Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 586/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 586/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 5520/226/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR.586/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 5 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CAJ6:
Președinte – C. E. - judecător
Judecător – M. G. L.
- Grefier – C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. A. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA F., inculpat B. L., părțile civile P. C. ȘI P. I. A. și partea responsabilă civilmente S. DE A. REASIGURARE ASTRA SA împotriva sentinței penale nr.127/S din 19 mai 2014, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 15 octombrie 2014 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 29 octombrie 2014, când față de lipsa obiectivă a unui membru a completului de judecată, a amânat pronunțarea 5 noiembrie 2014, când,
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 127/19.05.2014 a Judecătoriei F. s-a dispus în baza art.192 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal condamnarea inculpatului B. L. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art.81,82 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului și stabilește un termen de încercare de 5 ani.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1969.
În baza art. 71 al.2 Cod penal din 1969 i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și lit. b Cod penal din 1969.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal din 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 396 al.5 Cod penal raportat la art. 16 lit. b teza I Cod penal cu referire la art. 4 Cod penal a achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă ( 2 fapte), prevăzute de art. 184 al. 1 și 3 Cod penal din 1969 cu referire la art. 181 al. 1 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal din 1969 ca urmare a faptului că acestea au fost dezincriminate în Noul Cod penal.
În baza art. 19 alin.1 și 4 Cod procedură penală raportat la art. 397 Cod procedură penală și art. 313 alin.1 din Legea nr. 96/2006 și Legea nr. 136/1995 a obligat asiguratorul de răspundere civilă . să plătească părților civile S. C. Județean de Urgență B., L. B. C., L. C. și L. A. M. următoarele despăgubiri civile:
- părților civile L. B. C., L. C. suma de 5.079 lei, cu titlu de daune materiale.
- părților civile L. B. C., L. C. și L. A. M. suma de câte 25.000 Euro pentru fiecare, cu titlu de daune morale.
- părții civile S. C. Județean de Urgență B. suma de 1.126,99 lei, reprezentând prestațiile medicale acordate victimei L. A..
S-au respins celelalte pretenții formulate de către părțile civile L. B. C., L. C. și L. A. M..
În baza art. 25 al.5 Cod procedură penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă privind despăgubirile solicitate de către părțile civile P. L., P. M., P. C. și P. I. A..
În baza art.274 Cod procedură penală a obligat pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei rămânând în sarcina statului.
În baza art. 276 Cod procedură penală, a obligat pe inculpat să plătească părților civile L. B. C. și L. C. suma de 1.800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria F., la data de 26 noiembrie 2013, în dosarul nr.748/P/2013, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului B. L., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin.1 și 2 Cod penal și respectiv vătămare corporală din culpă ( 2 fapte) prevăzute de art. 184 alin1 și 3 Cod penal cu referire art. 181 alin.1 Cod penal și art. 184 alin1 și 3 Cod penal cu referire la art. 181 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
Analizând mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, respectiv declarațiile inculpatului, procesele verbal de cercetare la fața locului cu planșele foto aferente, schița locului accidentului, actele de constatare a stării tehnice a autovehiculului după accident, declarațiile părților vătămate L. B. C., P. M., P. C. I., raport de constatare medico-legală autopsie, rapoarte de expertiză medico-legală nr. 985/E din 24.04.2013, și nr. 983/E din 24.04.2013, raport de expertiză tehnică nr._ din 21.20.2013, declarațiile martorilor B. O., V. R. I., V. D. G., L. G. A., N. C. M., C. A. I., Frank C. V., M. C.-I., O. A. A. și M. V. și declarația de recunoaștere a vinovăției dată de inculpat în fața instanței de judecată în conformitate cu dispozițiile art. 374 alineat 4 Cod de procedură penală instanța de fond a reținut în fapt că în ziua de 13.04.2013, în jurul orelor 1700, inculpatul s-a deplasat, conducând autoturismul marca WV Caravele, cu număr de înmatriculare_, pe DN.1, din direcția B. spre F., autoturism în care se aflau un număr de 12 persoane, minori, componenți ai echipei de fotbal juniori ai A. Civitas F., împreună cu conducătorul auto, deși capacitatea de transport a autoturismului era de 8+1 persoane.
Ajuns la km 209+900 m, într-o curbă deosebit de periculoasă, datorită unor manevre destabilizatoare, inculpatul B. L. a pierdut controlul direcției de deplasare, autoturismul intrând în derapaj, după care a părăsit carosabilul izbindu-se violent de balustrada metalică de pe acostamentul dreapta a sensului de mers și s-a răsturnat pe partea dreaptă a carosabilului.
În urma accidentului produs, minorul L. A. a suferit un stop cardio-respirator consecutiv hemoragiei, contuzie și dilacerări meningo-cerebrale cu fracturi multiple ale bolții și bazei craniene, care au dus la decesul acestuia, iar minorii P. M. a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 40-45 zile îngrijiri medicale și P. I. C. a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 20-24 zile de îngrijiri medicale.
De asemenea, în urma accidentului a suferit leziuni corporale și minorul G. M. A. ce a necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile îngrijiri medicale, precum și minorii B. O., V. R. I., V. D. G., L. G. A. și N. C. M..
În drept, a considerat instanța de fond că faptele inculpatului B. L. de a provoca un accident de circulație din culpa sa exclusivă, prin nerespectarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, în timp ce conducea, pe DN1 între localitățile Vlădeni și Perșani, autoturismul marca WV Caravele, cu număr de înmatriculare_, accident în urma căruia victima L. A. a decedat iar partea vătămată P. M. a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 40-45 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și partea vătămată P. I.-C. a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 20-24 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin.1 și 2 Cod penal și respectiv vătămare corporală din culpă ( 2 fapte) prevăzute de art. 184 alin1 și 3 Cod penal din 1969 cu referire art. 181 alin.1 Cod penal din 1969 și art. 184 alin1 și 3 Cod penal din 1969 cu referire la art. 181 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal din 1969.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce i s-a aplicat instanța a ținut seama de gravitatea faptei acestuia, ce a condus la decesul unui copil în vârstă de 12 ani, dar și de profilul social moral al inculpatului, acesta fiind o persoană aflată la primul conflict cu legea penală iar în familie și societate este cunoscut cu un comportament corespunzător. Totodată, instanța a ținut seama de atitudinea procesuală sinceră a acestuia pe tot parcursul procesului penal.
În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria F., inculpatul, părțile civile Piua C. și P. I. A. și partea responsabilă civilmente S. de A. Reasigurare ASTRA SA.
Reprezentatul Ministerului Public a precizat că apelul vizează nelegalitatea hotărârii pronunțată de instanța de fond, respectiv de Judecătoria F., sub aspectul aplicării legi penale mai favorabile. Așa cum rezultă din dispozitivul hotărârii, instanța de fond s-a pronunțat cu privire la infracțiunea de ucidere din culpă, stabilind legea penală nouă ca fiind mai favorabilă, iar modalitatea de executare a stabilit-o potrivit dispozițiilor art. 81 vechiul Cod penal. Ținând seama de dispozițiile Curții Constituționale, care sunt obligatorii, în cauză se impunea ca să aleagă una dintre cele două legi penale, respectiv legea penală veche sau legea penală nouă. În opinia parchetului, legea penală veche este mai favorabilă inculpatului, sens în care solicită se proceda în consecință.
Apelantul inculpat B. L. a solicitat admiterea apelului formulat de acesta, în sensul diminuării cuantumului pedepsei aplicate, acesta fiind exagerat în raport de modul de producere a accidentului, de persoana inculpatului, de stăruința pe care a depus-o acesta pentru a acoperii cât de cât suferința pe care a provocat-o prin fapta sa familiei.
Apelantul parte responsabilă civilmente S. de A. Reasigurare Astra SA, a solicitat reducerea despăgubirilor pe latură morală și obligarea inculpatului la plata daunelor morale și materiale, atâta vreme cât art. 19 din Codul de procedură penală stabilește că acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a inculpatului și a părții responsabile civilmente.
Părțile civile Piua C. și P. I. A. nu au motivat apelul formulat și, în faza judecării apelului, au formulat o cerere prin care și-au retras apelul.
Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, cât și prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și cu declarația de recunoaștere a vinovăției date de inculpat în faza de judecată, mijloacele de probă fiind analizate de prima instanță, situația de fapt nefiind contestată de părți.
Cu privire la motivul de apel susținut de Ministerul Public, Curtea reține că, având în vedere decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, ce stabilește că identificarea legii penale mai favorabile se face global, iar nu pe instituții autonome, la stabilirea legii penale mai favorabile inculpatului trebuie avut în vedere atât de limitele de pedeapsă, cât și de modalitățile de individualizare a executării pedepsei prevăzute de cele două coduri.
Din analiza celor două criterii, se desprinde concluzia că legea penală veche este mai favorabilă întrucât modalitatea de individualizare a suspendării condiționate a executării pedepsei este mai avantajoasă inculpatului decât suspendarea sub supraveghere.
Prin urmare, se va considera că legea penală veche este mai favorabilă astfel că, la încadrarea în drept a faptei, ca temei juridic al condamnării, trebuie reținute dispozițiile art. 178 alineat 1 și 2 Cod penal din 1968, acest motiv de apel susținut de procuror urmând a fi admis.
Cu privire la apelul formulat de inculpat, privind individualizarea pedepsei, Curtea reține modalitatea de comportare la volan a inculpatului anterior accidentului și urmarea deosebit de gravă a faptei.
Astfel, din declarațiile copiilor transportați în autovehicul, audiați ca martori în faza de urmărire penală, a reieșit că inculpatul conducea cu viteză, că a făcut din volan stânga - dreapta, oferindu-le copiilor explicația că vrea să-i așeze mai bine pe cei din spate, că la un moment dat era să intre în șanț ( declarația martorului V. R. I. ), acest stil teribilist de condus ducând în cele din urmă la pierderea controlului și lovirea de parapetul de pe marginea drumului. Aspectul că inculpatul transporta la acea dată mai mulți copii decât numărul de locuri, unul dintre ei fiind așezat pe un scaun în portbagaj și faptul că locurile din autovehicul nu erau prevăzute cu centuri de siguranță, trebuia să-l determine pe inculpat să conducă mai preventiv ca de obicei.
Urmarea imediată a faptei a constat în decesul unui copil, vătămarea corporală fizică a altora și, cu siguranță, le-a produs tuturor o puternică traumă psihică.
Pentru aceste motive, cuantumul pedepsei este considerat de instanța de control judiciar corect stabilit, astfel că nu se va dispune micșorarea lui, apelul formulat de inculpat urmând a fi respins.
Cu privire la apelul părții responsabile civilmente, Curtea consideră că pierderea unui copil reprezintă cea mai puternică traumă pe care o poate suferi un părinte în viață și că orice sumă de bani nu vine decât să mai aline din durerea pe care părinții o vor încerca pentru tot restul vieții. Deși prima instanță nu a motivat stabilirea cuantumului, Curtea consideră că a fost corect stabilit, pe baza practicii instanțelor din România, pornind de la suferința mare prin care părțile civile au trecut, la modalitatea în care li s-a afectat viața, fiind de notorietate faptul că moartea unui copil cauzează o traumă imensă indiferent dacă părinții au fost sau nu la consiliere psihologică sau dacă vreun martor a declarat sau nu că părinții suferă. Relația naturală dintre părinți și copii generează o traumă evidentă în astfel de cazuri de despărțiri premature.
Curtea consideră că stabilirea acestor sume cu titlul de daune morale nu constituie o îmbogățire fără justă cauză, sumele nefiind exagerat de mari în raport cu prejudiciul moral suferit și cu situația financiară a familiei la momentul accidentului, în raport cu care suma de 25.000 de Euro nu reprezintă o sumă disproporționat de mare.
Cu privire la obligarea inculpatului la plata daunelor, din moment ce art. 86 Cod de procedură penală stabilește că persoana responsabilă civilmente este cea care are obligația legală sau convențională să repare singură sau în solidar prejudiciul, iar Legea nr. 135/1996, în art. 55 alineat 1, stabilește că despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite, Curtea consideră că în mod corect s-a dispus obligarea asigurătorului de răspundere civilă - parte responsabilă civilmente la plata daunelor către părțile civile singur iar nu în solidar, întrucât textul din codul de procedură penală arătat mai sus nu instituie o imposibilitate pentru partea responsabilă civilmente să repare singură prejudiciul dacă prin lege sau printr-o convenție se prevede astfel. Legea nr. 135/1996 și contractul de asigurare încheiat în baza acestui act normativ stabilesc o răspundere a asigurătorului pentru fapta cauzatoare de prejudicii a asiguratului, iar numai în cazuri expres prevăzute de art. 58 din lege, asigurătorul se poate întoarce împotriva asiguratului, în toate celelalte cazuri neavând drept de regres.
Pentru motivele mai sus, se va admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria F. împotriva sentinței penale nr. 127/19.05.2014 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul penal nr._, pe care o va desființa în ceea privește temeiul de drept reținut pentru condamnarea inculpatului B. L..
Rejudecând în aceste limite, se va reține ca temei de drept al condamnării art. 178 alineat 1 și 2 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 396 alineat 10 Cod de procedură penală, temei în baza căruia îl va condamna pe inculpatul B. L. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, menținând deci pedeapsa aplicată de instanța de fond.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Vor fi respinse apelurile formulate de inculpatul B. L. și partea responsabilă civilmente S. de A. Reasigurare Astra SA împotriva aceleiași sentințe penale ca nefondate și se va lua act de retragerea apelurilor formulate de părțile civile P. C. și P. I. A..
În baza art. 275 alineat 3 Cod de procedură penală va obliga partea responsabilă civilmente S. de A. Reasigurare Astra SA și părțile civile P. C. și P. I. A. la plata fiecare a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, inculpatul la plata sumei de 200 de lei cu același titlu, iar restul cheltuielilor judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
În baza art. 276 Cod de procedură penală, văzând și dispozițiile art. 50 din Legea nr. 135/1996, va obliga partea responsabilă civilmente S. de A. Reasigurare Astra SA, căreia i s-a respins calea de atac, la plata sumei de 1.500 de lei către părțile civile L. C. și L. B. C., reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria F. împotriva sentinței penale nr. 127/19.05.2014 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul penal nr._, pe care o desființează în ceea privește temeiul de drept reținut pentru condamnarea inculpatului B. L..
Rejudecând în aceste limite, în baza art. 178 alineat 1 și 2 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 396 alineat 10 Cod de procedură penală, condamnă inculpatul B. L., fiul lui M. și V., născut la data de 27.02.1959 în F., domiciliat în F., . B, jud. B., CNP_, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge apelurile formulate de inculpatul B. L. și partea responsabilă civilmente S. de A. Reasigurare Astra SA împotriva aceleiași sentințe penale ca nefondate.
Ia act de retragerea apelurilor formulate de părțile civile P. C. și P. I. A..
În baza art. 275 alineat 3 Cod de procedură penală obligă partea responsabilă civilmente S. de A. Reasigurare Astra SA și părțile civile P. C. și P. I. A. la plata fiecare a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, inculpatul la plata sumei de 200 de lei cu același titlu, iar restul cheltuielilor judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
În baza art. 276 Cod de procedură penală obligă partea responsabilă civilmente S. de A. Reasigurare Astra SA la plata sumei de 1.500 de lei către părțile civile L. C. și L. B. C., reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.11.2014
Președinte, Judecător,
C. E. M. G. L.
Grefier,
C. G.
Red. M.G.L.-2.12.2014
Dact. C.G.-12.12.2014
2 ex
Jud. fond- H.A. P.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 351/2014. Curtea... → |
|---|
