Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 579/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 579/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 12440/197/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 579/.._
Ședința publică din data de 5 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
Completul de judecată CAJ5:
Președinte: C. G. – judecător
Judecător: A. C. M.
Grefier: D. C.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelului declarat de revizuientul I. E. împotriva sentinței penale nr. 1595 din 17 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 369 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 22 octombrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 5 noiembrie 2014, când,
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 1595/17.06.2014 a Judecătoriei B., în baza art. 459 al. 1, 3, 5 raportat la art. 453 Noul Cod de procedură penală s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a s.p. nr. 1961/2010 a Judecătoriei B., formulată de revizuentul I. E., fiul lui M. și L., ns. la 31.10.1978, în prezent deținut în Penitenciarul Miercurea C..
În baza art. 275 alin. 2 Noul Cod de procedură penală s-a obligat revizuentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 20 lei.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că revizuentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1961/2010 a Judecătoriei B., definitivă prin neapelare la 02.11.2010 la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare. Ulterior, acesta a formulat cerere de rejudecare a cauzei, înregistrată sub număr de dosar_/197/2011 a Jud. B., cerere care a fost admisă în principiu. După administrarea probelor, instanța a dispus, prin sentința penală nr. 2196/2012, respingerea cererii de rejudecare ca neîntemeiată.
În prezent, petentul a formulat cerere de revizuire împotriva hotărârii de condamnare, aceasta fiind sentința penală nr. 1961/2010 a Jud. B. care a fost menținută și după rejudecarea conform art. 5221 Cod procedură penală.
Analizând cererea formulată, instanța de fond rețină că, în conformitate cu art. 459 Noul Cod de procedură penală, la analiza admisibilității în principiu a cererii de revizuire se verifică, printre altele, dacă au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale. Conform art. 453 Noul Cod de procedură penală se poate formula cerere de revizuire când (a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; (b) hotărârea s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; (c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; (d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; (e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia; (f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională.
În speță, motivele invocate de revizuent nu se încadrează între cele enumerate de lege. Suplimentarea probatoriului prin audierea altor persoane în calitate de martori sau prin întocmirea unor rapoarte de expertiză nu constituie motiv pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire.
De asemenea, faptul că se apreciază că probele nu sunt suficiente pentru pronunțarea unei soluții de condamnare nu poate face obiectul unui control în cadrul revizuirii în faza admisibilității în principiu, o astfel de apreciere subiectivă neîncadrându-se în nici unul dintre motivele expres și limitativ prevăzute de lege.
În ceea ce privește responsabilitatea numitei P. L., aceasta a fost stabilită de instanță care a dispus condamnarea acesteia la o pedeapsă cu închisoarea privativă de libertate, însă acest lucru nu este de natură a avea vreo influență asupra situației revizuentului.
Față de toate aceste considerente, instanța de fond consideră că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată în cauză, astfel că a respins cererea ca inadmisibilă, obligând revizuentul, în baza art. 275 al. 2 Noul Cod de procedură penală, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 20 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuentul I. E., care arată că sentința apelată este criticabilă, întrucât s-a confundat sentința penală nr. 2196/2012 cu sentința penală nr. 1961/2010, cererea având ca obiect o rejudecare respinsă ca neîntemeiată. Se arată că a avut loc o schimbare de încadrare juridică, respectiv, în loc de uz de fals teza 1 și 2, a fost reținută doar teza 2, iar complicitatea la falsul material în înscrisuri oficiale a fost schimbată ca încadrare în complicitate la fals material în înscrisuri sub semnătură privată. Se mai susține că instanța de fond nu a avut în vedere cererea revizuentului, care a invocat faptul că mai multe persoane care cunosc adevărul și care nu au fost audiate ca martori, faptul că nu s-a făcut o expertiză în cauză pentru verificarea scrisului și că toată responsabilitatea îi revine numitei P. L. G., care nu a fost audiată.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea constată că apelul revizuentului nu este întemeiat și că în mod corect a respins instanța de fond, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnat.
Prin Decizia nr. XXXVI/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că cererile repetate de revizuire sunt inadmisibile, dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive și de apărări invocate în soluționarea acestora. Deși această decizie a fost adoptată sub imperiul vechiului Cod de procedură penală, ea își păstrează valabilitatea și sub imperiul noului cod, având în vedere că nu au intervenit modificări substanțiale în materia revizuirii, sub acest aspect.
Or, din evidența dosarelor instanței, care au avut ca obiect cereri ale condamnatului Ioardache E. de revizuire referitoare la infracțiunea de înșelăciune pentru care a fost condamnat, se constată că acesta a mai formulat astfel de cereri în dosarele nr._/197/2014,_/197/2014,_ și_/197/2013, ale Judecătoriei B., toate fiind atacate cu apel de către revizuent.
Având în vedere că toate cererile de revizuire formulate de revizuentul I. E. privesc infracțiunea pentru care acesta a fost condamnat, în mod corect a dispus instanța de fond respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire.
În plus, nu este întemeiată susținerea revizuentului potrivit căreia instanța de fond ar fi făcut o confuzie cu privire la sentința a cărei revizuire s-a solicitat. Din motivarea cererii de revizuire rezultă că se face referire la mandatul de arestare nr. 1392/2010 al Judecătoriei B., iar în cererea depusă la fila 10 din dosarul acestei instanțe condamnatul menționează explicit că dosarul cu nr._ are ca obiect revizuirea sentinței penale nr. 1961 a Judecătoriei B..
În ce privește restul motivelor de revizuire, constând în neadministrarea unor probatorii, în mod corect a reținut instanța de fond că un astfel de motiv nu poate constitui un motiv de revizuire. Invocarea unor probe noi, prin care condamnatul dorește prelungirea probatoriului administrat în fața instanței care a soluționat cauza, nu poate constitui un motiv de revizuire a sentinței de condamnare, deoarece nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute în art. 453 din noul Cod procedură penală.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge apelul declarat de revizuentul condamnat I. E. împotriva sent. pen. nr. 1595/17.06.2014 a Judecătoria B., dată în dosarul nr._, pe care o menține.
În temeiul art. 272 C.pr.pen. onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru condamnat, în cuantum de 200 lei, va fi înaintat din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen. obligă apelantul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 5.11.2014.
PreședinteJudecător
C. GhigheciAlina C. M.
Grefier
D. C.
Red. C.G./11.11.2014
Dact. D.C./12.11.2014/4 exemplare
Jud.fond: C.M.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 396/2014. Curtea... | Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 289/2014. Curtea de... → |
|---|
