Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 531/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 531/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 225/305/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 531/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 29 octombrie 2014
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CAJ3
- Președinte - N. H. - judecător
- Judecător- N. Țînț
- Grefier- O. S.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – Lucreția T. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA S. G. și inculpatul T. B. împotriva sentinței penale nr. 65 din 26 mai 2014, pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 09 octombrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 391 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru data de 23 octombrie 2014 și apoi pentru data de astăzi, 29 octombrie 2014, când,
C U RT E A,
Deliberând asupra apelurilor penale de față:
Constată că, prin sentința penală nr. 65/26.05.2014 pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul penal nr._, în temeiulart. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și lit. g, alin. 3 lit. h Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1968 și cu aplicarea art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală și art. 5 noul Cod penal, a fost condamnat inculpatul B. I., la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
S-a constatat că, prin sentința penală nr. 169/22.05.2012 a Judecătoriei S. G., pronunțată în dosarul nr._ ( definitivă la data de 05.06.2012 prin nerecurare ), inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 861, art. 862 Cod penal din 1968.
S-a constatat că, prin sentința penală nr. 6/13.01.2014 a Judecătoriei S. G., pronunțată în dosarul nr._ * ( definitivă la data de 27.01.2014 prin nerecurare ), s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare, anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 169/22.05.2012 a Judecătoriei S. G., repunerea în individualitate și contopirea pedepselor de 3 ani închisoare și 8 luni închisoare ( aplicate prin prin sentința penală nr. 169/22.05.2012 a Judecătoriei S. G. ) și a pedepsei de 3 ani închisoare ( aplicată prin sentința penală nr. 6/13.01.2014 a Judecătoriei S. G.), fiind în final condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 865 alin. 2 raportat la art. 861 Cod penal din 1968.
În baza art. 865 alin. 1 raportat la art. 85 alin. 1 Cod penal din 1968, raportat la art. 15 alin. ( 2 ) din Legea nr. 187/2012, s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 6/13.01.2014 a Judecătoriei S. G. și repunerea în individualitate a pedepselor de 3 ani închisoare și 8 luni închisoare ( aplicate prin sentința penală nr. 169/22.05.2012 a Judecătoriei S. G. ) și pedeapsa de 3 ani închisoare ( aplicată prin sentința penală nr. 6/13.01.2014 a Judecătoriei S. G. ).
În temeiul art. 39 alin. 1 Cod penal din 1968 raportat la art. 34 lit. b Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal, au fost contopite pedepsele 3 ani închisoare și 8 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 169/22.05.2012 a Judecătoriei S. G. cu pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința de față, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a raportat la art. 34 lit. b Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal, a fost contopită pedeapsa de 3 ani închisoare ( aplicată prin sentința penală nr. 6/13.01.2014 a Judecătoriei S. G. ) cu pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare ( rezultată anterior ) și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, care a fost majorată cu un spor de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal din 1968, raportat la art. 12 alin. ( 1 ) din Legea nr. 187/2012, inculpatul pierde drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1968, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.
În temeiul art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și g, alin. 3 lit. h Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1968 și cu aplicarea art. 396 alin. 10 noul Cod de procedură penală și art. 5 noul Cod penal, a fost condamnat inculpatul T. B., în prezent deținut în cadrul Penitenciarului C., județul B., la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
S-a constatat că, prin sentința penală nr. 341/22.11.2011 a Judecătoriei S. G. ( definitivă la 12.12.2011 ), s-a dispus anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 36/07.02.2011 ( definitivă prin neapelare la data de 28.02.2011 ) și condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 865 alin. 2 raportat la art. 861 Cod penal din 1968.
S-a constatat că, prin sentința penală nr. 297/26.11.2012 a Judecătoriei S. G. ( definitivă prin decizia penală nr. 264/R/15.03.2013 a Curții de Apel B. ), s-a dispus anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 341/22.11.2011 a Judecătoriei S. G., inculpatul fiind condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 6/13.01.2014 a Judecătoriei S. G. ( definitivă prin nerecurare la data de 27.01.2014 ) și au fost repuse în individualitate pedepsele de 2 ani și 4 luni închisoare, 1 an închisoare, 6 luni închisoare și 6 luni închisoare ( aplicate prin sentința penală nr. 6/13.01.2014 a Judecătoriei S. G. ), 10 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 10 luni închisoare, 10 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 2 ani închisoare, 1 an închisoare ( aplicate prin sentința penală nr. 297/26.11.2012 a Judecătoriei S. G. ), 1 an închisoare ( aplicată prin sentința penală nr. 341/22.11.2011 a Judecătoriei S. G. ), 9 luni închisoare, 9 luni închisoare, 10 luni închisoare, 9 luni închisoare, 3 ani închisoare ( aplicate prin sentința penală nr. 36/07.02.2011 a Judecătoriei S. G.), sporul de 1 an închisoare, sporul de 6 luni închisoare ( aplicate prin sentința penală nr. 297/26.11.2012 a judecătoriei S. G. ).
În temeiul art. 39 alin. 2 Cod penal din 1968 raportat la art. 34 lit. b Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal, s-a contopit restul rămas de executat din pedepsele de 10 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 10 luni închisoare, 10 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 2 ani închisoare, 1 an închisoare ( aplicate prin sentința penală nr. 297/26.11.2012 a Judecătoriei S. G. ), 1 an închisoare ( aplicată prin sentința penală nr. 341/22.11.2011 a Judecătoriei S. G. ), 9 luni închisoare, 9 luni închisoare, 10 luni închisoare, 9 luni închisoare, 3 ani închisoare ( aplicate prin sentința penală nr. 36/07.02.2011 a Judecătoriei S. G. ) cu pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare ( aplicată prin prezenta hotărâre ), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 36 alin. 1 și 3 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal, s-au contopit pedepsele de 2 ani și 4 luni închisoare, 1 an închisoare, 6 luni închisoare și 6 luni închisoare ( aplicate prin sentința penală nr. 6/13.01.2014 a Judecătoriei S. G.) cu pedeapsa de 3 ani ( rezultată anterior ) și în temeiul art. 33 lit. a raportat la art. 34 lit. b Cod penal din 1968, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, care a fost majorată cu un spor de 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1 an închisoare, respectiv 6 luni închisoare ( aplicate prin sentința penală nr. 297/26.11.2012 a Judecătoriei S. G. ), urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal din 1968, raportat la art. 12 alin. ( 1 ) din Legea nr. 187/2012, inculpatul pierde drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1968, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.
S-a dedus din pedeapsa aplicată durata pedepsei executate de la data de 26.03.2013 la zi.
S-a anulat mandatul de executare emis anterior în baza sentinței penale nr. 6/13.01.2014 a Judecătoriei S. G. și s-a dispus emiterea unui nou mandat corespunzător.
În temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală și art. 19 Cod procedură penală, raportat la art. 1357 cod civil și art. 1382 Cod civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. ROMTELECOM S.A. - Departamentul Centru Operațiuni B.-C. și au fost obligați inculpații la plata către partea civilă a sumei de 1116,30 lei, reprezentând despăgubiri civile - daune materiale.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria S. G., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecata a inculpaților T. B. și B. I. sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și g, alin. 3 lit. h Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1968, reținându-se, în esență, în sarcina acestora, că în noaptea de 18/19.03.2013 cei doi inculpați au sustras 200 m cablu de telecomunicații aparținând S.C. Romtelecom S.A., aflat pe rețeaua de stâlpi dintre localitățile Valea Crișului-Calnic, care nu se afla în funcțiune, cablul fiind însă efectiv integrat în rețeaua de telecomunicații de referință, cauzând un prejudiciu S.C. Romtelecom S.A. în valoare de 344,7 euro, respectiv 1482,30 lei.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, inculpații T. B. și B. I. au învederat faptul că solicită judecarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 374, art. 375, art. 396 alin. ( 10 ) Cod procedură penală, respectiv pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunosc și nu le contestă.
După punerea în discuția părților a solicitărilor, prima instanță a admis cererile, apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală.
La termenul de judecată din data de 05.05.2014, a fost pusă în discuție schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și g, alin. 3 lit. h Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 37 alin 1 lit. a Cod penal din 1969 în infracțiunea prevăzută de art. 228 alin. 1 și art. 229 alin. 1 lit. b, alin. 3 lit. h din Noul Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal, în privința ambilor inculpați, instanța pronunțându-se prin hotărârea care a dezlegat fondul.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, ținând cont și de declarațiile inculpaților de recunoaștere a vinovăției, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:
La data de 18.03.2013, după ce au consumat băuturi alcoolice în localitatea Calnic, inculpații T. B. și B. I., în jurul orelor 20.00, au pornit spre locuințele lor. La ieșire din localitatea Calnic, inculpații T. B. și B. I. au hotărât de comun acord să sustragă cablu telefonic din cupru montat pe stâlpii amplasați pe marginea drumului ce face legătura între localitățile Calnic și Valea Crișului. S-au deplasat împreună pe traseul indicat, unde au observat un cablu cu o lungime de aproximativ 200 de metri prins de unul din stâlpi, pe care l-au desprins și l-au încărcat în atelajul hipo cu care se deplasau.
De la locul săvârșirii faptei, inculpații au mers pe un drum de acces secundar care face legătura între localitățile Calnic și Zălan, la locuința inculpatului T. B. din . ars învelișul din material plastic al cablului, iar cuprul rezultat l-au introdus într-un sac de rafie.
În dimineața zilei următoare, inculpatul T. B. a solicitat telefonic un taxi aparținând firmei " Herrtaxi ", în localitatea Olteni și împreună cu B. I. și C. M. A. s-au deplasat cu autoturismul taxi condus de martorul M. C. la centrul de colectare a materialelor feroase și neferoase al S.C. I. Trading S.R.L din municipiul S. G. pentru a valorifica cuprul sustras, unde au fost depistați de către organele de poliție.
Prejudiciul creat a fost evaluat de partea civilă S.C. ROMTELECOM S.A. -Departamentul Centru Operațiuni B.-C. la suma de 1482,30 lei, reprezentând despăgubiri civile - daune materiale pentru bunurile sustrase, depunând la dosar în dovedirea pretențiilor, înscrisuri. Acesta a fost parțial recuperat prin predarea sumei de 366 lei, rezultată din valorificarea cuprului sustras, însă partea civilă nu s-a prezentat în instanță pentru a-și preciza valoarea pretențiilor față de acest aspect.
În drept, s-a reținut că, fapta inculpaților T. B. și B. I. constând în aceea că, în noaptea de 18/19.03.2013 au sustras aproximativ 200 m cablu de telecomunicații aparținând S.C. Romtelecom S.A., aflat pe rețeaua de stâlpi dintre localitățile Valea Crișului-Calnic, cablu ce nu se afla în funcțiune, fiind însă efectiv integrat în rețeaua de telecomunicații de referință, cauzând un prejudiciu în valoare de 1482,30 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și g, alin. 3 lit. h Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1968.
În privința schimbării de încadrare juridică, sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 Noul Cod penal, instanța de fond a arătat că, a avut în vedere criteriile de apreciere stabilite în Decizia Curții Constituționale nr. 265 din 06 mai 2014, respectiv condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă.
Astfel, comparând dispozițiile noului și vechiului Cod penal în scopul determinării legii penale mai favorabile inculpaților, sub aspectul condițiilor de incriminare, instanța de fond a reținut că infracțiunea de furt calificat așa cum este prevăzută în art. 229 Noul Cod Penal a renunțat la elementul circumstanțial agravant prevăzut de art. 209 alin. 1 lit. a Cod penal din 1968.
În privința condițiilor de tragere la răspundere penală, s-a constatat că art. 231 alin. 2 noul Cod penal prevede posibilitatea împăcării în cazul infracțiunii prevăzută de art. 229 alin. 1 sau alin. 2 lit. b și c. Or, în cauza de față, este incident elementul circumstanțial agravant prevăzut de art. 229 alin. 3 lit. h Noul Cod Penal, ceea ce exclude posibilitatea împăcării părților.
Nu în ultimul rând, instanța de fond a apreciat că, deși limitele de pedeapsă ale infracțiunii de furt calificat sunt mai favorabile în noul Cod penal, în ceea ce privește tratamentul sancționator al recidivei postcondamnatorii și al concursului de infracțiuni ce se impune a fi aplicat celor doi inculpați, dispozițiile vechiului Cod penal constituie lege penală mai favorabilă.
Având în vedere considerentele expuse, instanța de fond a constatat că legea penală mai favorabilă în ansamblu inculpaților este vechiul Cod penal. În consecință, s-a apreciat că se impune respingerea schimbării de încadrare juridică așa cum a fost pusă în discuție din oficiu.
La stabilirea și aplicarea pedepselor celor doi inculpați, prima instanță a arătat că, a ținut seama de prevederile art. 72 Cod penal din 1968, de dispozițiile părții generale a acestui Cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de modul de săvârșire a faptei ( pe timp de noapte ), de urmarea produsă ( faptul că partea civilă și-a recuperat parțial prejudiciul cauzat ), de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și de persoana infractorului.
Sub acest aspect, s-a reținut că, inculpații sunt recidiviști, fiind condamnați în mai multe rânduri pentru săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului. Deși au beneficiat de clemență din partea instanței, executarea pedepselor fiind suspendată condiționat, inculpații au dat dovadă de perseverență infracțională, continuând să comită fapte prevăzute de legea penală, dând dovadă de o atitudine de nepăsare și ignorare a ordinii de drept. Pentru aceste motive, prin sentința penală nr. 297/26.11.2012 a Judecătoriei S. G. ( definitivă prin decizia penală nr. 264/R/15.03.2013 a Curții de Apel B. ), s-a dispus anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului T. B. prin sentința penală nr. 341/22.11.2011 a Judecătoriei S. G., inculpatul fiind condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare.
Instanța de fond a mai avut în vedere și aspectele reliefate în cuprinsul referatelor de evaluare întocmite în cauză, din care rezultă că inculpatul T. B. este o persoană ce provine dintr-o familie destrămată, a crescut într-un mediu marcat de lipsuri materiale, violențe intrafamiliale, cu persoane consumatoare de alcool, factorii protectivi ce pot descuraja reiterarea unui comportament antisocial constând în sprijinul bunicii pe linie paternă, siguranța locativă, interesul pentru activități lucrative, factorii negativi constând în prezența unui stil de viață care prezintă oportunități pentru comiterea de infracțiuni, respectiv consumul de alcool, carențele educative și morale, școlarizarea redusă, problemele materiale și financiare, lipsa unei calificări profesionale, inculpatul nedispunând de resurse în vederea realizării schimbării comportamentale. Inculpatul B. I. este o persoană care în prezent trăiește în concubinaj, tatăl a patru copii, relațiile de familie fiind pozitive iar factorii pozitivi care pot descuraja un comportament infracțional sunt implicarea în activități lucrative, stabilitatea locativă, starea bună a sănătății, asumarea responsabilității față de faptă și regretul, iar ca factori negativi sunt de menționat starea de analfabetism, lipsa calificării profesionale, existența unei predilecții în implicarea în activități la limita dintre legalitate și pragul infracționalității.
Din analiza fișei de cazier a inculpatului B. I., precum și a sentinței penale nr. 6/13.01.2014 pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul nr. 289/_*, definitivă prin nerecurare la data de 27.01.2014, instanța de fond a reținut că infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze este săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie față de soluția de condamnare dispusă prin sentința penală nr. 169/22.05.2012 a Judecătoriei S. G., pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin neapelare la data de 05.06.2012 și în concurs cu infracțiunea ce face obiectul sentinței penale nr. 6/13.01.2014 pronunțată de Judecătoria S. G..
Prin sentința penală nr. 169/22.05.2012 a Judecătoriei S. G., pronunțată în dosarul nr._ ( definitivă la data de 05.06.2012 prin nerecurare ), inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 861, art. 862 Cod penal din 1968.
Prin sentința penală nr. 6/13.01.2014 a Judecătoriei S. G., pronunțată în dosarul nr._ * ( definitivă la data de 27.01.2014 prin nerecurare ), s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare, anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 169/22.05.2012 a Judecătoriei S. G., repunerea în individualitate și contopirea pedepselor de 3 ani închisoare și 8 luni închisoare ( aplicate prin sentința penală nr. 169/22.05.2012 a Judecătoriei S. G. ) și a pedepsei de 3 ani închisoare ( aplicată prin sentința penală nr. 6/13.01.2014 a Judecătoriei S. G. ), fiind în final condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 865 alin. 2 raportat la art. 861 Cod penal din 1968.
Pentru aceste motive, instanța de fond a apreciat că, nu se impune revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pronunțată prin sentința penală nr. 169/22.05.2012 a Judecătoriei S. G., întrucât, deși infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze a fost săvârșită în termenul de încercare stabilit în baza primei condamnări, la data săvârșirii infracțiunii dedusă judecății în cauza de față, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 169/22.05.2012 era anulată prin sentința penală nr. 6/13.01.2014 pronunțată de Judecătoria S. G..
S-a apreciat că, în baza art. 865 alin. 1 Cod penal raportat la art. 85 Cod penal, raportat la art. 15 alin. ( 2 ) din Legea nr. 187/2012, se impune anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 6/13.01.2014 a Judecătoriei S. G., repunerea în individualitate a pedepselor de 3 ani închisoare și 8 luni închisoare ( aplicate prin sentința penală nr. 169/22.05.2012 a Judecătoriei S. G. ) și a pedepsei de 3 ani închisoare ( aplicată prin sentința penală nr. 6/13.01.2014 a Judecătoriei S. G. ).
În temeiul art. 39 alin. 1 raportat la art. 34 lit. b Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, se impune contopirea pedepselor de 3 ani închisoare și 8 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 169/22.05.2012 a Judecătoriei S. G., cu pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința de față, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
S-a apreciat că, în temeiul art. 33 lit. a raportat la art. 34 lit. b Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, se impune contopirea pedepsei de 3 ani închisoare ( aplicată prin sentința penală nr. 6/13.01.2014 a Judecătoriei S. G. ) cu pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare ( rezultată anterior ) și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, care a fost majorată cu un spor de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.
În opinia instanței de fond, se impune sporirea pedepsei rezultante, având în vedere perseverența infracțională a inculpatului cât și faptul că aplicarea doar a pedepsei celei mai grele din cele contopite ar crea premisele unui sentiment de impunitate, atât pentru inculpat cât și pentru societate.
În ceea ce-l privește pe inculpatul T. B., analizând fișa de cazier a acestuia, precum și sentința penală nr. 6/13.01.2014 pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul nr. 289/_*, definitivă prin nerecurare la data de 27.01.2014, instanța de fond a reținut că infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze este săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie față de soluțiile de condamnare dispuse prin: sentința penală nr. 36/07.02.2011 a Judecătoriei S. G. pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin neapelare la data de 18.02.2011; sentința penală nr. 341/22.11.2011 pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul nr._, definitivă la data de 12.12.2011; sentința penală nr. 297/26.11.2012 pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 264/R/15.03.2013 a Curții de Apel B.. De asemenea, infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze este concurentă cu infracțiunile ce fac obiectul sentinței penale nr. 6/13.01.2014 pronunțată de Judecătoria S. G..
Prin sentința penală nr. 341/22.11.2011 a Judecătoriei S. G. ( definitivă la 12.12.2011 ), s-a dispus anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 36/07.02.2011 ( definitivă prin neapelare la data de 28.02.2011 ) și condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 865 alin. 2 raportat la art. 861 Cod penal din 1968.
Prin sentința penală nr. 297/26.11.2012 a Judecătoriei S. G. ( definitivă prin decizia penală nr. 264/R/15.03.2013 a Curții de Apel B. ), s-a dispus anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 341/22.11.2011 a Judecătoriei S. G., inculpatul fiind condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare.
S-a apreciat că, se impune descontopirea pedepsei rezultante de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 6/13.01.2014 a Judecătoriei S. G. ( definitivă prin nerecurare la data de 27.01.2014 ) și repunerea în individualitate a pedepselor de 2 ani și 4 luni închisoare, 1 an închisoare, 6 luni închisoare și 6 luni închisoare ( aplicate prin sentința penală nr. 6/13.01.2014 a Judecătoriei S. G. ), 10 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 10 luni închisoare, 10 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 2 ani închisoare, 1 an închisoare ( aplicate prin sentința penală nr. 297/26.11.2012 a Judecătoriei S. G. ), 1 an închisoare ( aplicată prin sentința penală nr. 341/22.11.2011 a Judecătoriei S. G. ), 9 luni închisoare, 9 luni închisoare, 10 luni închisoare, 9 luni închisoare, 3 ani închisoare ( aplicate prin sentința penală nr. 36/07.02.2011 a Judecătoriei S. G. ), sporul de 1 an închisoare, sporul de 6 luni închisoare ( aplicate prin sentința penală nr. 297/26.11.2012 ) a Judecătoriei S. G..
În temeiul art. 39 alin. 2 Cod penal din 1969 raportat la art. 34 lit. b Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, se impune contopirea restului rămas de executat din pedepsele de 10 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 10 luni închisoare, 10 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 2 ani închisoare, 1 an închisoare ( aplicate prin sentința penală nr. 297/26.11.2012 a Judecătoriei S. G. ), 1 an închisoare ( aplicată prin sentința penală nr. 341/22.11.2011 a Judecătoriei S. G. ), 9 luni închisoare, 9 luni închisoare, 10 luni închisoare, 9 luni închisoare, 3 ani închisoare ( aplicate prin sentința penală nr. 36/07.02.2011 a Judecătoriei S. G. ), cu pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare ( aplicată prin prezenta hotărâre ), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 36 alin. 1 și 3 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, se impune contopirea pedepselor de 2 ani și 4 luni închisoare, 1 an închisoare, 6 luni închisoare și 6 luni închisoare ( aplicate prin sentința penală nr. 6/13.01.2014 a Judecătoriei S. G. ) cu pedeapsa de 3 ani ( rezultată anterior ) și în temeiul art. 33 lit. a raportat la art. 34 lit. b Cod penal din 1969, aplicarea inculpatului a pedepsei celei mai grele de 3 ani închisoare, care a fost majorată cu un spor de 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1 an închisoare, respectiv 6 luni închisoare ( aplicate prin sentința penală nr. 297/26.11.2012 a Judecătoriei S. G. ), inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 5 ani închisoare.
Partea civilă S.C. ROMTELECOM S.A. - Departamentul Centru Operațiuni B.-C., cu sediul în B., .. 9, județul B., prin reprezentant C. B., și-a recuperat parțial prejudiciul produs iar în temeiul art. 397 alin. 1 Noul Cod procedură penală și art. 19 Noul Cod procedură penală, raportat la art. 1357 Cod civil și art. 1382 Cod civil, s-a apreciat că se impune admiterea în parte a acțiunii civile formulate de partea civilă S.C. ROMTELECOM S.A. - Departamentul Centru Operațiuni B.-C. și obligarea inculpaților la plata către partea civilă a sumei de 1116,30 lei, reprezentând despăgubiri civile - daune materiale.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel P. de pe lângă Judecătoria S. G. și inculpatul T. B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând în apelurile formulate, desființarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unui noi hotărâri legale și temeinice.
În motivarea apelului promovat, s-a arătat de către P. că, prima instanță a realizat în mod nelegal procedeul de contopire a pedepselor aplicate inculpaților cu pedepsele pe care inculpații le aveau de executat din hotărâri penale anterioare; în cauză instanța de fond ar fi trebuit să procedeze la determinarea procedeului de contopire după cum urmează: după aplicarea pedepsei pentru fiecare infracțiune în parte, să dispună anularea suspendărilor pronunțate anterior față de ambii inculpați și apoi să pronunțe potrivit regulilor concursului de infracțiuni ce pedeapsă urmează a fi executată, aceasta urmând apoi a fi determinată potrivit regulilor de la recidiva postcondamnatorie sau pluralitatea intermediară. Având în vedere că modalitatea de contopire efectuată în cauză de către instanța de fond este nelegală iar procedeul folosit nu respectă principiile stabilite prin Decizia nr. 42/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secțiile Unite, se impune admiterea apelului declarat și în urma desființării sentinței penale atacate, aplicarea unor pedepse legale celor doi inculpați, T. B. și B. I..
Apelantul inculpat T. B., a arătat, prin intermediul avocatului desemnat, că este nemulțumit de sporul de 6 luni închisoare care i-a fost aplicat de către instanța de fond, întrucât acesta este prea mare în raport de fapta săvârșită; în speță, fapta nu este comisă cu violență. Într-adevăr, în cauză există un prejudiciu care nu este foarte mare și pe care inculpatul T. B. îl va achita după ce se va elibera din penitenciar și va avea un loc de muncă. Cu privire la procedeul de contopire a pedepselor, apelantul inculpat T. B. a menționat faptul că pedepsele anterioare, respectiv pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 341/22.11.2011, nr. 297/26.11.2012 și nr. 36/07.02.2011 ale Judecătoriei S. G. au fost contopite prin decizia penală nr. 264/R din 15 martie 2013 a Curții de Apel B..
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozițiile art. 420 alin. 8 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea constată că atât apelul declarat de P. cât și cel promovat de inculpatul T. B. sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a stabilit pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale însușit de inculpați, o corectă stare de fapt, constând, în esență, în aceea că, la data de 18.03.2013, după ce au consumat băuturi alcoolice, inculpații T. B. și B. I. în jurul orelor 20.00, au sustras de pe raza localității Calnic, un cablu cu o lungime de aproximativ 200 de metri prins de unul din stâlpi, pe care l-au desprins și l-au încărcat în atelajul hipo cu care se deplasau; mergând mai apoi pe un drum de acces secundar care face legătura între localitățile Calnic și Zălan, la locuința inculpatului T. B. din . inculpați au ars învelișul din material plastic al cablului, iar cuprul rezultat l-au introdus într-un sac de rafie încercând să-l valorifice în dimineața zilei următoare, la centrul de colectare a materialelor feroase și neferoase al S.C. I. Trading S.R.L din municipiul S. G., unde au fost însă depistați de către organele de poliție.
Curtea reține că nici starea de fapt și nici încadrarea în drept a faptei nu constituie obiectul apelurilor deduse judecății; inculpații au recunoscut comiterea faptei și au uzat de procedura simplificată de judecare a acesteia, prevăzută de art. 375 Cod procedură penală.
Nici pedepsele care au fost aplicate pentru această infracțiune nu constituie obiectul apelurilor, iar instanța, verificând hotărârea sub toate aspectele astfel cum cere art. 420 alin. 8 Cod procedură penală, constată că prima instanță a individualizat corect pedepsele aplicate celor doi inculpați, ținând seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 din Codul penal de la 1968 ( lege penală apreciată în mod corect de către prima instanță ca fiind mai favorabilă inculpaților decât actualul Cod penal ).
În ceea ce privește însă, modalitatea de efectuare de către prima instanță a contopirii pedepselor aplicate celor doi inculpați pentru infracțiunile deduse judecății cu pedepsele pe care aceștia le mai aveau de executat stabilite prin hotărâri anterioare, Curtea reține că sunt fondate criticile aduse hotărârii penale apelate.
În ceea ce-l privește pe inculpatul B. I., Curtea constată că, într-adevăr la momentul la care i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei ( sentința penală nr. 6/13.01.2014 a Judecătoriei S. G., rămasă definitivă prin neapelare la 27.01.2014 ), instanța nu a cunoscut comiterea infracțiunii deduse judecății în prezent ( săvârșită la data de 18.03.2013 ), situație în raport de care sunt aplicabile în speță dispozițiile privind anularea în baza art. 865 alin. 1 raportat la art. 85 alin. 1 Cod penal din 1968, raportat la art. 15 alin. ( 2 ) din Legea nr. 187/2012, a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 6/13.01.2014 a Judecătoriei S. G..
Pe de altă parte, la momentul pronunțării sentinței penale nr. 169/22.05.2012 a Judecătoriei S. G. ( definitivă prin nerecurare la data de 05.06.2012 ), nu se cunoștea de comiterea infracțiunilor pentru care inculpatul a fost judecat și condamnat prin sentința penală nr. 6/13.01.2014 ( comise la 05/06.10.2010, 12.10.2010, 27.10.2010, 05.11.2010 și 18.01.2011 ), astfel că și în ceea ce privește suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, dispusă prin sentința penală nr. 169/2012 a Judecătoriei S. G., sunt aplicabile în speță dispozițiile privind anularea în baza art. 865 alin. 1 raportat la art. 85 alin. 1 Cod penal din 1968, anulare care a fost de altfel dispusă prin sentința penală nr. 6/13.01.2014 a Judecătoriei S. G.; prin aceeași sentință, pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 169/22.05.2012 a Judecătoriei S. G. a fost descontopită în pedepsele componente de 3 ani închisoare și respectiv 8 luni închisoare.
Prima instanță a sesizat corect că, faptele deduse judecății în prezent sunt comise în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 169/22.05.2012 a Judecătoriei S. G. și în concurs cu cele care au atras aplicarea pedepsei de 3 ani prin sentința penală nr. 6/13.01.2014 a Judecătoriei S. G..
Cu toate acestea, în speță se impunea ca prima instanță să recontopească în baza art. 33 lit. a raportat la art. 34 lit. b Cod penal din 1968, pedepsele de 3 ani închisoare și 8 luni închisoare - stabilite prin sentința penală nr. 169/22.05.2012 a Judecătoriei S. G. și descontopite prin sentința penală nr. 6/2014 a Judecătoriei S. G. - pentru a se stabili care este primul termen al recidivei ( termen compus ) respectiv 3 ani închisoare și nu să contopească toate pedepsele deodată, într-o singură etapă.
Apoi, pedeapsa rezultantă, în speță 3 ani închisoare, se impunea a fi contopită în temeiul art. 39 alin. 1 Cod penal din 1968 cu pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată de către prima instanță pentru infracțiunea dedusă judecății, aplicându-se pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Aceasta, la rândul ei, trebuia contopită în temeiul art. 33 lit. a raportat la art. 34 lit. b și art. 36 alin. 2 din Codul penal de la 1968, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, cu pedeapsa de 3 ani închisoare ( aplicată prin sentința penală nr. 6/13.01.2014 a Judecătoriei S. G. ), inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare; dată fiind perseverența infracțională a inculpatului, în speță se impune aplicarea unui spor de pedeapsă inculpatului; un cuantum de 6 luni închisoare apare îndestulător pentru atingerea scopului pedepsei, astfel că în final inculpatul B. I. are de executat o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.
În ceea ce-l privește pe inculpatul T. B., prima instanță a reținut corect că acesta a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 341/22.11.2011 a Judecătoriei S. G. ( definitivă la 12.12.2011 ), la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, pentru infracțiuni comise la datele de 08.11.2008 și 12/13.05.2009 ( sentință prin care s-a dispus și suspendarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani ); prin sentința penală nr. 297/26.11.2012 a Judecătoriei S. G. ( definitivă prin decizia penală nr. 264/R/15.03.2013 a Curții de Apel B. ), la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiuni comise la datele de 18.08.2011 și 26.04.2011 ( sentință prin care s-a anulat și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 341/22.11.2011 a Judecătoriei S. G. ) și prin sentința penală nr. 6/13.01.2014 a Judecătoriei S. G. ( definitivă prin nerecurare la data de 27.01.2014 ), la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiuni comise la datele de 05/06.10.2010, 05/06.11.2010, 18.01.2011 și 28.02.2011 ( sentință prin care pedepsele aplicate pentru infracțiunile deduse judecății au fost contopite cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 341/22.11.2011 a Judecătoriei S. G., sentința penală nr. 297/26.11.2012 a Judecătoriei S. G. și sentința penală nr. 36/07.02.2011 a Judecătoriei S. G. ).
În raport de data comiterii faptei deduse judecății, de datele comiterii infracțiunilor care au atras condamnările la pedepsele menționate și de datele rămânerii definitive a hotărârilor, prima instanță a reținut corect că fapta dedusă judecății în prezent, a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal de la 1968.
Pentru a stabili însă care este primul termen al recidivei la care să se raporteze și cu care trebuie contopită pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, instanța de fond ar fi trebuit să rezolve întâi pluralitatea și raporturile dintre faptele care au atras condamnările anterioare, nu să contopească în temeiul art. 39 alin. 2 Cod penal din 1969 raportat la art. 34 lit. b Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal „ restul rămas de executat din pedepsele de 10 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 10 luni închisoare, 10 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 2 ani închisoare, 1 an închisoare ( aplicate prin sentința penală nr. 297/26.11.2012 a Judecătoriei S. G. ), 1 an închisoare ( aplicată prin sentința penală nr. 341/22.11.2011 a Judecătoriei S. G. ), 9 luni închisoare, 9 luni închisoare, 10 luni închisoare, 9 luni închisoare, 3 ani închisoare ( aplicate prin sentința penală nr. 36/07.02.2011 a Judecătoriei S. G. ) cu pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare ( aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății ), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare ” ; apoi, deși a făcut referire la un rest rămas neexecutat, prima instanță nu a arătat nici ce cuantum are acesta, nici care este modalitatea în care l-a calculat și de ce a contopit acest rest cu celelalte pedepse în baza art. 39 alin. 2 Cod penal din 1969, în condițiile în care faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 36/2011 a Judecătoriei S. G. sunt concurente doar cu cele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 297/2012 a Judecătoriei S. G. nu și cu infracțiunea dedusă judecății, față de care pedepsele aplicate prin cele două hotărâri menționate sunt comise în recidivă postcondamnatorie.
Se impune așadar, descontopirea pedepsei rezultante de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 6/13.01.2014 a Judecătoriei S. G. ( definitivă prin nerecurare la data de 27.01.2014 ) și repunerea în individualitate a pedepselor de 2 ani și 4 luni închisoare, 1 an închisoare, 6 luni închisoare și 6 luni închisoare ( aplicate prin sentința penală nr. 6/13.01.2014 a Judecătoriei S. G., pentru infracțiuni comise la datele de 05/06.10.2010, 05/06.11.2010, 18.01.2011 și 28.02.2011 ), 10 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 10 luni închisoare, 10 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 2 ani închisoare, 1 an închisoare ( aplicate prin sentința penală nr. 297/26.11.2012 a Judecătoriei S. G., pentru infracțiuni comise la datele de 18.08.2011 și 26.04.2011 ), 1 an închisoare ( aplicată prin sentința penală nr. 341/22.11.2011 a Judecătoriei S. G., pentru o infracțiune comisă la data de 17.01.2011 ), 9 luni închisoare, 9 luni închisoare, 10 luni închisoare, 9 luni închisoare, 3 ani închisoare ( aplicate prin sentința penală nr. 36/07.02.2011 a Judecătoriei S. G., pentru infracțiuni comise la datele de 08.11.2008, 12/13.05.2009 ), și înlăturarea temporară a sporului de 1 an închisoare ( aplicat prin sentința penală nr. 297/26.11.2012 a Judecătoriei S. G., în temeiul art. 39 Cod penal de la 1968 ), a sporului de 6 luni închisoare ( aplicat prin sentința penală nr. 297/26.11.2012 a Judecătoriei S. G., în baza art. 34, art. 36 Cod penal de la 1968 ).
Având în vedere că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 297/26.11.2012 a Judecătoriei S. G. sunt comise în stare de recidivă postcondamnatorie față de sentința penală nr. 36/7.02.2011 a Judecătoriei S. G., rămasă definitivă la data de 28.02.2011, în cauză se impune, într-o primă etapă, rezolvarea raportului juridic între aceste infracțiuni, impunându-se contopirea, în temeiul art. 39 Cod penal de la 1968, a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 36/7.02.2011 a Judecătoriei S. G. ( care constituie prim termen al recidivei ) cu cele 3 pedepse a câte 10 luni închisoare, cele două pedepse a câte 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsa de 2 ani închisoare și cea de 1 an închisoare ( stabilite prin sentința penală nr. 297/26.11.2012 a Judecătoriei S. G. ) și aplicarea pedepsei celei mai grele, de 3 ani închisoare la care se impune adăugarea sporului de 1 an închisoare ( aplicat prin sentința penală nr. 297/26.11.2012 a Judecătoriei S. G. – și intrat în puterea lucrului judecat ), astfel încât pedeapsa rezultantă este de 4 ani închisoare.
Văzând apoi că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale nr. 297/2012 a Judecătoriei S. G., nr. 341/2011 a Judecătoriei S. G. și nr. 6/2014 a Judecătoriei S. G., sunt concurente, în temeiul art. 36 alin. 2 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal, se impune contopirea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare ( care conține urmare a contopirii și pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 297/2012 a Judecătoriei S. G. ) cu pedepsele de 1 an închisoare ( stabilită prin sentința penală nr. 341/22.11.2011 a Judecătoriei S. G. ), 2 ani și 4 luni închisoare, 1 an închisoare și cele două pedepse a câte 6 luni închisoare ( stabilite prin sentința penală nr. 6/13.01.2014 a Judecătoriei S. G. ) și aplicarea pedepsei celei mai grele de 4 ani închisoare, la care adaugă sporul de 6 luni închisoare ( aplicat prin sentința penală nr. 297/26.11.2012 a Judecătoriei S. G., în temeiul art. 34, art. 36 Cod penal de la 1968, intrat în puterea lucrului judecat ), astfel încât pedeapsa rezultantă este de 4 ani și 6 luni închisoare.
Această pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare constituie prim termen al recidivei pentru infracțiunea dedusă judecății, conform art. 39 Cod penal de la 1968 și a Deciziei nr. 42/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, astfel că, în temeiul art. 39 alin. 1 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal, se impune contopirea pedepsei rezultante de mai sus ( 4 ani și 6 luni închisoare - care constituie prim termen al recidivei pentru infracțiunea dedusă judecății ) cu pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare stabilită de către prima instanță pentru infracțiunea dedusă judecății și cu consecința executării pedepsei celei mai grele de 4 ani și 6 luni închisoare.
În cauză nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 39 alin. 2 Cod penal de la 1968 privind regimul sancționator al recidivei postcondamnatorii, întrucât din datele existente la dosar rezultă că inculpatul a început executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 297/26.11.2012 a Judecătoriei S. G. la data de 26.03.2013, or, infracțiunea dedusă în prezent judecății a fost comisă anterior acestei date, respectiv la 18.03.2013. Data comiterii faptei este cea care definește pluralitatea de infracțiuni și regimul sancționator și nu data efectuării contopirii.
În baza art. 36 alin. 3 Cod penal de la 1968, se impune scăderea din pedeapsa rezultantă aplicată a perioadei de timp executate de inculpat de la 26.03.2013 la zi.
În considerarea celor expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, se impune admiterea apelurilor promovate de P. de pe lângă Judecătoria S. G. și inculpatul T. B. și reformarea hotărârii apelate în sensul celor ce preced; în ceea ce-l privește pe inculpatul T. B., Curtea reține că această modalitate de contopire este mai avantajoasă pentru el din punct de vedere al rezultatului, iar în raport de pedeapsa rezultantă pe care o are de executat, Curtea apreciază că cele două sporuri intrate în puterea lucrului judecat ( unul de 1 an pentru sancționarea recidivei și unul de 6 luni pentru sancționarea concursului ) sunt suficiente, astfel că nu se impune aplicarea încă a unui spor de pedeapsă de 6 luni închisoare; pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare este suficientă pentru a conduce la reeducarea inculpatului și este proporțională cu activitatea infracțională desfășurată de acesta în perioada 2009-2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LGII
DECIDE:
Admite apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria S. G. și inculpatul T. B. împotriva sentinței penale nr. 65/26.05.2014 pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul penal nr._, pe care o desființează în ceea ce privește modalitatea de realizare a contopirii pedepselor aplicate inculpaților T. B. și B. I. pentru infracțiunile deduse judecății cu pedepsele anterioare.
Rejudecând cauza în aceste limite:
I. În ceea ce-l privește pe inculpatul B. I., menține pedeapsa stabilită pentru infracțiunea dedusă judecății ( 2 ani și 8 luni închisoare ) precum și dispoziția de anulare în baza art. 865 alin. 1 raportat la art. 85 alin. 1 Cod penal din 1968, raportat la art. 15 alin. ( 2 ) din Legea nr. 187/2012, a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 6/13.01.2014 a Judecătoriei S. G. și repune în individualitate pedepsele de 3 ani închisoare și 8 luni închisoare ( stabilite prin sentința penală nr. 169/22.05.2012 a Judecătoriei S. G. ) precum și a pedepsei de 3 ani închisoare ( aplicată prin sentința penală nr. 6/13.01.2014 a Judecătoriei S. G. ).
În baza art. 33 lit. a raportat la art. 34 lit. b Cod penal din 1968, contopește pedepsele de 3 ani închisoare și 8 luni închisoare ( stabilite prin sentința penală nr. 169/22.05.2012 a Judecătoriei S. G. ) și aplică pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 39 alin. 1 Cod penal din 1968, contopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare de mai sus ( ce constituie prim termen al recidivei ) cu pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată de către prima instanță pentru infracțiunea dedusă judecății, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a raportat la art. 34 lit. b și art. 36 alin. 2 din Codul penal de la 1968, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, contopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare stabilită anterior cu pedeapsa de 3 ani închisoare ( aplicată prin sentința penală nr. 6/13.01.2014 a Judecătoriei S. G. ) și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, pe care o majorează cu un spor de 6 luni închisoare, astfel că în final inculpatul B. I. execută o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.
II. În ceea ce-l privește pe inculpatul T. B., menține pedeapsa stabilită pentru infracțiunea dedusă judecății ( 2 ani și 8 luni închisoare ).
Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 6/13.01.2014 a Judecătoriei S. G. ( definitivă prin nerecurare la data de 27.01.2014 ) și repune în individualitatea lor pedepsele de 2 ani și 4 luni închisoare, 1 an închisoare, 6 luni închisoare și 6 luni închisoare ( aplicate prin sentința penală nr. 6/13.01.2014 a Judecătoriei S. G. ), 10 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 10 luni închisoare, 10 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 2 ani închisoare, 1 an închisoare ( aplicate prin sentința penală nr. 297/26.11.2012 a Judecătoriei S. G. ), 1 an închisoare ( aplicată prin sentința penală nr. 341/22.11.2011 a Judecătoriei S. G. ), 9 luni închisoare, 9 luni închisoare, 10 luni închisoare, 9 luni închisoare, 3 ani închisoare ( aplicate prin sentința penală nr. 36/07.02.2011 a Judecătoriei S. G. ), sporul de 1 an închisoare aplicat în baza art. 39 alin. 1 Cod penal de la 1968, sporul de 6 luni închisoare aplicat în baza art. 36 alin. 2, art. 34 Cod penal de la 1968 ( prin sentința penală nr. 297/26.11.2012 a Judecătoriei S. G. ).
În temeiul art. 39 alin. 1 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal, contopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare ( care constituie prim termen al recidivei și care a fost aplicată prin sentința penală nr. 36/07.02.2011 a Judecătoriei S. G. ) cu cele 3 pedepse a câte 10 luni închisoare, cele două pedepse a câte 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsa de 2 ani închisoare și cea de 1 an închisoare ( stabilite prin sentința penală nr. 297/26.11.2012 a Judecătoriei S. G. ) și aplică pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care adaugă sporul de 1 an închisoare ( aplicat prin sentința penală nr. 297/26.11.2012 a Judecătoriei S. G. ), astfel încât pedeapsa rezultantă este de 4 ani închisoare.
În temeiul art. 36 alin. 2 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, contopește pedeapsa de mai sus ( 4 ani închisoare ) cu pedepsele de 1 an închisoare ( stabilită prin sentința penală nr. 341/22.11.2011 a Judecătoriei S. G. ), 2 ani și 4 luni închisoare, 1 an închisoare și cele două pedepse a câte 6 luni închisoare ( stabilite prin sentința penală nr. 6/13.01.2014 a Judecătoriei S. G. ) și aplică pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care adaugă sporul de 6 luni închisoare ( aplicat prin sentința penală nr. 297/26.11.2012 a Judecătoriei S. G. ), astfel încât pedeapsa rezultantă este de 4 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 39 alin. 1 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal, contopește pedeapsa rezultantă de mai sus ( 4 ani și 6 luni închisoare - care constituie prim termen al recidivei pentru infracțiunea dedusă judecății ) cu pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare stabilită de către prima instanță pentru infracțiunea dedusă judecății și dispune executarea pedepsei celei mai grele de 4 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 36 alin. 3 Cod penal, scade din pedeapsa rezultantă aplicată perioada de timp executată de la 26.03.2013 la zi.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
În baza art. 272 alin. 1 Cod procedură penală, se suportă din fondurile Ministerului de Justiție și se plătește Baroului B. suma de 600 lei reprezentând onorariile avocaților desemnați din oficiu în apel pentru inculpatul apelant T. B. și respectiv inculpatul intimat B. I..
În baza art. 272 alin. 1 Cod procedură penală, se suportă din fondurile Ministerului de Justiție și se plătește interpretului de limbă maghiară Kilyen I. E. suma de 50 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de traducere din limba română în limba maghiară și invers prestate în ședința publică din data de 09.10.2014 de la Curtea de Apel B..
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N. H. N. Țînț
GREFIER
O. S.
Red. N.H./06.02.2015
Dact. O.S./06.02.2015
3 exemplare
Jud. fond: B. C. M.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
