Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 410/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 410/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 88/248/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 410/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 26 septembrie 2014
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CAJ3
- Președinte - N. Țînț - judecător
- Judecător- N. H.
- Grefier- O. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – D. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA ÎNTORSURA BUZĂULUI împotriva sentinței penale nr. 35 din 26 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Întorsura Buzăului în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 11 septembrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 391 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru data de 18 septembrie 2014 și apoi pentru data de astăzi, 26 septembrie 2014, când,
C U RT E A,
Deliberând asupra apelului penal de față:
Constată că, prin sentința penală nr. 35/26.06.2014 pronunțată de Judecătoria Întorsura Buzăului, județul C. în dosarul nr._, în baza art. 336 alin. 1 Cod penal raportat la art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală, a fost condamnat inculpatul B. V., la un an și 8 ( opt ) luni închisoare.
În baza art. 66 alin. 1 lit. a, b, d și i Cod penal, i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a alege și de a conduce orice categorie de vehicule, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b, d și i Cod penal, i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a alege și de a conduce orice categorie de vehicule, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 4 ani și 8 luni ce constituie termen de încercare potrivit art. 92 Cod penal.
S-a dispus ca în baza art. 93 alin. 1 lit. a-e Cod penal pe perioada termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: 1. să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C., la datele fixate de acesta; 2. să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; 3. să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; 4. să comunice schimbarea locului de muncă; 5. să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal, i s-a impus inculpatului să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, a fost obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile la Primăria comunei Sita Buzăului sau la Primăria orașului Întorsura Buzăului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului din data de 31.03.2014 și înregistrat la Judecătoria Întorsura Buzăului sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului B. V. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care la momentul prelevării mostrelor biologice are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal.
În actul de sesizare al instanței s-a arătat că în data de 22.02.2014, în jurul orei 12,09, un echipaj de poliție rutieră din cadrul Poliției Întorsura Buzăului a oprit pentru control autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_ care se deplasa pe DN 10, pe raza orașului Întorsura Buzăului pe direcție B.-B.. Conducătorul auto a fost identificat ca fiind inculpatul B. V.. Acesta a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 1,40 mg/l alcool pur în aerul expirat. Inculpatul a fost condus la Spitalul din Întorsura Buzăului, unde la orele 12,30 și 13,30 i s-au recoltat două probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei iar conform buletinului de analiză toxicologică nr. 349-A12/53-a/26.02.2014 al S.M.L. C., inculpatul avea o alcoolemie de 2,2 g/l alcool pur în sânge la prima probă și 2,00 g/l alcool pur în sânge la a doua probă.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, precum și faptul că a consumat 150 ml țuică, iar în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a solicitat judecarea sa în procedura simplificată prevăzută de art. 375 Cod procedură penală.
Totodată, la dosar s-a depus și adresa nr. 809/SP/16.05.2014 emisă de Serviciul de Probațiune C. privind instituțiile unde se poate efectua muncă în folosul comunității ( filele 53-56 ).
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, în data de 22.02.2014, în jurul orei 12,09, un echipaj de poliție rutieră din cadrul Poliției Întorsura Buzăului a oprit pentru control autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_ care se deplasa pe DN 10, pe raza orașului Întorsura Buzăului pe direcție B.-B.. Conducătorul auto a fost identificat ca fiind inculpatul B. V.. Acesta a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 1,40 mg/l alcool pur în aerul expirat. Inculpatul a fost condus la Spitalul din Întorsura Buzăului, unde la orele 12,30 și 13,30 i s-au recoltat două probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Conform buletinului de analiză toxicologică nr. 349-A12/53-a/26.02.2014 al S.M.L. C., inculpatul avea o alcoolemie de 2,2 g/l alcool pur în sânge, la prima probă și 2,00 g/l alcool pur în sânge, la a doua probă.
În drept, s-a reținut de către prima instanță că fapta inculpatului B. V. care în data de 22.02.2014, în jurul orei 12,09, a condus pe drumurile publice, respectiv pe DN 10 pe raza orașului Întorsura Buzăului, autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_ având o alcoolemie de 2,20 g/l alcool pur în sânge întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță a arătat că a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv, împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită – raportat la alcoolemia foarte mare – natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În ceea ce privește limitele de pedeapsă, prima instanță a arătat că date fiind dispozițiile art. 375 și art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală, s-a impus reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă de inculpatul B. V..
În considerarea condițiilor concrete în care a fost comisă infracțiunea și a circumstanțelor personale ale inculpatului, instanța de fond a apreciat că, în baza art. 336 alin. 1 din Cod penal raportat la art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală, se impune condamnarea inculpatului B. V. la pedeapsa de un an și 8 ( opt ) luni închisoare.
În baza art. 66 alin. 1 lit. a, b, d și i Cod penal, instanța de fond a considerat că se impune interzicerea inculpatului ca pedeapsă complementară a exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a alege și de a conduce orice categorie de vehicule pentru care este necesară deținerea permisului de conducere, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe; în baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b, d și i Cod penal, s-a constatat că se impune de asemenea interzicerea inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a alege și de a conduce orice categorie de vehicule pentru care este necesară deținerea permisului de conducere, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Constatând că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 91 alin. 1 lit. a-c Codul penal, în sensul că pedeapsa aplicată este mai mică de 3 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, și considerând că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, instanța de fond a considerat că se impune suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere pe o durată de 4 ani și 8 luni, reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art. 92 Cod penal.
Totodată, în baza art. 93 alin. 1 lit. a-e Cod penal, pe perioada termenului de încercare inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: 1. să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C., la datele fixate de acesta; 2. să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; 3. să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; 4. să comunice schimbarea locului de muncă; 5. să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
Instanța de fond a mai apreciat că se impune, în baza art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal, ca inculpatul să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate, iar în baza art. 93 alin. 3 Cod penal, l-a obligat pe inculpat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile la Primăria comunei Sita Buzăului sau la Primăria orașului Întorsura Buzăului, având în vedere, în principal, domiciliul acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel P. de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului criticând-o pentru nelegalitate și solicitând desființarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice.
În dezvoltarea motivelor de apel, P. a arătat că aspectul de nelegalitate sesizat vizează durata termenului de încercare stabilit de către prima instanță în cuantum de 4 ani și 8 luni, în condițiile în care instanța de fond a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei stabilită la 1 an și 8 luni închisoare; potrivit dispozițiilor legale termenul de încercare trebuia stabilit între 2 și 4 ani, neputând stabili limita maximă prevăzută de art. 92 Cod penal.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozițiile art. 420 alin. 8 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul declarat de P. este fondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a stabilit pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale coroborat cu recunoașterea inculpatului o corectă stare de fapt constând, în esență, în aceea că la data de 22.02.2014, în jurul orei 12,09, inculpatul B. V. a condus pe drumurile publice, respectiv pe DN 10 pe raza orașului Întorsura Buzăului, autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_ având o alcoolemie de 2,20 g/l alcool pur în sânge.
De asemenea, a stabilit în mod judicios că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, s-au avut în vedere de către prima instanță toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, stabilindu-se o pedeapsă just individualizată care prin cuantumul și modalitatea de executare este în măsură să conducă la reeducarea inculpatului în scopul respectării pe viitor a normelor penale.
În mod temeinic s-a apreciat de către prima instanță că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere fiind, din această perspectivă, o modalitate de executare a pedepsei corect aleasă.
De altfel, nici cuantumul pedepsei și nici modalitatea de executare stabilite de către prima instanță nu au fost criticate în calea de atac exercitată. Ceea ce s-a criticat de către apelant este cuantumul termenului supraveghere stabilit de prima instanță, critică ce apare fondată prin prisma dispozițiilor art. 92 din Codul penal.
Potrivit art. 92 Cod penal, „ durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere constituie termen de supraveghere pentru condamnat și este cuprinsă între 2 și 4 ani, fără a putea fi însă mai mică decât durata pedepsei aplicate. ”
Cu toate acestea, prima instanță a stabilit pentru inculpat un termen de supraveghere de 4 ani și 8 luni, cu mult peste limita maximă prevăzută de art. 92 Cod penal.
În raport de această situație, hotărârea apare nelegală astfel că se impune reformarea hotărârii atacate și stabilirea unui termen de supraveghere care să se situeze între limitele impuse de art. 92 Cod penal.
Curtea, examinând cauza conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, însă în favoarea inculpatului, date fiind limitele apelului promovat în cauză de către P., mai reține că prima instanță a procedat corect aplicând inculpatului pedepse complementare și accesorii; natura infracțiunii comise de acesta și circumstanțele comiterii, gravitatea acesteia și valoarea mare a alcoolului depistat în sângele inculpatului la momentul conducerii autovehiculului de către inculpat, îl fac nedemn de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice ori de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; în raport de această situație, în mod temeinic a procedat prima instanță interzicând inculpatului în baza art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a sentinței. De asemenea, în baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, în mod temeinic i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Cu toate acestea, instanța de apel nu consideră că ar exista vreo legătură între infracțiunea comisă de inculpat și dreptul electoral al acestuia de a alege; nici natura infracțiunii și nici gravitatea acesteia nu sunt în măsură să justifice o asemenea ingerință în dreptul constituțional recunoscut inculpatului, astfel că se apreciază de către Curte că ingerința în exercitarea acestui drept nu este necesară, impunându-se reformarea hotărârii apelate și sub acest aspect și în consecință, înlăturarea pedepselor complementare și accesorii prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. d Cod penal.
În ceea ce privește interzicerea dreptului de a conduce o anumită categorie de vehicule sau autovehicule, prevăzută de art. 66 lit. i Cod penal, Curtea reține că prin prisma infracțiunii comise și a valorii mari a alcoolemiei depistată în sângele inculpatului, această pedeapsă apare întemeiată, impunându-se aplicarea ei atât ca și pedeapsă complementară cât și ca pedeapsă accesorie; totuși, conținutul stabilit de către prima instanță este mult prea împovărător pentru inculpat și apare excesiv prin raportare la fapta comisă. Noțiunea de „ vehicul ” are o sferă de cuprindere mult mai largă decât cea de autovehicule sau vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere iar interzicerea conducerii oricărei categorii de vehicule pe o durată de 3 ani apare excesivă și fără legătură directă cu fapta comisă. Curtea apreciază că, în raport de fapta reținută în sarcina inculpatului – aceea de a conduce pe drumurile publice un autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală – interzicerea față de inculpat pe o durată de 3 ani, după rămânerea definitivă a hotărârii, a dreptului de a conduce autovehicule respectiv vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, este suficientă iar ingerința în dreptul inculpatului este proporțională cu natura și gravitatea faptei comise.
În considerarea celor expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, se va admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului împotriva sentinței penale nr. 35/26.06.2014 pronunțată Judecătoria Întorsura Buzăului, pe care o va desființa sub aspectul duratei termenului de supraveghere stabilit de prima instanță pentru pedeapsa principală aplicată și a conținutului pedepselor complementare și accesorii aplicate inculpatului B. V..
Rejudecând în aceste limite: se va reduce de la 4 ani și 8 luni la 3 ani și 8 luni termenul de supraveghere stabilit conform art. 92 din Codul penal pentru pedeapsa principală de 1 an și 8 luni închisoare aplicată inculpatului B. V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal raportat la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Se va înlătura pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. d Cod penal aplicată inculpatului B. V. precum și pedeapsa accesorie aplicată aceluiași inculpat prevăzută de art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 lit. d Cod penal și se va modifica conținutul pedepsei complementare și a celei accesorii aplicate inculpatului B. V. prevăzută de art. 66 lit. i Cod penal și respectiv, art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 lit. i Cod penal, astfel că se va interzice inculpatului ca pe o durată de 3 ani să nu conducă nicio categorie de autovehicule respectiv vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului împotriva sentinței penale nr. 35/26.06.2014 pronunțată de Judecătoria Întorsura Buzăului în dosarul penal nr._, pe care o desființează sub aspectul duratei termenului de supraveghere stabilit de prima instanță pentru pedeapsa principală aplicată și a conținutului pedepselor complementare și accesorii aplicate inculpatului B. V..
Rejudecând în aceste limite:
Reduce de la 4 ani și 8 luni la 3 ani și 8 luni termenul de supraveghere stabilit conform art. 92 din Codul penal, pentru pedeapsa principală de 1 an și 8 luni închisoare aplicată inculpatului B. V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal raportat la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Înlătură pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. d Cod penal aplicată inculpatului B. V. precum și pedeapsa accesorie aplicată aceluiași inculpat prevăzută de art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 lit. d Cod penal.
Modifică conținutul pedepsei complementare și a celei accesorii aplicate inculpatului B. V. prevăzută de art. 66 lit. i Cod penal și respectiv, art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 lit. i Cod penal, astfel că interzice inculpatului ca pe o durată de 3 ani să nu conducă nicio categorie de autovehicule, respectiv vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N. Țînț N. H.
GREFIER
O. S.
Red. N.H./14.11.2014
Dact. O.S./17.11.2014
3 exemplare
Jud. fond: S. G.
| ← Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
