fi adus de dimineață la Sf. G.: "Zi...să, dacă e, să zică că el m-a adus de dimineață, da?", inculpatul V. I. D. fusese surprins la volanul autoturismului în timp ce se pregătea să deplaseze autoturismul în data de 31.01.2012, orele 14,00, la terminarea programului de lucru (06,00 - 14,00).

Conform procesului-verbal din data de 07.02.2012, în imaginile surprinse de camerele de supraveghere amplasate pe clădirile Camerei de Conturi și Primăriei mun. Sf. G., în data de 31.01.2012, între orele 06,00,26 -06,00,28 se observă un autoturism marca VW Golf 3 de culoare verde circulând în urma unui autobuz pe ., iar între orele 06,01,46 -06,01,50 același autoturism este observat circulând în spatele autobuzului.

Prin raportul de expertiză nr._/23.10.2012 întocmit Institutul pentru Tehnologii Avansate s-au formulat următoarele concluzii:

1. Descrierea persoanei etichetate S1, conducătorul autoturismului A, nu poate fi efectuată din cauza obturării parțiale datorate obiectului de mari dimensiuni, de culoare deschisă, suspendat de oglinda retrovizoare din cabină, precum și parasolarului care este tras în jos (Fig. 4). în Fig. 9 se observă silueta conducătorului, caracterizat de o statură înaltă, al cărui cap este apropiat de capota cabinei, deci, probabil că este bărbat, dar nu se poate stabili cu certitudine. Obiectele vestimentare aparținând lui SI nu pot fi stabilite din cauza condițiilor nocturne de achiziție a imaginilor și lipsei iluminării din cabină, dar probabil că acestea au nuanțe închise;

2. Descrierea morfologică a autoturismului A: tip hatchback, model cu două portiere, culoare verde închis (Fig. 6); placa numărului de înmatriculare față dispusă pe bara de protecție; faruri de formă rectangulară, rotunjite (design care se încadrează în perioada de fabricație 1990-2000); placa numărului de înmatriculare spate este dispusă pe haion, la același nivel cu stopurile; stopuri-spate de formă rectangulară, de mici dimensiuni, dispuse pe muchiile verticale laterale, deasupra barei de protecție; ștergătorul lunetei are articulație excentrică spre stânga; bara de protecție spate proeminentă; elemente particularizante: obiect de culoare deschisă, de mari dimensiuni, suspendat de oglinda interioară.

S-a constatat că autoturismul A este foarte probabil model GOLF MK3 al mărcii Volkswagen, perioadă de fabricație 1991-1997. Numărul de înmatriculare nu poate fi determinat datorită rezoluției reduse a fragmentelor de imagine ce conține ilustrările plăcilor numărului față și spate, în condițiile degradării imaginilor prin: compresie, nivel redus de iluminare ambientală, prezența elementelor de mediu (zăpadă, noroi) pe plăci, orientare oblică față de senzorii de imagine a camerelor de supraveghere;

3. Cele două autoturisme, a ( Fig. 4 și Fig. 5 ) și cel fotografiat în curtea I.P.J. C. (Fig. 2), prezintă apartenență la același model Golf MK3 al mărcii Volkswagen și au aceeași culoare, anume verde-închis, deci foarte probabil sunt aceeași marcă, tip și culoare;

4. Elementul particularizant al lui A, obiectul de mari dimensiuni, de culoare deschisă, este similar morfologic și dimensional cu piticul suspendat de oglinda retrovizoare a autoturismului ilustrat în Fig. 2, așa cum este ilustrat în comparația la aceeași scară de reprezentare în Fig. 10, deci identitatea dintre cele două autoturisme este foarte probabilă, considerând și răspunsul la obiectivul nr. 3;

5. Descrierea morfologică a autobuzului B, model B10M al mărcii VOLVO (perioada de fabricație 1987-2011), posibil aparținând firmei de transport S.A. MULTI-TRANS R.T. din localitatea Sf. G., datorită imprimării laterale cu textul *STIW și vopsirii caroseriei cu linii orizontale galbene (Fig. 3 - comparație între a și b); numărul de înmatriculare al plăcii față prezintă o rezoluție redusă, astfel încât nu este lizibil; numărul de înmatriculare al plăcii spate prezintă o rezoluție redusă, astfel încât nu este lizibil.

Inițial se dispusese efectuarea expertizei de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice B., răspunsul instituției menționate fiind acela că nu se poate răspunde la întrebările adresate din motive tehnice, ceea ce s-a putut afirma, în urma îmbunătățirilor obținute, că autoturismul este unul hatchback, de culoare închisă.

Efectuarea expertizei s-a solicitat apoi Institutului Național de Criminalistică, Serviciul Expertize Criminalistice din cadrul Î.G.P.R., răspunsul fiind acela că din cauza rezoluției, unghiului de filmare, dimensiunii reduse a imaginilor în litigiu și a distanței mari dintre camera de supraveghere și fața subiectului, nu se pot stabili caracteristicile generale și individuale ale autovehiculelor care prezintă interes și nici ale conducătorului autoturismului.

Cu referire la modul în care inculpatul a intrat în posesia plăcuțelor cu nr. de înmatriculare_ montate pe autoturismul său, din probele administrate în cauză a rezultat următoarele:

În data de 28.06.2009, în jurul orelor 18,50, lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului Rutier al I.P.J. C. au fost sesizați că în apropierea comunei Moacșa, la km 34+900 metri pe DN 11, a avut loc un eveniment rutier soldat cu pagube materiale. S-a constatat că autoturismul marca Ford Mondeo cu nr. de înmatriculare_ implicat în evenimentul rutier fusese condus de M. S., acesta fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. G. din data de 21.04.2010, dosar penal nr. 1607/P/2009, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 - R.

Procesul-verbal de constatare a infracțiunii a fost întocmit de agenți ai Serviciului Poliției Rutiere din cadrul I.P.J. C., unul dintre aceștia fiind agentul șef principal V. I. D., consemnându-se în cuprinsul acestuia și împrejurarea că asigurarea obligatorie a autoturismului era expirată.

Agentul șef principal V. I. D. a ridicat certificatul și plăcuțele de înmatriculare ale autoturismului marca Ford Mondeo cu nr. de înmatriculare_, iar dovada . nr._, exemplarul original, a fost înmânată în aceeași zi conducătorului auto M. S., de la care a luat-o martorul M. A., cel care cumpărase autoturismul de la B. T. în anul 2008.

Așa cum rezultă din adresa nr._/21.02.2012 a I.P.J. C., Serviciul Rutier, întrucât la acel moment nu exista o procedură specifică privind circuitul plăcuțelor cu nr. de înmatriculare reținute, la nivelul serviciului, șeful acestuia a dispus ca documentele și plăcuțele reținute în trafic să fie predate de agenții care le-au reținut la secretariatul serviciului sau ofițerilor cu atribuții de șef de schimb la încheierea programului de lucru, pe bază de semnătură pe copia dovezii înlocuitoare a documentului reținut, rămasă la cotor. Plăcuțele reținute erau depozitate fizic într-o încăpere anexă secretariatului serviciului rutier (filele 90-91 dosar urmărire penală).

În data de 28.06.2009, în jurul orelor 22,00, potrivit declarațiilor ofițerului de schimb martorul G. V., agentul șef principal de poliție V. I. D. i-a predat doar certificatul de înmatriculare_ și raportul de reținere, el semnând de preluare pe copia dovezii . nr._ în care era bifată numai căsuța din dreptul certificatului de înmatriculare. La rândul său în 29.06.2009 a predat secretarei Serviciului Rutier certificatul de înmatriculare_ însoțit de raportul de reținere pentru a fi înregistrat și trimis la compartimentul implementări.

Agentul de poliție martora S. L. M. a primit de la ofițerul de schimb G. V. certificatul de înmatriculare_ și raportul de reținere efectuând înregistrarea la poziția_/29.06.2009 din registrul de intrare, apoi a înaintat documentele compartimentului implementări unde numita B. C. a efectuat mențiunile din raportul de reținere, adică a introdus informația că au fost ridicate certificatul de înmatriculare și plăcuțele de înmatriculare_, apoi documentele au fost predate numitului C. D. care a înregistrat raportul în registrul de evidență la poziția 1393.

Împrejurarea că plăcuțele de înmatriculare_ nu au fost predate de către inculpatul V. I. D. ofițerului de schimb rezultă din declarațiile celor doi martori care se coroborează cu mențiunile înregistrate la poziția_/29.06.2009 din registrul de intrare și cu mențiunile înregistrate la alte poziții în acest registru din care reiese faptul că în situațiile în care au fost predate și plăcuțele de înmatriculare - de exemplu, la pozițiile_ și_/24.08.2009 sunt înregistrate atât mențiunea predării certificatului de înmatriculare cât și a plăcuțelor de înmatriculare, precum și cu împrejurarea că inculpatul a fost surprins în data de 31.01.2012 având montate aceste plăcuțe de înmatriculare pe autoturismul său marca VW Golf neînmatriculat.

În plus, referirea din procesul-verbal întocmit la data de 31.01.2012 cu privire la marca autoturismului de la care inculpatul V. I. D. a declarat că proveneau plăcuțele de înmatriculare_ - Ford Mondeo - dovedește faptul că acesta cunoștea cu exactitate de unde proveneau plăcuțele de înmatriculare și modul în care acestea au rămas în posesia sa, declarațiile ulterioare în care a precizat că a luat plăcuțele din biroul Serviciului Rutier, de pe fișet sau dintr-o cutie aflată în biroul agenților de circulație, fiind nesincere.

Agentul șef principal de poliție V. I. D. și-a creat în acest mod un avantaj prin însușirea plăcuțelor cu nr. de înmatriculare_ care, prin falsul comis, acestea figurau ca reținute în baza de date.

Agentul șef B. N. a declarat că mențiunea „_ ” din dreptul rubricii plăcuțele cu numărul de înmatriculare (înregistrare) de pe exemplarul original al - dovezii . nr._ eliberată la data de 28.06.2009, probabil îi aparține, însă nu poate explica și nu își amintește împrejurările în care, posibil, a bifat și a făcut mențiunea respectivă. Agentul șef de poliție B. N. a fost prezent împreună cu agentul șef principal de poliție V. I. D. în data de 28.06.2009 la constatarea infracțiunii prev. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 – R comisă de către M. S..

Conform concluziilor raportului de expertiză nr._/18.04.2012 întocmit de I.P.J. C., Serviciul Criminalistic, scrisul în litigiu, reprezentat de mențiunea "_ " depus la rubrica "plăcuțele cu numărul de înmatriculare (înregistrare)" pe înscrisul intitulat "DOVADA", având . nr._, eliberat la 28.06.2009, a fost executat de către B. N., celelalte mențiuni de completare a rubricilor din cuprinsul înscrisului intitulat "DOVADA", având . nr._, eliberat la data de 28.06.2009, au fost executate de către V. I. D.. Scrisul în litigiu, reprezentat de mențiunea "_ ", depus la rubrica "plăcuțele cu numărul de înmatriculare (înregistrare)" pe înscrisul intitulat "DOVADA", având . nr._, eliberat la 28.06.2009 și bifarea din căsuța existentă în dreptul aceleiași rubrici de pe document, prezintă asemănări cromatice ale substanței scripturale cu care au fost executate, aspect specific folosirii aceluiași instrument de scris.

Prin declarația aflată în dosarul de urmărire penală (filele 22-23) din 17.02.2012 precum și declarația dată în cursul cercetării judecătorești, inculpatul V. I. D., în prezența apărătorului ales, a arătat că la data de 31.01.2012 s-a deplasat pe . a lua niște documente și o sumă de bani din torpedoul autoturismului marca VW Golf proprietatea sa, neavând intenția de a conduce acest autoturism pe drumurile publice; plăcuțele cu nr. de înmatriculare_ le-a montat pe acest autoturism la jumătatea lunii ianuarie 2012; în luna martie 2011 a cumpărat autoturismul marca VW Golf de la numitul G. E. care l-a adus direct din Germania și l-a parcat în curtea sa din Dobârlău; autoturismul a fost adus din localitatea Dobârlău cu ajutorul unei platforme în luna decembrie 2011 pentru efectuarea identificării RAR și înmatriculării, însă fără programare nu a reușit să efectueze aceste operațiuni, astfel că a lăsat autoturismul pe . locul din care la data de 31.01.2012 a intenționat să-l „împingă” câțiva metri pentru ca acesta să nu stea în pantă; din decembrie 2011 până în data de 31.01.2012 autoturismul marca VW Golf nu a fost deplasat din locul în care fusese parcat; plăcuțele de înmatriculare_ ridicate de pe autoturismul condus de numitul M. S. la data de 28.06.2009 le-a predat împreună cu certificatul de înmatriculare ofițerului de schimb; nu a întocmit proces verbal de contravenție pentru lipsa RCA întrucât pe numele șoferului vinovat de producerea accidentului a fost întocmit dosar penal și urma să suporte reparațiile la ambele mașini, iar OG nr. 2/2000 dă posibilitatea agentului să aplice sancțiunea avertisment care poate fi scrisă sau verbală; plăcuțele de înmatriculare le-a luat de pe fișet din birou și le-a montat pe autoturism pentru a nu fi ridicat de către autoritățile locale; în dimineața de 31.01.2012 a fost adus la serviciu de fiul său cu autoturismul marca F. Linea cu nr. de înmatriculare_ . Întrebat fiind de către instanță cu privire la conținutul convorbirii telefonice purtată cu soția sa la data de 31.01.2012, inculpatul a recunoscut că i-a spus soției că l-au găsit cu mașina, însă prin această sintagmă el i-a explicat soției de ce a întârziat și nu s-a întors cu microbuzul în Dobârlău, de asemenea, i-a spus acesteia să-i zică băiatului că el l-a adus dimineața la muncă pentru că l-a întrebat comisarul M. cu ce a venit dimineața la serviciu.

În declarația olografă din data de 31.01.2012 inculpatul V. I. D. prezintă însă o altă versiune arătând că în ziua respectivă, după terminarea programului, la orele 14,00, s-a deplasat în parcarea situată pe . urcat în autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare_, autoturism proprietatea sa, neînmatriculat, a pornit motorul și a intenționat să mute autoturismul în parcarea de lângă Agenția Loto pentru ca autoturismul să fie în siguranță. Agentul șef principal de poliție V. I. D. a mai precizat că, autoturismul a fost parcat, în locul în care a fost surprins, din ziua cumpărării acestuia, iar plăcuțele de înmatriculare montate pe autoturism provin de la un autoturism pe care 1-a radiat din circulație.

În procesul-verbal din data de 31.01.2012 se reține că agentul de poliție V. I. D. a declarat că nu intenționa să conducă autoturismul care avea montate plăcuțele cu nr. de înmatriculare_, ce aparțineau unui alt autoturism, pe drumurile publice, ci doar să îl parcheze vis-a vis, în fața Agenției ACR Sf. G. și respectiv că plăcuțele de înmatriculare au aparținut unui autoturism marca Ford Mondeo, proprietate personală, pe care 1-a radiat din circulație anterior.

Analizând apărările formulate de inculpat, prin raportate la celelalte probe administrate în cauză, instanța constată că acestea sunt contradictorii și nu au suport probator, din contră probe aflate la dosarul cauzei contrazice, în punctele cheie, susținerile inculpatului.

Din cuprinsul aceluiași proces-verbal rezultă că în imaginile surprinse de aceleași camere de supraveghere nu a fost identificat, în trafic, autoturismul marca F. Linea cu care inculpatul a susținut că a venit la serviciu în ziua respectivă.

În imaginea surprinsă în foto 9 inculpatul V. I. D. indică locul de pe . a lăsat autoturismul marca VW Golf pe care erau montate plăcuțele cu nr. de înmatriculare_, iar la foto 10 inculpatul indică locul unde, a declarat la acel moment că, intenționa să parcheze autoturismul marca VW Golf. Totodată, în aceeași imagine foto se observă că asfaltul de la locul în care se afla autoturismul marca VW Golf în data de 31.01.2012, ora 14,00, este acoperit în mod uniform cu gheață, împrejurare din care se poate trage concluzia că în locul respectiv nu a staționat un autoturism pe o perioadă îndelungată de timp, astfel, încât zona de sub autoturism să fie uscată și neacoperită de zăpadă, ori de gheață, cum este cazul autoturismului marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ surprins în foto 10 unde sub autoturism este o porțiune uscată și neacoperită de zăpadă sau de gheață.

Conform procesului-verbal din data de 19.03.2012, la data de 31.01.2012, între orele 14,25,12 - 14,26,06 agentul șef principal de poliție V. I. D. o contactează la telefon pe soția sa V. I. G., ocazie cu care îi solicită acesteia să-l trimită pe B., fiul său, cu autoturismul în Sf. G. pentru a-l lua acasă întrucât "... m-a găsit cu mașina!" și totodată, să-i spună lui B. că el l-ar fi adus de dimineață la Sf. G.: "Zi...să, dacă e, să zică că el m-a adus de dimineață, da?", inculpatul V. I. D. fusese surprins la volanul autoturismului în timp ce se pregătea să deplaseze autoturismul în data de 31.01.2012, orele 14,00, la terminarea programului de lucru (06,00 - 14,00).

Prin raportul de expertiză nr._/23.10.2012 întocmit Institutul pentru Tehnologii Avansate s-au formulat următoarele concluzii:

1. Descrierea persoanei etichetate S1, conducătorul autoturismului A, nu poate fî efectuată din cauza obturării parțiale datorate obiectului de mari dimensiuni, de culoare deschisă, suspendat de oglinda retrovizoare din cabină, precum și parasolarului care este tras în jos (Fig. 4). în Fig. 9 se observă silueta conducătorului, caracterizat de o statură înaltă, al cărui cap este apropiat de capota cabinei, deci, probabil că este bărbat, dar nu se poate stabili cu certitudine. Obiectele vestimentare aparținând lui SI nu pot fi stabilite din cauza condițiilor nocturne de achiziție a imaginilor și lipsei iluminării din cabină, dar probabil că acestea au nuanțe închise;

2 Descrierea morfologică a autoturismului A: tip hatchback, model cu două portiere, culoare verde închis (Fig. 6); placa numărului de înmatriculare față dispusă pe bara de protecție; faruri de formă rectangulară, rotunjite (design care se încadrează în perioada de fabricație 1990-2000); placa numărului de înmatriculare spate este dispusă pe haion, la același nivel cu stopurile; stopuri-spate de formă rectangulară, de mici dimensiuni, dispuse pe muchiile verticale laterale, deasupra barei de protecție; ștergătorul lunetei are articulație excentrică spre stânga; bara de protecție spate proeminentă; elemente particularizante: obiect de culoare deschisă, de mari dimensiuni, suspendat de oglinda interioară.

3. Cele două autoturisme, a (Fig. 4 și Fig. 5) și cel fotografiat în curtea I.P.J. C. (Fig. 2), prezintă apartenență la același model Golf MK3 al mărcii Volkswagen și au aceeași culoare, anume verde-închis, deci foarte probabil sunt aceeași marcă, tip și culoare;

4. Elementul particularizant al lui A, obiectul de mari dimensiuni, de culoare deschisă, este similar morfologic și dimensional cu piticul suspendat de oglinda retrovizoare a autoturismului ilustrat în Fig. 2, așa cum este ilustrat în comparația la aceeași scară de reprezentare în Fig.10, deci identitatea dintre cele două autoturisme este foarte probabilă, considerând și răspunsul la obiectivul nr. 3;

Conform dispozițiilor art.112 alin. 1 lit. s din O.U.G. nr. 195/2002, certificatul de înmatriculare se reține de către poliția rutieră când vehiculul nu este asigurat de răspundere civilă în caz de pagube produse terților prin accidente de circulație, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol, odată cu reținerea certificatului de înmatriculare polițistul rutier retrage și plăcuțele cu numărul de înmatriculare.

Potrivit art. 112 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002 certificatul de înmatriculare și plăcuțele cu numărul de înmatriculare se restituie proprietarului sau utilizatorului vehiculului de către poliția rutieră, la prezentarea de către acesta a dovezii încetării motivului pentru care documentul a fost reținut, în condițiile prevăzute în regulament.

În conformitate cu dispozițiile art. 48 din Legea nr. 136/2005 persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum și tramvaie au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum și să aplice pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior vigneta.

Art. 64 din Legea nr. 136/1995 prevede că încălcarea de către persoanele fizice a obligației de asigurare prevăzută la art. 48 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.000 la 2.000 lei și cu retragerea certificatului de înmatriculare până la prezentarea documentelor privind încheierea asigurării.

În conformitate cu dispozițiile art. 15 din OG nr. 2/2001 contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori, iar potrivit art. 6 al. 3 din aceeași ordonanță, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Potrivit art. 180 alin. 8 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în situația în care, prin același proces-verbal de constatare a contravenției, se dispun mai multe măsuri tehnico-administrative, agentul constatator eliberează pentru fiecare document sau set de plăcuțe câte o dovadă înlocuitoare.

Din cuprinsul acestor dispoziții legale rezultă faptul că Agentul șef principal de poliție V. I. D. la data 28.06.2009, pe lângă procesul verbal de constatare a săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 – R de către martorul M. S., avea obligația să întocmească proces-verbal de constatare a contravenției prevăzută de art. 64 din Legea 136/1995 pe numele martorului M. A. proprietarul autoturismului (care se afla în autoturism împreună cu M. S.) prin care să aplice sancțiunea amenzii – având în vedere faptul că autovehiculul neasigurat condus de M. S. a fost implicat într-un eveniment rutier – și să dispună ridicarea certificatului de înmatriculare precum și a plăcuțelor de înmatriculare.

Conform fișei postului, agentul șef principal de poliție V. I. D. avea ca atribuții de serviciu îndrumarea, supravegherea și controlul traficului rutier în zona de responsabilitate, aplicarea de măsuri legale împotriva participanților la traficul rutier care încalcă normele rutiere, soluționarea evenimentelor rutiere soldate cu pagube materiale, întocmirea de acte în acest sens.

Conform art. 8 alin. 4 din O.G. 2/2001, sumele provenite din amenzile privind circulația pe drumurile publice aplicate persoanelor fizice se fac venit integral la bugetele locale.

Martorul M. A., a declarat că a cumpărat în luna octombrie 2008 de la numitul B. T. un autoturism marca Ford Mondeo de culoare albastră cu nr. de înmatriculare_ . Acesta a mai precizat că în data de 28 iunie 2008 fiind nunta surorii sale, s-a deplasat cu autoturismul marca Ford Mondeo de culoare albastră cu nr. de înmatriculare_ condus de M. S., cumnatul său. În apropierea localității Moacșa autoturismul a fost implicat într-un accident de circulație, tamponându-se cu un autoturism marca L. de culoare roșie. Cumnatului său i s-a întocmit dosar penal pentru conducere fără permis, iar agentul de poliție V. D. a ridicat certificatul de înmatriculare al autoturismului marca Ford Mondeo cu nr. de înmatriculare_ precum și plăcuțele de înmatriculare. Dovada de ridicare a certificatului și a plăcuțelor de înmatriculare a fost întocmită pe numele cumnatului său M. S.. Martorul a declarat că i-a spus agentului de poliție V. D. că mașina este a sa, iar pe certificatul de înmatriculare este scris numele său, ca urmare a cumpărării autoturismul în anul 2007 de tatăl său D. A. de la B. T., iar el a cumpărat autoturismul în 07.10.2008 de la tatăl său, însă contractul a fost întocmit direct cu B. T..

La acea dată a achitat în numele lui B. T. taxa auto pentru 3 ani (270 lei, chitanța . nr. 5081).

Dovada de ridicare a certificatului de înmatriculare a fost înmânată cumnatului său M. S., apoi martorul M. A. a luat dovada de la acesta. Martorul a declarat că certificatul și plăcuțele de înmatriculare au fost ridicate din cauza faptului că expirase de două-trei zile asigurarea auto obligatorie, agentul V. D. spunându-i că plăcuțele și certificatul pot fi recuperate după plata asigurării obligatorii.

Martorul M. A. a mai declarat că după câteva zile s-a deplasat la Serviciul Circulație din mun. Sf. G., iar la ghișeu i s-a spus că trebuie să se prezinte cu B. T.. L-a sunat pe acesta care i-a răspuns că el a vândut mașina și a predat certificatul de înmatriculare, astfel încât nu are de ce să se prezinte la poliție. Martorul a precizat totodată că a fost la poliție de circa 30-40 de ori, de fiecare dată i s-a refuzat restituirea certificatului și a plăcuțelor de înmatriculare, spunându-i-se același lucru, să se prezinte cu B. T..

După ce în data de 14.02.2012 a fost audiat în prezenta cauză și i s-a spus că dacă va plăti asigurarea obligatorie poate să ridice certificatul de înmatriculare, martorul M. A. a ridicat în data de 16.02.2012 certificatul și plăcuțele de înmatriculare.

În certificatul de înmatriculare nr. C00067314V al autoturismului marca Ford Mondeo GLX 1,8 1 nr. de înmatriculare_, deținător figurează B. T., fiind consemnată și împrejurarea că autoturismul fusese înstrăinat către M. A. la data de 07.10.2008 (fila 58 dosar urmărire penală).

Martorul M. A. a mai declarat că în anul 2011 soția sa i-a spus că a văzut o mașină circulând prin mun. Sf. G., mașina având numărul de înmatriculare_, afirmație confirmată de martora M. E. care a precizat că în luna septembrie 2011 a observat o mașină de culoare închisă circulând dinspre sensul giratoriu din apropierea podului de peste râul O., mașina având montate plăcuțele cu numerele lor de înmatriculare.

Astfel, probatoriul administrat în cauză, a răsturnat fără putință de tăgadă prezumția de nevinovăție, al cărei beneficiar a fost inculpatul, susținerile acestuia în sensul că în data de 31.01.2012 nu a condus autoturismul marca WV Golf pe drumurile publice, în ziua respectivă a fost adus la serviciu de către fiul său cu autoturismul marca F. Linea, plăcuțele de înmatriculare le-a luat de pe fișet din birou și le-a pus pe autoturism pentru a nu fi ridicat de către autorități, neavând suport probator pentru a conduce spre o asemenea ipoteză.

Reținând vinovăția inculpatului, în baza probelor administrate în cauză, instanța de fond l-a condamnat la pedepsele arătate mai sus, iar ca modalitate de executare a dispus, după aplicarea regulilor concursului de infracțiuni, suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante.

Sub aspectul laturii civile, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale privind existența faptei ilicite – abuzul în serviciu contra intereselor publice, a prejudiciului cert – amenda contravențională minimă de 1.000 lei neaplicată de inculpat pentru contravenția prevăzută de art. 64 din Legea nr. 136/1995, a vinovăției și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 și urm. din Cod civil (în vigoare la data comiterii faptei) inculpatul V. I. D. a fost obligat să plătească părții civile M. Sf. G. – Direcția Finanțe Publice Municipale despăgubiri civile în sumă de 1.000 lei, reprezentând prejudiciul suferit de bugetul local al Municipiului Sf. G..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, solicitând desființarea sentinței apelate și rejudecând cauza să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu în infracțiunea de neglijență în serviciu și aplicarea legii mai favorabile în sensul achitării, potrivit art. 16 Cod procedură penală, întrucât infracțiunea nu a fost săvârșită cu forma de vinovăție cerută de lege, soluție pe care o solicită și în situația în care cererea de schimbare a încadrării juridice nu se va admite, în temeiul art. 16 lit. b Cod procedură penală, întrucât încredințarea autoturismului unei persoane ce nu poseda permis de conducere reprezenta o infracțiune, în timp ce cazul omiterii aplicării unei contravenții datorată incertitudinii reprezenta o abatere, o neglijență în serviciu administrativă și contravențională și nicidecum nu are caracterul unei infracțiuni. Cu privire la infracțiunea de fals intelectual reținută a fi săvârșită în aceeași zi, arată că nu există la dosarul cauzei o dovadă valabilă care să o demonstreze, întrucât, și prin expertiza scrisă dar și prin declarația dată s-a demonstrat faptul că nu inculpatul a fost acela care a completat procesul verbal, fiind completat de colegul de echipaj al acestuia, astfel că nu se poate reține în sarcina inculpatului această faptă. În ce privește infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism neînmatriculat și cu numere de înmatriculare false, arată că, față de aceste două infracțiuni nu se știe cu certitudine ce s-a întâmplat și nici nu s-a stabilit cu certitudine săvârșirea infracțiunilor, nu a fost oprit în trafic pentru a se demonstra că a condus acel autoturism, deși inculpatul a fost surprins în autoturism la orele 14,00, acel autoturism staționa și nu a fost pus în mișcare, întrucât potrivit art. 4 Cod procedură penală, orice formă de îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului și, pentru aceste motive, solicită achitarea inculpatului potrivit art. 16 lit. c Cod procedură penală, pentru lipsa probelor ce dovedesc infracțiunea. În subsidiar, având în vedere timpul scurs și persoana inculpatului, în temeiul art. 80 Cod penal, solicită renunțarea la aplicarea pedepsei.

Curtea, verificând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer dispozițiile art. 417 alin.2 Cod de procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin.1 Cod de procedură penală, constată că apelul inculpatului este nefondat.

Faptele comise de inculpat, împrejurările săvârșirii lor și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite de prima instanță, găsindu-și corespondent în probele administrate în cauză.

Încadrarea juridică dată activității infracționale este legală.

Și pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare a fost bine individualizată, atât ca întindere cât și ca modalitate de executare, instanța de fond ținând seama de toate criteriile prevăzute de art.74 alin. 1 Cod penal, pe care le-a aplicat în mod just.

Astfel, au fost avute în vedere atât circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor (limitele de pedeapsă prevăzute de lege, pericolul social crescut al faptelor, inculpatul având calitatea de agent șef principal de poliție în cadrul Serviciului Rutier al I.P.J. C., desemnat din data de 24.09.2007 ca organ de cercetare al poliției judiciare, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, care, deși nu a recunoscut starea de fapt reținută în actul de sesizare al instanței, se află la prima confruntare cu legea penală, a avut o conduită bună înaintea săvârșirii faptelor reținute în sarcina.

În ceea ce privește modalitatea de executare stabilită de instanța de fond, Curtea apreciază că în mod corect tribunalul a constatat că sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 86¹ și urm. Cod penal, scopul preventiv educativ al pedepsei putând fi realizat și fără executarea pedepsei în regim de detenție.

În ceea ce privește motivele de apel ale inculpatului, care solicită achitarea sa pentru toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, susținând că nu există probe directe sau indirecte cu privire la faptele pentru care este acuzat, acestea sunt nefondate, având în vedere considerentele următoare.

Astfel nu se impune achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 16 lit. a, b sau c Cod de procedură penală, întrucât în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu, din actele dosarului rezultă că inculpatul, cu ocazia constatării evenimentului rutier din data de 28.06.2009, avea cunoștință că martorul M. A., pasager în autovehicul la acea dată, era proprietarul autoturismului, fapt adus la cunoștința agentului de poliție și de asemenea calitatea martorului, de proprietar al autoturismului, era menționată pe verso-ul certificatului de înmatriculare al autoturismului.

În atare situație inculpatul, în calitate de agent șef principal de poliție în cadrul Serviciului Rutier, cu ocazia constatării lipsei poliței RCA, avea obligația sancționării contravenționale și amendării proprietarului autoturismului. Susținerile inculpatului, cu privire la persoana îndreptățită a fi amendată, vis a vis de faptul că o altă persoană era cea care conducea autoturismul și nu proprietarul, sunt simple afirmații retorice, întrucât potrivit dispozițiilor art. 48 din Legea nr. 136/_ republicată „Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum și tramvaie au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum și să aplice pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior vigneta”, iar în calitate de agent șef principal de poliție din cadrul Serviciului Rutier trebuia să cunoască legislația în domeniu și să aplice contravenția în virtutea atribuțiilor sale de serviciu, proprietarului autovehiculului, pentru lipsa poliței RCA, astfel că nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de neglijență în serviciu.

Totodată, inculpatul cu ocazia încheierii dovezii . nr._ – fila 61 în dosar urmărire penală, cu ocazia evenimentului rutier, cu intenție nu a menționat reținerea plăcuțelor de înmatriculare_, la IPJ C. fiind depus exemplarul II al dovezii în care nu apare această mențiune, inculpatul fiind cel care a completat dovada, săvârșind infracțiunea de abuz în serviciu prin omisiune. Faptul că pe originalul dovezii –fila 62 dosar urmărire penală apare bifată rubrica privind ridicarea plăcuțelor de înmatriculare, trebuie menționat că acesta este exemplarul care s-a predat persoanei care a condus autoturismul, iar martorul B. N. a declarat că mențiunea_, pe care nu o contestă că a scris-o, deși toate celelalte mențiuni ale dovezii au fost completate de inculpat, a fost efectuată după ce originalul dovezii a fost desprins de pe cotor, mențiunea fiind făcută la solicitarea persoanei căreia i-a fost înmânată dovada, pentru că această rubrică nu era completată, deși plăcuțele au fost ridicate – fila 88 dosar tribunal.

Inadvertențele din declarația inculpatului, privind destinația plăcuțelor ridicare de agenții constatatori cu ocazia evenimentelor rutiere și locul de depozitare al acestora, sunt înlăturate chiar de martorii propuși de către inculpat și audiați la instanța de control judiciar, care au precizat că plăcuțele de înmatriculare ridicare sunt predate ofițerului de serviciu, șefului de schimb ori secretarei, iar niciodată nu s-a întâmplat să li se spună să le păstreze pentru că nu au un loc de depozitare a plăcuțelor. Exista un loc la compartimentul care se ocupă cu restituirea plăcuțelor unde acestea erau depozitate, iar căruțașilor, prin posturile de poliție locală, le erau date plăcuțele de înmatriculare a autoturismelor aduse din străinătate, după ce în prealabil erau tăiate – filele 63, 64 dosar curte, motive pentru care nu se impune achitarea inculpatului pentru infracțiunea de abuz în serviciu.

În ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual, Curtea reține că inculpatul în mod deliberat, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor de serviciu, astfel cum s-a arătat și mai sus, nu a bifat reținerea plăcuțelor de înmatriculare_, fapt care rezultă din declarațiile testimoniale administrate în cauză, în faza de urmărire penală și la instanța de fond, coroborate cu înscrisurile comunicate instanțelor de IPJ C., din care rezultă că angajații poliției au intrat numai în posesia certificatului de înmatriculare al autovehiculului_ și nu și a plăcuțelor de înmatriculare, de unde rezultă vinovăția inculpatului și pentru această faptă și nu se impune pronunțarea unei soluții de achitare. Este cert că plăcuțele de înmatriculare au rămas în posesia inculpatului, contrar atribuțiilor sale de serviciu, pe care le-a montat la mașina sa marca VW Golf. Susținerile inculpatului privind montarea plăcuțelor pe mașină, pentru a nu fi ridicată de către organele abilitate ale Poliției Locale Sf. G. și faptul că o lungă perioadă de timp mașina a staționat la domiciliul său din . faptul că în luna decembrie a fost cu mașina la Registrul Auto Român, dar nu a putut face verificarea mașinii, nu este dovedită prin nici un mijloc de probă, fiind simple afirmații ale inculpatului.

Cu privire la infracțiunile prevăzute de OUG nr. 195/2002, probele administrate în cauză, chiar și cele indirecte, coroborate cu celelalte probe, denotă faptul că inculpatul, în data de 31.01.2012 s-a deplasat de la domiciliul său din . de muncă în mun. Sf. G., în jurul orelor 6,00 cu autoturismul personal VW Golf, care avea montate plăcuțele_, astfel cum rezultă din expertiza realizată de Institutul pentru Tehnologie Avansată, probabilitatea avansată în expertiză, privind faptul că pe cele două camere de supraveghere se vede autoturismul proprietatea inculpatului, depistat în trafic, se coroborează cu interceptările convorbirilor dintre inculpat și soția sa – fila 166, 167 dosar urmărire penală, necontestate de inculpat, din data de 31.01.2012 din care rezultă „… m-a găsit cu mașina”, „Zii…să, dacă e, să zică că el m-a adus de dimineață, da?”, referirea fiind făcută soției sale cu privire la ceea ce trebuie să spună fiul acestora, B..

Totodată, astfel cum rezultă din cercetarea la fața locului și planșele foto, mașina nu a staționat în locul unde inculpatul afirmă că a stat câteva luni, întrucât anterior ninsese, se formase o pojghiță de gheață, care era vizibilă și sub autoturismul inculpatului, fapt cert care nu s-ar fi petrecut dacă mașina ar fi staționat în acel loc un timp mai îndelungat, astfel că afirmațiile inculpatului vor fi înlăturate și nu se impune achitarea și pentru aceste infracțiuni.

În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile, ca urmare a intrării în vigoare a dispozițiilor noului Cod penal în timpul judecății, Curtea reține că deși dispozițiile art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 au fost abrogate, art. 289 alin. 1 din vechiul Cod penal are corespondent în art. 321 din Cod penal, limitele de pedeapsă fiind de la 1 la 5 ani, mai mici decât în prevederea anterioară cu aplicarea Legii nr. 78/2000, unde limitele de pedeapsă erau de la 6 luni la 7 ani, dar pedeapsa stabilită de instanța de fond se încadrează în limitele de pedeapsă ale noului Cod penal, motiv pentru care nu se impune a fi modificată hotărârea primei instanțe.

În ceea ce privește infracțiunile la OUG nr. 195/2002 cu corespondent în noul Cod penal la art. 334 alin. 1 și art. 334 alin. 2 Cod penal, deși legea prevede pedeapsa închisorii în aceleași limite ca în vechea reglementare alternativ cu pedeapsa amenzii, Curtea reține că aplicarea unor pedepse cu închisoare, astfel cum a dispus instanța de fond este corectă, față de persoana inculpatului și împrejurările comiterii infracțiunilor.

Totodată hotărârea instanței de fond nu trebuie reformată, ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile, în ceea ce privește concursul de infracțiuni, întrucât legea veche este mai favorabilă inculpatului.

În ceea ce privește motivul de apel al inculpatului, privind aplicarea dispozițiilor art. 80 din noul Cod penal, privind renunțarea la pedeapsă, Curtea reține că nu este îndeplinită condiția prevăzută la art. 80 alin. 2 lit. d Cod penal, modificat prin Legea nr. 187/2012, întrucât limitele de pedeapsă pentru infracțiunea prevăzută de art. 248 vechiul Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu corespondent la art. 297 din noul Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 sunt de la 3 la 15 ani.

Prin urmare, hotărârea atacată este legală și temeinică sub toate aspectele analizate, considerente pentru care apelul declarat de inculpat este nefondat și va fi respins în baza art. art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală.

În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V. I. D. împotriva sentinței penale nr. 37 din 19.09.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._, pe care o menține.

În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală obligă pe apelantul inculpat să plătească statului suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 05.03.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C. G. A. C. M.

GREFIER,

R. G.

Red. A.C.M./24.03.2014

Dact. R.G./25.02.2014/4 ex

Jud.fond.C.M.L.

← Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 340/2014. Curtea de...		Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... →

Abuz în serviciu în formă calificată. Art.248 ind 1 C.p.. Decizia nr. 33/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Abuz în serviciu în formă calificată. Art.248 ind 1 C.p.. Decizia nr. 33/2014. Curtea de Apel BRAŞOV