Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 198/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 198/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 1287/338/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 198/AP DOSAR NR._
Ședința publică din data de 17 aprilie 2014
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CAJ6:
PREȘEDINTE – M. G. L.
JUDECĂTOR – C. E.
- Grefier - D. B.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – C. A. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul A. A. G. împotriva sentinței penale nr. 233 din 18.12.2013 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 2 aprilie 2014 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, s-a amânat pronunțarea pentru 9 aprilie 2014, 16 aprilie 2014, 18 aprilie 2014.
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 233/18.12.2013 a Judecătoriei Zărnești s-a dispus în baza art. 24 alin.1 lit. a din Legea nr. 50/1991, cu aplicarea art. 320¹ alin.7 Cod procedură penală, condamnarea inculpatului A. A. G. la pedeapsa de 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de executare de lucrări de construire în zona de protecție a monumentelor istorice fără autorizație de construire.
În baza art. 71 alin.2 Cod penal, pe durata executării pedepsei principale i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art. 24 alin.1 lit. b din Legea nr. 50/1991, cu aplicarea art. 320¹ alin.7 Cod procedură penală, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de continuare a executării de lucrări de construire după dispunerea opririi acestora de către organul competent.
În baza art. 71 alin.2 Cod penal, pe durata executării pedepsei principale i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.33 lit.a raportat la art.34 alin.1 lit. b Cod penal au fost contopite pedeapsa de 5 luni închisoare, cu pedeapsa de 5 luni închisoare, stabilite prin prezenta sentință, în pedeapsa rezultantă de 5 luni închisoare.
În baza art. 71 alin.2 Cod penal, pe durata executării pedepsei principale i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art. 81 alin.2 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei rezultante aplicată prin prezenta sentință pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 5 luni, stabilit conform art.82 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal a constatat că executarea pedepsei accesorii aplicate este suspendată de drept pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 359 alin.1 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 669/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zǎrnești, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A. A. G. pentru săvârșirea infracțiunii de executare de lucrări în zona de protecție a monumentelor istorice, fără autorizație de construire, faptă prevăzută și pedepsită de art. 24 alin.1 lit.a) din Legea nr. 50/1991 și a infracțiunii de continuare a executării de lucrări după dispunerea opririi acestora de către organul competent, faptă prevăzută și pedepsită de art. 24 alin.1 lit.b) din Legea nr. 50/1991.
Analizând mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, respectiv proces - verbal de control al Inspectoratului de Stat în Construcții - Direcția Regională în Construcții B. încheiat în data de 29.03.2012 și planșe foto, proces - verbal de control al reprezentanților Inspectoratului de Stat în Construcții - Direcția Regională în Construcții B. încheiat în data de 23.04.2012 și planșe foto, proces verbal de constatare din 27.07.2012 și planșe foto, declarație învinuit A. A. G., adresă Ministerul Culturii și Patrimoniului Național - Direcția Județeană pentru Cultură și Patrimoniu Național B. nr. 23/22.01.2013 coroborate cu acordul de vinovăție exprimat de inculpat în conformitate cu dispozițiile art. 320 indice 1 Cod de procedură penală instanța de fond a reținut în fapt că, în cursul anului 2012, inculpatul A. A. G. a edificat lucrări de construcție neautorizate la imobilul situat în comuna B., .. 501 (actualmente nr. 20), ce se află în zona de protecție a ”Ansamblului Castelului B.”, monument istoric, constând într-o extindere a parterului, care are circa 8.00 m la frontal stradal - 2 deschideri de 3.00 m și o deschidere centrală de 2.00 m, în adâncime extinderea are 1 travee de cca 5.00 m, înălțimea extinderii este de 3.oo m de la cota terenului amenajat. La data controlului (martie 2012) lucrările de construcții realizate constau din: fundații 100%, stâlpii parterului armați, cofrați și betonați, planșeul peste parter - grinzi și plăci - cofrat.
Prin procesul-verbal de control încheiat la data de 29.03.2012 înregistrat sub nr. 284/29.03.2012 (act de care inculpatul A. A.-G. a luat la cunoștință în mod direct la acea dată), în conformitate cu prevederile art. 29 alin.2 din Legea nr. 50/1991 s-a dispus oprirea imediată a lucrărilor.
Ulterior, în perioada 18.04._12 organele de control din cadrul Inspectoratului de Stat în Construcții Direcția Regională în Construcții B. au efectuat un nou control la imobilul situat în comuna B., .. 501 (actualmente nr. 20), unde au constat faptul că măsurile dispuse la data de 29.03.2012 prin procesul-verbal de control înregistrat sub nr. 284/29.03.2012 nu au fost respectate, respectiv inculpatul A. A.-G. a continuat executarea lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente. Astfel, la data celui de-al doilea control, 18.04.2012, lucrările de construcție realizate erau: fundații 100%, stâlpii parterului armați, betonați și decofrați, planșeul peste parter betonat și decofrat, scara de acces la etaj amplasată lateral stânga betonată și decofrată. Stadiul lucrărilor la acel moment rezultă și din planșele foto efectuate cu ocazia controlului (f. 15-19 DUP).
Potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului din data de 27.07.2012 și planșelor foto efectuate cu această ocazie s-a constat că lucrările au continuat chiar și după cel de-al doilea control când inculpatul a luat la cunoștință că faptele sale constituie infracțiuni, fiind finalizate în luna iulie 2012.
În drept, a considerat prima instanță că fapta inculpatului care, în primăvara anului 2012, a executat lucrări de construcții fără autorizație de construire la imobilul pe care-l deține situat în comuna B., . M., nr. 501 (actual 20), zonă situată, conform PUG-ului comunei B., aprobat prin HCL nr. 17/1999, de-a lungul DN73, cuprinsă între “Casa de ceai, BV-II-m-A-_.02” și “Capela inimii Regina M., BV-II-m-A-_.03” ce face parte din zona de protecție a “Ansamblului Castelului B.”, monument istoric, catalogat în Lista monumentelor istorice la poziția 489 cod BV-II-m-A-_, aprobată cu Ordinul nr. 2361/2010 pentru modificarea Anexei 1 la Ordinul ministrului culturii și cultelor nr. 2314/2004, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de executare de lucrări în zona de protecție a monumentelor istorice, fără autorizație de construire, faptă prevăzută și pedepsită de art. 24 alin.1 lit.a din Legea nr. 50/1991.
În drept, fapta inculpatului care, ulterior datei de 29.03.2012 a continuat executarea lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente, respectiv organele de control din cadrul Inspectoratului de Stat în Construcții - Direcția Regională în Construcții B. prin procesul-verbal de control înregistrat sub nr. 284/29.03.2012, lucrări de construcție constând în planșeul peste parter betonat și decofrat, scara de acces la etaj amplasată lateral stânga betonată și decofrată, lucrări consemnate în procesul-verbal din 23.04.2012, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de continuare a executării de lucrări după dispunerea opririi acestora de către organul competent, faptă prevăzută și pedepsită de art. 24 alin.1 lit.b) din Legea nr. 50/1991.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de 24 alin.2 din Legea nr. 50/1991, reduse cu o treime, potrivit art.320¹ alin.7 Cod procedură penală, gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, urmarea care s-ar fi putut produce și persoana inculpatului.
Reținând că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut săvârșirea infracțiunii, judecătoria a apreciat că faptele săvârșite de către inculpat prezintă pericolul social al unor infracțiuni față de atitudinea inculpatului de nerespectare a legii deși a fost avertizat asupra consecințelor faptei sale. Astfel, acesta a continuat lucrările și mai mult chiar și după al doilea control, când i s-a adus la cunoștință că faptele sale constituie infracțiuni, acesta a finalizat lucrările. Lucrările s-au realizat fără a avea la bază un proiect avizat, rezultând o volumetrie agresivă față de unghiul de vizibilitate asupra monumentului și totodată utilizându-se materiale incompatibile cu zona, se concluzionează de către Ministerul Culturii și Patrimoniului Național – Direcția Județeană pentru cultură și patrimoniu național B., că imaginea zonei a fost afectată. Aceeași instituție, Direcția Județeană pentru Cultură și Patrimoniu Național B., a comunicat faptul că extinderea terasei, extinderea etajului peste terasa și mansardarea etajului s-au realizat fără aviz din partea DJCPN, iar în situația în care beneficiarul solicită Autorizație de Construire, lucrările executate nu pot fi autorizate de către DJCPN.
Raportat la toate considerentele expuse, prima instanță a considerat că pedeapsa cu amenda penală nu este justificată și se impune aplicarea unei pedepse cu închisoare față de dezinteresul manifestat de către inculpat pentru respectarea normelor de drept, care au fost încălcate în mod repetat și cu bună știință.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 81 alin.2 Cod penal având în vedere că pedeapsa stabilită pentru concurs nu depășește 2 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior și, raportat la persoana acestuia și atitudinea sa de recunoaștere a săvârșirii faptei, a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea pedepsei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, solicitând în principal achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 396 alin.5 Cod procedură penală coroborat cu art. 16 alin.1 lit. d Cod procedură penală, art. 20 Cod penal iar în subsidiar achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 5 Cod penal fiind aplicabile prevederile art. 18/1 Cod penal, ca lege penală mai favorabilă sau aplicarea unei pedepse constând în amendă penală în limitele stabilite de art. 24 alin.2 din Legea nr. 50/1991, redusă cu o pătrime față de recunoașterea învinuirii.
A considerat că prima instanță, față de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei nu a reținut starea de necesitate ca și cauză care înlătură caracterul penal al faptei, având în vedere adresa emisă de U.A.T. a comunei B., din care rezultă cu certitudine că executarea lucrărilor de construire și continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora își au ca justificare starea avansată de degradare a terasei amplasată în partea din față a construcției care punea în pericol viața și integritatea corporală a pietonilor.
În subsidiar, a arătat că faptele reținute în sarcina inculpatului nu duc la existența gradului de pericol social al unei infracțiuni întrucât era necesară o rectificare de suprafață, ceea ce a și făcut înregistrând actele la Oficiul de Cadastru.
A mai arătat că se putea aplica o pedeapsă constând în amendă având în vedere circumstanțele reale și personale, respectiv faptul că inculpatul a recunoscut comiterea celor două fapte.
În fața instanței de apel nu au fost administrate mijloace de probă, inculpatul a fost prezent, fiind reprezentat de apărător ales.
Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, cât și prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și cu acordul de vinovăție dat de inculpat în fața instanței. Inculpatul a început în primăvara lui 2012 lucrările de construire fără a deține autorizație în acest sens și le-a continuat, deși se dispusese de către Inspectoratul de Stat în Construcții oprirea lor, finalizând proiectul început în acest mod în luna iulie 2012.
Inculpatul apelant nu a contestat situația de fapt, invocând starea de necesitate ca și cauză ce înlătură vinovăția, invocând o adresă din partea Primăriei B. ce-l obliga să repare fațada clădirii.
În mod corect a considerat prima instanță că în drept, fapta inculpatului care, în primăvara anului 2012, a executat lucrări de construcții fără autorizație de construire la imobilul pe care-l deține situat în comuna B., . M., nr. 501 (actual 20), în zona de protecție a “Ansamblului Castelului B.”, monument istoric, catalogat în Lista monumentelor istorice întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de executare de lucrări în zona de protecție a monumentelor istorice, fără autorizație de construire, faptă prevăzută și pedepsită de art. 24 alin.1 lit.a din Legea nr. 50/1991 iar fapta inculpatului care, ulterior datei de 29.03.2012 a continuat executarea lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de continuare a executării de lucrări după dispunerea opririi acestora de către organul competent, faptă prevăzută și pedepsită de art. 24 alin.1 lit.b) din Legea nr. 50/1991.
Cu privire la criticile aduse sentinței atacate, Curtea reține că starea de necesitate, ca și cauză ce înlătură vinovăția, invocată de inculpat, a fost în mod corect înlăturată de prima instanță, nefiind îndeplinite condițiile legale.
Astfel, adresa emisă de Primăria B. la data de 05.03.2012 se referă la luarea de urgență a măsurilor ce se impun pentru repararea terasei din fața casei, ce se afla în stare de degradare, iar proiectul de construcție realizat și finalizat de inculpat, astfel cum rezultă din planșele foto aflate la dosarul de urmărire penală, a constat în extinderea locuinței și crearea unui restaurant la parterul imobilului și a altor spații la etaj, aspecte clar dovedite prin fotografia aflată la fila 22 dosar de urmărire penală.
Inculpatul, încă de la bun început, a gândit acest proiect imobiliar, respectiv crearea unui restaurant, începând construirea și continuându-o, astfel cum rezultă din planșele foto aflate la dosarul de urmărire penală, cu un singur scop – crearea unui spațiu pentru începerea unei afaceri în domeniul restaurantelor, proiectul și lucrările executate fără autorizație neavând nicio legătură cu adresa primăriei, ce oricum nu specifica că se putea repara fațada clădirii fără autorizație, ci impunea luarea măsurilor, inclusiv obținerea documentației necesare, pentru repararea fațadei locuinței.
A invoca această stare de necesitate nu reprezintă altceva decât o altă sfidare a normelor legale, de care inculpatul a dat dovadă și pe parcursul anului 2012, când, fără să-i pese de legile existente și de controalele autorităților, și-a început și dus la bun sfârșit, planul de a deschide un restaurant.
Fotografiile efectuate de inspectorii în construcții ce au surprins diversele stadii ale lucrării sunt elocvente pentru a ilustra intenția inculpatului care de la bun început a plecat cu gândul de a construi un spațiu ce urma să fie destinat amenajării unui restaurant, cu pilonii de sprijin din față ce lăsau loc pentru . cu scara exterioară ce permitea accesul la etaj, astfel că în mod corect instanța de fond a apreciat că lucrările de reparare a fațadei impuse de primărie, nu pot justifica în niciun mod ceea ce inculpatul a început și finalizat, efectuând o extindere a locuinței cu destinația restaurant.
Cu privire la imposibilitatea obținerii autorizației de construire în lipsa unei rectificări a unei suprafețe de teren, acest aspect nu-l poate exonera de răspundere pe inculpat, acesta fiind singurul ce are obligația de a-și reglementa juridic suprafața de teren proprietate privată. Conform principiului că nimeni nu-și poate invoca propria culpă, inculpatul nu poate invoca pasivitatea în care a rămas timp de mulți ani, pentru a justifica efectuarea lucrărilor respective.
Referitor la criticile privind greșita condamnare întrucât faptele nu au gradul de pericol social concret al unor infracțiuni, Curtea reține analiza făcută de prima instanță, ca fiind una deosebit de pertinentă, ce a surprins esența comportamentului inculpatului, de nepăsare față de legile statului atât la începutul lucrărilor, cât mai ales după ce ele au fost oprite de inspectori, inculpatul urmărind cu orice preț și cu încălcarea oricărei legi finalizarea planului său, ceea ce a și realizat.
Este de neimaginat, pentru instanța de control judiciar, cum inculpatul a avut o asemenea atitudine de dispreț față de normele în construcții și față de autoritățile statului ce au efectuat controale sistematice și au dispus oprirea lucrărilor, continuând, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, efectuarea lucrărilor și finalizându-le.
Relevantă este, pentru stabilirea urmărilor faptelor sale, adresa Ministerului Culturii și Patrimoniului Național aflată la fila 32 dosar de urmărire penală, conform căreia în urma lucrărilor executate a rezultat o volumetrie agresivă față de unghiul de vizibilitate asupra monumentului istoric, s-au utilizat materiale incompatibile cu zona, imaginea zonei fiind afectată iar în situația în care s-ar cere autorizație de construire au apreciat că lucrările executate nu trebuie să fie autorizate.
Imaginea castelului B., monument ce a făcut România celebră peste hotare, a fost deci afectată prin dorința inculpatului de a-și construi cu orice preț un restaurant.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea consideră că faptele au un grad de pericol social mare, ce impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea, amenda penală nefiind suficientă și în nici un caz art. 18 indice 1 Cod penal nu-și găsește aplicabilitatea
Cu privire la desființarea construcției realizate fără autorizație, o soluție firească ce ar fi trebuit dispusă de instanța de fond, prin restabilirea situației anterioare (art. 348 Cod de procedură penală), Curtea reține că măsura complementară a desființării nu putea fi luată în temeiul Legii nr. 50/1991, în lipsa unei prevederi exprese la data faptelor în Legea nr. 50/1991, prevedere ce a fost introdusă abia în anul 2013 prin Legea nr. 255, dar putea și trebuia să fie luată în temeiul art. 348 Cod de procedură penală. Principiul neagravării situației în propria cale de atac împiedică luarea măsurii complementare a desființării construcției prin restabilirea situației anterioare de către instanța de control judiciar.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 421 punctul 1 litera b Cod de procedură penală va respinge apelul formulat de inculpat ca nefondat și va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. A. G. împotriva sentinței penale nr. 233/18.12.2013 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul penal nr._, pe care o menține.
În baza art. 275 alineat 2 Cod de procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. G. L. C. E.
GREFIER
D. B.
Red. M.G.L./30.05.2014
Dact. B.D./03.06.2014
Jud. fond A.B.
- 2 exemplare -
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Revocare măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
