Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 289/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 289/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 7777/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 289/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 03 iunie 2014
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CAT1
- Președinte - A. M. - judecător
- Judecător- A. D.
- Grefier- O. S.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – A. P. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de P. DE PE L. TRIBUNALUL B. împotriva sentinței penale nr. 99/S din 20 martie 2014, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 27 mai 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 03 iunie 2014, când,
C U RT E A,
Asupra apelului de față, constată:
Prin sentința penală nr. 99/S/20.03.2014, pronunțată în dosar nr._, Tribunalul B., în baza art. 387 Cod de procedură penală a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de omor calificat reținută în sarcina inculpatului E. Nicușor A. din art. 174 alin. 1 – art. 175 alin. 1 lit. a) și b) din Vechiul Cod Penal, cu corespondent în art. 188 alin. 1, art. 189 alin. 1 lit. a, b, Noul Cod Penal în infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. 1 din Vechiul Cod Penal cu corespondent în art. 188 alin. 1 din Noul Cod Penal.
În baza art. 188 al. 1 din Noul Cod Penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Noul Cod Penal și art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, a condamnat pe inculpatul E. NICUȘOR - A. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, f Noul Cod Penal pentru infracțiunea de omor.
În baza art. 65 alin. 2 raportat la art. 66 lit. a, b, f Noul Cod Penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a fi tutore sau curator.
În baza art. 72 Noul Cod Penal, a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 24.09.2013 la zi.
În baza art. 404 alin. 4 lit. b Noul Cod de Procedură Penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului E. Nicușor.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
A constatat că obiectele constituite mijloace materiale de probă rămân atașate dosarului cauzei:
În baza art. 25 alin. 1 și art. 397 alin. 1 Cod de procedură penală raportat la art. 1349, art. 1357 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 ( Noul cod civil ) a obligat inculpatul să plătească fiecăreia dintre părțile civile M. A. V., H. V. și IUHAS S., prin reprezentant N. C., domiciliat în municipiul B., Bulevardul Victoriei, nr. 9, ., ., câte 10.000 lei daune morale și câte 2.000 lei daune materiale.
A respins celelalte pretenții formulate de părțile civile.
În baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, a obligat inculpatul E. Nicușor să plătească statului de 3000 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Fiind plecat de la domiciliu în urma unui conflict cu mama sa, inculpatul E. Nicușor locuia în casa în curs de amenajare, situată în vecinătatea celei în care locuia victima B. I.. Deși inculpatul a declarat că se afla în relații bune cu vecinul său B. I., cu care obișnuia să stea de vorbă, acesta din urmă percepea prezența inculpatului în vecinătatea casei sale ca pe o amenințare la adresa bunurilor sale și a inviolabilității locuinței sale, întrucât în cursul anului 2013 inculpatul a fost sancționat administrativ pentru sustragerea de bunuri de la acesta. În intervalul 06-08 septembrie 2013 inculpatul a intrat în curtea victimei și, în zona din fața scărilor de la .-a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul, rănile cauzate producând decesul victimei. Instanța de fond a constatat că nu există probe certe care să contribuie la stabilirea cu certitudine a momentului comiterii faptei, a modului de derulare a incidentului sau a motivelor care l-au determinat pe inculpat să comită fapta. La incident nu a asistat niciun martor ocular, iar inculpatul nu a povestit nimănui ce s-a întâmplat, imediat după comiterea faptei, astfel încât nu s-a putut stabili cu certitudine nici data, nici în ce moment al zilei a avut loc incidentul, nici pe unde a pătruns inculpatul în curtea imobilului, nici conținutul discuțiilor dintre inculpat și victimă sau reacția victimei la vederea inculpatului, după cum nu a putut fi stabilit nici mobilul pătrunderii inculpatului în curtea victimei sau al comiterii faptei.
Inculpatul a susținut în fața instanței de fond că a sustras bunuri și bani din casa victimei într-un moment ulterior comiterii faptei, în altă zi, deși în faza de urmărire penală a arătat că a sustras bunuri și bani și imediat după comiterea faptei de omor. Martorii C. I. și H. M. au arătat că la începutul lunii septembrie într-o seară, cel mai probabil vineri ( martorul H. M. își amintea că a lucrat în ziua respectivă ), inculpatul a venit în zona din apropierea blocului lor în stare de ebrietate, murdar de sânge pe haine și bandajat la mijloc și la mâna dreaptă și au consumat împreună băuturi alcoolice, iar spre seară E. Nicușor a fost dus cu salvarea la spital, fiindcă i se făcuse rău, însă a revenit după scurt timp în același loc și grupul de tineri a continuat să consume băuturi alcoolice.
Martora S. E. asistentă medicală, a arătat că în noaptea de 06/07 septembrie 2013 era se serviciu la Camera de Gardă a Spitalului C. când inculpatul a fost adus de o ambulanță și s-a constatat că este în stare avansată de ebrietate, fiindu-i administrat tratamentul specific pentru astfel de situații; martora a arătat că inculpatul avea hainele murdare, nu a putut preciza dacă erau murdare de sânge, dar a arătat că își amintește că nu avea mâinile bandajate, întrucât inculpatul i-a cerut o tavă pentru a voma și când i-a dat tava i-a observat mâinile. Din evidențele Spitalului Municipal C. a rezultat că inculpatul a fost înregistrat la această unitate spitalicească o singură dată în intervalul de timp 06-08.09.2013 și în registrele Spitalului nu figurează nicio leziune la nivelul mâinilor sau abdomenului inculpatului la primirea în Camera de Gardă.
Martorii C. I. și H. M. au mai arătat că în zilele următoare celei în care l-au văzut pe inculpat cu hainele murdare de sânge și bandajat la mână și în zona mijlocului, s-au întâlnit din nou cu inculpatul și au consumat împreună băuturi alcoolice, și într-una dintre nopți au continuat petrecerea la casa în construcție aparținând inculpatului, care periodic aducea băutură după ce lipsea câteva minute și părăsea locuința. Martorul H. M. a arătat că nu existau magazine deschise în zonă, astfel încât există și posibilitatea ca inculpatul să fi pătruns de mai multe ori în locuința victimei ulterior comiterii faptei, în scopul sustragerii de bunuri, inclusiv de băuturi alcoolice.
Instanța de fond a mai reținut că, potrivit declarațiilor martorilor P. I. și E. I., inculpatul obișnuia să poarte asupra sa un cuțit pe care-l avea din perioada în care a lucrat la o stână, un astfel de obicei fiind comun în zona Holbav în care locuia inculpatul împreună cu mama sa și cu concubinul acesteia.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului E. NICUȘOR - A. care în intervalul de timp 06-08 septembrie 2013, aflat sub influența băuturilor alcoolice, a intrat în imobilul victimei B. I. și i-a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul, inducându-i decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „ omor ”, prevăzută și pedepsită de art. 188 alin. 1 din Noul Cod Penal. Relativ la încadrarea juridică a faptei s-au făcut următoarele precizări:
- Noul Cod de Procedură Penală nu mai prevede posibilitatea extinderii procesului penal pentru alte fapte, astfel încât, instanța, nefiind sesizată cu infracțiunea de violare de domiciliu sau cu infracțiuni contra patrimoniului: furt sau tâlhărie, nu poate avea în vedere elemente de fapt ce întrunesc elementele constitutive ale acestor infracțiuni:
- inițial procurorul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 176 lit. d din Vechiul Cod Penal, însă după . Noului Cod Penal și în urma administrării probatoriului s-a renunțat la această cerere;
- la ultimul termen de judecată, procurorul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. a, b Cod Penal de la 1968 în infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174-art. 175 lit. b Cod Penal de la 1968, arătând că nu s-a dovedit în cauză premeditarea, întrucât din probe a rezultat că inculpatul avea asupra sa în mod obișnuit un cuțit, însă inculpatul a comis fapta din interes material și anume pentru a-și asigura posibilitatea sustragerii ulterioare de bunuri din locuința victimei;
- instanța de fond a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. a, b, Cod Penal de la 1968 în infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. h Cod Penal de la 1968, cu corespondență în art. 188, art. 189 lit. d Noul Cod Penal;
- inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. a, b Cod Penal de la 1968 în infracțiunea de omor prevăzută de art. 188 alin. 1 Noul Cod Penal.
Instanța de fond a hotărât că încadrarea juridică corectă este cea propusă de inculpat.
- nu a putut fi reținută premeditarea, ca circumstanță agravantă a infracțiunii de omor ( prevăzută de art. 175 lit. a din Vechiul Cod Penal și respectiv art. 189 lit. a Noul Cod Penal), întrucât aspectele de fapt avute în vedere la trimiterea în judecată a inculpatului cu reținerea acestei circumstanțe au fost infirmate de cercetarea judecătorească. Astfel, procurorul de caz a apreciat că inculpatul a luat cuțitul asupra sa înainte de a intra în curtea victimei cu scopul de a-i aplica acestuia lovituri care să-i inducă decesul, urmând ca inculpatul să sustragă bunuri și bani din locuința acestuia. Așa cum au arătat mai sus martorii P. I. și E. I., inculpatul purta tot timpul asupra sa un cuțit, pe care-l avea din perioada în care a lucrat la stână și în regiunea în care locuiește inculpatul, portul cuțitului în mod obișnuit este frecvent întâlnit. Inculpatul a arătat în faza de urmărire penală că a intrat în curtea victimei pentru a face rost de bani și în faza de judecată a arătat că a intenționat doar să stea de vorbă cu victima. Nu rezultă din nicio probă administrată că inculpatul și-a propus să suprime viața victimei pentru a face rost de bani, existând posibilitatea ca inculpatul să-i fi cerut victimei să-l împrumute cu o sumă de bani sau să facă un schimb, să îl primească la vreo muncă în gospodărie, urmând să fie plătit sau orice altă formă licită de obținere a unei sume de bani. Nefiind dovedită intenția prealabilă a inculpatului sau efectuarea unui act de pregătire menit să faciliteze comiterea infracțiunii de omor, instanța de fond a constatat că nu poate fi reținută premeditarea;
- nu a putut fi reținută agravanta prevăzută de art. 175 lit. b Cod Penal de la 1968, respectiv art. 189 lit. b Noul Cod Penal, întrucât această agravantă are în vedere situația în care folosul material, avantajul sau beneficiul de ordin patrimonial pe care-l dobândește autorul faptei, trebuie să fie unul aparent legal; o astfel de circumstanță se regăsește spre exemplu în ipoteza în care ca urmare a decesului victimei, autorul moștenește bunurile acesteia, obține stingerea unei datorii, încetarea unei sarcini oneroase; în cazul de față, interesul material constă, potrivit susținerii Ministerului Public, în posibilitatea ca inculpatul să intre în posesia bunurilor victimei, or, o astfel de posibilitate se poate realiza exclusiv ilicit, prin sustragerea bunurilor, caz în care este aplicabilă o altă agravantă;
- nu a putut fi reținută nici circumstanța agravantă a săvârșirii faptei pentru a înlesni sau ascunde săvârșirea altei infracțiuni, prevăzută de art. 175 lit. h Cod Penal de la 1968 respectiv art. 189 lit. d Noul Cod Penal din următoarele motive: instanța de fond a avut în vedere la momentul punerii în discuție a schimbării încadrării juridice a faptei împrejurarea că în actul de sesizare a instanței s-a reținut că scopul urmărit de inculpat a fost acela de a sustrage bunuri din locuința victimei, însă, așa cum am arătat mai sus nu s-a dovedit faptul că inculpatul a urmărit să comită o infracțiune contra patrimoniului atunci când a suprimat viața victimei B. I.; chiar dacă s-ar reține că au fost sustrase bunuri din locuința acesteia –aspect în legătură cu care instanța nu a fost sesizată – nu există probe din care să rezulte că bunurile au fost sustrase imediat după comiterea faptei sau că fapta ar fi fost comisă în scopul sustragerii bunurilor; chiar sustragerea bunurilor imediat după comiterea faptelor teoretic nu dovedește prin ea însăși comiterea faptei în acest scop, existând posibilitatea ca ideea de a sustrage bunuri să se nască în mintea inculpatului după comiterea infracțiunii de omor.
Constatând că nu este aplicabilă niciuna dintre circumstanțele agravante, Tribunalul a dispus, în baza art. 387 din Noul Cod de Procedură Penală, schimbarea încadrării juridice a faptei din forma calificată în forma tip. De la comiterea faptei și până la pronunțarea soluției, în cauză a intervenit o modificare legislativă, prin . Noului Cod Penal ( Legea nr. 286/2009 ), astfel încât potrivit art. 5 din Noul Cod Penal se impune aplicarea legii penale mai favorabile. Infracțiunea de omor este reglementată în același mod sub aspectul condițiilor de incriminare, și a pedepsei principale prevăzute de lege, însă în noua legislație pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi are limite mai reduse în raport cu Vechiul Cod Penal. Astfel, potrivit art. 66 Noul Cod penal pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la cinci ani, a unuia sau multora dintre drepturile enumerate de acest text, în timp ce art. 53 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod Penal de la 1968 pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea unor drepturi de la 1 la 10 ani. Prin urmare, s-a reținut că legea nouă este mai favorabilă, astfel încât fapta a fost încadrată în dispozițiile art. 188 Noul Cod Penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod Penal.
Tribunalul a constatat că inculpatul a optat de la început pentru urmarea procedurii simplificate și a recunoscut săvârșirea faptei în aceeași manieră ca și cea reținută de instanță pe baza probelor administrate, astfel încât sunt aplicabile prevederile art. 396 alin. 10 Noul Cod de Procedură Penală
În concluzie, inculpatul E. Nicoșor a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală – art. 188 alin. 1 Noul Cod Penal – cu vinovăție sub forma intenției directe prevăzute de art. 16 alin. 3 lit. a Noul Cod Penal, faptă nejustificată și imputabilă inculpatului, astfel încât a atras răspunderea penală a acestuia.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 74 Noul Cod Penal.
În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, instanța de fond a reținut următoarele:
Martorul O. G. s-a constituit parte civilă cu suma de 40 lei reprezentând prețul de achiziție al unei mașini de tuns despre care se susține că ar fi fost sustrasă de inculpat de la locuința victimei. Instanța de fond a constatat că nu a fost sesizată cu săvârșirea unei infracțiuni contra patrimoniului și între fapta de omor și prejudiciul invocat de această parte civilă nu există legătură de cauzalitate, astfel încât pretențiile nu au putut fi acordate, constituirea de parte civilă fiind inadmisibilă.
Părțile vătămate M. A. V., H. V. și IUHAS S., surorile victimei B. I., au arătat în faza de urmărire penală că se constituie părți civile în cauză, urmând a-și prezenta pretențiile civile în fața instanței de judecată, fiind reprezentate de N. C., conform procurii speciale autentificată la notar sub nr. 2499 din 04.10.2013. În fața instanței de fond, la termenul de judecată din 11.12.2013 ( fila 23 dosar Tribunal ) mandatarul special N. C. a formulat pretenții de 200.000 euro în total, pentru toate cele trei surori, din care 50.000 euro reprezintă daune materiale constând în cheltuieli de înmormântare, deplasări și repararea casei și restul daune morale.
În dovedirea pretențiilor civile, nu s-a propus și administrat proba testimonială pentru a se stabili existența și cuantumul prejudiciului suferit de părțile civile.
Nu au fost depuse la dosar înscrisuri din care să rezulte faptul că au fost efectuate cheltuieli pentru înmormântarea și pomenirea victimei și cuantumul acestora, nici dovezi privind efectuarea unor cheltuieli cu repararea casei victimei sau cuantumul cheltuielilor de reparare ( astfel de dovezi erau necesare pentru a se putea stabili și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită a inculpatului ) și nici dovezi privind cuantumul cheltuielilor de deplasare a părților civile de la localitățile de domiciliu la locuința victimei. Înscrisurile depuse ( filele 68-74 dosar Tribunal ) vizează în principal retragerea din conturi a unor sume de bani și liste de cheltuieli, care nu fac dovada modului în care au fost cheltuite sumele retrase: nu există facturi, chitanțe sau bonuri fiscale care să ateste efectuarea cheltuielilor concrete cu achiziționarea locului de veci, a sicriului, a celorlalte obiecte necesare pentru înmormântare sau a bunurilor folosite la pomenirea victimei. Instanța de fond a reținut, însă, că este de notorietate că la realizarea unei înmormântări se fac cheltuieli al căror cuantum se ridică la cel puțin 3.000 lei. De asemenea, este evident că deplasarea părților civile din țările și localitățile de domiciliu la domiciliul victimei au presupus cheltuieli de transport, însă nefiind depuse la dosar biletele de călătorie care să ateste cuantumul cheltuielilor, nu se poate stabili suma la care s-au ridicat aceste cheltuieli; instanța de fond a acordat în aceste condiții fiecărei părți despăgubiri de câte 1.000 lei cu titlul de cheltuieli de transport. Prin urmare, fiecărei părți civile i-au fost acordate câte 2.000 lei despăgubiri materiale, restul pretențiilor solicitate cu acest titlu fiind respinse. Deși obiceiul creștinesc al pomenirii morților nu a fost contestat de instanță, Tribunalul a reținut că pomenirea nu constituie o obligație a succesorilor sau apropiaților defunctului, iar în cauza de față nu s-a făcut dovada efectuării cheltuielilor de pomenire: nu s-a propus proba cu martori care să declare că au participat la pomeni sau să arate dacă au cunoștință despre organizarea unor astfel de evenimente și costurile pe care le implică. Înscrisul depus la dosar de partea civilă M. A. care atestă cuantumul unor cheltuieli efectuate cu pomenirea părinților acesteia ( fila 68 dosar Tribunal ) nu are legătură cu cauza.
În ceea ce privește prejudiciul moral suferit de părțile civile, Tribunalul a reținut că părțile civile sunt surorile victimei, și că două dintre acestea locuiesc în S.U.A., și în ultimii ani au păstrat legătura numai telefonic cu fratele lor. Ținând seama și de vârsta victimei, de starea de sănătate a acesteia, de faptul că nu s-a dovedit o legătură afectivă deosebită între victimă și părțile civile, Tribunalul a apreciat că pretențiile solicitate cu titlul de daune morale au fost exagerate. Nu poate fi contestată, existența unui prejudiciu moral generat de suferința produsă de decesul unui membru al familiei și mai ales de condițiile în care a avut loc acest eveniment, de sentimentele de frustrare și durere generate de realitatea că victima a rămas nedescoperită în locuință timp de două săptămâni, fără a beneficia de ritualul de înmormântare la termenul potrivit obiceiului. Instanța de fond a apreciat că prejudiciul moral încercat se impune a fi reparat prin acordarea de despăgubiri de câte 10.000 lei pentru fiecare parte civilă.
Împotriva hotărârii menționate a declarat apel P. de pe lângă Tribunalul B., hotărâre criticată pentru nelegalitate privind încadrarea juridică a faptei cu consecință asupra cuantumului pedepsei aplicate inculpatului E. Nicușor A..
În motivare, procurorul a arătat că, în mod greșit, instanța a reținut doar forma de bază a infracțiunii de omor.
În rechizitoriu s-au descris pe lângă fapta de omor și faptele de pătrundere fără drept în imobilul părții vătămate și de însușire a bunurilor și banilor părții vătămate după suprimarea vieții acesteia.
Prin această încadrare, instanța nu a reținut și faptele săvârșite împotriva patrimoniului.
Procurorul de ședință a solicitat menținerea încadrării juridice vizate de art. 175 lit. b Cod penal.
Schimbarea încadrării juridice solicitată cu consecința reținerii agravantei vizate de art. 176 lit. d în concurs cu art. 211 alin. 21 lit. c Cod penal anterior nu presupune o extindere a procesului penal pentru alte fapte, starea de fapt fiind expusă în totalitate în actul de sesizare, puncte de vedere contradictorii ridicând doar încadrarea juridică a acesteia.
Este adevărat că inculpatul este singurul care declară că a sustras bunurile imediat după ce a suprimat viața victimei, însă procurorul nu poate achiesa la raționamentul instanței în sensul că simpla declarație a inculpatului care face referire la sustragerea acestor bunuri nu este suficientă pentru reținerea stării de fapt deoarece inculpatul, în prezența apărătorului ales, a arătat că a sustras bunurile imediat după ce a suprimat viața victimei, declarație care se coroborează cu procesul-verbal de reconstituire iar planșele foto confirmă aspectele declarate.
Ca atare, procurorul susține că sustragerea bunurilor din locuința părții vătămate a avut loc la momentul comiterii faptei și nu ulterior.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Prin rechizitoriul emis la data de 13.11.2013 în dosarul penal nr. 861/P/2013, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E. Nicușor A., care în data de 07.09.2013, sub influența băuturilor alcoolice, a intrat în imobilul victimei B. I. și cu un cuțit i-a aplicat mai multe lovituri, inducându-i decesul, după care a sustras bunurile și banii găsiți în locuință, încadrarea juridică fiind omor calificat, prevăzut de art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. a, b Cod penal.
În baza probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, Tribunalul a reținut că în intervalul de timp 06 – 08 septembrie 2013, sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul a intrat în imobilul victimei B. I. și i-a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul, lovituri în urma cărora aceasta a decedat.
În speță, atât pe parcursul derulării procesului penal, cât și prin motivele de apel formulate de către procuror, s-a pus problema încadrării juridice a faptei comise de către inculpat.
Indiscutabil, inculpatul este autorul omorului săvârșit asupra victimei B. I., însă problema se pune dacă fapta a fost comisă cu premeditare – art. 174, art. 175 lit. a Cod penal, sau a fost comisă pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea altei infracțiuni – art. 174, art. 175 lit. h Cod penal sau a fost săvârșită cu premeditare și din interes material – art. 174, art. 175 lit. a, b Cod penal ori a fost comisă pentru a ascunde săvârșirea unei tâlhării – art. 174, art. 176 lit. d Cod penal în concurs cu art. 211 alin. 21 lit. c Cod penal ( aceste încadrări sunt corespunzătoare dispozițiilor Vechiului Cod Penal, urmând a se face referire și la Noul Cod Penal ).
Pentru a considera că omorul a fost săvârșit cu premeditare, este necesar să se constate că luarea hotărârii de a ucide a premers cu o anumită perioadă de timp săvârșirea faptei, în care autorul să reflecteze și să efectueze acțiuni concrete de pregătire a comiterii infracțiunii.
Din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul E. Nicușor A. purta tot timpul un cuțit la el, martorii P. I. și E. I. făcând vorbire despre această împrejurare, “ purta un cuțit asupra lui, dar nu tot timpul, îl avea din perioada în care a lucrat la stână “, “ avea tot timpul asupra lui un briceag în lungime de 20 de cm cu lamă cu tot “ ( filele 62, 67 dosar Tribunal ).
Audiat fiind, inculpatul a arătat fie că a intrat în curtea victimei pentru a face rost de bani, fie cu intenția de a sta de vorbă ca altădată.
Alte probe care să demonstreze că inculpatul a pătruns în casa victimei în prealabil efectuând acțiuni de pregătire a comiterii omorului, nu există.
Portul cuțitului era o obișnuință a inculpatului și nicidecum o acțiune pregătitoare.
Prin urmare, prevederile art. 175 lit. a Vechiul Cod Penal ( art. 189 lit. a Noul Cod Penal ) nu pot fi reținute.
Nici dispozițiile art. 175 lit. b Vechiul Cod Penal ( art. 189 lit. b Noul Cod Penal ) nu-și găsesc aplicabilitatea.
Interesul material care se poate prezenta sub diverse forme concrete, constă în orice folos, avantaj sau beneficiu de natură patrimonială ce trebuie să fie aparent legală, ceea ce nu este situația în speță.
Nu pot fi reținute nici dispozițiile art. 175 lit. h Vechiul Cod Penal ( art. 189 lit. d Noul Cod Penal ) și nici dispozițiile art. 176 lit. d Vechiul Cod Penal întrucât probele administrate nu au dus la concluzia că mobilul omorului ar fi fost jaful ori comiterea unei tâlhării.
În atare împrejurări, schimbarea încadrării juridice a faptei în forma tip din forma calificată este legală și temeinică.
Rezoluția în baza căreia a acționat inculpatul este dovedită cu elementele exterioare ale faptei sale, astfel a aplicat victimei trei lovituri cu cuțitul în zona gâtului și a inimii, urmarea imediată fiind decesul lui B. I..
Acționând în acest mod, inculpatul a prevăzut neîndoielnic rezultatul posibil al faptei sale – suprimarea vieții victimei – rezultat pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 319/Aut/2013, moartea lui B. I., a fost violentă, s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutiv unui traumatism toracic cu două plăgi tăiate – înțepate pectorale, penetrante în torace cu secționarea cordului.
Mijlocul folosit în agresiune – un cuțit, organele vitale vizate – cordul și zona gâtului, intensitatea loviturilor sunt tot atâtea elemente ce dovedesc intenția de a ucide.
Curtea își însușește opinia instanței de fond cu privire la elementele de certitudine desprinse din probatoriul administrat, inculpatul a fost prezent în casa victimei în perioada 06 – 08 septembrie 2013, i-a aplicat loviturile descrise în documentul medico-legal, în urma cărora a decedat, sustragerea de bunuri a avut loc dar fără a putea să precizeze momentul ( imediat după uciderea victimei sau la o dată ulterioară ).
În atare împrejurări, încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul E. Nicușor A. realizată de prima instanță, respectiv omor, prevăzută de art. 188 alin. 1 Noul Cod Penal răspunde stării de fapt reținute, dar și prevederilor art. 5 Noul Cod Penal.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 Noul Cod Penal, inclusiv nivelul de educație, vârstă, stare de sănătate, situație familială și socială.
Cu referire la acest aspect, elocvente sunt concluziile consilierului din cadrul Serviciului de Probațiune B..
Inculpatul a fost crescut mai mult de străbunica din partea mamei, cu care a locuit inițial pe perioada vacanțelor școlare, apoi în mod stabil până la 11 ani.
Întotdeauna a avut o relație încordată cu mama sa datorită unei comunicări deficitare, lipsei de atenție și îngrijire, precum și agresiunii fizice.
În perioada 2005 – 2008, inculpatul și-a însoțit mama în Spania, însă a fost umilit și agresat de colegi, astfel că autoritățile s-au sesizat și din verificări a rezultat că minorul nu este îngrijit corespunzător și subdezvoltat fizic.
I s-a recomandat un consult psihologic, pe care l-a abandonat după câteva ședințe și fără a urma tratamentul stabilit de specialist.
A revenit în țară în anul 2008 și a locuit cu străbunica până la decesul acesteia în 2010.
Din momentul în care mama sa a revenit în țară, inculpatul a locuit cu aceasta și cu noul său concubin, însă a plecat de mai multe ori de acasă pe fondul discuțiilor.
Inculpatul a avut mai multe tentative de suicid.
Fapta comisă de inculpat este de o gravitate mare, fiind adusă atingere relațiilor sociale referitoare la atributul fundamental al ființei umane, care este dreptul la viață.
Desigur, la stabilirea pedepsei au fost avute în vedere și prevederile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, față de poziția procesuală a inculpatului.
În raport de împrejurările în care a comis fapta, având în vedere natura și gravitatea acesteia, dar și starea de sănătate a inculpatului, Tribunalul a realizat o judicioasă individualizare a pedepsei.
În raport de cele arătate, în baza art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul B. împotriva sentinței penale nr. 99/S/20.03.2014 a Tribunalului B., pronunțată în dosar nr._, pe care o va menține.
Prin încheierea nr. 42/24.09.2013, pronunțată în dosar nr._, Tribunalul B. a dispus arestarea preventivă a inculpatului E. Nicușor A. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu 24.09.2013, măsură ce ulterior a fost prelungită și menținută.
Ca atare, în baza art. 424 alin. 3 Cod procedură penală, se va deduce din pedeapsa aplicată perioada de arest preventiv.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, conform art. 275 alin. 3 Cod procedură penală.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul B. împotriva sentinței penale nr. 99/S/20.03.2014 a Tribunalului B., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
În baza art. 424 alin. 2 Cod procedură penală, menține starea de arest a inculpatului E. Nicușor A..
În baza art. 424 alin. 3 Cod procedură penală, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 24.09.2013 la 03.06.2014.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. M. A. D.
GREFIER
O. S.
Red. A.M./03.07.2014
Dact. O.S./03.07.2014
2 exemplare
Jud. fond: R. D. R.
| ← Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 579/2014. Curtea de... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
