Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 396/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 396/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 1233/322/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 396/.._
Ședința publică din data de 25 septembrie 2014
Instanța constituită din:
Completul de judecată CAT1:
Președinte: A. M. – judecător
Judecător: A. D.
Grefier: A. I. P.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. C. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor formulate de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA TÂRGU S. și partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINAȚELOR PUBLICE B. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. împotriva sentinței penale nr. 78 pronunțată de Judecătoria Târgu S. la data de 10 iunie 2014, în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 369 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 9 septembrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru datele de 17 septembrie 2014, 23 septembrie 2014 și 25 septembrie 2014, când,
CURTEA:
Asupra apelului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 78/10.06.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Târgu S. s-au hotărât următoarele:
În baza art. 396 al. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 al. 1 lit. b teza I Cod procedură penală, cu aplicarea art. 10 al. 1 teza III din Legea nr. 241/2005, art. 5 Cod penal și art. 91 Cod penal 1969, art. 5 Cod penal a achitat inculpatul Săndiță V. I. pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare cu intenție în cel mult 30 zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă prevăzută de art. 6 din legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal (34 acte materiale) în perioada aprilie 2009 – decembrie 2011, împotriva persoanei vătămate S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, ., sector 5 - Direcția Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., și a aplicat inculpatului amenda administrativă în cuantum de 500 (cinci sute) lei.
În baza art. 25 al. 5 Cod procedură penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., împotriva inculpatului, pentru accesoriile debitului principal achitat de inculpat pe parcursul procesului, accesorii în sumă de 10.633 lei la 21.10.2013.
În baza art. 397 al. 5 Cod procedură penală a menținut măsura sechestrului asigurător dispusă prin încheierea din 25.11.2013 asupra bunurilor inculpatului, anume autovehicul Peugeot Boxer, capacitate 2198,00 cc, ._, nr. identificare VF3YCAMFC11141331, . VF3YCAMFC11141331, nr. matricol_ și autovehiculul Dacia N., capacitate 1557,00 cc, ._, nr. identificare UU1R52319X2870840, până la concurența sumei de 10.633 lei accesorii ale debitului principal și i-a adus la cunoștința persoanei vătămate că măsura încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art. 7 din Legea 26/1990 și art. 13 al. 1 din Legea nr. 241/2005 a dispus comunicarea prezentei, după rămânerea definitivă, la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C., pentru efectuarea înregistrărilor în registrul comerțului.
În baza art. 2, 4, 6 pct. 1 lit. a din OG 75/2001 a dispus comunicarea prezentei, după rămânerea definitivă, la Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., pentru înscrierea în cazierul fiscal.
În baza art. 274 Cod procedură penală a obligat inculpatul să plătească statului suma de 480 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din 09.07.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu S., în dosarul nr. 1130/P/2012 al aceluiași parchet, a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul Săndiță V. I. pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare cu intenție în cel mult 30 zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2, art. 42 al. 1 Cod penal (34 acte materiale), în perioada aprilie 2009 – decembrie 2011.
În fapt în actul de inculpare s-a reținut că societatea . SRL Tg. S., al cărei administrator și singur angajat este inculpatul, a înregistrat datorii către bugetul consolidat de stat reprezentând impozite și contribuții cu stopaj la sursă din care 6.677 lei impozit venit salarii, 6.383 lei CAS asigurați, 3.281 lei CASS asigurați, 239 lei șomaj asigurați, la care au fost calculate dobânzi și penalități de întârziere în sumă de 3.123 lei, 2.923 lei, 1.588 lei, respectiv 102 lei, ca urmare a depășirii termenului de 30 zile de la data scadenței. Conform statelor de plată puse la dispoziție a rezultat că în perioada aprilie 2009 – decembrie 2011 societatea a emis state de plată și a avut solduri pozitive, inculpatul cu ocazia acordării salariului a reținut CAS asigurat, contribuții șomaj asigurat, CASS, impozit pe venitul din salariu, dar nu s-au efectuat plăți către bugetul de stat care să reprezinte sumele reținute cu stopaj la sursă. În cursul anilor 2010 – 2011 societatea a avut solduri pozitive, datoriile nu erau atât de mari și puteau fi achitate sau se puteau face plăți la bugetul de stat, în unele luni soldurile erau pozitive și s-au realizat încasări, autovehiculele societății au fost vândute iar banii folosiți pentru restituire împrumuturi persoane fizice (după susținerile inculpatului). În cursul urmăririi penale inculpatul și-a recunoscut datoria față de bugetul de stat, debitul principal fiind de 16.582 lei. S-a angajat că o va achita. A mai arătat că nu a primit somațiile de plată fiindcă nu are acces la sediul societății fiind în litigiu cu . comunicat finanțelor publice schimbarea locului de corespondență dar nu a primit nici un document la noua adresă. Nu a recunoscut dobânzile și penalitățile și a susținut că nu pot face obiectul unei cauze penale. La 20.11.2012 a achitat sume de 880 lei și la 26.02.2013 suma de 500 lei.
Persoana vătămată statul român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - DGRFP B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. s-a constituit parte civilă cu suma de 16.580 lei debit principal, 5.474 lei dobânzi, 2.262 lei penalități de întârziere.
La termenul din 21.10.2013 debitul principal era de 16.341 lei, accesoriile fiind 10.633 lei, iar partea civilă a arătat că accesoriile se datorează în cauză conform art. 14 al. 4 Cod procedură penală.
La termenul din 25.11.2013, la cererea părții civile, instanța a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului, anume autovehicul Peugeot Boxer, capacitate 2198,00 cc, ._, nr. identificare VF3YCAMFC11141331, . VF3YCAMFC11141331, nr. matricol_ și autovehiculul Dacia N., capacitate 1557,00 cc, ._, nr. identificare UU1R52319X2870840, până la concurența sumei de 9.341 lei debit principal și 10.633 lei accesorii, în total 19.974 lei.
În baza art. 346 al. 2 Noul Cod procedură penală s-a constatat legalitatea rechizitoriului.
La termenul din 26.05.2014 a fost achitată de inculpat suma de 1.000 lei cu care a stins debitul principal față de partea civilă, rămânând accesoriile debitului principal stins.
Inculpatul a avut apărător desemnat din oficiu.
S-a depus ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale, anume plângerea AFP Tg. S., proces verbal de verificare, actele constitutive ale firmei, contractul individual de muncă, statele de plată, registrul de casă, declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat, ordonanța de luare a măsurilor asiguratorii, adresa AFP nr. 9677/11.04.2013, declarațiile învinuitului.
Inculpatul a recunoscut că nu a vărsat către bugetul de stat consolidat în termenul de 30 zile de la scadență sumele reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă și a solicitat aplicarea față de el a cauzei de nepedepsire prevăzută de art. 10 din legea nr. 241/2005.
Din coroborarea probatoriului cu declarația de recunoaștere a inculpatului, atât starea de fapt reținută cât și vinovăția acestuia sunt dovedite.
În fapt, instanța a reținut că inculpatul, în calitate de asociat unic și administrator la . SRL Târgu S., în perioada aprilie 2009 – decembrie 2011 a reținut de 34 ori și nu a vărsat la bugetul de stat consolidat impozitele și contribuțiile cu stopaj la sursă în cel mult 30 zile, cauzând acestui buget un prejudiciu de 24.316 lei, din care 16.580 lei debit, 5.474 lei dobânzi și 2.262 lei penalități de întârziere. Din acest prejudiciu, debitul a fost achitat în întregime, rămânând accesorii datorate bugetului general consolidat al statului cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere în sumă de 10.633 lei la 21.10.2013.
În drept, fapta inculpatului care în calitate de administrator la . SRL Târgu S., în perioada aprilie 2009 – decembrie 2011 a reținut de 34 ori de la sumele reprezentând impozite și contribuții cu stopaj la sursă dar nu le-a mai vărsat către bugetul consolidat de stat în termenele prevăzute de lege întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de reținere și nevărsare în termenele prevăzute de lege a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă în formă continuată, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2, art. 42 al. 1 Cod penal (34 acte materiale), forma de vinovăție cu care a fost săvârșită fiind intenție directă așa cum aceasta este definită de art. 16 Cod penal.
S-a păstrat la încadrarea juridică a infracțiunii forma continuată prevăzută de art. 41 al. 2, 42 al. 1 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, fiind mai favorabilă decât forma continuată prevăzută de art. 35 al. 1 Cod penal, art. 36 al. 1 Cod penal care prevede un regim sancționator mai aspru prin posibilitatea majorării cu cel mult 3 ani a maximului pedepsei închisorii prevăzută pentru infracțiunea săvârșită.
S-a reținut și art. 5 Cod penal, Legea nr. 241/2005 fiind mai favorabilă decât Legea nr. 50/2013 sub aspectul limitelor pedepsei.
La stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 și 72 Cod penal 1969 privind scopul pedepsei și individualizarea sa judiciară, precum și art. 74 Cod penal cu privire la aceleași aspecte. De asemenea, art. 5 Cod penal și art. 10 din Legea nr. 241/2005 care prevede că „(1) În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar. (2) Dispozițiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de prevederile alin. (1)”.
Inculpatul nu are antecedente penale, are vârsta de 41 ani, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului. Infracțiunea săvârșită prezintă un grad relativ ridicat de pericol social, dar debitul principal din prejudiciul cauzat bugetului consolidat de stat a fost reparat în întregime de inculpat pe parcursul judecății. Prejudiciul cauzat și recuperat până la primul termen de judecată este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale.
În baza Codului Penal de la 1969 cauza de nepedepsire prevăzută în art. 10 din Legea nr. 241/2005 s-a valorificat prin încetarea procesului penal în baza art. 11 al. 2 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 10 al. 1 lit. i1 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 10 al. 1 teza III din Legea nr. 241/2005, art. 5 Cod procedură penală și art. 91 Cod procedură penală, aplicându-se o amendă administrativă.
În noul Cod Penal nu s-au prevăzut sancțiuni administrative.
Art. 19 din Legea nr. 255/2013 prevede că atunci când în cursul procesului se constată că în privința unei fapte comise anterior intrării în vigoare a Codului penal sunt aplicabile dispozițiile art. 181 Cod penal 1969 ca lege penală mai favorabilă, instanța dispune achitarea în condițiile Codului de procedură penală.
A rezultat că instanța în baza art. 396 al. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 al. 1 lit. b teza I Cod procedură penală a achitat inculpatul, iar raportat la art. 19 din Legea nr. 255/2013 cu aplicarea art. 91 Cod penal 1969, art. 5 Cod penal, a aplicat inculpatului o amendă administrativă în cuantum de 500 lei pentru infracțiunea de reținere și nevărsare în termenele prevăzute de lege a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă în formă continuată, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2, art. 42 al. 1 Cod penal (34 acte materiale).
În baza art. 25 al. 5 Cod procedură penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.
În ce privește măsura sechestrului asigurător dispusă prin încheierea din 25.11.2013 aceasta a fost menținută, conform art. 397 al. 5 Cod procedură penală, urmând să înceteze de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Măsura fiind luată asupra bunurilor inculpatului, anume autovehicul Peugeot Boxer, capacitate 2198,00 cc, ._, nr. identificare VF3YCAMFC11141331, . VF3YCAMFC11141331, nr. matricol_ și autovehiculul Dacia N., capacitate 1557,00 cc, ._, nr. identificare UU1R52319X2870840, până la concurența sumei de 9.341 lei debit principal și 10.633 lei accesorii, în total 19.974 lei, măsura se va mai menține doar până la concurența sumei de 10.633 lei accesorii, întrucât debitul principal a fost stins.
În baza art. 7 din Legea 26/1990 și art. 13 al. 1 din Legea nr. 241/2005 a dispus comunicarea, la data rămânerii definitive a prezentei, a unei copii de pe dispozitiv la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C., pentru efectuarea înregistrărilor în registrul comerțului.
În baza art. 2, 4, 6 pct. 1 lit. a din OG 75/2001 a dispus comunicarea prezentei, după rămânerea definitivă, la Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., pentru înscrierea în cazierul fiscal.
În baza art. 274 Cod procedură penală a obligat inculpatul să plătească statului suma de 480 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Tg. S. care a solicitat desființarea sentinței atacate și, în rejudecare,să se înlăture dispoziția de comunicare a hotărârii către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C. deoarece legea prevede obligația unei atari comunicări în situații condamnării, nu și a achitării. Suplimentar a cerut să se constate că, raportat la achitarea prejudiciului de către inculpat, se impunea o soluție de încetare a procesului penal, nu de achitare.
Împotriva aceleași sentințe a declarat apel și partea civilă S. R. prin ANAF care a solicitat condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare cu intenție în cel mult 30 zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 al. 2 Codul penal din 1969 (34 acte materiale) și admiterea în integralitate a pretențiilor civile compuse din accesorii(penalități plus dobândă la debitul principal), sume la care să fie obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL prin lichidator. A arătat că inculpatul nu a achitat până la primul termen de judecată întreg prejudiciu format din debitul principal plus accesorii astfel că nu putea beneficia de prevederile art. 10 din L241/2005. A mai arătat că este injustă lăsarea nesoluționată a acțiunii civile constând în accesoriile debitului principal în sumă totală de 11.666 lei, aceste prejudicii decurgând tot din fapta penală, invocând practica recentă a Curții de Apel B.. A invocat prevederile Codului fiscal și Codului de procedură fiscală privind modul de calcul al accesoriilor. A mai invocat că ar fi trebuit menținut sechestrul asigurător potrivit procesului verbal încheiat de AFP sub nr._/07.01.2014 până la concurența sumei de 11.666 lei.
Analizând apelurile formulate, prin prisma motivelor invocate, în conformitate cu dispozițiile art. 417 și urm. Cod de procedură penală, Curtea constată că apelul parchetului este parțial fondat, iar apelul părții civile este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Prima instanță a stabilit o stare de fapt corectă și o încadrare legală a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul Săndiță V. I., respectiv infracțiunea de reținere și nevărsare cu intenție în cel mult 30 zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 al. 2 Codul penal din 1969 (34 acte materiale).
S-a constatat în mod corect că sunt aplicabile prevederile art. 10 din Legea 241/2005, inculpatul achitând prejudiciul rezultat din infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată până la primul termen de judecată cu procedura completă care a fost prorogat dat fiind că, în momentul intrării în vigoare a Noului Cod de procedură penală, în cauză nu se începuse cercetarea judecătorească, astfel că a fost parcursă procedura camerei preliminare conform art. 6 alin. 2 din Legea 255/2013.
Inculpatul beneficiază de cauza de nepedepsire independent de împrejurarea că nu a achitat în integralitate și accesoriile aferente debitului principal care pot fi cerute în instanța civilă și care nu sunt consecința directă a infracțiunii de care inculpatul este acuzat, decizia invocată de apelanta parte civilă este una de speță care nu are caracter obligatoriu pentru o altă instanță.
Prin urmare instanța de fond a constatat în mod corect că inculpatul beneficiază de cauza de nepedepsire prevăzută de art. 10 din Legea 241/2005 dar soluția care se impunea pe latura penală nu era aceea de achitare, ci de încetare a procesului penal în temeiul dispozițiilor art.396 alin. 6 rap la art 16 lit. h Cod procedură penală, sub acest aspect apelul parchetului este parțial fondat și va fi admis.
În ceea ce privește al doilea motiv de apel al parchetului, acesta este numai parțial fondat, prevederile art.13 alin. 1 din Legea 241/2005 care se referă la obligativitatea comunicării sentinței penale de condamnare nu se regăsesc în cauza de față deoarece nu s-a pronunțat o hotărâre de condamnare, prin urmare vor fi înlăturate.
Va fi însă menținută dispoziția de comunicare a hotărârii în temeiul prevederilor art.7 din Legea nr. 26/1990.
Pentru considerentele deja arătate primul motiv de apel al părții civile privind solicitarea de condamnare a inculpatului nu este fondat, primul termen de judecată fiind așadar prorogat în cauză de dispozițiile Legii nr. 255/2013.
Nu este fondat nici motivul de apel privind greșita lăsare nesoluționată a pretențiilor civile constând în accesorii la debitul principal întrucât în mod corect prima instanță a reținut că acestea nu sunt consecința directă a infracțiunii cu care este investită instanța penală, ele putând fi cerute în instanța civilă ( din acest punct de vedere nu are relevanță că accesoriile ar însuma 11.666 lei și nu 10.633 lei cât a constatat prima instanță, din moment ce acțiunea civilă nu a fost soluționată, nu există nici un impediment ca partea civilă să promoveze în instanța civilă acțiune pentru suma pe care consideră că o poate dovedi reprezentând prejudiciu format din accesorii la debitul achitat în instanța penală).
Potrivit dispozițiilor art. 397 alin. 5 Cod procedură penală, în situația în care instanța penală lasă nesoluționată acțiunea civilă, măsurile asigurătorii dispuse în cauză se mențin, prin urmare în mod corect a fost menținut de către prima instanță sechestrul asigurător deja dispus până la concurența sumei de 10.633 lei. Împrejurarea că accesoriile curg în fiecare zi de întârziere nu impuneau instituirea unui sechestru pe o altă sumă mai mare( stabilită prin procesului verbal încheiat de AFP sub nr._/07.01.2014.) pentru faptul că nesoluționarea acțiunii civile dă posibilitatea instanței să mențină sechestrele deja dispuse nu să le modifice sau să instituie altele noi. Prin urmare nici acest motiv de apel al părții civile nu este fondat.
Față de cele arătate, Curtea, în baza art 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va admite apelul declarat de P. de pe Judecătoria Tg. S. împotriva sentinței penale nr. 78/10.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. S. în dosarul penal nr._, pe care o va desființa în privința soluției date pe latura penală a cauzei și a reținerii prevederilor art 13 alin. 1 din Legea 241/2005 ca temei al comunicării hotărârii către Oficiul Registrului Comerțului și rejudecând:
În baza art 396 alin. 6 rap. la art 16 lit. h Cod procedură penală va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului Săndiță V. I. (fiul lui I. și M., ns. 08.03.1973, în București, domiciliat în București, ., ., ., sector 2, cetățenia română, studii superioare, ocupația economist la . SRL, căsătorit, situația militară satisfăcută, fără antecedente penale, CNP_) pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare cu intenție în cel mult 30 zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 al. 2 Codul penal din 1969 (34 acte materiale) cu aplicarea art. 5 Cod penal ( faptă săvârșită în perioada aprilie 2009 – decembrie 2011) și îi va aplica inculpatului amenda administrativă în cuantum de 500 (cinci sute) lei.
Va înlătura din sentința apelată prevederile art. 13 alin. 1 din Legea 241/2005 ca temei al comunicării hotărârii către Oficiul Registrului Comerțului, menținând dispoziția de comunicare a hotărârii astfel cum a fost modificată prin prezenta decizie către Oficiul Registrului Comerțului în temeiul art. 7 din Legea 26/1990.
Va respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă S. R. prin ANAF împotriva aceleași sentințe.
Onorariul avocatului din oficiu pentru inculpat în sumă de 200 de lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art.275 alin.2,3 Cod de procedură penală va oblig partea civilă S. R. prin ANAF la plata sumei de 200 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe Judecătoria Tg. S. împotriva sentinței penale nr. 78/10.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. S. în dosarul penal nr._, pe care o desființează în privința soluției date pe latura penală a cauzei și a reținerii prevederilor art 13 alin. 1 din Legea 241/2005 ca temei al comunicării hotărârii către Oficiul Registrului Comerțului și rejudecând:
În baza art 396 alin. 6 rap. la art 16 lit. h Cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului Săndiță V. I. (fiul lui I. și M., ns. 08.03.1973, în București, domiciliat în București, ., ., ., sector 2, cetățenia română, studii superioare, ocupația economist la . SRL, căsătorit, situația militară satisfăcută, fără antecedente penale, CNP_) pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare cu intenție în cel mult 30 zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 al. 2 Codul penal din 1969 (34 acte materiale) cu aplicarea art. 5 Cod penal ( faptă săvârșită în perioada aprilie 2009 – decembrie 2011) și îi aplică inculpatului amenda administrativă în cuantum de 500 (cinci sute) lei.
Înlătură din sentința apelată prevederile art 13 alin. 1 din Legea 241/2005 ca temei al comunicării hotărârii către Oficiul Registrului Comerțului, menținând dispoziția de comunicare a hotărârii astfel cum a fost modificată prin prezenta decizie către Oficiul Registrului Comerțului în temeiul art. 7 din Legea 26/1990.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă S. R. prin ANAF împotriva aceleași sentințe.
Onorariul avocatului din oficiu pentru incupat în sumă de 200 de lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art.275 alin.2,3 Cod de procedură penală obligă partea civilă S. R. prin ANAF la plata sumei de 200 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.09.2014.
PreședinteJudecător
A. M. A. D.
Grefier
A. I. P.
Red. A.D./10.11.2014
Dact. D.C./18.11.2014/9 exemplare
Jud.fond: S.K.
| ← Revocare măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 579/2014. Curtea de... → |
|---|
