Abuzul în serviciu. Art.297 NCP. Decizia nr. 504/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 504/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 463/119/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 504/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 14 octombrie 2014
Instanța constituită din:
Complet de judecată CAT1:
Președinte: A. D. - judecător
Judecător: A. M.
Grefier: A. I. P.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. C. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul G. S. împotriva sentinței penale nr.34 pronunțată de Tribunalul C. la data de 07 iulie 2014, în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 7 octombrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 14 octombrie 2014, când,
CURTEA :
Asupra apelului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 34/07.07.2014, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C. s-au hotărât următoarele:
În temeiul art.386 Cod procedură penală, s-a admis cererea inculpatului G. S. formulată prin apărător și s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de fals intelectual pentru care acesta a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul C. nr.996/P/2012 din 28.01.2013 din cea prevăzută de art.289 Cod penal din 1969 raportat la art.17 lit. c din Legea nr.78/2000, prin înlăturarea acestor din urmă dispoziții abrogate, în cea prevăzută de art.289 Cod penal din 1969.
În baza art.248 Cod penal din 1969 raportat la art.132 din Legea nr.78/2000 (în vigoare la data săvârșirii faptei), art.74 alin.1 lit.a, c și alin.2 Cod penal 1969, art.76 alin.1 lit.c Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul G. S. – fiul lui I. și E., născut la data de 18.08.1965 în municipiul G., județul G., studii liceale, agent șef principal în cadrul Poliției Stațiunii C., căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, posesor CI . nr._, CNP_, domiciliat în orașul C., ., ., ., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.
În baza art.289 Cod penal din 1969, art.74 alin.1 lit.a, c și alin.2 Cod penal 1969, art.76 alin.1 lit.e teza I Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.
În temeiul art.33 lit.a Cod penal din 1969, art.34 alin.1 lit.b Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.
În baza art.71 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de 64 alin.1 lit.a teza a II a, b și c Cod penal din 1969, ca pedeapsă accesorie.
În baza art.81 alin.1,2 Cod penal din 1969 și cu aplicarea art.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art.82 Cod penal din 1969, care începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
Conform art.403 alin.4 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului G. S. asupra dispozițiilor art.83 Cod penal din 1969, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.71 alin.5 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
S-a constatat că IGPR prin IPJ C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a constatat că în cauză nu s-au dispus măsuri preventive.
În baza art.404 alin.4 lit.i Cod procedură penală cu aplicarea art.580 Cod procedură penală, s-a dispus anularea înscrisului falsificat - proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției CP nr._ din 03.11.2012 (fila 130 dosar urmărire penală).
S-a respins solicitarea Parchetului de pe lângă Tribunalul C. formulată prin rechizitoriul nr.996/P/2012 din 28.01.2013 de a se dispune ca I.P.J. C. - Serviciul Poliției Rutiere să aplice numitului Bitai Gero domiciliat în orașul C., ., ., ., CNP_, sancțiunea contravențională prevăzută de art.102 alin. 3 lit.a din OUG nr.195/2002, inclusiv măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile.
În baza art.146 alin.3 Cod procedură penală, după rămânerea definitivă a hotărârii, s-a dispus arhivarea, odată cu dosarul a D.V.D. nr.996/P/2012/3 cuprinzând convorbirile interceptate în baza autorizației nr.177/2012 a Tribunalului C., în loc special, în plic sigilat, cu asigurarea confidențialității.
În baza art.398 Cod procedură penală raportat la art.272 alin.1 Cod procedură penală cu aplicarea art.274 alin.1 Cod procedură penală, onorariul parțial cuvenit apărătoarei desemnată din oficiu pe seama inculpatului, av. M. A. în sumă de 50 lei, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției, conform încheierii de ședință din 25 martie 2013, și s-a inclus în cheltuielile judiciare care rămân în sarcina statului.
În conformitate cu art.398 Cod procedură penală raportat la art.274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1950 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 1200 lei reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.996/P/2012 din 28.01.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C. verificat sub aspectul legalității și temeiniciei potrivit art.264 alin.3 Cod procedură penală, înregistrat pe rolul acestei instanțe, sub dosar nr._ la data de 29.01.2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului G. S. – fiul lui I. și E., născut la data de 18.08.1965 în municipiul G., județul G., studii liceale, agent șef principal în cadrul Poliției Stațiunii C., căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, posesor CI . nr._, CNP_, domiciliat în orașul C., ., ., ., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.248 Cod penal raportat la art.132 din Legea nr.78/2000 și art.289 Cod penal raportat la art. 17 lit. c din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
În sarcina inculpatului, s-a reținut, în esență, prin actul de sesizare, că în data de 03.11.2012, în calitate de agent șef principal de poliție în cadrul Poliției Stațiunii C., având calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare, încadrându-se în categoria persoanelor prevăzută de art.1 din Legea nr. 78/2000, cu știință și-a încălcat atribuțiile de serviciu, respectiv în timpul exercitării serviciului de control pe D.N.13E, pe raza localității P., după ce l-a surprins în trafic pe numitul Bitai Gero conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_ având o îmbibație alcoolică de 0,17 mg./l alcool pur în aerul expirat, nu a întocmit actele la care era obligat, respectiv procesul-verbal de constatare a contravenției prevăzută și sancționată de art.102 alin.3 lit. a din OUG nr. 195/2002 rep. și nu a reținut numitului Bitai Gero permisul de conducere în vederea suspendării, ci dimpotrivă, a schimbat încadrarea faptei, menționând faptul că numitul Bitai Gero în momentul depistării în trafic se afla pe bicicletă sub influența băuturilor alcoolice, fapta având ca rezultat atât tulburarea bunului mers al instituției în care inculpatul lucrează, activitatea abuzivă a acestuia răsfrângându-se negativ asupra organizării judicioase a activității în ce privește disciplina la locul de muncă, cât și o pagubă materială certă, determinabilă, în dauna bugetului local al Primăriei C., această instituție fiind prejudiciată cu diferența de amendă pe care trebuia să o suporte numitul Bitai Gero prin săvârșirea faptei.
Se apreciază că astfel inculpatul a obținut pentru numitul Bitai Gero atât un avantaj patrimonial constând în diferența de amendă de care acesta a fost „scutit” în urma schimbării încadrării faptei, cât și un avantaj nepatrimonial, nefiindu-i îngrădit acestuia dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
Se mai reține, în sarcina aceluiași inculpat, că în aceeași dată și în aceeași calitate, a falsificat cu prilejul întocmirii înscrisul oficial, respectiv procesul-verbal nr._/03.11.2012, atestând în cuprinsul acestuia fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului, consemnând în mod nereal că numitul Bitai Gero în data de 03.11.2012 a circulat cu bicicleta sub influența băuturilor alcoolice, deși în realitate acesta a fost surprins conducând autoturismul cu nr.de înmatriculare_ sub influența băuturilor alcoolice, falsul fiind săvârșit în scopul ascunderii comiterii infracțiunii asimilate de corupție, constituind paravanul pentru comiterea acesteia.
La termenul din 17 iunie 2013, după ce i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile art.3201 Cod procedură penală din 1968, inculpatul G. S., în prezența apărătoarei alese, a arătat că nu solicită judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate, în baza probelor administrate exclusiv în faza de urmărire penală, astfel că judecata în prezenta cauză s-a desfășurat potrivit procedurii de drept comun.
Pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești au fost administrate următoarele mijloace de probă - proces - verbal de consemnare a efectuării actelor premergătoare (fila 2 dosar urmărire penală); procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice certificat de autenticitate și pentru postul telefonic_, interceptate în baza autorizației nr.177/2012 emisă de Tribunalul C. (fila 10 dosar urmărire penală), autorizare solicitată în dosarul nr. 226/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C. având ca obiect infracțiuni de evaziune fiscală (filele 32-55 dosar urmărire penală); adresa nr.603.106/04.12.2012 a IPJ C. și rapoartele zilnice de activitate din 03.11.2012 și 04.11.2012 (filele 60-64 dosar urmărire penală); adresa nr._/4/SJACV/04.12.2012 și rapoartele de activitate (filele 65-66 dosar urmărire penală); adresa nr._/05.12.2012 și raportul cu testările efectuate în 03.11.2012 și 04.11.2012 (filele 70-73 dosar urmărire penală); adresa nr._/3/SJACV/05.12.2012 și planificarea serviciilor (filele 82-84 dosar urmărire penală); declarații învinuit/inculpat (filele 87-94 dosar urmărire penală; 27-28 dosar instanță); declarații martori Bitai Gero (filele 95-100 dosar urmărire penală; 56-57 dosar instanță); Bitai B. (filele 101-103 dosar urmărire penală; 60-61 dosar urmărire penală); Farczadi Z. (filele 104-105 dosar urmărire penală; 94-95 dosar instanță); Bitai K. (filele 104-108 dosar urmărire penală; 58-59 dosar instanță); Farczadi P. (filele 109-111dosar urmărire penală; 92-93 dosar instanță); C. M. (filele 112-114 dosar urmărire penală; 85-86 dosar instanță); B. C. (filele 115-117 dosar urmărire penală; 82-84 dosar instanță); raport de expertiză nr._ din 11.01.2013 (filele 121-129 dosar urmărire penală); proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției CP nr._ din 03.11.2012 (fila 130 dosar urmărire penală); procese-verbale de constatare și sancționare a contravenției . încheiate în perioada 07.11._12 (filele 131-148 dosar urmărire penală); adresa nr._ din 27.11.2012 a SRI – UM S. G. (fila 165 dosar urmărire penală); fișa de personal agent șef principal de poliție G. I. S. (filele 183-184 dosar urmărire penală); referat de evaluare nr.1335/12.09.2013 efectuat de Serviciul de Probațiune C. (filele 34-37 dosar urmărire penală); caracterizarea inculpatului de la locul de muncă (fila 102 dosar instanță).
Inculpatul G. S., atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, a dat declarații recunoscând în totalitate și regretând săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, poziție consemnată în procesul-verbal de la filele 27-28 dosar instanță.
Din coroborarea întregului material probator, tribunalul a reținut următoarele:
Inculpatul G. S. este agent șef principal de poliție în cadrul Poliției Stațiunii C., având calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare în sensul prevederilor art.27 din Legea nr. 218/2002, încadrându-se în categoria persoanelor prevăzute de art.1 alin.1 lit.a din Legea nr.78/2000 (conform fișei de personal - filele 183-184 dosar urmărire penală).
Potrivit adresei nr._/3/SJACV/05.12.2012 și planificării serviciilor (filele 82-84 dosar urmărire penală); adresei nr.603.106/04.12.2012 a IPJ C. și rapoartelor zilnice de activitate din 03.11.2012 și 04.11.2012 (filele 60-64 dosar urmărire penală); adresei nr._/4/SJACV/04.12.2012 și rapoartelor de activitate (filele 65-66 dosar urmărire penală), la data de 03.11.2012, inculpatul G. S., agent șef principal de poliție în cadrul Poliției Stațiunii C., cu atribuții pe linie de circulație rutieră, a fost planificat să execute serviciul de patrulare, schimbul II, între orele 14.00-22.00, împreună cu lucrătorul de poliție, martorul C. M., inculpatul luând în primire autoturismul din dotarea poliției cu nr. de înmatriculare M.A.I_, cei doi urmând să execute serviciul de patrulare în intervalul menționat pe D.N. 13 E- străzile Chiuruș - 1 Decembrie 1918- Școlii - G. D. – Kalvin - Ș. cel M. – Gara M. – Piața Eroilor - P. de Sus cu consemn special în intervalul 2100- 2200 pândă în zona Băncii Transilvania din Stațiunea C..
Așadar, în data de 03.11.2012, în intervalul orar 1800-1900, inculpatul G. S. împreună cu lucrătorul de poliție, martorul C. M. din cadrul Poliției Stațiunii C. și martorul B. C. din cadrul Postului de Poliție Brateș și-au exercitat atribuțiile de serviciu, respectiv activitatea de patrulare pe D.N. 13 E pe raza localității P., activitatea de control pe linie de circulație rutieră revenindu-i inculpatului care avea atestat de lucrător de poliție rutieră, doar acesta putând să aplice sancțiuni contravenționale pentru încălcarea normelor de circulație rutieră și având dreptul de a folosi aparatul etilotest.
Astfel, în acea zi, în jurul orelor 1840, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, inculpatul G. S. a oprit pentru control pe D.N. 13 E, pe raza localității P., autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ condus de martorul Bitai Gero, iar cu prilejul testării etilotest a conducătorului auto la ora 1843, s-a constatat că acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice având o îmbibație alcoolică de 0,17 mg/l alcool pur în aerul expirat (adresa nr._/05.12.2012 și raportul cu testările efectuate în 03.11.2012 și 04.11.2012- filele 70-73 dosar urmărire penală).
În autoturismul menționat se aflau martorele Bitai B., Bitai K. și Farczadi P., fiica, soția și respectiv, sora conducătorului auto, care împreună cu Bitai Gero se întorceau acasă în orașul C. din localitatea P. de la mama acestuia din urmă, unde a consumat băuturi alcoolice, țuică, circa patru pahare (potrivit declarației martorei Bitai K.).
În timp ce martorul Bitai Gero era testat cu aparatul etilotest (orele 1843), aflându-se lângă autoturismul din dotarea poliției cu nr.de înmatriculare M.A.I_, martora Farczadi P. l-a apelat telefonic pe soțul său, martorul Farczadi Z., căruia i-a relatat că au fost opriți în trafic de poliția din C..
Din probe a rezultat că martorul Farczadi Z. este administrator al unui service aparținând Societății Minion din orașul C. unde se efectuează anumite lucrări de reparații la autoturismele din dotarea poliției C. și de asemenea, se apelează la această societate pentru tractări, remorcări ale mașinilor implicate în evenimente rutiere.
În acest context, martora Farczadi P. i-a înmânat aparatul telefonic inculpatului G. S., iar interlocutorul prezentându-se ca fiind “Z. de la service”, i-a solicitat să îl ajute pe cumnatul său că este un om amărât.
Aceleași aspecte rezultă din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice certificat de autenticitate și pentru postul telefonic_, interceptate în baza autorizației nr.177/2012 emisă de Tribunalul C. (fila 10 dosar urmărire penală), autorizare solicitată în dosarul nr. 226/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C. având ca obiect infracțiuni de evaziune fiscală (filele 32-55 dosar urmărire penală), necontestate care se coroborează cu declarațiile inculpatului și cu declarațiile martorilor Bitai B., Bitai K., Farczadi P., Farczadi Z. și Bitai Gero.
Martorul Farczadi Z. a mai precizat că în aceeași seară l-a sunat de pe telefonul său mobil pe inculpatul G. S. întrebându-l ce s-a întâmplat cu numitul Bitai Gero și dacă acesta a fost implicat într-un accident, recunoscând că i-a sugerat să-i aplice o sancțiune mai blândă, arătând însă că lucrătorul de poliție i-a spus pe un ton răstit să-l lase în pace și i-a închis telefonul.
Astfel, la solicitarea martorului menționat, inculpatul G. S., nu a întocmit pe loc procesul-verbal de constatare a contravenției, ci i-a comunicat contravenientului Bitai Gero să meargă a doua zi la sediul poliției, ceea ce rezultă din declarația inculpatului ce se coroborează cu conținutul convorbirilor telefonice interceptate și necontestate, din curprinsul acestora rezultând cum martora Bitai B. afirmă că „tăticu a ieșit și l-a amendat cu 2 milioane”, iar la întrebarea dacă i s-a întocmit vreun act și ce a scris în conținutul actului, aceasta a afirmat „cum că a fost cu bicicleta. L-au prins cu bicicleta. Beat” și cu declarația martorului Bitai Gero care a menționat că inculpatul i-a atras atenția să nu mai consume băuturi alcoolice când se deplasează cu autoturismul pe drumuri publice, arătând totodată că nu a dat și nu i s-a pretins de lucrătorul de poliție sume de bani sau alte avantaje.
În acest context, ulterior, în seara aceleiași zile din 03.11.2012, inculpatul a întocmit procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției CP nr._ din 03.11.2012 (fila 130 dosar urmărire penală), consemnând în fals în mod nereal cu prilejul întocmirii înscrisului oficial că martorul Bitai Gero, în momentul depistării în trafic se afla pe bicicletă și nu la volanul autoturismului cu nr.de înmatriculare_, aplicându-i acestuia o sancțiune contravențională constând în amendă în cuantum de 420 lei, respectiv 6 puncte amendă pentru contravenția sancționată potrivit art. 101 alin.1 pct.8 din OUG nr.195/2002 respectiv „nerespectarea normelor privind circulația bicicletelor și mopedelor”consemnând că a circulat cu bicicleta fiind sub influența băuturilor alcoolice și fără a purta îmbrăcăminte cu elemente fluorescent - reflectorizante.
Starea de fapt expusă se coroborează și cu declarațiile martorilor C. M. și B. C. care în data de 03._ și-au exercitat atribuțiile de serviciu, respectiv activitățile de patrulare și pe raza localității P. și care au precizat că pe linie de circulație rutieră numai inculpatul G. S. avea atestat, numai acesta putea să întocmească acte de constatare a contravențiilor și să utilizeze folosi aparatul etilotest.
Martorii au mai declarat că în timp ce au exercitat atribuțiile de patrulare pe raza localității P. în data de 03.11.2012, nu a fost supus controlului sau testării cu aparatul etilotest nici un biciclist și în prezența lor cât timp și-au exercitat atribuțiile de serviciu pe raza localității P., inculpatul G. S. nu a întocmit nici un proces- verbal de contravenție, arătând însă că era posibil ca acesta să întocmească asemenea acte de constatare în autoturismul din dotare.
În cursul urmăririi penale, inculpatul și-a recunoscut atât scrisul de completare, cât și semnătura de pe procesul - verbal CP nr._ din 03.11.2012, iar concluziile raportului de expertiză nr._ din 11.01.2013 (filele 121-129 dosar urmărire penală), sunt în același sens.
Astfel, inculpatul G. S. și-a încălcat cu știință atribuțiile de serviciu, și nu a întocmit conducătorului auto Bitai Gero actele necesare, respectiv, procesul-verbal de constatare a contravenției prevăzută de art.102 alin.3 lit.a din OUG nr.195/2002, care implica aplicarea unei sancțiuni contravenționale sancționată între 8-20 puncte amendă și nu i-a reținut conducătorului auto permisul de conducere în vederea suspendării, contravenția prevăzută de art.102 alin.3 lit.a din O.U.G. nr.195/2002 presupunând în mod obligatoriu măsura complementară a suspendării permisului de conducere.
Prin faptele săvârșite, în același timp, inculpatul G. S. a prejudiciat bugetul local al Primăriei orașului C. cu avantajul patrimonial obținut pentru martorul Bitai Gero constând în diferența de amendă întrucât contravenția prevăzută de art.102 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002 se sancționa între 8-20 puncte amendă, respectiv între 560-1400 lei și nu 6 puncte amendă, respectiv 420 lei, cât s-a stabilit prin întocmirea în fals a procesului – verbal de contravenție și de asemenea, a obținut și un avantaj nepatrimonial pentru același martor, acestuia nefiindu-i suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, deși contravenția pentru care trebuia să fie sancționat implica în mod automat și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile.
Din probele administrate, rezultă că inculpatul G. S. și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, respectiv a schimbat încadrarea faptei pentru care trebuia sancționat martorul Bitai Gero și a întocmit în fals procesul-verbal de contravenție la insistențele martorului Farczadi Z., însă nu există nicio probă în sensul că inculpatul a primit bani sau alte foloase necuvenite.
Concluzionând, în cauză există suficiente probe directe și indirecte, suficient de precise, necontestate și concordante, care toate coroborate converg, dincolo de orice îndoială rezonabilă, spre convingerea că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
În ceea ce privește latura subiectivă, acesta a săvârșit infracțiunile cu forma de vinovăție a intenției directe, prevăzute de art.19 alin.1 pct.1 lit.a Cod penal din 1969, având reprezentarea faptelor sale și a consecințelor acestora, încă din momentul începerii executării.
Cu privire la încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea inculpatului G. S. în judecată, la termenul din 05.03.2014, reprezentanta Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecății în baza art.386 Cod de procedură penală, având în vedere că s-au modificat Codul penal și Codul de procedură penală, sens în care a apreciat că legea penală nouă este mai favorabilă. În acest context, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și anume, din infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art.248 Cod penal raportat la art.132 din Legea nr.78/2000 și respectiv, de fals intelectual prevăzută de art.289 alin.1 Cod penal raportat la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal în infracțiunile de abuz în serviciu prevăzută de art.296 alin.1 din Noul Cod penal și infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art.321 alin.1 Noul Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 5 din Noul Cod penal și respectiv cu aplicarea art.33 lit.a din vechiul Cod penal, având în vedere că concursul de infracțiuni este mai favorabil pe legea veche.
În ceea ce privește art.132 și art.17 din Legea nr.78/2000, a apreciat că se impune aplicarea art.5 alin.2 din Legea nr.187/24.10.2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal și dă citire acestuia: „În cazul abrogării normei completatoare, norma incompletă va păstra elementele preluate de la aceasta, inclusiv limitele de pedeapsă, în forma existentă la data abrogării, afară de cazul în care legea dispune altfel”, sens în care a făcut precizarea că art.132 din legea menționată se aplică raportat la infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art.296 alin.1 din Noul Cod penal, art.17, fiind în prezent, abrogat.
La termenul acordat pentru pregătirea apărării cu privire la solicitarea de schimbare a încadrării juridice, 09.04.2014, reprezentanta Ministerului Public a precizat că solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art.248 Cod penal raportat la art.132 din Legea nr.78/2000 și respectiv, de fals intelectual prevăzută de art.289 alin.1 Cod penal raportat la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal în infracțiunile de abuz în serviciu prevăzută de art.296 alin.1 din Noul Cod penal și infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art.321 alin.1 Noul Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.5 din Noul Cod penal și art.33 lit.a din vechiul Cod penal, având în vedere că acest concurs de infracțiuni este mai favorabil pe legea veche.
În ceea ce privește art.132 și art.17 din Legea nr.78/2000, apreciază că aplicabile sunt prevederile art.5 alin.2 din Legea nr.187/24.10.2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal și anume, „În cazul abrogării normei completatoare, norma incompletă va păstra elementele preluate de la aceasta, inclusiv limitele de pedeapsă, în forma existentă la data abrogării, afară de cazul în care legea dispune altfel”, sens în care art.132 din legea menționată se aplică raportat la infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art.297 alin.1 din Noul Cod penal, art.17 din același act normativ fiind în prezent abrogat.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat A. A. a apreciat că nu este vorba de o schimbare a încadrării juridice, diferența constituind-o doar limitele de pedeapsă ce au fost modificate, elementele constitutive ale infracțiunilor fiind aceleași, poziția sa fiind de aliniere la practica Curții de Apel B. privind cererea de schimbare a încadrării juridice, urmând ca instanța să dea valoare art.5 din Noul Cod penal. Practic toate aceste coroborări duc spre ideea că instanța are posibilitatea ca limitele de pedeapsă, având în vedere elementele constitutive ale infracțiunilor, să fie aplicate mai jos față de Noul Cod penal în care limitele de pedeapsă prevăzute sunt, în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu, închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică, iar pentru infracțiunea de fals intelectual închisoare de la 1 la 5 ani, fiind evident faptul că limitele de pedeapsă s-au înăsprit, a intervenit și o pedeapsă accesorie ceea ce nu se regăsește în vechiul Cod penal.
Pe ansamblu, s-a apreciat că aplicarea legii penale mai favorabile trebuie efectuată pe vechiul Cod penal având în vedere limitele de pedeapsă mai mici, cât și modalitățile de executare a pedepsei, neregăsindu-se unele instituții în noul cod, sens în care a formulat concluzii de admitere a cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentanta parchetului, cu mențiunea că logic în prezent este în vigoare Noul Cod penal, însă legiuitorul dă posibilitatea judecătorului să-și motiveze soluția pe limitele de pedeapsă din vechiul cod penal, ceea ce ar echivala cu o inepție să se procedeze la aplicarea Noului Cod penal dacă legea dă posibilitatea retroactivității, apreciind că se poate proceda în acest mod, aspect cu care nu a fost de acord întrucât trebuie reunite articolele pe motiv că elementele constitutive ale infracțiunilor sunt aceleași.
De asemenea, a arătat că și conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz de încredere din legea veche este identic cu cel reglementat/incriminat de Noul Cod penal, având în vedere și prevederile art.132 din vechea și actuala reglementare, apreciind că practic este vorba de o încrucișare a aplicării prevederilor în sensul păstrării reglementării din vechiul Cod penal și aplicării art.132 astfel cum acesta a fost modificat în 2014, depunând și note scrise în acest sens (filele 98-101 dosar instanță).
Reprezentanta Ministerului Public a arătat că nu se pot aplica separată și încrucișat prevederile vechiului Cod penal prin raportare la Legea nr.78/2000 care a fost modificată, având în vedere faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, sens în care a apreciat că trebuie reținută ca și normă legală legea veche raportat la prevederile noi din Legea nr.78/2000, în acest sens invocând la termenul anterior de judecată dispozițiile art.5 alin.2 din Legea nr.187/24.10.2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal.
Totodată, a arătat că în cazul în care instanța va se reține legea nouă este cea mai favorabilă atunci aceasta ar trebui aplicată prin raportare la Legea nr.78/2000 astfel cum a fost reținută prin actul de sesizare, iar dacă va fi reținută legea nouă prin raportare la Legea nr.78/2000 sub forma modificată, având în vedere prevederile Noului Cod penal.
Cu privire la același aspect al încadrării juridice, la termenul de judecată din 16.06.2014, reprezentanta Ministerului Public, având în vedere decizia Curții Constituționale cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile și anume că legea se aplică global și nu parțial pe instituții, a precizat că nu mai insistă asupra cererii de schimbare a încadrării juridice formulată deja în cauză, apreciind că, față de faptele săvârșite, modalitatea de executare și faptul că inculpatul a săvârșit două infracțiuni în concurs, legea penală mai favorabilă este legea veche.
După ce s-a pus în discuția contradictorie a părților această poziție procesuală, instanța a luat act că s-a revenit asupra cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de Ministerul Public, și s-a pronunțat asupra legii penale mai favorabile, prin hotărârea asupra fondului.
La același termen, apărătoarea inculpatului a solicitat înlăturarea art.17 din Legea nr.78/2000 care se alătură falsului intelectual întrucât această dispoziție este abrogată în totalitate.
Având în vedere că după trimiterea în judecată a inculpatului, în cauză și înainte de soluționarea definitivă a cauzei au intrat în vigoare noile Coduri penal și de procedură penală, se impun următoarele precizări.
Potrivit art.248 Cod penal din 1969 (în vigoare la data săvârșirii faptelor), era incriminată ca infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art.145 sau o pagubă patrimoniului acesteia, fiind pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Conform art.132 din Legea nr.78/2000 (în vigoare la data săvârșirii faptelor), infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani.
În ceea ce privește abuzul în serviciu contra intereselor publice, se poate observa că legiuitorul, cu ocazia redactării noului Cod penal, a înțeles să reunească dispozițiile art. 246 – 248 Cod penal din 1969 în cuprinsul unui singur articol, creând astfel o singură infracțiune, ceea ce a condus, în mod implicit, la lărgirea sferei de incriminare a faptelor din noul cod.
Astfel, conform art.297 alin.1 Cod penal constituie infracțiune „fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice”și se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.
Prin art.79 pct.9 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:
9. Articolul 13^2 se modifică și va avea următorul cuprins:
"Art. 13^2
În cazul infracțiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcției, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime."
Potrivit art.289 alin.1 Cod penal din 1969, constituia infracțiunea de fals intelectual, falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări, fiind pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Conform art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 (în vigoare la data săvârșirii faptelor), în înțelesul prezentei legi, următoarele infracțiuni sunt în legătură directă cu infracțiunile de corupție, cu infracțiunile asimilate acestora sau cu infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene:
c) falsul și uzul de fals săvârșite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracțiunile prevăzute în secțiunile a 2-a (Secțiunea a 2-a - Infracțiuni de corupție) și a 3-a (Secțiunea a 3-a - Infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție) sau săvârșite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune.
În actuala reglementare a Codului penal, art.321 alin.1 incriminează ca fals intelectual, falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări, ce se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Potrivit, art.79 pct.10 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.219 din 18 mai 2000, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:“ 10. Articolele 14, 17 și 18 se abrogă”.
Cu privire la încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, se impune precizarea că de la data trimiterii în judecată, au intrat în vigoare dispozițiile noilor coduri penal și de procedură penală, iar potrivit art.5 alin.1 din Noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Prin decizia nr.265 din 06 mai 2014 a Curții Constituționale, s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală în Dosarul nr. 5._ și s-a constatat că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
În esență s-a reținut că principiul legii penale mai favorabile impune aplicarea legii mai favorabile în ansamblu.
Potrivit considerentelor acestei decizii, pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici.
Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei.
În acest sens, Curtea Constituțională a statuat că determinarea caracterului mai favorabil are în vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc.
Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă.
Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională a statuat că "aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze" (Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011).
În concret, în speța dedusă judecății, s-a avut în vedere că noua legislație penală și procesual penală a adus modificări condițiilor de incriminare a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului și regimului sancționator.
În ceea ce privește abuzul în serviciu contra intereselor publice, se poate observa că legiuitorul, cu ocazia redactării noului cod penal, a înțeles să reunească dispozițiile art. 246 – 248 Cod penal din 1969 în cuprinsul unui singur articol, creând astfel o singură infracțiune, ceea ce a condus, în mod implicit, la lărgirea sferei de incriminare a faptelor din noul cod.
În schimb, art.248 din Codul penal din 1969 care incrimina fapta reținută în sarcina inculpatului prevedea condiții mult mai restrictive relativ la urmarea acțiunii incriminate, impunând necesitatea existenței unei tulburări însemnate sau a unei pagube produse în patrimoniul unităților prevăzute de art.145 Cod penal din 1969.
Or, modificările legislative intervenite ulterior comiterii unei fapte nu pot încălca principiul legalității incriminării și al previzibilității reglementate și ocrotite și prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Cu alte cuvinte, în momentul desfășurării unei activități, persoana în cauză trebuie să aibă reprezentarea că acțiunea sa constituie sau nu o faptă penală. În acest sens, s-a exprimat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din data de 24.08.2007, în cauza D. și M.-Pidhorni împotriva României.
Prin urmare, deși sub aspectul regimului sancționator, dispozițiile noului Cod penal ar fi mai favorabile, s-au avut în vedere dispozițiile Cod penal din 1969 referitoare la elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzut de art.248, în vederea respectării principiilor enunțate mai sus.
Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art.248 Cod penal din 1969, se realizează prin neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act în legătură cu atribuțiunile de serviciu, iar acțiunea inculpatului trebuie să cauzeze o tulburare însemnată a bunului mers al unei autorități sau instituții publice ori de interes public sau să aibă ca rezultat o pagubă în patrimoniul acesteia.
Însă nu orice tulburare a bunului mers al unei unități imprimă faptei în concepția legiuitorului, gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Tulburarea adusă bunului mers constă într-o atingere la adresa funcționării în bune condiții a activității unei unități și afectează funcționarea ireproșabilă a acesteia și aceasta trebuie să fie una însemnată, adică o tulburare de o anumită proporție și gravitate.
Cu alte cuvinte, este vorba de o tulburare reală, efectivă, determinată și constatabilă care se poate manifesta sub forma unor stânjeniri, împiedicări, îngreunări, întârzieri și desfășurarea unor activități ori în orice alte consecințe similare, ori în cauză, din probatoriul administrat, având în vedere specificul activității instituției în cadrul căreia activează inculpatul, dar și declarațiile colegilor săi, martorii C. M. și B. C. și caracterizarea inculpatului de la locul de muncă (fila 102 dosar instanță), nu se identifică acest caracter însemnat al tulburării.
A doua urmare prevăzută în art.248 Cod penal din 1969 constă în producerea unei pagube unui organ sau instituții de stat. Această pagubă trebuie să fie una reală, certă, determinată sau determinabilă, în caz contrar nemaiputându-se reține infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice.
Art.132 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, a adăugat variantei simple a infracțiunii de abuz în serviciu un element constitutiv nou și distinct de reglementarea din Codul penal și anume, obținerea de către subiectul activ, pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.
În cauză, însă prin faptele săvârșite, în același timp, de inculpatul G. S., a fost prejudiciat bugetul local al Primăriei orașului C. cu avantajul patrimonial obținut pentru martorul Bitai Gero constând în diferența de amendă întrucât contravenția prevăzută de art.102 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002 se sancționa între 8-20 puncte amendă, respectiv între 560-1400 lei și nu 6 puncte amendă, respectiv 420 lei, cât s-a stabilit prin întocmirea în fals a procesului – verbal de contravenție și de asemenea, a obținut și un avantaj nepatrimonial pentru același martor, acestuia nefiindu-i suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, deși contravenția pentru care trebuia să fie sancționat implica în mod automat și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile.
Cu privire la infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art.289 Cod penal din 1969, nu au fost aduse modificări ale condițiilor de incriminare, doar ale regimului sancționator, fiind prevăzute limite ușor reduse ale pedepsei închisorii, însă având în vedere că inculpatul este trimis în judecată pentru infracțiuni săvârșite în concurs, este evident că sunt mai favorabile dispozițiile art.33, art.34 din Codul penal din 1969, întrucât, în contextul noii legislații penale, pentru săvârșirea unor infracțiuni în concurs, este obligatorie aplicarea unui spor de pedeapsă.
Prin urmare, în cauză, vor fi aplicate în ansamblu, dispozițiile Codului penal din 1969, ca fiind mai favorabile, având în vedere totodată că potrivit, art.79 pct.10 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, art.17 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.219 din 18 mai 2000, a fost abrogat.
De asemenea, conform alin.1 al art.12 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a Codului penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Așadar, în drept, fapta inculpatului G. S. constând în aceea că în data de 03.11.2012, în calitate de agent șef principal de poliție în cadrul Poliției Stațiunii C., având calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare, încadrându-se în categoria persoanelor prevăzute de art.1 din Legea nr. 78/2000, nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, respectiv în timpul exercitării serviciului de control pe D.N.13E, pe raza localității P., după ce l-a surprins în trafic pe numitul Bitai Gero conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_ având o îmbibație alcoolică de 0,17 mg./l alcool pur în aerul expirat, nu a întocmit actele la care era obligat, respectiv procesul-verbal de constatare a contravenției prevăzută și sancționată de art.102 alin. 3 lit. a din OUG nr.195/2002 și nu a reținut martorului Bitai Gero permisul de conducere în vederea suspendării pe o perioadă de 90 de zile, cauzând o pagubă în dauna bugetului local al Primăriei C., constând în diferență de amendă cu care se sancționa contravenția prevăzută de art.102 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002 (între 8-20 puncte amendă, respectiv între 560-1400 lei) și nu 6 puncte amendă, respectiv 420 lei, cât s-a stabilit prin întocmirea în fals a procesului – verbal de contravenție, ce reprezintă în același timp și un avantaj patrimonial pentru martorul Bitai Gero și de asemenea, a obținut și un avantaj nepatrimonial pentru același martor, acestuia nefiindu-i suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, pe o perioadă de 90 de zile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 Cod penal din 1969 raportat la art.132 din Legea nr.78/2000(în vigoare la data săvârșirii faptei).
Fapta aceluiași inculpat, care în aceiași dată de 03.11.2012, după ce nu a întocmit actele la care era obligat, ci dimpotrivă, a falsificat cu prilejul întocmirii înscrisul oficial, respectiv procesul-verbal . nr._ din 03.11.2012, atestând în cuprinsul acestuia fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului, consemnând în mod nereal că martorul Bitai Gero în data de 03.11.2012 a circulat cu bicicleta sub influența băuturilor alcoolice și fără a avea îmbrăcăminte prevăzută cu elemente reflectorizante, deși în realitate acesta a fost surprins conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_ sub influența băuturilor alcoolice, falsul fiind săvârșit în scopul ascunderii comiterii infracțiunii asimilate de corupție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art.289 Cod penal din 1969.
Cu privire la dispozițiile art.17 lit.c din Legea nr.78/2000, a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpate prin apărător și având în vedere că potrivit, art.79 pct.10 din din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, art.17 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.219 din 18 mai 2000, a fost abrogate, au fost înlăturate aceste dispoziții legale din încadrarea juridică a faptei de fals intelectual pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Văzând că faptele au fost săvârșite de inculpat în concurs real, nefiind condamnat definitiv pentru niciuna din acestea, au fost aplicate față de acesta, prevederile art.33 lit.a Cod penal din 1969.
Inculpatul prin apărătorul său a solicitat aplicarea prevederilor art.19 din Legea nr.255/2013, potrivit căruia sunt aplicabile dispozițiile art.181 din Codul penal din 1968 care este mai favorabil, și achitarea pentru ambele infracțiuni.
Conform art.19 din Legea nr.255/2013, atunci când, în cursul procesului, se constată că în privința unei fapte comise anterior intrării în vigoare a Codului penal sunt aplicabile dispozițiile art. 18^1 din Codul penal din 1969, ca lege penală mai favorabilă, procurorul dispune clasarea, iar instanța dispune achitarea, în condițiile Codului de procedură penală.
Potrivit acestor dispoziții legale, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Iar, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.
În cazul faptelor prevăzute în prezentul articol, procurorul sau instanța poate aplica una dintre sancțiunile cu caracter administrativ prevăzute la art. 91Cod penal din 1969.
Cu privire la această solicitare, se impune precizarea că potrivit art.1 și 2 din Legea ne.218/2002, Poliția Română face parte din Ministerul Afacerilor Interne și este instituția specializată a statului, care exercită atribuții privind apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, a proprietății private și publice, prevenirea și descoperirea infracțiunilor, respectarea ordinii și liniștii publice, în condițiile legii.
Activitatea Poliției Române constituie serviciu public specializat și se realizează în interesul persoanei, al comunității, precum și în sprijinul instituțiilor statului, exclusiv pe baza și în executarea legii.
De asemenea, polițistul este investit cu exercițiul autorității publice, pe timpul și în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor și îndatoririlor de serviciu, în limitele competențelor stabilite prin lege (art.2 din Legea nr.360/2002).
Polițistul este obligat să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale omului, Constituția și legile țării, jurământul de credință față de România, prevederile regulamentelor de serviciu și să îndeplinească ordinele și dispozițiile legale ale șefilor ierarhici privind activitatea sa profesională. Polițistul răspunde, în condițiile legii, pentru modul în care își execută atribuțiile de serviciu (art.4 din Legea nr.360/2002).
În acest context, încălcarea cu știință tocmai a atribuțiilor pentru care a fost învestit cu exercițiul autorității de stat, întocmirea în fals a actelor pe care era obligat să le facă, săvârșirea a două fapte penale în concurs, activitatea inculpatului răsfrângându-se negativ asupra organizării judicioase a activității în ce privește disciplina la locul de muncă, cât și o pagubă în dauna bugetului local al Primăriei C. și obținerea în mod nejustificat, nelegal a unor avantaje patrimoniale și nepatrimoniale pentru o persoană care la rândul său s-a abătut de la rigorile legii, pe care tocmai inculpatul era dator să o constate, nu poate fi apreciată ca aducând o atingere minimă adusă valorilor apărate de lege și lipsită în mod vădit de importanță.
În consecință, din probatoriul administrat rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată care constituie infracțiunile de abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 Cod penal din 1969 raportat la art.132 din Legea nr.78/2000(în vigoare la data săvârșirii faptei) și de fals intelectual prevăzută de art.289 Cod penal din 1969, astfel încât, tribunalul a dispus condamnarea acestuia.
Astfel, la individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal din 1969 examinate în mod plural, fără preeminența vreunuia din acestea - dispozițiile părții generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate legea specială, gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, circumstanțele reale de comitere a acestora și starea de concurs în care au fost săvârșite.
S-au avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, care are vârsta de 47 de ani, a adoptat o atitudine procesuală corectă de prezentare în fața autorităților și de asumare a propriilor fapte și a consecințelor acestora, lipsa antecedentelor penale, că este căsătorit și are doi copii în întreținere, că are o stare de sănătate precară (actele medicale de la filele 15-16, 23-25 dosar instanță), faptul că se bucură de apreciere la locul de muncă (declarațiile martorilor C. M., B. C. și caracterizarea inculpatului de la locul de muncă (fila 102 dosar fond), în familie și în comunitatea în care trăiește (potrivit referatului de evaluare efectuate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.- filele 34-37 dosar fond).
Așadar dispune de resurse individuale și familiale optime în vederea schimbării comportamentale, nu prezintă un stil de viață care să îl predispună la comiterea de infracțiuni, astfel încât în contextul prezentei cauze, în stabilirea pedepsei, instanța având în vedere cele arătate, a reținut în sarcina acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a, c și alin.2 Cod penal din 1969 și a făcut aplicarea dispozițiilor art.76 alin.1 lit.c, e teza I Cod penal din 1969, cu respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise și persoana inculpatului.
Astfel, în baza art. 248 Cod penal din 1969 raportat la art.132 din Legea nr.78/2000 (în vigoare la data săvârșirii faptei), art.74 alin.1 lit.a, c și alin.2 Cod penal 1969, art.76 alin.1 lit.c Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, a condamnat inculpatul G. S. – fiul lui I. și E., născut la data de 18.08.1965 în municipiul G., județul G., studii liceale, agent șef principal în cadrul Poliției Stațiunii C., căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, posesor CI . nr._, CNP_, domiciliat în orașul C., ., ., ., la pedeapsa de 1(un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.
În baza art.289 Cod penal din 1969, art.74 alin.1 lit.a, c și alin.2 Cod penal 1969, art.76 alin.1 lit.e teza I Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, a condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.
În temeiul art.33 lit.a Cod penal din 1969, art.34 alin.1 lit.b Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.
În baza art.71 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de 64 alin.1 lit.a teza a II a, b și c Cod penal din 1969, ca pedeapsă accesorie.
Apreciind că, în raport cu lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, ținând seama de persoana acestuia, de comportamentul său anterior și ulterior comiterii faptei, apreciind că scopul pedepsei poate fi realizat chiar și fără executarea acesteia, tribunalul a dispus, în baza art.81 alin.1, 2 Cod penal din 1969 și cu aplicarea art.5 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art.82 Cod penal din 1969, care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
Conform art.403 alin.4 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului G. S. asupra dispozițiilor art.83 Cod penal din 1969, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.71 alin.5 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
S-a constatat că IGPR prin IPJ C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a constatat că în cauză nu s-au dispus măsuri preventive.
În baza art.404 alin.4 lit.i Cod procedură penală cu aplicarea art.580 Cod procedură penală, a dispus anularea înscrisului falsificat - proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției CP nr._ din 03.11.2012 (fila 130 dosar urmărire penală).
Având în vedere dispozițiile art.109 alin.9 din OUG nr.195/2002, termenul de prescripție a aplicării și executării sancțiunii contravenționale reglementate de art.13 și 14 din OG nr.2/2001, de art.121 alin.2 din OUG nr.195/2002, și art.256 Cod procedură penală, apreciind că restabilirea situației nu mai este posibilă, a respins solicitarea Parchetului de pe lângă Tribunalul C. formulată prin rechizitoriul nr.996/P/2012 din 28.01.2013 de a se dispune ca I.P.J. C. - Serviciul Poliției Rutiere să aplice numitului Bitai Gero domiciliat în orașul C., ., ., CNP_, sancțiunea contravențională prevăzută de art.102 alin. 3 lit.a din OUG nr.195/2002, inclusiv măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile.
În baza art.146 alin.3 Cod procedură penală, după rămânerea definitivă a hotărârii, s-a dispune arhivarea, odată cu dosarul a D.V.D. nr.996/P/2012/3 cuprinzând convorbirile interceptate în baza autorizației nr.177/2012 a Tribunalului C., în loc special, în plic sigilat, cu asigurarea confidențialității.
În baza art.398 Cod procedură penală raportat la art.272 alin.1 Cod procedură penală cu aplicarea art.274 alin.1 Cod procedură penală, s-a reținut că prin încheierea din 25 martie 2013, în temeiul art.171 alin.5 Cod procedură penală din 1968, s-a constatat încetată delegația apărătoarei desemnată din oficiu pe seama inculpatului, av.M. A. (delegația de la fila 13 dosar instanță) și în baza art.189 Cod procedură penală din 1968 și art.6 din Protocolul nr._/2008 privind stabilirea onorariilor avocaților, s-a dispus plata onorariului parțial cuvenite acesteia în sumă de 50 lei, din fondul Ministerului Justiției, reprezentând 25% din onorariul ce ar fi fost cuvenit dacă prestația avocațială din oficiu ar fi fost finalizată, ce se va include în cheltuielile judiciare care rămân în sarcina statului.
În conformitate cu art.398 Cod procedură penală raportat la art.274 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1950 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 1200 lei reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul G. S. care a solicitat desființarea hotărârii atacate și, în rejudecare, achitarea inculpatului, în temeiul art. 18/1 Cod penal de la 1969 raportat la art. 19 din L 255/2013, de sub acuza săvârșirii infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea sa deoarece faptele nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni și, prin desfășurarea prezentului proces penal împotriva inculpatului, scopul legii penale a fost atins. A mai arătat că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din pricina consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei inculpatului. A mai subliniat că inculpatul are o atitudine corectă față de muncă, aspect dovedit de împrejurarea că și-a găsit un alt loc de muncă, dispune de resurse individuale și familiale optime pentru reinserție socială, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, înaintea acestor fapte inculpatul a avut o atitudine plină de profesionalism și seriozitate pe toată perioada în care a lucrat în Poliția Română.
Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor invocate, în conformitate cu dispozițiile art. 416 și următoarele Cod de procedură penală, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a stabilit o situație de fapt corectă, urmare a coroborării probelor administrate în faza de urmărire penală și în faza de judecată, prezumția de nevinovăție de care inculpatul beneficiază, conform art.4 Cod procedură penală, art. 23 alin. 11 din Constituție și art. 6 par. 2 din CEDO, fiind răsturnată de probe certe, decisive și sigure de vinovăție în raport cu infracțiunile de care este acuzat.
În apelul formulat, inculpatul a subliniat faptul că persoana și conduita avută înaintea comiterii faptelor îl recomanda sub aspectul aprecierii existenței posibilității reeducării sale fără aplicarea unei pedepse, care ar fi inoportună datorită consecințelor pe care le-ar avea asupra vieții inculpatului, simplul proces penal desfășurat împotriva sa fiind suficient pentru remedierea comportamentului său. A accentuat activitatea sa merituoasă în poliție, caracterul vertical, atitudinea de recunoaștere a faptelor comise, faptul că și-a pus viața și munca în slujba societății.
Toate aspectele învederate de inculpat au fost deja reținute de instanța de fond care a reținut în favoarea inculpatului largi circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a, c și alin.2 Cod penal de la 1969 (identificat ca lege penală mai favorabilă). Inculpatului i-au fost aplicate pedepse reduse sub minimul special prevăzut de lege și s-a dispus în privința pedepsei rezultante cea mai ușoară modalitate de executare a pedepsei, aceea a suspendării condiționate conform art 81 din Codul penal de la 1969.
Curtea apreciază că nu se impune aplicarea prevederilor art. 18/1 din Codul penal de la 1969 nefiind întrunite condițiile cumulative prevăzute de textul de lege menționat pentru a se aprecia că în concret faptele inculpatului nu întrunesc gradul de pericol social al unor infracțiuni.
Se impune a se lua în considerare împrejurările reale de comitere a faptelor ( nu se poate vorbi de o atingere minimă a valorilor sociale ocrotite prin normele incriminatoare câtă vreme inculpatul, în calitate de polițist investit cu asigurarea siguranței circulației rutiere, a lăsat în mod voit și conștient un șofer care consumase băuturi alcoolice să conducă în continuare pe drumurile publice un autoturism și să pună astfel în pericol siguranța circulației, chiar dacă nu s-a produs un accident, o astfel de urmare ar fi fost posibilă).
Persoana și conduita inculpatului îl recomandă, într-adevăr, pe acesta ca pe o persoană capabilă de reintegrare socială, dar nu trebuie pierdut din vedere că tocmai persoana inculpatului, prin prisma funcției cu care era investit la momentul comiterii faptelor, aceea de autoritate publică, de veghere la respectarea legii, imprimă un caracter de gravitate faptelor comise.
A aprecia că o persoană investită cu atribuții de aplicare a legii poate fi achitată pentru că a încălcat legea deoarece faptele sale nu prezintă în concret gradul de pericol social concret al unei infracțiuni echivalează cu un mesaj transmis tuturor destinatarilor legii penale că pot încălca din când în când legea din moment ce chiar oamenii legii sunt iertați atunci când o fac.
Scopul de prevenție generală și specială al acțiunii penale nu poate fi atins prin simpla desfășurare a procesului penal împotriva inculpatului, iar împrejurarea că o eventuală pedeapsă ar avea consecințe asupra vieții inculpatului nu poate conduce la concluzia că aceasta nu mai trebuie aplicată, pedeapsa fiind rezultatul încălcării legii penale, inculpatul trebuind să-și asume consecințele săvârșirii unor fapte încadrate la infracțiuni de corupție prin prisma calității pe care o avea la data săvârșirii acestora, fapte pentru care, astfel cum s-a arătat deja, a beneficiat de o reducere semnificativă a pedepselor aplicate tocmai în considerarea conduitei avute înaintea nașterii raportului de conflict prin încălcarea legii penale.
Pentru aceste considerente, apreciind corect individualizate sub aspectul cuantumului și a modalității de executare pedepsele individuale și pedeapsa rezultantă finală aplicată inculpatului, Curtea, în baza 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G. S. împotriva sentinței penale nr. 34/07.07.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, pe care o va menține.
În baza art.275 alin.2 Cod de procedură penală va obliga apelantul la plata sumei de 150 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G. S. împotriva sentinței penale nr.34/07.07.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, pe care o menține.
În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală obligă apelantul la plata sumei de 150 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR,
A. D. A. M.
GREFIER
A. I. P.
Red. A.D./08.12.2014
Dact. R.G./16.12.2014/5 ex.
Jud.fond – R. I. Z.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 129/2014.... → |
|---|
