Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 428/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 428/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 4580/197/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 428/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 2 octombrie 2014
Instanța constituită din:
Complet de judecată CAJ4:
Președinte: S. F. - judecător
Judecător: M. Ș.
Grefier: D. C.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – Lucreția T. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de revizuentul G. T. împotriva sentinței penale nr. 816/S din 8 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 369 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de16 septembrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru datele de 1 octombrie 2014 și 2 octombrie 2014, când,
CURTEA
Asupra apelului penal de față,
Constată că prin sentința penală nr. 816/08.04.2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 459 al. 1, 3 raportat la art. 453 din noul Cod de procedură penală, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 1365/2011 a Jud. B., formulată de revizuentul G. T.. În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat revizuentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 30 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin cererea înregistrată la data de 08.01.2014 la P. de pe lângă Judecătoria B. și înaintată administrativ instanței la data de 18.02.2014, spre competentă soluționare, înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub număr_, numitul G. T. a formulat cerere de revizuire a sentinței penale nr. 1369/2011 a Judecătoriei B., modificată prin decizia penală nr. 36/R/19.01.2012 a Curții de Apel B.. În motivarea în fapt a cererii, revizuentul a criticat soluția adoptată prin în cauză invocând următoarele: competența de soluționare a cauzei în primă instanță aparținea Tribunalului B. și nu Judecătoriei B., recursul declarat împotriva sentinței Judecătoriei B. a fost soluționat de Curtea de Apel B., sărindu-se peste un grad de jurisdicție în condițiile în care soluționarea în primă instanță de către tribunal ar fi dus la pronunțarea unei hotărâri care ar fi fost atacată cu apel la curtea de apel și apoi cu recurs la ÎCCJ, nu au existat probe suficiente pentru condamnarea la infracțiunea de instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă, soluția fiind adoptată în baza unei interpretări eronate a declarației numitului N. D. C., nu cunoaște motivele privării sale de libertate pentru 10 zile, considerând că există o eroare judiciară.
Analizând actele dosarului, instanța de fond a reținut că revizuentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1369/2011 a Jud. B., definitivă prin decizia penală nr. 36/R/2012 a Curții de Apel B. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 260 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 29 Cod penal.
Analizând cererea formulată, instanța a reținut că, în conformitate cu art. 459 Noul Cod procedură penală, la analiza admisibilității în principiu a cererii de revizuire se verifică, printre altele, dacă au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale. Conform art. 453 din noul Cod de procedură penală se poate formula cerere de revizuire când (a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; (b) hotărârea s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; (c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; (d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; (e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia; (f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională
În speță, instanța de fond a constatat că cele invocate de revizuent nu se încadrează în nici unul dintre motivele prevăzute de lege, reprezentând critici vizând modalitatea de soluționare a cauzei din punct de vedere al competenței instanțelor și a modului de apreciere a probatoriului. Or, necompetența instanței nu reprezintă un motiv de revizuire astfel cum rezultă din enumerarea acestora conform celor expuse mai sus.
Cu privire la aprecierea probatoriului administrat în cauză, respectiv suficiența sau nu a probelor pentru pronunțarea unei soluții de condamnare, s-a menționat că acesta este atributul exclusiv al instanței care judecă cauza, în fond sau în calea de atac ordinară, nefăcând obiectul controlului exercitat prin intermediul căii extraordinare de atac a revizuirii.
În raport de acestea, instanța a constatat că nici unul dintre motivele invocate nu se încadrează în cele limitativ prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a revizuirii astfel că cererea de revizuire formulată în cauză a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen la data de 22.04.2014, revizuentul condamnat G. T., arătând că trebuia să fie cercetat de către P. de pe lângă Tribunalul B. și judecat în primă instanță de către Tribunalul B. și nu de Judecătoria B., sărindu-se astfel peste un grad de jurisdicție. Se mai arată că revizuentul a formulat calea de atac a revizuirii împotriva deciziei pronunțată de ICCJ, în care a fost contopită și pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1365/2011 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 36/2012 a Curții de Apel B., astfel că există pe rolul Tribunalului B. dosarul nr._, revizuire declarată în temeiul unui înscris ce emană de la Secția 5 Poliție prin care se justifică nevinovăția revizuentului privind înșelăciunea.
Examinând cauza potrivit art. 417 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept și verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, se constată că apelul declarat de revizuentul condamnat G. T. este nefondat, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare:
Revizuirea a fost formulată de condamnatul G. T. împotriva hotărârii pronunțată în recurs în dosarul nr._/62/2011, decizie prin care a fost casată sentința penală nr. 1365/2011 a Judecătoriei B..
Revizuirea a fost soluționată în mod corect de către Judecătoria B., raportat la dispozițiile art. 458 din Codul de procedură penală, potrivit căruia competentă să judece cererea de revizuire este instanța care a judecat cauza în primă instanță.
Hotărârea instanței de fond este temeinică și legală raportat la neîndeplinirea vreunui caz conform dispozițiilor prevăzute de art. 453 alin. 1 din Codul de procedură penală.
În speță, cererea revizuentului G. T. prin care se invocă necompetența organului de urmărire penală și a instanței nu poate fi încadrată în cuprinsul dispozițiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură penală.
În fața instanței de fond, cererile revizuentului G. T. prin care se solicită ascultarea martorului N. D. C. sau faptul că a fost condamnat în baza unor interceptări făcute înainte de începerea urmăririi penale nu pot fi încadrate de asemenea în cuprinsul dispozițiilor art. 453 alin. 1 lit. a din Codul de procedură penală, și anume când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză. Nu pot fi considerate “fapte sau împrejurări noi” în sensul cerut de lege readministrarea probelor administrate deja în cursul procesului penal, martorul N. D. C. fiind deja ascultat în cursul urmăririi penale. Potrivit art. 453 lit. a din Codul de procedură penală, se cere ca faptele sau împrejurările, adică faptele probatorii, să fie noi, nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară de atac a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza.
În aceste condiții, urmează a fi respins apelul revizuentului G. T. ca nefondat, conform art. 421 pct. 1 lit.b din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 425 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de revizuentul G. T., împotriva sentinței penale nr. 816/08.04.2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., obligă revizuentul G. T. la plata sumei de 100 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2014.
Președinte Judecător
S. FranguloiuMirela Ș.
Grefier
D. C.
Red.M.Ș./16.01.2015
Tehnored.D.C./19.01.2015/4 exemplare
| ← Abuz în serviciu în formă calificată. Art.248 ind 1 C.p..... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 363/2014. Curtea... → |
|---|
