Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 42/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 42/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 2/64/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ NR. 42/F Dosar penal nr._
Ședința publică din data de 5 martie 2014
Instanța constituită din:
Completul de judecată CF5:
Președinte: S. F. – judecător
Grefier: R. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. A. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra plângerii formulată de către petenta .. împotriva rezoluției din 14 octombrie 2013 adoptată de P. de pe lângă Curtea de Apel B. în dosarul nr. 454/P/2013, menținută prin rezoluția din data de 6 decembrie 2013 adoptată de Procurorul General din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B. în dosarul nr. 899/II/2/2013.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 369 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 10 februarie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru datele de 24 februarie 2014, 3 martie 2014 și 5 martie 2014, când,
CURTEA
Asupra acțiunii penale de față:
P. plângerea înregistrată la această instanță la nr. de mai sus, formulată de petenta . Suceava împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B. pronunțată la data de 14 octombrie 2013 în dosarul nr. 454/P/2013, s-a solicitat infirmarea acestei rezoluții ca netemeinică și nelegală și trimiterea cauzei la parchet, în vederea începerii urmăririi penale și continuării cercetărilor, a repunerii în discuție a probelor și extinderea cercetărilor asupra tuturor faptelor prevăzute de legea penală legate de evenimentele din data de 1 iunie 2013.
În considerentele plângerii (filele 1-4 dosar) s-a arătat, în esență, că procurorul a omis să administreze în cauză proba cu înregistrarea video efectuată de agenții firmei de pază P. D., C. I. și I. R., din care se observă indubitabil faptul că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care s-a formulat plângerea penală împotriva persoanelor interesate I. D. și Ț. M. T..
Petenta a mai arătat că din înregistrarea video se constată că partea interesată I. D. a proferat injurii și amenințări la adresa angajaților petentei și a comisarilor GNM, dar s-a folosit și de forța fizică pentru a pătrunde în incinta societății.
Cu privire la infracțiunea de violare de domiciliu petenta a precizat că tot înregistrarea video demonstrează că partea interesată I. D. a pătruns în incintă, fapta fiind comisă pe timpul nopții, de două persoane.
Referitor la infracțiunea de amenințare s-a arătat că în mod eronat procurorul a reținut că aceasta s-ar fi produs doar față de comisari GNM, deși martorul B. E. a precizat că „atitudinea avocatului I. D. i-a produs o stare de temere”, astfel că acesta îngrădit libertatea psihică a angajaților petentei.
În legătură cu infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice petenta a precizat că procurorul a refuzat să administreze proba cu înregistrarea video și numai astfel se putea observa dacă în cauză a avut loc un conflict izolat ce nu a adus atingere relațiilor privind conviețuirea socială; în realitate, înregistrarea demonstrează că sunt întrunite elementele constitutive și ale acestei infracțiuni.
Petenta a arătat că procurorul a refuzat să administreze probe esențiale, astfel că firma se află în situația de a fi permanent tulburată de către persoanele interesate care fiind avocați, profită de timorarea angajaților și comisarilor GNM.
Verificând plângerea formulată în raport de actele și lucrările dosarului, potrivit art. 340, 341 Cod procedură penală, se constată că aceasta este nefondată.
Cu titlu preliminar, instanța are a preciza că prezenta plângere a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 6 ianuarie 2014 și a primit termen de soluționare pentru data de 13 ianuarie 2014, când s-a dispus amânarea cauzei față de împrejurarea că datorită termenului scurt părțile nu au putut fi citate în mod legal, cauza fiind amânată pentru termenul din 10 februarie 2014.
În consecință, potrivit art. 15 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Cod procedură penală, cauza a fost soluționată potrivit regulilor prevăzute de Cod procedură penală anterior.
P. rezoluția nr. 454/P/2013 din data de 14 octombrie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B. s-a dispus, în baza art. 228 al. 4 raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de partea interesată I. D. și Ț. M. T., sub aspectul comiterii infracțiunilor de violare de domiciliu prevăzută de art.192 al.2 din Codul penal, amenințare prevăzută de art. 193 al.1 din Codul penal, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art.321 din Codul penal, asocierea pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.323 din Codul penal, calomnie, faptă prevăzută de art.206 din Codul penal întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor.
În considerentele rezoluției, procurorul a mai reținut că procesului-verbal de constatare 509/04.06.2013, întocmit de către comisarii I. D. și H. M., controlul s-a efectuat în data de 01.06.2013, ca urmare a sesizării telefonice la numărul de permanență al G.N.M CJ B., în jurul orei 21,20, referitoare la funcționarea după programul stabilit în Autorizația de Mediu S. SRL, la punctul de lucru situat în Prejmer, ., jud. B. (Parcul Industrial Prejmer).
Urmare controlului, s-a stabilit că societatea funcționează în baza autorizației de mediu nr.227/25.07.2012, valabilă până la data de 25.07.2012 pentru activitatea de fabricare a produselor din beton pentru construcții, conform codului CAEN 2361.
Conform punctului 8 din autorizația de mediu programul de funcționare este de 12 ore/zi la 8,00 până la ora 20,00, 6 zile/săptămână, 8 luni/an.
În urma controlului, comisarii I. D. și H. M. au constatat că în data de 01.06.2013, în jurul orei 22,15, în interiorul fabricii se afla o echipă de 5 angajați, care desfășurau activități de curățenie, iar la inspecția din hală, în jurul orei 22,18, s-au constatat următoarele:
- utilajele de producție erau oprite (malaxoare, benzi transportatoare),
- pe banda transportatoare nu erau materii prime, benzile erau curățate,
- presa nu funcționa, iar malaxoarele erau spălate.
Conform acestui mijloc de probă, petiționarului nu li s-a permis accesul în incinta societății.
În declarațiile date, I. D. și H. M. au susținut că persoanelor care au făcut sesizarea nu li s-a permis accesul în incinta societății, iar persoanele prezente nu au proferat injurii și nu mai rețin dacă vreuna dintre persoane au menționat că vor sesiza DNA.
În cauză, Ț. M. T. nu a dorit să dea declarație, iar avocatul D. I. a declarat că nu i s-a permis să participe la efectuarea controlului și a avut discuții pe un „ton răstit” cu angajații societății, dar nu a exercitat violențe verbale și fizice asupra vreunei persoane dintre cele prezente.
În consecință, procurorul a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate.
Cu privire la infracțiunea de calomnie prevăzută de art. 206 Cod penal anterior s-a constatat că aceasta a fost dezincriminată prin Legea nr. 278/2006 și că declararea ca neconstituționale a dispozițiilor art. I pct. 56 din această lege nu echivalează cu abrogarea normei de abrogare sau cu repunerea în vigoare a actului inițial, astfel că pentru aceasta s-a dispus neînceperea urmăririi penale pe considerentul că fapta nu este prevăzută de legea penală.
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B., prin rezoluția nr. 899/II/2/2013, din data de 6 decembrie 2013 a constatat că plângerea este neîntemeiată, că soluția procurorului este conformă cu art. 203 Cod procedură penală și că în mod corect s-a apreciat că în speță nu sunt incidente textele legale menționate în cauză, reținând, în esență, că actele de cercetare efectuate de procuror a manifestat rol activ în vederea aflării adevărului, soluția fiind motivată corespunzător în fapt și în drept.
În plus, s-a mai reținut că niciunul dintre angajații petentei despre care C. D. C. susține că au fost amenințați nu au formulat plângere prealabilă în cauză, că susținerea formulată de avocatul I. D. că va avea grijă ca fabrica să fie închisă nu este suficientă pentru a crea o stare de temere unei persoane, în condițiile în care activitatea unei societăți comerciale este interzisă/sistată doar dacă organele specializate constată încălcări ale legislației în vigoare în domeniul în care petenta funcționează.
De asemenea, s-a mai reținut că dispozițiile art. 192 Cod penal anterior protejează doar sfera unei locuințe și nu sediul social al unei societăți comerciale sau orice imobil aflat în posesia, folosința sau proprietatea unei persoane și că persoanele interesate nu s-au manifestat în vreun mod care să aducă atingere bunelor moravuri ori să tulbure liniștea publică și se aflau împreună pentru a reclama tulburarea folosinței locuinței unuia dintre aceștia de către salariații petentei, respectiv pentru a asista la verificările efectuate de reprezentanții Gărzii Naționale de Mediu și nu pentru a comite vreo faptă penală, astfel că nu s-a apreciat ca necesară anexarea înregistrării video.
Împotriva rezoluției menționate, petentul a formulat plângere în condițiile art. 278/1 Cod procedură penală anterior.
Verificând plângerea formulată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, conform art. 278/1 alin. 7 Cod procedură penală, se constată că plângerea este lipsită de temei.
În primul rând, instanța are a constata că la data de 1 iunie 2013, în jurul orelor 21,00, partea interesată I. D. (avocat) a formulat o sesizare la Garda Națională de Mediu pe considerentul că salariații petentei produc zgomot ce afectează liniștea familiei, locuința fiind situată în apropierea fabricii deținute de petentă, obiectul de activitate fiind fabricarea produselor din beton pentru construcții.
În consecință, la fața locului s-au prezentat doi comisari ai Gărzii de Mediu carde au procedat la efectuarea unui control urmare a sesizării telefonice efectuate d epi I. D. referitoare la funcționarea fabrici după programul stabilit de GNM B., rezultatul controlului fiind consemnat în procesul verbal de constatare nr. 509/4 iunie 2013.
Conform punctului 8 din autorizația de mediu programul de funcționare este de 12 ore/zi la 8,00 până la ora 20,00, 6 zile/săptămână, 8 luni/an.
În urma controlului, comisarii I. D. și H. M. au constatat că în data de 01.06.2013, în jurul orei 22,15, în interiorul fabricii se afla o echipă de 5 angajați, care desfășurau activități de curățenie, iar la inspecția din hală, în jurul orei 22,18, s-au constatat următoarele:
- utilajele de producție erau oprite (malaxoare, benzi transportatoare),
- pe banda transportatoare nu erau materii prime, benzile erau curățate,
- presa nu funcționa, iar malaxoarele erau spălate.
Conform acestui mijloc de probă, celor doi nu li s-a permis accesul în incinta societății.
În declarațiile date, I. D. și H. M. au susținut că persoanelor care au făcut sesizarea nu li s-a permis accesul în incinta societății, iar persoanele prezente nu au proferat injurii și nu mai rețin dacă vreuna dintre persoane au menționat că vor sesiza DNA.
În cauză, Ț. M. T. nu a dorit să dea declarație, iar avocatul D. I. a declarat că nu i s-a permis să participe la efectuarea controlului și a avut discuții pe un „ton răstit” cu angajații societății, dar nu a exercitat violențe verbale și fizice asupra vreunei persoane dintre cele prezente.
În ceea ce privește infracțiunea de calomnie prevăzută de art. 206 Cod penal anterior instanța are a constata, similar Ministerului Public, că aceasta a fost abrogată (împreună cu infracțiunea de insultă) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006, text ce a fost declarat neconstituțional prin decizia nr. 62/2007 pronunțată de Curtea Constituțională.
Se impune a observa că în respectarea acestei decizii, legiuitorul nu a intervenit prin reincriminarea faptelor și potrivit art. 62 alin. 3 teza a II-a din Legea nr. 24/200 privind normele de tehnică legislativă, abrogarea normei de abrogare nu înseamnă repunerea în vigoare a actului inițial, așa cum corect a observat și procurorul.
De altfel, practica judiciară a instanțelor naționale a fost constantă în acest sens, fiind statuat în numeroase decizii faptul că infracțiunile de insultă și calomnie au fot abrogate și că nimeni nu mai poate fi tras la răspundere penală pentru acestea, astfel încât soluția de neîncepere a urmăririi penale a persoanelor Interesate Ț. T. și I. D., pe considerentul că fapta nu mai este prevăzută de legea penală este legală și temeinică.
Cu privire la infracțiunea de violare de domiciliu se constată că textul art. 192 Cod penal anterior are ca obiect al protecției penale o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de aceasta, adică dreptul fiecărei persoane de a-și desfășura viața privată la adăpostul amestecul sau ingerința altor persoane, textul fiind de interpretare restrictivă, în sensul că se referă doar la orice spațiu cu destinația de locuință.
Rezultă din analiza normei legale că sediul unei societăți comerciale, sucursala sau punctul de lucru nu constituie domiciliu în accepțiunea legii penale, astfel că în speță, corect s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni și în consecință susținerile petentei că acțiunea de pătrundere în incinta societății pe timp de noapte, de două persoane rămâne fără semnificație juridică.
În plus, persoanelor interesate nu li s-a permis accesul în incinta societății, pentru a constata modalitatea în care se efectuează controlul, aspect confirmat cu procesul verbal de constatare încheiat de cei doi comisari ai Gărzii de Mediu B., dar și cu declarațiile acestora.
Cu privire la infracțiunea de amenințare comisă de I. D. în sensul că „va încerca să anuleze autorizația de mediu stopând astfel activitatea fabricii, că a fost judecător, cunoaște legea foarte bine și va face toate demersurile necesare să oprească activitatea fabricii” și că astfel s-a creat o stare de temere pentru C. C. D., ca reprezentant al societăți, instanța are a constata că niciuna dintre aceste afirmații nu este de natură a crea o stare de temere unei persoane juridice care funcționează în condițiile legii.
De altfel, faptul că o persoană afirmă că știe foarte bine legea sau că va formula un denunț la DNA, echivalent cu utilizarea unei căi legale, nu poate fi de natură a crea o stare de temere câtă vreme societatea funcționează legal și respectă orarul stabilit prin autorizația emisă de Garda de Mediu B..
Cu privire la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburare a liniștii publice prevăzută de art. 321 Cod penal anterior, instanța are a constata că pentru existența acesteia este necesar ca să se producă scandal, larmă, care să fie de natură a natură a tulbura liniștea publică, împrejurare ce în speță nu este realizată, deoarece nu s-a produs nici un scandal, ci au avut discuții pe un ton răstit, dar care nu puteau conduce la tulburarea liniștii publice.
În legătură cu infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, apare cu evidență că în speță nu este îndeplinită nici cerința obiectivă impusă de textul legal, respectiv o acțiune de asociere a unor persoane în scopul comiterii de infracțiuni, or, în speță, persoanele interesate s-au deplasat la sediul petentei pentru a asista la controlul și verificările realizate de comisarii Gărzii Naționale de Mediu și nu pentru a comite fapte penale.
Pe cale de consecință, instanța constată că rezoluția atacată este legală și temeinică și potrivit art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală va respinge plângerea formulată de petentul și va . Suceava menține rezoluția atacată, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Cu aplicarea art. 275 alin. 2 C. proc. pen. privind obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenta . Suceava împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B. pronunțată la data de 14 octombrie 2013 în dosarul nr. 454/P/2013, pe care o menține.
Obligă petenta să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2014.
PreședinteGrefier
S. F. R. G.
Aflată în concediu legal
Semnează grefier șef secție
D. B.
Red. S.F./16.07.2014
Dact. D.C./17.07.2014/2 exemplare
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 288/2014. Curtea de Apel... | Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
