Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr. 641/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 641/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 11542/197/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 641/Ap. DOSAR NR._
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
-Completul de judecată CAJ4:
Președinte - S. F. - judecător
Judecător - M. Ș.
- Grefier- A. O.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror Lucreția T. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B. împotriva sentinței penale nr. 1627 din data de 20 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 369 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 30 octombrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsa de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 18 noiembrie 2014, când
CURTEA,
Asupra apelului penal de față,
Constată că prin sentința penală nr. 1627/20.06.2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ , în baza art.485 alin.1 lit.b raportat la art.480 alin.2 Cod de procedură penală, a fost respins acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat la data de 09.04.2014 între P. de pe lângă Judecătoria B. și M. N. și pe cale de consecință a trimis dosarul la P. de pe lângă Judecătoria B. în vederea stabilirii încadrării juridice corecte a faptei în legătură cu care s-a încheiat acordul.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că la data de 23.04.2014 a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat la data de 09.04.2014 între procurorul de la P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpatul M. N.. În cadrul acestui acord s-a stabilit ca inculpatul să execute o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.228 alin.1,art.229 alin.1 lit.b și d, alin.2 lit.b Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 și art.41 alin.1 Cod penal (anterior art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e, g și i Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 (3 acte materiale) și art.37 alin.1 lit.b Cod penal. În fapt s-a reținut că în noaptea de 01/02.01.2013 inculpatul M. Nicoae a pătruns prin efracție, în chioșcul de ziare nr. 30 aparținând . din B., .-33, iar din interior a sustras mai multe pachete de țigări de diferite mărci. În noaptea de 05/06.01.2013 inculpatul a pătruns prin efracție în chioșcul de ziare nr. 30, aparținând ., iar din interior a sustras mai multe pachete de țigări de diferite mărci, brichete și gumă de mestecat. În data de 28.01.2013 inculpatul M. N. a pătruns prin efracție în chioșcul de ziare nr.52 aparținând . B., ., iar din interior a sustras mai multe pachete de țigări de diferite mărci, suma de 200 de lei și cartele telefonice în valoare de 144 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a considerat că în cauză nu sunt întrunite condițiile art.480 alin.2 Cod de procedură penală date fiind următoarele aspecte:
Prin rezoluția organelor de cercetare din data de 20.03.2013 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e, g și i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b și art.41 alin.2 Cod penal ( 3 acte materiale). Măsura a fost confirmată prin ordonanța procurorului de la P. de pe lângă Judecătoria B. din data de 20.02.2013. Prin ordonanța procurorului de la P. de pe lângă Judecătoria B. din data de 13.03.2014 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e, g și i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b și art.41 alin.2 Cod penal din 1969 (3 acte materiale) în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin.1, art.229 alin.1 litb și d, alin.2 lit.b Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 (3 acte materiale) și art.41 alin.1 Cod penal, iar prin ordonanța procurorului din data de 13.03.2014 a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa.
Instanța de fond a constatat că încadrarea juridică stabilită de procuror la momentul schimbării încadrării juridice este greșită având în vedere următoarele aspecte:
La momentul începerii urmăririi penale fapta comisă de inculpat a fost încadrată în dispozițiile art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. e, g și i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b și art.41 alin.2 Cod penal din 1969 (3 acte materiale), reținându-se ca și circumstanțe ce au atras calificarea faptei de furt împrejurările că fapta a fost comisă în public, pe timp de noapte și prin efracție. După . noului Cod penal infracțiunea reținută în sarcina inculpatului se regăsește în dispozițiile art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit. b (fapta săvârșită în timpul nopții) și i (prin efracție) și se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani, circumstanța referitoare la săvârșirea faptei în public nemaifiind la acest moment prevăzută de lege. Ori la momentul schimbării încadrării juridice procurorul a stabilit că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului se încadrează în dispozițiile art.228 alin.1, art.229 alin. 1 lit. b (în timpul nopții), lit.d (prin efracție) și alin.2 lit. b (prin violare de sediu profesional), pedepsită că închisoare de la 2 la 7 ani. S-a observat așadar că procurorul la momentul schimbării încadrării juridice a avut în vedere o circumstanță a furtului calificat, cea de la alin.2 lit. b care nu se regăsea în dispozițiile codului penal la momentul săvârșirii infracțiunii, această circumstanță fiind introdusă prin prevederile Noului Cod penal, în vigoare începând cu data de 01.02.2014 și care a avut drept consecință stabilirea altor limite de pedeapsă.
Raportat la aceste aspecte, dar și la situația de fapt reținută în cauză, instanța a considerat că încadrarea juridică corectă care trebuie reținută în cauză este cea prevăzută de art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b și d noul Cod penal, cu aplicarea art.5, art. 35 alin.1 (3 acte materiale) și art. 41 alin.1 Noul Cod penal.
Considerând prin urmare că în cauză nu rezultă suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, precum și faptul că acordul inculpatului cu privire la aplicarea unei pedepse de 4 ani a fost viciat, în condițiile în care limitele de pedeapsă pentru infracțiunea pentru care s-a încheiat acordul sunt mai mari (închisoare de la 2 la 7 ani) decât limitele de pedeapsă ale infracțiunii astfel cum aceasta ar trebui încadrată juridic (închisoare de la 1 la 5 ani), instanța în baza art.485 alin.1 lit. b raportat la art.480 alin.2 Cod de procedură penală a respins acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat la data de 09.04.2014 între P. de pe lângă Judecătoria B. și M. N. și a trimis dosarul la P. de pe lângă Judecătoria B. în vederea stabilirii încadrării juridice corecte a faptei în legătură cu care s-a încheiat acordul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, la data de 27 iunie 2014 P. de pe lângă Judecătoria B..
În motivele de apel, parchetul critică nelegalitatea sentinței penale atacate, menționându-se că este de acord că procurorul de caz nu trebuia să rețină agravanta prevăzută de art. 229 alin. 2 lit. b, având în vedere că faptele au fost săvârșite în luna ianuarie a anului 2013, iar noua cauză de agravare a răspunderii penale a fost introdusă prin Codul penal ce a intrat în vigoare la data de 01.0.2014, însă nu este de acord că inculpatul și-a dat un consimțământ viciat. Se arată că instanța nu este legată de încadrarea juridică dată de procuror, instanța poate schimba încadrarea juridică. Se mai arată că chiar și în situația în care nu s-ar fi reținut circumstanța agravantă prevăzută de art. 229 alin. 2 lit. b, limitele pedepsei în cazul în care nu s-ar fi acordat spor pentru infracțiunea continuată ar fi fost între 1 an și 6 luni și 7 ani și 6 luni, iar dacă s-ar fi acordat spor, pedeapsa putea fi între 1 an și 6 luni și 10 ani și 6 luni, în ambele variante pedeapsa ar fi mai mare decât cea avută în vedere de către instanță ( 1 an -5 ani). Se arată că, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 485 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, instanța poate dispune micșorarea pedepsei cu privire la care s-a ajuns la acord, astfel că instanța putea schimba încadrarea și să dispună condamnarea pentru o pedeapsă mai mică de 4 ani. Se mai arată că instanța nu putea respinge acordul în baza art. 485, deoarece acesta cuprinde descrierea tuturor faptelor inculpatului, precum și încadrarea juridică date acestora, iar dacă instanța considera că nu se poate schimba încadrarea juridică, trebuia să urmeze procedura prevăzută de art. 484 Cod procedură penală și nu să respingă acordul. Se mai arată că în mod greșit instanța a reținut în cauză că nu rezultă suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, din studierea dosarului rezultând că există probe care confirmă vinovăția inculpatului, urmare recunoașterii inculpatului și indicarea cu ocazia reconstituirii a modalității în care a procedat.
În apel a fost depus un memoriu de către inculpat prin care acesta critică acordul de recunoaștere și o copie a unui certificat de încadrare în grad de handicap pentru mama inculpatului.
Examinând cauza potrivit art. 420 din Codul de procedură penală, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, se constată că apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria B. este nefondat, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare:
Potrivit art. 488 alin. 4 lit. c din Codul de procedură penală, instanța de apel poate pronunța o soluție de admitere a apelului și de desființare a sentinței prin care acordul de recunoaștere a fost respins și va admite acordul de recunoaștere a vinovăției, dispozițiile art. 485 alin. (1) lit. a) și art. 486 aplicându-se în mod corespunzător.
Potrivit art. 485 alin. 1 lit. a din Codul de procedură penală, este admis acordul de recunoaștere a vinovăției și se dispune una dintre soluțiile prevăzute de art. 396 alin. (2) - (4), care nu poate crea pentru inculpat o situație mai grea decât cea asupra căreia s-a ajuns la un acord, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480 - 482 cu privire la toate faptele reținute în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului.
Printre condițiile prevăzute la art. 482 sunt cuprinse la litera e): încadrarea juridică a faptei și pedeapsa prevăzută de lege și la litera g) declarația expresă a inculpatului prin care recunoaște comiterea faptei și acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală.
În condițiile în care încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală trebuie acceptată de către inculpat ca o condiție a acordului de vinovăție, schimbarea încadrării juridice conduce la încheierea unui nou acord de vinovăție în condițiile articolului 479 din Codul de procedură penală. Astfel, conform acestor dispoziții, obiectul acordului de recunoaștere a vinovăției constă în recunoașterea comiterii faptei și acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și privește felul și cuantumul pedepsei, precum și forma de executare a acesteia.
Este evident că în condițiile în care încadrarea juridică stabilită de către procuror este una mai grea și atrage limite mai mari de pedeapsă, declarația expresă a inculpatului pentru felul și cuantumul pedepsei a privit limitele mai mari de pedeapsă, de la art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b,d, alin. 2 lit. b din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal și 41 alin. 1 din Codul penal, respectiv de la 2 la 7 ani închisoare, limite speciale care se majorează cu jumătate conform art. 43 alin. 5 din Codul penal, cu un maxim care se poate majora cu 3 ani. Iar dacă nu se mai reține circumstanța agravantă prevăzută de art. 229 alin. 2 lit. b din Codul penal, limitele de pedeapsă ar fi de la unu la 5 ani, limite speciale care se majorează cu jumătate conform art. 43 alin. 5 din Codul penal, cu un maxim care se poate majora cu 3 ani.
În această situație nu poate fi admis acordul de vinovăție, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute la art. 482 lit. e și g din Codul de procedură penală.
Procedura de remediere a neregularităților, prevăzută de art. 484 alin. 1 din Codul de procedură penală, privește neîndeplinirea vreuneia dintre mențiunile obligatorii sau atunci când nu au fost respectate condițiile prevăzute la art. 482 și 483 din Codul de procedură penală. Pe această cale nu poate fi însă remediată o neregularitate privind cuantumul pedepsei stabilită în acord raportat la o încadrare juridică mai gravă a faptei, aspect care ar presupune o reluare a negocierii între procuror și inculpat pentru noua încadrare juridică mai ușoară, negociere care nu poate avea loc în fața instanței.
În același timp, potrivit art. 485 alin. 2 lit. b din Codul de procedură penală, neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 482 constituie motiv de respingere a acordului. Pentru schimbarea încadrării juridice, legea nu prevede o astfel de posibilitate în cazul sesizării cu acordul de recunoaștere a vinovăției.
Față de motivarea soluției de respingere a apelului, nu mai apare ca necesară examinarea și a criticii parchetului în ceea ce privește existența sau nu a probelor, chestiune care urmează a fi analizată cu ocazia încheierii unui alt acord de recunoaștere a vinovăției între procuror și inculpat sau cu ocazia trimiterii în judecată a inculpatului.
Având în vedere toate acestea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b și art. 488 alin. 4 lit. a din Codul de procedură penală, instanța de apel va respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B., împotriva sentinței penale nr. 1627/20.06.2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține, urmând a face aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
Decide:
Respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B., împotriva sentinței penale nr. 1627/20.06.2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia. Suma de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 noiembrie 2014.
Președinte, Judecător,
S. F. M. Ș.
GREFIER,
A. O.
Red. M.Ș./03.12. 2014
Tehnoredact. A.O./03.12.2014/4 ex.
Jud. fond L. B.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 340/2014. Curtea de... → |
|---|
