Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 687/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 687/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 6881/197/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.687/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 27 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CAJ2:
Președinte – M. D. - judecător
Judecător – R. C. D.
- Grefier – C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror Lucreția T. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de revizuentul M. I. A., împotriva sentinței penale nr.1184/S din data de 12 mai 2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 13 noiembrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 27 noiembrie 2014, când,
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față;
Constată că prin sentința penală nr. 1184 din data de 12.05.2014, Judecătoria B. a hotărât următoarele:
A respins cererea de revizuire formulata de petentul M. I. A. cu privire la sentința penala nr. 191/05.02.2009 a Judecătoriei B..
A obligat petentul sa plătească suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut: prin cererea de revizuire formulata de petentul condamnat M. I. A. si înregistrata la Judecătoria B. sub numărul de mai sus s-a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 191/2009 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr.1012/R/02.12.2011 a Curții de Apel B.. În motivarea cererii petentul a arătat că, prin sentința penală nr. 191/2009 a Judecătoriei B. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare și că la momentul pronunțării acestei sentințe au fost avute în vedere declarațiile mincinoase ale martorului D. L. C. și ale unui agent de poliție. Petentul a invocat de asemenea că autorul acestei infracțiuni este de fapt martorul D. și că persoana vătămată nu a fost victima unei tâlhării. În drept petentul a invocat dispozițiile art.453 lit. a cod de procedură penală.
Analizând actele si lucrările dosarului, văzând și dispozițiile art. 403 Cod procedură penală, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penala nr. 191/2009 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr.1012/R/02.12.2011 a Curții de Apel B. petentul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 7 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit. c și alin.2/1lit.a Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.453 alin 1 Cod de procedură penală calea de atac a revizuirii poate fi promovata doar pentru motivele si cazurile expres si limitativ prevăzute de lege, respectiv a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză; b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia; f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
În legătură cu descoperirea de fapte sau împrejurări noi practica judiciară a stabilit că noi trebuie să fie probele și nu mijloacele de probă prin care se administrează probe deja cunoscute. Având în vedere aceste aspecte, s-a constatat că reaudierea unei părți vătămate nu întrunește cerințele legii pentru a se dispune admiterea în principiu a cererii de revizuire, mai ales în condițiile în care astfel cum rezultă din considerentele sentinței atacate, persoana vătămată E. C. M. audiată fiind în fața instanței „și-a nuanțat” declarația, astfel că această din urmă declarație nu a fost avută în vedere la momentul deliberării, iar martorul D. C. L. „a dat depoziții evident subiective și contradictorii” care de asemenea nu au fost avute în vedere la soluționarea cauzei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, revizuientul M. I. A., solicitând admiterea în principiu a cererii de revizuire.
În susținerea apelului s-a arătat că motivul pe care se sprijină cererea, este cel prevăzut de art. 453 alin.1 lit. a Cod procedură penală, respectiv s-au descoperit fapte și împrejurării ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționare și care dovedesc netemeinicia hotărârii. S-a mai arătat și faptul că,la pronunțarea sentinței a cărei revizuire se cere, au fost avute în vedere declarații mincinoase, adevăratul autor al faptei fiind D. L. C., împrejurare ce poate fi confirmată de martorul A. M., a cărei audiere o solicită să se facă, după admiterea în principiu. De asemenea, solicită și reaudierea lui E. C. M..
S-a solicitat să se aibă în vedere lipsa de reacție și pasivitate a agentului Dubiț T. care deși a observat momentul în care persoanei vătămate i-a fost sustras portofelul nu a intervenit în nici un fel. Singura faptă concretă pentru care este cercetat, este aceea că se afla în autobuz și că a forțat ușa coborând.
În fața instanței de apel, revizuientul a depus un memoriu, la filele 11 și următoarele, în care a reluat aspectele arătate mai sus, la care a mai adăugat următoarele:
- declarațiile martorului Dubiț A. T. sunt lipsite de imparțialitate și corectitudine, având în vedere faptul că, acesta era un angajat al poliției, dar și faptul că, nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză. S-a mai invocat și faptul că lipsa de pasivitate a acestui martor care nu a intervenit când i-a fost sustras portofelul, conduce la concluzia că nu a observat momentul, declarația sa fiind una mincinoasă.
- din mijloacele de probă administrate nu rezultă că ar fi participat la sustragerea portofelului.
- singura acțiune ce s-ar putea susține ar fi aceea de lovire a șoferului însă nicio astfel de acțiune nu poate fi invocată, în absența deținerii unui certificat medico-legal.
- de vreme ce nu s-a dovedit acțiunea de sustragere, iar persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă, portofelul și suma fiind găsită pe jos, nu se poate susține că ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.
- declarația dată de partea vătămată, ar fi fost manipulată de către organele de cercetare penală;
- a învederat că fapta ar trebui să primească o altă încadrarea, fără a indica în concret și ce anume încadrare, în funcție, de starea de fapt ce rezultă din mijloacele de probă.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma căii de atac promovate, Curtea constată că apelul declarat este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse, mai jos.
Așa cum am arătat anterior, revizuientul și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 453 lit. a Cod procedură penală, respectiv, că s-ar fi descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate.
Analizând condițiile acestui caz de revizuire, Curtea constată că, în mod legal și temeinic a apreciat prima instanță că, nu sunt îndeplinite cerințele acestui text, pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos. Legiuitorul se referă la fapte și împrejurări noi care servesc la aflarea adevărului, acest caz de revizuire nereferindu-se la descoperirea de probe noi, în acest din urmă caz, revizuirea putându-se transforma într-un nou grad de jurisdicție. Este evident că, noile fapte și împrejurări urmează a fi confirmate de probe noi, dar nu probele formează temeiul revizuirii, ci faptele și împrejurările pe care le dovedesc.
O altă condiție impusă de textul de lege se referă la aceea că, aceste fapte și împrejurări să fie noi, să nu fie cunoscute de către instanța de judecată.
Cea din urmă condiție, a acestui caz de revizuire se referă la aceea ca aceste fapte și împrejurări noi să dovedească netemeinicia soluției de condamnare.
Analizând, în concret motivele invocate, Curtea constată că, ceea ce solicită de fapt, revizuientul este o reapreciere a materialului probator, administrat în fața instanțelor care au pronunțat o soluție de condamnare, însă este inadmisibilă o astfel de solicitare în calea de atac a revizuirii. În calea de atac a revizuirii instanța nu poate aprecia dacă o declarație de parte vătămată sau de martor se coroborează cu celelalte mijloace de probă, această solicitare excede cadrului revizuirii. Mai mult, în cauză, sentința de condamnare a fost supusă verificărilor instanței de apel și a celei de recurs, căi de atac promovate de către inculpatul M. I. A.
Instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire nu poate proceda la o nouă reapreciere a declarațiilor martorilor sau a declarației părții vătămate, așa cum solicită revizuientul prin motivele de apel, toate aceste critici, putând fi invocate în căile de atac promovate de către revizuient.
Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, revizuientul a declarat apel împotriva sentinței penale a cărei revizuire se cere, iar ulterior, împotriva deciziei din apel a declarat recurs. Atât apelul cât și recursul au fost respinse ca nefondate, iar toate criticile, pe care inculpatul le-a invocat în calea de atac a revizuirii au fost invocate și în căile ordinare de atac. Așa cum rezultă din încheierile de dezbateri, în fond, în apel și în recurs, inculpatul a solicitat pronunțarea unei soluții de achitare deoarece mijloacele de probă nu au dovedit săvârșirea infracțiunii de care revizuientul a fost acuzat ( fila 124 dosar nr._/197/2008 al Judecătoriei B.).
Aceleași împrejurări le-a adus revizuientul și la cunoștința instanței de apel ( fila 57), când a arătat în mod detaliat de ce se consideră nevinovat de săvârșirea infracțiunii, făcând referiri concrete la declarațiile martorilor D., Dubiț, dar și la celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
În fața instanței de recurs a susținut aceleași împrejurări legate de nevinovăția sa.
Față de aceste aspecte, Curtea constată că nu suntem în prezența unor fapte și împrejurări noi, astfel încât nu sunt îndeplinite cerințele cazului de revizuire invocat, respectiv prevederile art. 453 lit. a Cod procedură penală .
Solicitarea de audiere a unui nou martor, în procedura revizuirii cu privire la împrejurări deja cunoscute, reprezintă o prelungire a probatoriului, care nu poate fi realizată, în calea de atac a revizuirii.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge apelul declarat de către revizuientul M. I. A. împotriva sentinței penale nr.1184 din data de 12.05.2014 a Judecătoriei B., pe care o va menține.
În temeiul art. 275 alin.2 Cod procedură penală va obliga apelantul revizuient să plătească suma de 250 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, sumă în care este inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru revizuient, în cuantum de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de către revizuientul M. I. A. împotriva sentinței penale nr.1184 din data de 12.05.2014 a Judecătoriei B., pe care o menține.
În temeiul art. 275 alin.2 Cod procedură penală obligă apelantul revizuient să plătească suma de 250 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, sumă în care este inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru revizuient, în cuantum de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.11. 2014.
Președinte,Judecător,
M. DarabanăRăzvan C. D.
Grefier,
C. G.
Red.M.D./28.11.2014
Dact.C.Gh./08.12.2014
2 ex.
Jud fond./L. B.
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
