Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 107/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 107/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 08-09-2014 în dosarul nr. 376/1372/2014/a4
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 107/C DOSAR NR._
Ședința publică din data de 8 septembrie 2014
Instanța constituită din:
Complet de judecată CFJC3:
PRȘEDINTE – S. F.
Grefier - C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror R. V. – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT - Serviciul Teritorial B.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de inculpatul Ș. M. V. împotriva încheierii de ședință din 05.09.2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., în dosarul nr._ 14.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, susținerile, întrebările și răspunsurile părților prezente, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul inculpat Ș. M. V., în stare de arest preventiv, (deținut în Penitenciarul C.) asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat I. N. E..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța permite apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu inculpatul arestat.
Întrebații fiind, apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat și reprezentantul Ministerului Public arată că nu sunt cereri, chestiuni prealabile de formulat.
Nefiind cereri, chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, în conformitate cu dispozițiile art. 388 Cod procedură penală acordă cuvântul asupra contestației formulată în cauză.
Avocat din oficiu I. N. E. pentru contestatorul-inculpat Ș. M. V., solicită admiterea contestației formulată de către inculpat, desființarea încheierii contestate și pe cale de consecință să se dispună admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu aceea a arestului la domiciliu.
Apreciază că este admisibilă cererea inculpatului în condițiile în care această măsură presupune o multitudine de măsurii de supraveghere, de obligații, de garanții care ar permite inculpatului judecarea sa în stare de libertate. Față de momentul procesual, precum și față de atitudinea inculpatului apreciază nu există nicio probă sau indiciu din care să rezulte faptul că odată pus în libertate ar împiedica buna desfășurare a procesului penal sau că ar influența martorii ori persoanele vătămate.
Pentru aceste considerente, apreciază admisibilă cererea formulată, sens în care solicită încuviințarea acesteia cu consecința punerii în libertate, respectiv a înlocuirii măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.
Reprezentatul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației formulată în cauză. Apreciază că instanța de fond, în mod corect, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv și a respins cererea de înlocuire acestei măsurii cu măsura controlului judiciar. De asemenea, instanța de fond, pronunțând această soluție, a avut în vedere în primul rând natura infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv trafic de minori, trafic de persoane și proxenetism, precum și vârsta fragedă a persoanelor vătămate minore (13 ani), victime la trafic de minori. Totodată, a avut în vedere și momentul procesual în care se află cauza, respectiv la debutul cercetării judecătorești, respectiv nu s-a procedat încă la audierea persoanelor vătămate, apreciind că înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai puțin restrictivă ar putea influența negativ derularea cercetării judecătorești. Prima instanță avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului care a săvârșit prezente infracțiuni în stare de recidivă postcondamnatorie.
Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a apreciat, în mod corect, că cel puțin la acest moment nu se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv față de inculpatul Ș. M. V..
Contestatorul inculpat Ș. M. V., având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii formulată și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului a domiciliu, obligându-se să respecte toate măsurile impuse de instanța de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 5 septembrie 2014, Tribunalul pentru Minori și Familie B. s-a respins cererea inculpatului Ș. M. V. de înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit la data de 27 iunie 2014 de Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial B., în dosarul nr. 27D/P/2014, înregistrat pe rolul acestei instanțe de judecată la aceeași dată, sub dosar nr._ 14, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului Ș. M.-V. pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de: trafic de persoane, prevăzută de art. 210 al. 1 lit. a și b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal; trafic de minori, prevăzută de art. 211 al. 1 și al. 2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal; trafic de persoane, prevăzută de art. 210 al. 1 lit. a și b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal; proxenetism, prevăzută de art. 213 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal; trafic de minori, prevăzută de art. 211 al. 1 și 2, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal; toate cu aplicarea art. 38 al. 1 Cod penal.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatului arestat Ș. M.-V. următoarea stare de fapt: în cursul lunii iunie 2013, prin constrângere și profitând de starea de vădită vulnerabilitate inculpatul a recrutat-o pe I. L.-E., iar în perioada iunie 2013 – ianuarie 2014 a exploatat-o pe aceasta prin obligarea la practicarea prostituției; în toamna anului 2013, profitând de starea de vădită vulnerabilitate, inculpatul a recrutat-o pe P. C.-P. (13 ani), în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției în intervalul noiembrie 2013 – aprilie 2014; în toamna anului 2013, inculpatul a recrutat-o prin constrângere și profitând de starea de vădită vulnerabilitate pe P. I., în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției într-un interval de aproximativ 2 luni; în intervalul decembrie 2013 – mai 2014, inculpatul a înlesnit practicarea prostituției de către S. C.-E., prin găzduirea acesteia și racolarea clienților, obținând totodată foloase materiale de pe urma activităților desfășurate de aceasta pe raza municipiului F.; în luna decembrie 2013, inculpatul a recrutat-o și adăpostit-o în locuința sa din municipiul F. pe minora B. B.-Amoreea (13 ani), profitând de starea de vădită vulnerabilitate a acesteia, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției.
Prin ordonanța Direcției de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial B. din data de 5 februarie 2014 s-a dispus, în temeiul art. 305 al. 1 și 2 Cod procedură penală, începerea urmăririi penale în cauză cu privire la infracțiunile de: constituirea unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 367 al. 1 Cod penal, trafic de persoane, prevăzută de art. 210 al. 1 lit. a Cod penal, și trafic de minori, prevăzută de art. 211 al. 1 și 2 teza I Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 al. 1 Cod penal.
La data de 2 iunie 2014, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de Ș. M.-V. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prevăzută de art. 210 al. 1 lit. a și b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal, și trafic de minori, prevăzută de art. 211 al. 1 și al. 2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 al. 1 Cod penal.
Prin ordonanța din data de 3 iunie 2014, s-a dispus extinderea urmăririi penale față de Ș. M.-V. cu privire la săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prevăzută de art. 210 al. 1 lit. a și b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal, și proxenetism, prevăzută de art. 213 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 al. 1 Cod penal.
La aceeași dată s-a dispus, prin ordonanță, punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului Ș. M.-V. pentru săvârșirea infracțiunilor de: trafic de persoane, prevăzută de art. 210 al. 1 lit. a și b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal; trafic de minori, prevăzută de art. 211 al. 1 și al. 2 Cod penal, raportat la art.210 al. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal, trafic de persoane, prevăzută de art. 210 al. 1 lit. a și b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal, proxenetism, prevăzută de art. 213 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 al. 1 Cod penal.
În final, în temeiul art. 311 al. 1 și 5 Cod procedură penală, prin ordonanța din data de 25 iunie 2014 s-a dispus extinderea urmăririi penale și a acțiunii penale față de inculpatul Ș. M.-V. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 211 al. 1 și 2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b din Codul penal, cu aplicarea art. 41 al.1 Cod penal.
Inculpatul Ș. M.-V. a fost arestat preventiv pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 4 iunie 2014 și până la data de 3 iulie 2014, inclusiv, conform încheierii nr. 11/CDL/4 iunie 2014 a judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalul pentru Minori și Familie B., pronunțată în dosarul nr._ . În cauză, a fost emis pe numele inculpatului Ș. M.-V. mandatul de arestare preventivă nr. 9/UP/4 iunie 2014.
Sesizată fiind, la data de 27 iunie 2014, cu rechizitoriul întocmit de Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial B., prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului Ș. M.-V., judecătorul de cameră preliminară a constatat, în conformitate cu prevederile art. 348 al. 2, raportat la art. 207 al. 2 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, înainte de expirarea duratei arestării preventive – 3 iulie 2014, măsură pe care a menținut-o, potrivit încheierii din data de 30 iunie 2014, pronunțată în dosarul de față, definitivă prin încheierea nr. 33/CP/2 iulie 2014 a judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel B..
Prin încheierea definitivă din data de 24 iulie 2014, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul pentru Minori și Familie B. a constatat, în conformitate cu dispozițiile art. 346 al. 2 Cod procedură penală, legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 27D/P/_ emis de D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial B. privind pe inculpatul Ș. M.-V., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, față de faptul că inculpatul nu a formulat cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală și nici din oficiu astfel de cereri și excepții nu se impunea a fi invocate.
În continuare, judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecății în cauză, precum și înaintarea dosarului la instanța de judecată.
Prin încheierile pronunțate la data de 25 iulie 2014 și, respectiv, la data de 22 august 2014, instanța a constatat, în faza de judecată, în conformitate cu prevederile art. 208 al. 2, 3 și art. 207 al. 4 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului Ș. M.-V., măsură pe care a menținut-o.
La termenul de judecată de astăzi – 5 septembrie 2014, prin cererea scrisă depusă la dosar, inculpatul Ș. M.-V., prin avocat ales, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, în considerarea faptului că se află în stare de arest preventiv din data de 8 iunie 2014 iar împrejurările cauzei și conduita sa procesuală justifică admiterea cererii. Scopul măsurilor preventive prevăzut de art. 202 al. 1 Cod procedură penală – asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la judecată ori prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni – este pe deplin asigurat prin această măsură mai ușoară.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 242 al. 2 și 5 Cod procedură penală, raportat la art. 211 al. 2 și art. 214-215 Cod procedură penală.
În drept, tribunalul reține că, potrivit prevederilor art. 242 al. 2 Cod procedură penală, „măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 al. 1”.
Analizând actele dosarului penal de față, instanța apreciază că, în cauză, condițiile cerute de textul legal mai sus invocat pentru a se putea admite cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului Ș. M.-V. cu măsura preventivă a controlului judiciar nu sunt îndeplinite, după cum se va arăta în continuare:
Astfel, se constată că infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului (trafic de minori, trafic de persoane) fac parte dintre cele enumerate în mod expres de legiuitor printre infracțiunile grave care pot conduce la luarea măsurii arestării preventive, atunci când din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o asemenea infracțiune, potrivit art. 223 al. 2 Cod procedură penală, în timp ce pentru infracțiunea de proxenetism este îndeplinită condiția enunțată de teza a II-a a aceluiași text de lege referitor la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru a se putea dispune arestarea preventivă – pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare, în condițiile în care limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru forma tip a infracțiunii de proxenetism sunt de la 2 la 7 ani închisoare.
În continuare, din examinarea actelor și lucrărilor administrate până la acest moment procesual în cursul urmăririi penale, instanța constată că există probe și indicii temeinice, în sensul art. 202 al. 1 Cod procedură penală, din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit mai multe fapte prevăzute de legea penală, ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de minori, trafic de persoane și proxenetism prevăzute și pedepsite de art. 210 Cod penal, art. 211 Cod penal și art. 213 Cod penal, constând în aceea că în cursul anului 2013, prin constrângere și profitând de starea de vădită vulnerabilitate a victimelor, le-a recrutat pe persoanele vătămate I. L.-E., P. C.-P. (în vârstă de 13 ani), P. I. și B. B.-Amoreea (în vârstă de 13 ani), în scopul exploatării prin obligarea acestora la practicarea prostituției. Totodată, în sarcina inculpatului s-a reținut că, în intervalul de timp decembrie 2013 – mai 2014, a înlesnit practicarea prostituției de către S. C.-E., prin găzduirea acesteia și racolarea clienților, obținând totodată foloase materiale de pe urma activităților desfășurate de aceasta pe raza municipiului F..
Scopul măsurilor preventive, astfel cum este acesta prevăzut prin dispozițiile art. 202 al. 1 Cod procedură penală, nu ar putea fi atins prin înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura preventivă a controlului judiciar, întrucât buna desfășurare a procesului penal nu ar mai putea fi asigurată, având în vedere natura infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, fapte care presupun o stare de dependență a persoanelor vătămate față de inculpat și, implicit, o anumită temere a acestora, aspecte care rezultă din modalitatea de comitere a prezumtivelor infracțiuni – prin constrângerea persoanelor vătămate, două dintre ele aflate la o vârstă foarte mică, fiind de presupus că inculpatul a profitat de vulnerabilitatea acestora pentru a le obliga să se prostitueze în folosul său, împrejurări care reies din probatoriul administrat până la acest moment în cursul urmăririi penale: declarațiile persoanei vătămate I. L.-E., care face referire la violențele și amenințările exercitate de inculpat pentru a o determina să practice prostituția, în vederea obținerii de avantaje materiale care reveneau, în parte, inculpatului, declarațiile victimei P. I., care relatează despre actele de violență fizică și de constrângere psihică la care a fost supusă de inculpat în același scop mai sus descris, relatările victimei B. B.-Amoreea, în vârstă de 13 ani, legate de racolarea sa de către inculpat și încercările de a o determina să se prostitueze în folosul său. Toate aceste declarații se coroborează și cu restul probelor administrate în cauză, astfel cum au fost pe larg expuse de judecătorul de drepturi și libertăți care a dispus arestarea preventivă, depoziții testimoniale care confirmă susținerile victimelor referitor la presupusele activități de exploatare desfășurate de inculpat, prezumtivele agresiuni de natură fizică realizate de acesta în scopul determinării persoanelor vătămate să se prostitueze în folosul inculpatului, precum și starea de temere în care se aflau victimele aflate în anturajul inculpatului. Totodată, la dosarul de urmărire penală se regăsesc înscrisurile sub semnătură privată ridicate de la domiciliul inculpatului cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, la data de 3 iunie 2014, care conțin numere de telefon ale unor persoane de sex masculin, despre care se poate presupune că erau sunate de inculpat în vederea oferirii de servicii sexuale de către victimele aflate sub influența sa. Aceste aspecte rezultă și depoziția martorului Tanasie M.-G. care descrie modalitatea în care inculpatul i-a oferit o fată pentru întreținerea de relații sexuale, urmând ca cei doi să se audă după aceea la telefon. Acest modus operandi se desprinde și din cele relatate de martorul B. I.-G., în sensul că inculpatul i-a lăsat numărul său de telefon martorului, pentru a-l apela atunci când are nevoie de o fată pentru a întreține relații sexuale. La toate acestea se adaugă și procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu diverse persoane, din care se poate deduce o presupusă activitate infracțională a acestuia pe linia traficului de persoane, minore sau majore, relevante în acest sens fiind conversațiile purtate la datele de 19 martie 2014 – ora 15:20:07, 19 martie 2014 – ora 17:30:29, 22 martie 2014 – ora 10:53:45, 22 martie 2014 – ora 16:49:49, 24 martie – ora 17:52:07, 23 martie 2014 – ora 09:27:42, 27 martie 2014 – ora 17:51:05.
Prin urmare, întrucât în cadrul procesului nu s-a procedat încă la luarea declarațiilor persoanelor vătămate, înlocuirea la acest moment a arestului preventiv al inculpatului cu o altă măsură preventivă mai puțin severă (control judiciar) ar putea influența în mod negativ derularea cercetării judecătorești.
Totodată, în evaluarea împrejurărilor concrete ale cauzei, conform art. 242 al. 2 Cod procedură penală, tribunalul are în vedere faptul că infracțiunile de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism pentru care este cercetat inculpatul aduc atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv, libertatea de voință și de acțiune, precum și libertatea sexuală a persoanei, iar pericolul social al acestor infracțiuni este deosebit de ridicat întrucât fapte de o asemenea natură reprezintă cea mai periculoasă formă de parazitism social, cu consecințe grave în desfășurarea relațiilor de conviețuire socială, în care minorii figurează drept „țintă”, ca persoane cu risc crescut de a fi victime ale traficului de persoane.
Astfel, raportat la cele mai sus reținute, tribunalul constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 242 al. 2 Cod procedură penală, relativ la înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului Ș. M.-V. cu măsura preventivă a controlului judiciar, privarea de libertate a inculpatului fiind necesară, cel puțin la acest moment, pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, în condițiile art. 223 al. 2 Cod procedură penală, pericol ce se desprinde atât din modul și circumstanțele faptelor presupus a fi comise de inculpat, cât și din multitudinea actelor materiale, din împrejurarea că două dintre victimele traficate au o vârstă extrem de mică (13 ani), ceea ce denotă că inculpatul a profitat de vulnerabilitatea dată nu doar de situația precară materială (element comun tuturor victimelor traficului de persoane), dar și de starea de imaturitate psihică generată de vârstă.
Nu în ultimul rând, instanța reține și faptul că inculpatul Ș. M.-V. nu este la prima confruntare cu legea penală, starea de recidivă în care acesta se află (condamnat definitiv pentru săvârșirea unor infracțiuni de tâlhărie, lipsire de libertate în mod ilegal șiinfracțiuni la regimul circulației)reprezentând un element de natură să conducă la concluzia că inculpatul nu a înțeles implicațiile nerespectării normelor de conviețuire socială, și nici nu și-a revizuit conduita după ce a beneficiat de clemența organelor judiciare, prin aplicarea a multiple sancțiuni cu caracter administrativ și a unei pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere, faptele pentru care este trimis în judecată în prezentul dosar fiind presupus a fi comise în termenul de încercare al pedepselor definitive pronunțate pentru infracțiunile mai sus menționate.
În final, se constată că probele administrate în cursul urmăririi penale evidențiază o suspiciune rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat penal și pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, astfel că, luând în considerarea gravitatea ridicată a infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism, față de circumstanțele personale ale inculpatului, astfel cum au fost mai sus reliefate, tribunalul apreciază că lăsarea în libertate a acestuia, chiar în condițiile controlului judiciar, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea acestui pericol, măsura preventivă mai ușoară a controlului judiciar nefiind aptă pentru atingerea scopului prevăzut de lege, și anume buna desfășurare a procesului penal ori prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni de către inculpatul recidivist.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul Ș. M. V., criticând încheierea atacată pentru netemeinicie arătând că măsura controlului judiciar presupune o multitudine de măsurii de supraveghere, de obligații, de garanții, ce ar permite inculpatului judecarea sa în stare de libertate. Față de momentul procesual, precum și față de atitudinea inculpatului se constată că nu există nicio probă sau indiciu din care să rezulte faptul că odată pus în libertate ar împiedica buna desfășurare a procesului penal sau că ar influența martorii ori persoanele vătămate.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma contestației formulate, Curtea constată că este nefondată, urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele care vor fi arătate mai jos.
Inculpatul contestator a fost reținut și arestat preventiv la data de 4 iunie 2014 de către Tribunalul pentru Minori și Familie B., în temeiul art. 226 alin. 1, 223 alin. 2 și art. 202 Cod procedură penală.
În fapt, acuzațiile care i se aduc prin actul de sesizare sunt următoarele:
- în cursul lunii iunie 2013, prin constrângere și profitând de starea de vădită vulnerabilitate inculpatul a recrutat-o pe I. L.-E.,
- în perioada iunie 2013-ianuarie 2014 a exploatat-o pe aceasta prin obligarea la practicarea prostituției;
- în toamna anului 2013, profitând de starea de vădită vulnerabilitate, inculpatul a recrutat-o pe P. C.-P. (13 ani), în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției în intervalul noiembrie 2013 – aprilie 2014;
- în toamna anului 2013, inculpatul a recrutat-o prin constrângere și profitând de starea de vădită vulnerabilitate pe P. I., în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției într-un interval de aproximativ 2 luni;
- în intervalul decembrie 2013 – mai 2014, inculpatul a înlesnit practicarea prostituției de către S. C.-E., prin găzduirea acesteia și racolarea clienților, obținând totodată foloase materiale de pe urma activităților desfășurate de aceasta pe raza municipiului F.;
- în luna decembrie 2013, inculpatul a recrutat-o și adăpostit-o în locuința sa din municipiul F. pe minora B. B.-Amoreea (13 ani), profitând de starea de vădită vulnerabilitate a acesteia, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției.
Curtea precizează, cu titlu preliminar, faptul că la acest moment procesual al exercitării funcției judiciare de judecată, nu se realizează o analiză amănunțită a mijloacelor de probă, deoarece nu se stabilește vinovăția inculpatului, această operațiune juridică, urmând a se realiza la momentul analizei pe fond a cauzei, așa cum corect a constatat și judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul pentru Minori și Familie B..
Bănuiala legitimă și rezonabilă, în sensul că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile de care este acuzat, rezultă din probele administrate până în prezent, respectiv cele din cursul urmăririi penale, descrise de judecătorul de la Tribunalul pentru Minori și Familie B. anterior, astfel că nu vor mai fi reluate, argumentele fiind însușite de Curte integral.
Potrivit art. 202 alin. 1 Cod de procedură penală, măsurile preventive pot fi dispuse, dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă, că inculpatul ar fi săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
Potrivit art. 211 Cod de procedură penală, măsura controlului judiciar sau o altă măsură mai puțin restrictivă, poate fi dispusă dacă prin ea se asigură realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 noul Cod de procedură penală.
Așa cum am arătat, la dosarul cauzei sunt mijloace de probă care susțin bănuiala legitimă, în sensul că, inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile de trafic de persoane, prevăzută de art. 210 al. 1 lit. a și b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal; trafic de minori, prevăzută de art. 211 al. 1 și al. 2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal; trafic de persoane, prevăzută de art. 210 al. 1 lit. a și b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal; proxenetism, prevăzută de art. 213 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal; trafic de minori, prevăzută de art. 211 al. 1 și 2, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal, fiind îndeplinită prima teză a art. 202 alin. 1 noul Cod de procedură penală. Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă, în continuare pericol concret pentru ordinea publică, în acest sens, Curtea are în vedere gravitatea infracțiunilor ce i se impută inculpatului, natura acestor fapte penale, împrejurarea că acesta ar fi comis infracțiunile împotriva unor minori, consecințele și traumele pe care le produc astfel de fapte, față de părțile vătămate, cât și față de comunitate.
De asemenea, pervertirea morală a unor astfel de persoane, ușor influențabile de altfel, având consecințe dintre cele mai nefaste asupra dezvoltării lor ulterioare, cât și din caracterul repetat al faptelor, care denotă un risc major al reluării comportamentului negativ în cazul lăsării în libertate a inculpatului, care prin prisma circumstanțelor sale personale (a mai fost anterior condamnat), nu prezintă garanții că lăsat în libertate își va putea asigura subzistența prin mijloace oneste, că se va prezenta la proces și nu va îngreuna derularea acestuia. Pe cale de consecință, se constată că privarea de libertate a inculpatului este în continuare necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică și pentru buna desfășurare a următoarei etape procesuale. În plus, se impune precizarea că Uniunea Europeană a adoptat Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului, act ce a avut termen de transpunere la 18 decembrie 2013. Acest act a avut la bază concluzia că abuzul sexual asupra copiilor și exploatarea sexuală a copiilor, inclusiv pornografia infantilă, reprezintă violări grave ale drepturilor fundamentale, în special drepturile copiilor la protecția și îngrijirea necesare pentru bunăstarea lor, astfel cum se stipulează în Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1989 cu privire la drepturile copilului și în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.
În conformitate cu art. 6 alin. (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Uniunea recunoaște drepturile, libertățile și principiile prevăzute de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, care, la art. 24 alin. (2), prevede că în toate acțiunile referitoare la copii, indiferent dacă sunt realizate de autorități publice sau de instituții private, interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial. Pe lângă aceasta, Programul de la Stockholm – O Europă deschisă și sigură în serviciul cetățenilor și pentru protecția acestora, acordă o prioritate clară combaterii abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile, astfel încât directiva a oferit definiții complete noțiunilor de abuz sexual, pornografie infantilă.
Infracțiunile grave precum exploatarea sexuală a copiilor și pornografia infantilă necesită o abordare cuprinzătoare care să includă urmărirea penală a infractorilor, protecția copiilor victime, precum și prevenirea fenomenului. Interesul superior al copilului trebuie să constituie elementul de bază în derularea oricăror măsuri de combatere a acestor infracțiuni în conformitate cu Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și cu Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului. Decizia-cadru 2004/68/JAI a fost înlocuită cu un instrument nou care să asigure un cadrul juridic cuprinzător, permițând atingerea acestui scop și a fost deja transpusă în dreptul român prin dispozițiile Noului Cod penal, astfel încât să se asigure coerența acestei legislații, în special în ceea ce privește nivelul pedepselor.
De asemenea, durata arestării preventive, de nici trei luni de zile, rămâne rezonabilă față de celeritatea cu care s-a desfășurat urmărirea penală și celelalte date ale cauzei.
Toate aceste aspecte coroborate, justifică pericolul social concret pentru ordinea publică, dar și faptul că buna desfășurare a procesului penal se poate desfășura cu inculpatul la acest moment, doar în stare de arest preventiv, măsura fiind necesară și proporțională cu gravitatea acuzației, ceea ce atrage și soluția respingerii cererii formulate de inculpat de înlocuire a acestei măsuri cu o alta, mai puțin restrictivă.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 206 Cod procedură penală, va respinge ca nefondată contestația și va menține încheierea atacată.
Față de prevederile art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge contestația declarată de inculpatul Ș. M. V. împotriva încheierii de ședință din data de 5 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul nr._ 14, pe care o menține.
Obligă inculpatul Ș. M. V. să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu se suportă din fondurile Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 septembrie 2014.
Președinte,
S. F.
Grefier,
C. G.
Red. S.F.- 12.01.2015
Dact.C.G.-23.01.2015
2ex
Jud. fond-R.D.S.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
