Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 102/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 102/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 22-08-2014 în dosarul nr. 376/1372/2014/a3
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 102/C DOSAR NR._
Ședința publică din 22 august 2014
Instanța constituită din:
Complet de judecată CFJCV16:
PREȘEDINTE – R.-C. D.
Grefier – A. O.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror R. V. – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție – D. – S. Teritorial B.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de inculpatul Ș. M. V. împotriva încheierii din data de 20 august 2014, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 14.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 369 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul-inculpat Ș. M. V., în stare de arest preventiv, (deținut în Penitenciarul C.), asistat de apărător ales, avocat S. A. I..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța aduce la cunoștință inculpatului motivul pentru care a fost prezentat astăzi în fața Curții de Apel B., și anume, pentru soluționarea contestație, în faza de judecată, împotriva încheierii Tribunalului pentru Minori și Familie B. prin care s-a dispus la începerea cercetării judecătorești menținerea măsurii arestării preventive, totodată, fiind respinsă cererea de înlocuire a arestului preventiv cu măsura controlului judiciar.
La întrebarea instanței dacă sunt cereri de formulat, atât apărătorul ales al contestatorului-inculpat, cât și reprezentantul parchetului arată că nu au cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat instanța constată cauza în stare de soluționare și, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 Cod procedură penală acordă cuvântul în susținerea contestației formulate.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat Ș. M. V., avocat S. A. I., având cuvântul, solicită admiterea contestației și față de dispozițiile art. 205 alin. 10 Cod procedură penală înlocuirea măsurii arestului preventiv sub puterea căreia se află în acest moment inculpat cu măsura preventivă a controlului judiciar. Dacă la începutul cercetării penală în cadrul activității de urmărire penală existau rațiuni și justificări de natură a crea premizele necesare pentru luarea unor măsuri cu asemenea impact cum este măsura arestului preventiv, în condițiile în care inculpatul a executat o perioadă destul de lungă de timp de arest preventiv, urmărirea penală este finalizată, instanța de judecată este sesizată prin rechizitoriu, nu vede niciun impediment ca activitatea de judecată în continuare să se desfășoare cu inculpatul sub puterea unei alte măsuri cu caracter preventiv, și anume, acea a controlului judiciar. Având în vedere că instanța de control judiciar potrivit dispozițiilor art. 215 Cod procedură penală are posibilitatea să impună inculpatului să respecte anumite obligații de a căror respectare depinde normala desfășurare a procesului penal în faza superioară a judecății. De asemenea, solicită să se aibă în vedere și faptul că inculpatul este integrat din punct de vedere familial, social. Dorința acestuia este acea de a reveni în mijlocul familie, de a o ajuta pe mama și pe sora sa în activității gospodărești și este ferm convins că în răstimpul de când este arestat preventiv a tras învățămintele de rigoare, nu numai în ceea ce privește atitudinea sa în cadrul acestui dosar de judecată, dar și poziția sa față de ordinea de drept.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației formulată de contestatorul-inculpat Ș. M. V. împotriva încheierii din 20.08.2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B. prin care s-a dispus menținerea stării de arest preventiv.
În analiza acestei stări de arest preventiv nu poate face abstracție de infracțiunea care se reține în sarcina inculpatului, infracțiunii cu un grad de pericol ridicat, și anume, două infracțiuni de trafic de persoane, două infracțiuni de trafic de minori și o infracțiune de proxenetism. Infracțiunile de trafic de minori sunt săvârșite asupra unor persoane vătămate în vârstă de 13 ani care au fost obligate prin inducere în eroare și profitare de către inculpat a stării de vulnerabilitate în care acestea se aflau în vederea obligării la practicarea prostituție. Sunt infracțiuni care sunt săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie. Instanța de fond în mod corect a apreciat că subzistă temeiurile inițiale care au fost avute în vedere la luarea și, ulterior, la menținerea acestei stări de arest preventiv, respectiv temeiurile art. 223 alin. 2 din Codul de procedură penală. De asemenea, consideră că trebuie analizată această stare de arest preventiv și prin prisma principiului oportunității, și anume, faptul că dosarul se află la debutul cercetării judecătorești, urmează să fie audiate persoanele vătămate, astfel încât cel puțin pentru moment apreciază că se impune, în continuare, menținerea inculpatului în stare de arest preventiv până când cercetarea judecătorească va debuta cu audierea acestor persoane vătămate. De altfel, această măsură este proporțională și raportat la dispozițiile art. 202 Cod procedură penală cu gravitatea infracțiunilor care i se rețin în sarcină, cu circumstanțele persoanele ale inculpatului care așa cum a menționat anterior inculpatul este recidivist postcondamnatoriu. Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere și faptul că nu s-a atins acel termen rezonabil care este consacrat de jurisprudența CEDO, având în vedere data la care s-a dispus arestarea preventivă a acestui inculpat, infracțiunile care i se rețin în sarcină, dar și complexitatea dosarului, motiv pentru care solicită respingerea contestației formulată de inculpatul Ș. M. V..
Contestatorul-inculpat Ș. M. V., personal, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate, deoarece nu se consideră un pericol public și nu a săvârșit aceste infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra prezentei cauze penale, constată următoarele.
Prin încheierea de ședință din data de 20 august 2014 a Tribunalului pentru Minori și familie B., din dosar nr._ 14, în baza art. 208 al. 3 raportat la art. 207 al. 4 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului Ș. M.-V. măsură pe care a fost menținută.
A fost respinsă cererea inculpatului de înlocuire a arestului preventiv cu măsura controlului judiciar.
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul pentru Minori și familie B. a reținut că prin rechizitoriul întocmit la data de 27 iunie 2014 de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial B., în dosarul nr. 27D/P/2014, înregistrat pe rolul instanței de judecată la aceeași dată, sub nr._ 14, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului Ș. M.-V. pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de: trafic de persoane, prevăzută de art. 210 al. 1 lit. a și b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal; trafic de minori, prevăzută de art. 211 al. 1 și al. 2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal; trafic de persoane, prevăzută de art. 210 al. 1 lit. a și b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal; proxenetism, prevăzută de art. 213 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal; trafic de minori, prevăzută de art. 211 al. 1 și 2, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal; toate cu aplicarea art. 38 al. 1 Cod penal.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatului arestat Ș. M.-V. următoarea stare de fapt: în cursul lunii iunie 2013, prin constrângere și profitând de starea de vădită vulnerabilitate inculpatul a recrutat-o pe I. L.-E., iar în perioada iunie 2013 – ianuarie 2014 a exploatat-o pe aceasta prin obligarea la practicarea prostituției; în toamna anului 2013, profitând de starea de vădită vulnerabilitate, inculpatul a recrutat-o pe P. C.-P. (13 ani), în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției în intervalul noiembrie 2013 – aprilie 2014; în toamna anului 2013, inculpatul a recrutat-o prin constrângere și profitând de starea de vădită vulnerabilitate pe P. I., în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției într-un interval de aproximativ 2 luni; în intervalul decembrie 2013 – mai 2014, inculpatul a înlesnit practicarea prostituției de către S. C.-E., prin găzduirea acesteia și racolarea clienților, obținând totodată foloase materiale de pe urma activităților desfășurate de aceasta pe raza municipiului F.; în luna decembrie 2013, inculpatul a recrutat-o și adăpostit-o în locuința sa din municipiul F. pe minora B. B.-Amoreea (13 ani), profitând de starea de vădită vulnerabilitate a acesteia, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției.
Inculpatul Ș. M.-V. a fost arestat preventiv pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 4 iunie 2014 și până la data de 3 iulie 2014, inclusiv, conform încheierii nr. 11/CDL/4 iunie 2014 a judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalul pentru Minori și Familie B., pronunțată în dosarul nr._ . În cauză, a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 9/UP/4 iunie 2014.
După trimiterea în judecată, judecătorul de cameră preliminară a constatat, în conformitate cu prevederile art. 348 al. 2, raportat la art. 207 al. 2 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, înainte de expirarea duratei arestării preventive – 3 iulie 2014, măsură pe care a menținut-o potrivit încheierii din data de 30 iunie 2014, pronunțată în dosarul de față, definitivă prin încheierea nr. 33/CP/2 iulie 2014 a judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel B..
Prin încheierea definitivă din data de 24 iulie 2014, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul pentru Minori și Familie B. a constatat, în conformitate cu dispozițiile art. 346 al. 2 Cod procedură penală, legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 27D/P/_ emis de D.I.I.C.O.T. – S. Teritorial B., privind pe inculpatul Ș. M.-V., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând totodată începerea judecății în cauză, iar la data de 25.07.2014 s-a menținut măsura arestului preventiv față de inculpat.
În drept, tribunalul a reținut că, potrivit prevederilor art. 208 al. 2 și 3 Cod procedură penală, instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, dispozițiile art. 207 al. 3 – 5 aplicându-se în mod corespunzător și în faza de judecată.
Analizând actele dosarului penal de față, instanța a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art. 207 al. 4 Cod procedură penală, în sensul că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale și care au condus ulterior la menținerea acestei măsuri față de inculpatul Ș. M.-V., în speță dispozițiile art. 223 al. 2 Cod procedură penală, impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, s-a constatat că infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului (trafic de minori, trafic de persoane) fac parte dintre cele enumerate în mod expres de legiuitor printre infracțiunile grave care pot conduce la luarea măsurii arestării preventive, atunci când din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o asemenea infracțiune, potrivit art. 223 al. 2 Cod procedură penală, în timp ce pentru infracțiunea de proxenetism este îndeplinită condiția enunțată de teza a II-a a aceluiași text de lege referitor la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru a se putea dispune arestarea preventivă – pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare, în condițiile în care limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru forma tip a infracțiunii de proxenetism sunt de la 2 la 7 ani închisoare.
În continuare, din examinarea actelor și lucrărilor administrate până la acest moment procesual în cursul urmăririi penale, instanța a constatat că există probe și indicii temeinice, în sensul art. 202 al. 1 Cod procedură penală, din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit mai multe fapte prevăzute de legea penală, ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de minori, trafic de persoane și proxenetism prevăzute și pedepsite de art. 210 Cod penal, art. 211 Cod penal și art. 213 Cod penal, constând în aceea că în cursul anului 2013, prin constrângere și profitând de starea de vădită vulnerabilitate a victimelor, le-a recrutat pe persoanele vătămate I. L.-E., P. C.-P. (în vârstă de 13 ani), P. I. și B. B.-Amoreea (în vârstă de 13 ani), în scopul exploatării prin obligarea acestora la practicarea prostituției. Totodată, în sarcina inculpatului s-a reținut că, în intervalul de timp decembrie 2013 – mai 2014, a înlesnit practicarea prostituției de către S. C.-E., prin găzduirea acesteia și racolarea clienților, obținând totodată foloase materiale de pe urma activităților desfășurate de aceasta pe raza municipiului F..
Gravitatea faptei de care trebuie să se țină cont la luarea/menținerea măsurii arestării preventive, conform art. 223 al. 2 Cod procedură penală, rezultă nu doar din aceea că legiuitorul a înțeles să includă infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori printre cele pentru care evaluarea condiției limitei de pedeapsă nu se impune, dar reiese și din modul concret de comitere a prezumtivelor infracțiuni – prin constrângerea persoanelor vătămate, două dintre ele aflate la o vârstă foarte mică, fiind de presupus că inculpatul a profitat de vulnerabilitatea acestora pentru a le obliga să se prostitueze în folosul său, aspecte care reies din probatoriul administrat până la acest moment și care evidențiază o suspiciune rezonabilă privind săvârșirea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată: declarațiile persoanei vătămate I. L.-E., care face referire la violențele și amenințările exercitate de inculpat pentru a o determina să practice prostituția, în vederea obținerii de avantaje materiale care reveneau, în parte, inculpatului, declarațiile victimei P. I., care relatează despre actele de violență fizică și de constrângere psihică la care a fost supusă de inculpat în același scop mai sus descris, relatările victimei B. B.-Amoreea, în vârstă de 13 ani, legate de racolarea sa de către inculpat și încercările de a o determina să se prostitueze în folosul său. Toate aceste declarații se coroborează și cu restul probelor administrate în cauză, dintre care putem menționa declarațiile martorului B. T., care a arătat că are cunoștință despre faptul că inculpatul agresează fizic și verbal mai multe fete obligându-le să întrețină relații sexuale contra cost, ale martorei S. C.-E., care a declarat că inculpatul a găzduit-o, dar i-a cerut bani din practicarea prostituției, ale martorei S. T. M., potrivit căreia inculpatul le-a bătut pe I. L. și B. A. și le-a obligat să se culce pe bani cu bărbați pe care el îi aducea, dar și interceptările convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu diverse persoane din care reiese că acesta plasa fete pe piața prostituției, relevante fiind discuțiile din 19 martie 2014 – ora 15:20:07, 22 martie 2014 – ora 16:49:49, 27 martie 2014 – ora 17:51:05. Susținerile apărării, în sensul că așa-zisele victime se prostituează și în momentul de față de bunăvoie, vizează deja fondul cauzei și nu pot fi analizate în actualul context al cadrului procesual, pentru menținerea măsurii preventive fiind suficientă existența unor indicii rezonabile de comitere a faptelor.
În evaluarea gravității faptei, tribunalul a avut în vedere împrejurarea că infracțiunile de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism pentru care este cercetat inculpatul aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv, libertatea de voință și de acțiune, precum și libertatea sexuală a persoanei, iar pericolul social al acestor infracțiuni este deosebit de ridicat întrucât fapte de o asemenea natură reprezintă cea mai periculoasă formă de parazitism social, cu consecințe grave în desfășurarea relațiilor de conviețuire socială, în care minorii figurează drept „țintă”, ca persoane cu risc crescut de a fi victime ale traficului de persoane.
Astfel, raportat la cele mai sus reținute, tribunalul a constatat că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, în condițiile art. 223 al. 2 Cod procedură penală, pericol ce se desprinde atât din modul și circumstanțele faptelor presupus a fi comise de inculpat, cât și din multitudinea actelor materiale, din împrejurarea că două dintre victimele traficate au o vârstă extrem de mică (13 ani), ceea ce denotă că inculpatul a profitat de vulnerabilitatea dată nu doar de situația precară materială (element comun tuturor victimelor traficului de persoane), dar și de starea de imaturitate psihică generată de vârstă.
Pe de altă parte, nu putem ignora nici trecutul infracțional al inculpatului Ș. M.-V., care a mai fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave, de tâlhărie și lipsire de libertate în mod ilegal, riscul reiterării unui comportament antisocial fiind crescut, mai ales în condițiile în care anterior nu a desfășurat activități licite aducătoare de venituri, nu este integrat social și profesional.
Un alt aspect ce a fost menționat în legătură cu pericolul concret la adresa climatului de liniște și siguranță publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului este evidențiat de atitudinea lipsită de respect manifestată de acesta față de organele statului însărcinate cu apărarea legii, într-una din discuțiile interceptate inculpatul afirmând la adresa poliției că „Mă chiș în freza lor”.
Durata arestării preventive, de cca. 2 luni și jumătate, nu poate fi considerată o executare anticipată de pedeapsă, întrucât nu a depășit un termen rezonabil față de gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului și celeritatea cu care s-au derulat cercetările până în prezent, rămânând totodată proporțională cu restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale ale inculpatului, dar și necesară pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Apărătorul inculpatului a susținut că acest scop poate fi atins și prin măsura controlului judiciar, opinie cu care nu putem fi de acord din moment ce inculpatul era deja plasat sub supravegherea unui organism specializat în cadrul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei înscrise în cazierul judiciar, dar acest lucru nu l-a împiedicat să se implice în activități potențial infracționale.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că o altă măsură preventivă mai puțin severă dintre cele prevăzute de art. 202 al. 4 lit. b, c sau d Cod procedură penală nu se justifică și nu este, cel puțin la acest moment procesual, aptă pentru atingerea scopului prevăzut de lege, și anume împiedicarea inculpatului de a mai avea în viitorul apropiat un comportament antisocial.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, în termen legal, inculpatul, criticând-o sub aspect de netemeinicie.
În susținerea contestației, inculpatul prin apărător ales a menționat că în actualul moment se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a controlului judiciar, inculpatul fiind o persoană integrată social și familial, neexistând nici un impediment pentru a se dispune lăsarea în libertate a acestuia.
Totodată, s-a apreciat că, în conformitate cu prevederile art.215 din Codul de procedură penală inculpatului îi pot fi impuse obligații de respectat pe perioada controlului judiciar, astfel încât să se asigure buna desfășurare a procesului penal.
Analizând hotărârea atacată din prisma considerentelor reținute de către Tribunalul pentru Minori și familie B., în raport de criticile invocate de către inculpat, Curtea consideră că încheierea pronunțată este legală și temeinică și va fi menținută pentru cele ce preced.
În primul rând, se constată faptul că în mod judicios a fost analizată de către tribunal legalitatea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat la data de 4 iunie 2014 prin încheierea nr.11/CDL din data de 4 iunie 2014.
În acest sens, se remarcă faptul că din punctul de vedere al legalității măsurii preventive dispuse, în raport de prevederile art.202 alin.1 din Codul de procedură penală și a art.223 alin.2 din același Cod, în cauză, la data luării măsurii, au fost respectate toate dispozițiile care reglementează această instituție judiciară, precum și ulterior, în momentul derulării procedurii de Cameră Preliminară.
În actualul moment, luând în considerare stadiul procesual al cauzei, prin raportare la natura acuzației menționată în actul de sesizare, se constată că se impune menținerea stării de arest a inculpatului, această măsură preventivă fiind necesară pentru derularea în bune condiții a procedurii judiciare.
Din punctul de vedere al criteriului proporționalității măsurii, Curtea reține, în egală măsură cu cele expuse de către tribunal, că aceasta corespunde gravității faptei presupus a fi fost săvârșite, coroborat cu elementele ce caracterizează persoana acuzată, precum și cu indiciile care rezultă din datele existente referitoare la persoanele vătămate și modalitatea în care să bănuiește că au fost derulate acțiunile infracționale.
Relativ la dispozițiile art.202 din Codul de procedură penală, în cauză se decelează indiciile și probele care conturează suspiciunea rezonabilă că au fost încălcate de către inculpat relațiile sociale apărate de legea penală, astfel după cum a fost sesizată instanța de judecată.
Astfel, în mod corect au fost evidențiate de către instanța de fond elementele care conturează incidența dispozițiilor legale menționate, astfel după cum acestea reies din probele administrate în cursul urmăririi penale, acestea conturând bănuiala legitimă că inculpatul ar fi săvârșit aceste fapte.
Analizându-se, din această perspectivă, declarațiile victimelor și a martorilor, prin coroborarea lor cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice și cu procesele-verbale de percheziție, se constată că acestea justifică în continuare restrângerea drepturilor și libertăților inculpatului, luându-se în considerare și elementele ce caracterizează persoana acestuia, astfel după cum acestea sunt reflectate în fișa de cazier judiciar.
Pe de altă parte, din punctul de vedere al dispozițiilor art.223 alin.2 din Codul de procedură penală, datele existente până în prezent justifică necesitatea menținerii stării de arest a inculpatului pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, această măsură preventivă fiind singura, în acest moment, pentru a răspunde exigențelor legale indicate și asigurării derulării procedurii în faza de judecată.
Curtea reține, de asemenea, indiciile rezultate din modul în care se bănuiește că a acționat inculpatul în scopul exploatării sexuale a victimelor (dintre care două sunt încă minore), starea materială precară a acestora și vulnerabilitatea specifică vârstei.
Totodată, avem în vedere aspectele rezultate din elementele ce caracterizează persoana inculpatului care anterior a fost condamnat pentru comiterea unor infracțiuni cu violență, precum și a unor fapte penale care aduc atingere relațiilor sociale care apără dreptul la libertate al persoanei. Chiar dacă a beneficiat anterior de clemența legii privitor la comiterea altor fapte antisociale cu caracter penal, existența presupunerii rezonabile că inculpatul a săvârșit prezentele fapte conturează înclinația pe care inculpatul o are relativ la încălcarea normelor de conviețuire socială.
Din acest motiv, susținerea inculpatului că este integrat social și familial în comunitatea din care provine, nu poate conduce, prin ea însăși, la înlăturarea pericolului social pe care îl prezintă lăsarea, în actualul moment, în libertate, chiar în modalitatea dispunerii măsurii preventive a controlului judiciar.
Astfel, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a controlului judiciar apare ca fiind netemeinică, în condițiile în care temeiurile avute în vedere la data de 4 iunie 2014 nu au dispărut până în prezent și nici nu au suferit modificări, motiv pentru care va fi respinsă contestația din perspectiva acestei cereri.
Așa după cum s-a arătat în mod constant în materia măsurilor preventive, indiciile și probele avute în vedere cu ocazia analizării necesității dispunerii unei măsuri preventive nu trebuie confundate cu probele de vinovăție reținute în urma administrării probatoriului și al judecății pe fond, luarea uneia dintre măsurile prevăzute de art.202 alin.4 din Codul de procedură penală neaducând în niciun fel atingere prezumției de nevinovăție, astfel după cum aceasta este reglementată de art.4 din Codul de procedură penală.
În aceste împrejurări, analizând ansamblul elementelor care reies din probele existente la dosarul cauzei relativ la modul în care se bănuiește că a acționat inculpatul, cele referitoare la victimele acțiunilor infracționale, coroborat cu necesitatea asigurării derulării procesului penal în bune condiții, rezultă că restrângerea, în continuare, a drepturilor inculpatului prin menținerea stării de arest este necesară și proporțională cu gravitatea acuzației aduse.
Astfel, contestația formulată de către inculpatul Ș. M. V. va fi respinsă, încheierea Tribunalului pentru Minori și Familie B. urmând a fi menținută.
În conformitate cu art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
În temeiul art.206, art.208 din noul Cod de procedură penală, RESPINGE contestația formulată de inculpatul Ș. M. V. - fiul lui G. și M., născut la data de 13 martie 1972 în mun. F., jud. B., cu domiciliul în mun. F., ., ., ., posesor al C.I. . nr._ eliberată de S.P.C.L.E.P. F., CNP_, aflat în prezent în Penitenciarul C. în baza mandatului de arestare preventivă nr. 9/UP/4 iunie 2014 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie B. - împotriva încheierii de ședință din 20 august 2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., pronunțată în dosarul nr._ 14, pe care o menține.
În baza art.275 alin.2 din noul Cod de procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 100 RON reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 august 2014.
PREȘEDINTE,
R.-C. D.
Grefier,
A. O.
red. R.C.D./27.08.2014
tehnoredact.A.O./ 27.08.2014/2 ex.
jud.fond C. G.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 198/2014. Curtea... → |
|---|
