Revocare măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 101/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 101/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 18-08-2014 în dosarul nr. 398/1372/2012/a7
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 101/C DOSAR NR._
Ședința publică din 18 august 2014
Instanța constituită din:
Complet de judecată CJCV 13:
PREȘEDINTE – C. E. - judecător
Grefier - R. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror R. V.– din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial B..
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de inculpatul B. F. - O. împotriva încheierii de ședință din 13 august 2014 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și de Familie B. în dosarul penal nr._ 12.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul inculpat B. F. O., în stare de arest (deținut în Penitenciarul C.) asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat S. C. cu delegație la dosar (fila 16).
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat oficiu S. C., întrebată fiind, arată că a luat legătura cu contestatorul inculpat B. F. O..
Întrebate fiind, părțile arată că nu au cereri sau chestiuni prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri sau chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat oficiu S. C., pentru contestatorul inculpat B. F. O., pune concluzii de admitere a contestației formulate și de casare a încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul pentru Minori și de Familie B. în data de 13.08.2014.
Arată că solicită în principal revocarea măsurii arestării preventive și în subsidiar, înlocuirea măsurii preventive cu măsura arestului la domiciliu, astfel cum solicită contestatorul inculpat.
De asemenea, solicită a fi avute în vedere circumstanțele reale și personale ale contestatorului inculpat, acesta motivând plecarea sa în străinătate urmare a numeroaselor amenințări primite, fapt ce se regăsește și în motivarea instanței de fond și care, în opinia sa, constituie motive temeinice, însă, inculpatul s-a întors la timp în țară, astfel că apreciază că nu există rea credință.
Totodată, mai solicită a fi avută în vedere și atitudinea sinceră inculpatului și faptul că acesta dă dovadă de o dorință de temeinică îndreptare și, pe cale de consecință, pentru aceste motive solicită admiterea contestației și revocarea măsurii arestării preventive.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată împotriva încheierii de ședință pronunțată de instanța de fond prin care s-a constatat că luarea, respectiv menținerea măsurii preventive s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale și s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 242 Cod de procedură penală pentru a se dispune revocarea acestei măsuri a arestării preventive.
În opinia sa, deși împotriva inculpatului a fost pronunțată o sentință de condamnare, chiar nedefinitivă, instanța de fond a apreciat în mod corect că este necesară în continuare menținerea măsurii preventive pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, având în vedere că inculpatul a beneficiat anterior de înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar, acesta a înțeles să nu respecte dispozițiile stabilite de către instanță în sarcina sa, lipsind de la mai multe termene de judecată, astfel că a fost adus la judecarea procesului, fiind predat de autoritățile germane în baza unui mandat european de arestare.
Mai arată că s-a apreciat de către instanța de fond că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive prevăzute de art. 148 lit f și a1 din anteriorul Cod de procedură penală, temeiuri care se subscriu temeiurilor legale prevăzute de art. 223 alin. 2 din actualul Cod de procedură penală, astfel că solicită respingerea cererii de revocare a măsurii preventive formulată de inculpat.
Inculpatul B. F. O., având ultimul cuvânt, arată că susținerile reprezentantei Ministerului Public sunt eronate întrucât are înscrisuri doveditoare traduse atât în limba română cât și în limba germană că s-a predat singur la momentul în care a aflat că există un mandat de arestare pe numele său. Precizează că nu a cunoscut motivul emiterii acestui mandat întrucât, aflându-se sub măsura controlului judiciar a solicitat instanței să plece la muncă în Germania Tribunalul B. a încuviințat plecarea sa, însă după o lună s-a și emis mandatul de arestare, deși a lipsit la un singur termen de judecată. În această situație a luat legătura cu un avocat și apoi s-a predat autorităților germane.
Mai arată că în prezenta cauză și alți inculpați au fost condamnați și sunt în libertate, astfel că, în opinia sa, nu există egalitate de tratament, având aproape un an de zile de arest preventiv și consideră că cererile de revocare a măsurii formulate sunt inutile în condițiile în care se încalcă cu rea voință dispozițiile Codului penal.
CURTEA
Asupra contestației penale de față:
Prin încheierea de ședință din data de 13.08.2014 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B., a fost respinsă cererea formulată de inculpatul B. F. O. având ca obiect revocarea măsurii arestării preventive.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 27D/P/2012 din 04.07.2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, S. Teritorial B. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. F.-O. zis „Tores”, alături de alți 6 inculpați, cercetat în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunilor de:
- „aderare la un grup infracțional, constituit în scopul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori” prevăzută de art.8 din Legea nr. 39/2003 coroborat cu art.323 Cod penal raportat la art.2 lit. b pct.12 din Legea nr.39/2003,
- „trafic de minori” prevăzută de art.13 alin.1, 2 și 3 teza II din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (3 acte materiale),
- „trafic de persoane” prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (6 acte materiale);
- „trafic de persoane” prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001, toate cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
S-a reținut, în esență, prin rechizitoriu, că inculpații Dodo F., M. D. S., L. V. au constituit un grup infracțional la care a aderat și inculpatul B. F. O. în scopul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, infracțiuni care au fost săvârșite ulterior de acești inculpați.
Inculpatul B. F.-O. a fost reținut pentru 24 de ore prin ordonanța D. S. Teritorial B. din 09.04.2012, iar prin încheierea din Camera de Consiliu nr.6/10.04.2012 a Tribunalului pentru Minori și Familie B. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 10.04.2012 și până la data de 08.05.2012, inclusiv.
Prin decizia penală nr. 837/17.10.2012 a Curții de Apel B. s-a luat împotriva inculpatului măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Prin încheierea de ședință din data de 24 mai 2013 a Tribunalului pentru Minori și Familie B. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. F.-O., în lipsa acestuia, începând cu data prinderii inculpatului, pe o perioadă de 30 de zile, deoarece avea obligația de a se prezenta la instanța de judecată de câte ori era chemat și a lipsit nejustificat la termenele de judecată din 05.12.2012, 27.03.2013, 24.04.2013 și 24.05.2013, fără să anunțe schimbarea locuinței. Această măsură a fost confirmată prin încheierea de ședință din data de 23.05.2014 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B..
Prin sentința penală nr. 93/S/24.07.2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B. s-a dispus condamnarea inculpatului B. F. O. la o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 13 alin.1, 2 și 3 teza I din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal din 1969, art.5 Cod penal și art.12 alin.1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal din 1969, art.5 Cod penal. Totodată, în temeiul art.399 alin.1 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest preventiv. Inculpatul B. a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 93/S/24.07.2014, înregistrat la data de 30.07.2014.
Art.399 al.10 Cod de procedură penală prevede că, după pronunțarea hotărârii, până la sesizarea instanței de apel, instanța poate dispune, la cerere sau din oficiu, luarea, revocarea sau înlocuirea unei măsuri preventive cu privire la inculpatul condamnat, în condițiile legii.
Potrivit art. 242 alin.1 Cod procedură penală măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Instanța de fond a constatat că la luarea, respectiv menținerea măsurii preventive împotriva inculpatului B. F. O. au fost respectate dispozițiile procesuale incidente, neexistând motive de nelegalitate.
De asemenea, din materialul probator administrat în cauză, respectiv declarațiile persoanelor vătămate G. F. L., F. S. V., Muysikas N., ale martorului Băețoiu A. Hussein, rezultă bănuiala legitimă în sensul art. 223 alin. 2 Cod procedură penală cu privire la săvârșirea de către inculpat a faptelor de trafic de minori și trafic de persoane pentru care a fost cercetat, judecata în primă instanță finalizându-se de altfel cu o soluție de condamnare.
Măsura arestului preventiv este totodată necesară în continuare pentru a se asigura împiedicarea sustragerii inculpatului de la judecată, conform art.202 al.1 Cod de procedură penală, având în vedere că acesta a beneficiat anterior de înlocuirea arestului preventiv cu controlul judiciar, dar a încălcat obligațiile fixate în sarcina sa, lipsind nejustificat de la mai multe termene și părăsind țara fără încuviințarea instanței (ulterior a fost predat de autoritățile germane în baza unui mandat european de arestare).
În fine, măsura preventivă luată nu apare ca fiind disproporționată față de gravitatea faptelor deduse judecății, fiind vorba de infracțiuni de trafic de persoane, trafic de minori și nici în raport de conduita procesuală a inculpatului, care nu a înțeles să respecte obligațiile stabilite în cadrul măsurii controlului judiciar necesare bunei desfășurări a procesului penal.
Față de aceste considerente, văzând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.242 al.1 Cod de procedură penală, Tribunalul pentru Minori și de Familie B. a respins solicitarea inculpatului privind revocarea măsurii arestării preventive.
În baza art. 275 al. 2 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 70 de lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuielile judiciare.
II. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație inculpatul, prin concluziile avocatului desemnat din oficiu ce se regăsesc în practicaua prezentei, solicitând desființarea încheierii contestate, iar în cadrul rejudecării, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar.
III. Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulat, cât și din oficiu, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel B. va respinge contestația formulată, pentru următoarele considerente:
Astfel, reținem că sunt nefondate criticile inculpatului, în opinia căruia, prin evaluarea împrejurărilor concrete ale cauzei și conduita procesuală a acestuia, nu s-ar putea reține că sunt întrunite în continuare condițiile impuse de lege pentru menținerea măsurii arestării preventive, având în vedere următoarele:
- prin decizia penală nr. 837/17.10.2012 a Curții de Apel B., s-a dispus față de inculpat luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea Săcălaz, jud. T.;
- ulterior, deoarece inculpatul nu locuia la această adresă, chiar el susținând în fața instanței de judecată că nu are un domiciliu stabil, a fost înlocuită această măsură preventivă cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara;
- prin Încheierea de ședință din data de 24 mai 2013 a Tribunalului pentru Minori și Familie B. s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a obligării de nu părăsi țara cu arestarea preventivă a inculpatului B. F.-O. pe o durată de 30 de zile cu începere de la data prinderii inculpatului, urmare a nerespectării de către acesta a obligațiilor impuse în cadrul măsurii preventive neprivative de libertate;
- inculpatul a fost prins în Germania, unde a fost arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă emis de Tribunalul pentru Minori și Familie B. și trimis în România, unde i s-a confirmat măsura arestării preventive la data de 23.05.2014;
- în prezent, potrivit art.208 alin.2 Cod de procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive se dispune de instanță dacă subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii;
- temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și în acest moment procesual, câtă vreme inculpatul nu prezintă garanții că, lăsat din nou în libertate, nu se va sustrage de la judecată prin părăsirea teritoriului țării, din moment ce a mai adoptat o astfel de atitudine de nesocotire a măsurilor impuse de autoritatea judecătorească și nu a prezentat elemente noi care să poată conduce la înlăturarea unei astfel de suspiciuni, cum ar fi încheierea unui contract de închiriere a unei locuințe, luarea în spațiu a acestuia de către o persoană, o ofertă de angajare din partea unei persoane fizice și/sau juridice din România;
- în ceea ce privește cerința de proporționalitate și necesitate a menținerii măsurii arestării preventive, în raport cu gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina inculpatului se poate aprecia că acesta prezintă pericol pentru ordinea publică, iar măsura arestului preventiv se impune a fi menținută;
- existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie, măsura arestării preventive fiind, astfel, conformă scopului instituit de art.5 din Convenție.
În privința celorlalte aspecte de fapt care circumstanțiază persoana inculpatului, acestea nu pot înclina balanța în favoarea sa, în detrimentul interesului public.
În aceste condiții, încheierea Tribunalului pentru Minori și Familie B. este la adăpost de orice critică, urmând a fi menținută prin respingerea contestației declarate de inculpat.
Văzând și dispozițiile art.272 și art.275 alin.2 Cod procedură penală,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b Cod de procedură penală, respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul B. F. O. împotriva încheierii de ședință din data de 13.08.2014 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B., pe care o menține.
În baza art.272 Cod de procedură penală, dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul B. a sumei de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu.
În baza art.275 alin.2 Cod de procedură penală, obligă contestatorul-inculpat B. F. O. la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în contestația acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.08.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. E. R. G.
Red.C.E./14.01.2015
Dact.R.G./15.01.2015/4 ex.
Jud.fond/C. G.
| ← Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 198/2014. Curtea... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 396/2014. Curtea... → |
|---|
