Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 13/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 13/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 398/1372/2012/a4

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZA PENALĂ NR.13/C DOSAR NR._

Ședința publică din data de 3 martie 2014

Instanța constituită din:

- Complet de judecată CFJC9:

Președinte - M. G. L.

- Grefier - C. G.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. I.– din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- DIICOT- Serviciul Teritorial B..

Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –DIICOT- Serviciul Teritorial B., împotriva încheierii de ședință din data de 26 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 12.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio – video.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul inculpat M. D. S. asistat de apărătorul ales, avocat G. A. A., intimatul inculpat D. F. asistat de apărătorul ales, avocat C. S. și intimatul inculpat R. H. asistat de apărătorul ales, avocat A. I..

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanța procedează la identificare inculpatului D. F. – fiul F. și V. lui, născut în 26.01.1971 în B., domiciliat în municipiul B., . nr.11C, județul B., inculpatului M. D. S.-fiul lui V. și M., născut la data de 18.07.1980 în V., jud. V., domiciliat în B., ., ., . și a inculpatului R. H. - fiul lui V. și V.-M., născut la data de 09.02.1969 în municipiul B., jud. B., domiciliat în B., ., jud. B..

Întrebate fiind, părțile arată că nu au cereri de formulat în cauză.

Instanța constată cauza în stare de soluționare și, în temeiul dispozițiilor art. 206 Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra contestației.

Reprezentatul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea contestației formulată de către parchet și în baza art. 425¹alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, desființarea încheierii atacate și soluționarea cauzei în sensul luării față de cei trei inculpații a măsurii controlului judiciar, măsură prevăzută de art. 211 și următoarele din Codul de procedură penală. De asemenea, dacă se va dispune luarea controlului judiciar solicită ca, în baza art. 215 alin. 1 lit.a și c să se impună inculpaților obligațiile stabilite la acest articol, respectiv obligația ca inculpații să se prezinte la organele de urmărire penală, să înștiințeze de îndată organele judiciare care a dispus măsura cu privire la schimbarea locuinței, să se prezinte la organele de poliție desemnat cu supravegherea. De asemenea solicită ca în baza art. 215 alin. 2 să se dispună ca inculpații să respecte următoarele obligații, obligația prevăzută de art. 215 alin. 2 lit. a să nu depășească limita teritorială a țării, să comunice periodic informații relevate despre mijloacele de existență, fiind vorba de lit. f, și totodată, obligația la lit. j să nu dețină să nu folosească și să nu poarte armă.

Față de a cești inculpați, până la . noului cod penal, au operat anumite măsurii preventive, inițial inculpații au fost arestați preventiv, pe parcursul urmării penale sau în faza de judecată au fost puși în libertate. Dacă nu ar fi intrat în vigoare noul cod de procedură penală nu se impunea punerea în discuție acestor măsurii, dar având în vedere dispozițiile art.16 alin. 3 din legea de punere în aplicarea noului cod de procedură penală, instanța a trebuit să pună în discuție aceste măsurii, cu precizarea că textul de lege nu obligă instanța să dispună luarea vreunei dintre măsurii.

Având în vedere modalitatea în care s-a desfășurat această cauză, respectiv se află pe rolul Tribunalului pentru Minorii și Familie B. din 2012, au fost acordate foarte multe termene, termene acordate datorită numărului mare de părți audiate, a martorilor și a incidentelor procedurale care s-au ivit pe parcursul acestui proces, cu precizarea că la toate termenele de judecată inculpații asupra cărora au operat anumite măsurii au fost prezenți. Faptul că au fost prezenți la toate termenele de judecată, cu două, trei excepții când și-au motivat absența din motive medicale sau din alte motive obiective, inculpații au fost prezenți, au fost asistați de apărători, faptul că inculpații au fost prezenți la termenele de judecată apreciază că a dus la o bună soluționare a cauzei. Faptul că inculpații s-au prezentat la aceste termene de judecată s-a datorat împrejurării că față de aceștia opera o anumită măsură.

Având în vedere natura cauzei, ținând cont de noile condiții impuse pentru luarea măsurilor preventive apreciază că pentru o bună desfășurare a procesului penal se impune ca față de inculpați să se ia măsura controlului judiciar, având în vedere și dispozițiile art. 202 Cod procedură penală.

Față de aceste considerente solicită admiterea contestației și să se dispună luarea față de cei trei inculpații a măsurii controlului judiciar cu obligațiile impuse de art. 215 Cod procedură penală.

Avocat S. C., având cuvântul pentru intimatul inculpat D. F., solicită, în temeiul art. 425¹ alin.7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respingerea contestației ca fiind nefondată, având în vedere condițiile legale ce se desprind din dispozițiile art. 202 Cod procedură penală în sensul că nu există date că inculpații s-ar sustrage de la desfășurarea procesului penal că ar împiedica desfășurarea acestui proces penal sau ar putea comite o nouă infracțiune. Aceste trei condiții sunt condiții de admisibilitate ce degajă din art. 202 Cod procedură penală, iar inculpatul D. F. a fost prezent la fiecare termen de judecată, la termenul anterior a plecat la spital în mijlocul procesului, pentru că are probleme de sănătate psihică și i-a permis instanța, a respectat toate obligațiile impuse de organul desemnat cu supravegherea sas pe parcursul obligării de a nu părăsi țara. Acesta are probleme de deplasare pentru că cei de la poliție îi ironizează spunându-i că îl vor chema zilnic, pentru că îl cheamă și de două-trei ori pe săptămână la poliție, pentru acest lucru poate să-și piardă locul de muncă. Inculpatul nu are nicio intenție să se sustragă de la desfășurarea procesului penal și, în condițiile în care nu există nici una dintre cele trei situații prevăzute de 202 Cod procedură penală, consideră că măsura este nefondată. De altfel instanța de fond, respectiv Tribunalul pentru Minori și Familie B. nu trebuia să revoce aceste măsuri ci, în opinia sa, potrivit art. 16 alin. 3 din Legea 255/2013 trebuia să constate că acestea au încetat, pentru că textul de lege spune că acestea se mențin până la termenul de judecată acordat în cauză, ca atare nici nu este necesar ca instanța de fond să revoce .

P. a formulat o cerere de luare a măsurii controlului judiciar față de cei trei inculpații, având în vedere că măsurile preventive nu se înlocuiesc, chiar precizând că este o nouă cerere. Astfel că pe noua cerere solicită a se verifica că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 202 Cod procedură penală.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 425¹ alin.7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, solicită respingerea contestației ca nefondată.

Avocat G. A. A., având cuvântul pentru intimatul inculpat M. D. S., de asemenea, în temeiul art. 425¹ alin.7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală solicită respingerea, ca nefondată, a contestației formulată de către Ministerul Public .

Consideră că instanța de fond, respectiv Tribunalul pentru Minori și Familie B., a dispus o măsură corectă în ceea ce privește solicitarea parchetului de luarea măsurii preventive a controlului judiciare, revocând totodată măsura obligării de a nu părăsi țara, care nu se mai regăsea în prevederile noului cod de procedură penală, respingând și solicitarea Ministerului Public de luarea măsurii anterior amintite. Apreciază că motivarea primei instanțe este una fondată, aceasta reținând în mod corect că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală. În motivarea încheierii contestate s-a reținut că inculpați s-au prezenta la toate termenele, că au locuri de muncă și se mai reține faptul că termenul rezonabil prevăzut de CEDO ar fi depășit, pentru că aceste măsuri preventive au fost luate de mai bine de 1 an de zile .

Apărarea a ridicat un aspect în fața instanței de fond, respectiv inculpatul este obligat să se prezinte săptămânal la poliția judiciară, care se ocupă cu supravegherea sa, iar această prezentare aduce niște prejudicii, pentru că inculpatul trebuie să se învoiască de la muncă de la locul de muncă, lucru care i-a provocat pierderea unui loc de muncă pe acest considerent. Ori, în condițiile în care dosarul nu va mai dura foarte mult pentru că probatoriul a fost în mare parte administrat, apreciază că această măsură nu mai impune la acest moment sens în care solicită respingerea contestației.

Avocat A. I., având cuvântul pentru intimatul inculpat R. H., solicită a se observa că textul art. 16 din Legea 255/2013 statuează un caz de încetare de drept a măsurii luate în contextul vechiului cod de procedură penală. Inculpatul R. H. este un reputat medic cardiolog nu numai în România, un om care a participat la 63 de congrese internaționale, este doctor în știință.

Arată că măsura luată de control judiciar care a fost luată față de inculpatul R. H. nu era o măsură preventivă în vechiul cod de procedură penală, ci era o măsură de individualizare a măsurii arestării preventive.

Arată că ne aflăm în situația în care instituția controlului judiciar sub care s-a aflat inculpatul R. nu se mai regăsește în noul cod de procedură penală, ca o măsură ulterioară unei măsuri preventive cum a fost arestarea preventivă, ci din contră această măsură este calificată de legiuitor ca o măsură preventivă.

Apreciază că se poate vorbi de o încetare de drept a măsurii, legiuitorul statuează că judecătorul poate în aceste condiții, în situația unei noi cererii pe care parchetul a formulat-o în fața instanței de judecată, prin care a solicitat luarea unei măsurii preventive .

Arată că nu s-a grăbit să formuleze revocarea controlului judiciar într-un termen rezonabil, pentru că inculpatul R. a spus că se supune tuturor rigorilor legale pentru că nici o clipă nu s-a simțit sub o povară față de această măsură luată ulterior măsurii arestării preventive.

Arată că după 1 an și jumătate în care procesul penal s-a desfășurat riguros după regulile stabilite de lege, apreciază că nu se poate vorbi, așa cum prevede art. 202 Cod procedură penală, de vreo împiedicate a desfășurării procesului penal, acesta nu s-a sustras sub nicio formă de la judecată, de la cercetarea judecătorească, nu a obstrucționat în nici un fel justiția. Ori, să se vină acum și să se ceară luarea unei măsurii preventive față de inculpatul R., având în vedere că față de acest inculpat s-a luat măsura arestării preventive, ulterior s-a dispus liberarea sub control judiciar, ori acum se revine și se cere o altă măsură preventivă pentru că inculpatul nu s-a aflat sub măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara pentru că se includea această obligație. Prin formularea cererii de către parchet s-a solicitat luarea unei măsurii preventive față de acest inculpat, fără a se preciza ce dispoziții de la art. 202 Cod procedură penală s-au încălcat. În ceea cel privește pe inculpatul R. arată că ne aflăm în situația în care părțile vătămate au fost audiate, acesta a fost audiat, au fost audiați și coinculpații care au putut să facă declarații conexe în legătura cu presupusa activitate infracțională a acestui inculpat. Apreciază că nu există nici un suport al cererii parchetului pentru luarea față de inculpatul R. a unei noi măsuri preventive.

A se avea în vedere faptul că procesul s-a judecat cu celeritate și la fiecare termen de judecată au fost efectuate lucrării.

Față de aceste considerente solicită respingerea contestație formulată de către parchet.

Reprezentatul Ministerului Public, în replică, arată că a solicitat admiterea acestei contestații având în vedere dispozițiile art. 202 Cod procedură penală, cele privitoare la buna desfășurare a procesului penal nu a vorbit de împiedicarea urmării penale sau a judecății. Cu privire la dispozițiile art. 16 alin. 3 din Legea nr. 255/2013 se face vorbire de măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, iar măsura asupra căreia era inculpatul R. este o măsură de individualizare a măsurii preventive, astfel că ceea ce a solicitat parchetul prin cererea formulată este o măsură mai ușoară. Arată că se poate interprete textul de lege și în sensul în care nu mai există individualizarea măsurii preventive se putea solicita de către parchet, teoretic, măsura arestării preventive pentru că legiuitorul nu a avut în vedere această situație a persoanelor care aveau măsura liberării sub control judiciar, de aceea a susținut că a formulat o cerere mai favorabilă inculpatului.

Avocat A. I., în replică, apreciază că nu este o lacună legislativă, ci această măsură încetează de drept. Arată că această măsură a liberării sub controlul judiciar nu a mai fost inclusă ca o măsură ulterioară măsurilor preventive, atunci s-a statuat că aceasta încetează. A se avea în vedere faptul că parchetul a formulat o nouă cerere de luarea unei măsurii, care este reglementată în noul cod de procedură penală, pentru că printre măsurile preventive este și măsura controlului judiciar.

Intimat inculpat D. F., având ultimul cuvântul, arată că vrea să muncească ca să se întrețină. De la poliție i-au spus pot să-l cheme în fiecare zi și din această cauză există posibilitatea să-și piardă locul de muncă. Din acest motiv, la gândul că poate să-și piardă locul de muncă, s-a îmbolnăvit. Pentru aceste motive solicită respingerea contestației.

Intimat inculpat M. D. S., având ultimul cuvântul, arată că din momentul în care a fost liberat a avut măsura obligării de a nu părăsi țara. La acel moment avea un loc de muncă ca electrician la . după 6 luni, folosise mai multe zile de concediu decât cele prevăzute pentru un an de zile, pentru că nu are decât 20 zile de concediu legal/an, iar învoirile pentru a se prezenta la tribunal și la organul de supraveghere depășesc aceste zile. Din aceste motive și-a pierdut acel loc de muncă. Solicită respingerea cererii formulată de către parchet.

Intimat inculpat R. H., având ultimul cuvântul, solicită respingerea cererii formulată de către parchet, întrucât s-a prezentat la toate termenele de judecată și a respectat toate obligațiile impuse de instanța de judecată.

CURTEA

Constată că prin încheierea din data de 26.02.2014, Tribunalul pentru Minori și Familie B., a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, luată față de inculpatul M. D.-S. prin Încheierea de ședință din data de 18.12.2012 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, luată față de inculpatul D. F. prin Încheierea de ședință din data de 24.05.2013 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., a revocat liberarea provizorie sub control judiciar, luată față de inculpatul R. H. prin decizia penală nr.408/R/28.04.2012 a Curții de Apel B. și a respins solicitarea Parchetului privind luarea față de aceștia a controlului judiciar.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial B. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

1) D. F., zis „F.” cercetat în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunilor de:

-„constituirea unui grup infracțional, în scopul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori” prevăzută de art.8 din Legea 39/2003 coroborat cu art.323 Cod penal raportat la art.2 lit. b pct.12 din Legea nr.39/2003;

-„trafic de minori” prevăzută de art.13 alin.1, 2 și 3 teza a II-a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (5 acte materiale);

-„trafic de minori” prevăzută de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001;

-„trafic de persoane” prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (8 acte materiale);

-„trafic de persoane” prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001;

-„trafic de persoane” prevăzută de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001;

-„act sexual cu un minor” prevăzută de art.198 alin.2 teza a II-a Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal;

2) M. D.-S., zis „S.” – cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de:

-„trafic de minori” prevăzută de art.13 alin.1, 2 și 3 teza a II-a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (5 acte materiale);

- „trafic de persoane” prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (8 acte materiale);

-„trafic de persoane” prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001;

-„trafic de persoane” prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001, toate cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal;

3) B. F.-O. zis „T.”cercetat, cercetat în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunilor de:

-„aderare la un grup infracțional, constituit în scopul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori” prevăzută de art.8 din Legea 39/2003 coroborat cu art.323 Cod penal raportat la art.2 lit. b pct.12 din Legea nr.39/2003,

- „trafic de minori” prevăzută de art.13 alin.1, 2 și 3 teza II din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (3 acte materiale),

- „trafic de persoane” prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (6 acte materiale);

-„trafic de persoane” prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001, toate cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal;

4) L. V. zis „N.” –cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- „trafic de minori” prevăzută de art.13 alin.1, 2 și 3 teza I din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (3 acte materiale);

-„trafic de persoane” prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001;

-„act sexual cu un minor” prevăzută de art.198 alin.2 Cod penal (3 fapte),toate cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal;

5) C. D.-T. zis „D. de Kronstadt”, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de „act sexual cu un minor” prevăzute de art.198 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal (2 fapte).

6) R. H., zis „S.”, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de:

-„viol” prevăzută de art.197 alin.1, 2 lit. b Cod penal

-„act sexual cu un minor” prevăzută de art.198 alin.3 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal;

7) E. I.-D. –, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de:

-„trafic de minori” prevăzută de art.13 alin.1, 2 și 3 teza I din Legea nr.678/2001,

-„trafic de persoane” prevăzută de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001,

-„trafic de persoane” prevăzută de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001,toate cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.

S-a reținut, în esență, prin rechizitoriu, că inculpații D. F., M. D. S., L. V. au constituit un grup infracțional la care a aderat și inculpatul B. F. O. în scopul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, infracțiuni care au fost săvârșite ulterior de acești inculpați. De asemenea, s-a reținut în sarcina inculpaților D. F., L. V., C. D. T., R. H. că au abuzat de încrederea și influența acestora și a au întreținut act sexual cu un minor, iar în sarcina inculpatului E. I. D. că a avut preocupări pe linia recrutării unor persoane de sex masculin minore și majore în vederea supunerii la prostituție.

În sarcina inculpatului R. H. s-a mai reținut că, în calitate de medic, a profitat de faptul că două părți vătămate se aflau sub tratamentul său medical și a întreținut prin constrângere raporturi sexuale cu acestea.

Inculpații D. F., L. V., C. Dunitru-T. și E. I.-D. au fost reținuți pentru 24 de ore la data de 09.04.2012 și arestați preventiv pentru 29 de zile, de la 10.04.2012 și până la data de 08.05.2012, inclusiv, prin încheierea din Camera de Consiliu nr.5/10.04.2012 a Tribunalului pentru Minori și Familie B..

Inculpatul B. F.-O. a fost reținut pentru 24 de ore prin ordonanța DIICOT Serviciul Teritorial B. din 09.04.2012, iar prin încheierea din Camera de Consiliu nr.6/10.04.2012 a Tribunalului pentru Minori și Familie B. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 10.04.2012 și până la data de 08.05.2012, inclusiv.

Inculpatul M. D.-S. a fost reținut pentru 24 de ore la data de 18.04.2012 și a fost arestat preventiv prin încheierea din Camera de Consiliu nr.7/19.04.2012 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., pe o durată de 29 de zile, de la 19.04.2012 la 17.05.2012, inclusiv.

În ceea ce-i privește pe inculpații D. F., M. D. S. și B. F. O., măsura arestării preventive a fost prelungită succesiv de Tribunalul pentru Minori și Familie B., până la data de 07.07.2012, inclusiv, însă prin decizia penală nr. 837/R/17.10.2012 a Curții de Apel B., în urma admiterii recursurilor acestor inculpați a fost înlocuită măsura arestării preventive luată față de aceștia cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

Cu privire la inculpatul R. H., prin decizia penală nr.408/R/ 28.04.2012 a Curții de Apel B. s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar.

Prin Încheierea de ședință din data de 18.12.2012 și Încheierea de ședință din data de 24.05.2013 ale Tribunalului pentru Minori și Familie B. s-a înlocuit măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu față de inculpații M. D. S. și D. F. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

Având în vedere . noului cod de procedură penală, instanța a reținut că, potrivit art.16 alin.3 din Legea nr.255/2013, în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, aflată în curs de executare se menține până la termenul acordat în cauză, când instanța poate lua împotriva inculpatului oricare dintre măsurile preventive prevăzute de legea nouă.

În speță, s-a constatat că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara și instituția liberării provizorii sub control judiciar nu se mai regăsesc în Noul Cod de procedură penală, astfel încât nu mai există temei juridic pentru a fi menținute, motiv pentru care instanța de fond a dispus revocarea lor.

În ceea ce privește oportunitatea de a fi luate alte măsuri preventive față de inculpații D. F., M. D. S. și R. H., respectiv controlul judiciar, solicitat de reprezentantul Parchetului, Tribunalul pentru Minori și Familie B. a constatat că, potrivit dispozițiilor art.202 alin.1 Noul Cod de procedură penală măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.

În speță, s-a constatat că prima condiție este îndeplinită, întrucât din probatoriul administrat până la acest moment există indicii temeinice din care rezultă suspiciunea că inculpații au săvârșit o infracțiune.

Referitor însă la cea de-a doua condiție, a scopului măsurii preventive, s-a considerat că nu există nici un indiciu că cei trei inculpați ar încerca să împiedice buna desfășurare a procesului penal, că s-ar sustrage de la judecată sau ar intenționa să săvârșească alte infracțiuni, în condițiile în care aceștia s-au prezentat la fiecare termen de judecată și au respectat obligațiile impuse de către instanță, inculpații D. F. și M. D. S. făcând dovada că lucrează, iar inculpatul R. H. a revenit în țară de fiecare dată când i s-a permis de către instanță să părăsească teritoriul României pentru a participa la diverse activități profesionale. De altfel, a fost administrat probatoriul propus prin rechizitoriu, cercetarea judecătorească fiind aproape finalizată, astfel încât nu mai poate fi împiedicată desfășurarea normală a procesului de către vreunul dintre acești inculpați.

Nu în ultimul rând, instanța de fond a ținut seama și de cerințele impuse de CEDO, în sensul că măsura preventivă trebuie să dureze un termen rezonabil, astfel încât apreciază că acesta este depășit, în condițiile în care măsurile preventive au fost luate de mai mult de un an de zile.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație DIICOT- Serviciul Teritorial B. prin care a solicitat desființarea încheierii atacate și soluționarea cauzei în sensul luării față de cei trei inculpații a măsurii controlului judiciar, măsură prevăzută de art. 211 și următoarele din Codul de procedură penală, cu obligarea inculpaților de a nu depăși limita teritorială a țării, de a comunica periodic informații relevate despre mijloacele de existență și de a nu deține sau folosi vreo armă.

Faptul că inculpații s-au prezentat la aceste termene de judecată s-a datorat împrejurării că față de aceștia opera o anumită măsură și a arătat că, având în vedere natura cauzei, ținând cont de noile condiții impuse pentru luarea măsurilor preventive, pentru o bună desfășurare a procesului penal se impune ca față de inculpați să se ia măsura controlului judiciar, având în vedere și dispozițiile art. 202 Cod procedură penală.

Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:

În mod corect a stabilit tribunalul specializat că inculpatul D. F. a fost reținut pentru 24 de ore la data de 09.04.2012 și arestat preventiv pentru 29 de zile, de la 10.04.2012 și până la data de 08.05.2012, inclusiv, prin încheierea din Camera de Consiliu nr.5/10.04.2012 a Tribunalului pentru Minori și Familie B..

În ceea ce-i privește pe inculpații D. F. și M. D. S., măsura arestării preventive a fost prelungită succesiv de Tribunalul pentru Minori și Familie B., până când, prin decizia penală nr. 837/R/17.10.2012 a Curții de Apel B., în urma admiterii recursurilor acestor inculpați a fost înlocuită măsura arestării preventive luată față de aceștia cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

Cu privire la inculpatul R. H., prin decizia penală nr.408/R/ 28.04.2012 a Curții de Apel B. s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar.

Potrivit art.16 alin.3 din Legea nr.255/2013 în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, aflată în curs de executare se menține până la termenul acordat în cauză, când instanța poate lua împotriva inculpatului oricare dintre măsurile preventive prevăzute de legea nouă.

În speță, în mod corect s-a constatat că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara și instituția liberării provizorii sub control judiciar nu se mai regăsesc în Noul Cod de procedură penală, astfel încât nu mai există temei juridic pentru a fi menținute, motiv pentru care legal instanța de fond a dispus revocarea lor.

În ceea ce privește oportunitatea de a fi luate alte măsuri preventive față de inculpații D. F., M. D. S. și R. H., respectiv controlul judiciar, analizând dispozițiile art. 202 alin.1 Noul Cod de procedură penală, raportat la art. 211 alineat 1 Cod de procedură penală, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.

În speță, în mod corect a considerat instanța de fond că prima condiție este îndeplinită, întrucât din probatoriul administrat până la acest moment există indicii temeinice din care rezultă suspiciunea că inculpații au săvârșit o infracțiune.

Referitor însă la cea de-a doua condiție, a scopului măsurii preventive, Curtea reține că inculpații au fost mult timp sub puterea unor măsuri preventive destul de restrictive, ce impuneau respectarea mai multor obligații pe care aceștia le-au respectat întocmai, depunând toate eforturile în acest sens. Termenul rezonabil pentru care pot fi luate măsuri preventive pe durata unui proces penal apare ca fiind la limită, întrucât se apropie de împlinirea unei durate de 2 ani în care fiecare dintre cei trei inculpați au fost sub puterea unei măsuri preventive, fie că a fost vorba despre arestare, obligarea de a nu părăsi localitatea, obligarea de a nu părăsi țara sau liberare provizorie sub control judiciar.

Pe parcursul celor aproape 2 ani nu a existat nici un indiciu că cei trei inculpați ar încerca să împiedice buna desfășurare a procesului penal, că s-ar sustrage de la judecată sau ar intenționa să săvârșească alte infracțiuni, în condițiile în care aceștia s-au prezentat la fiecare termen de judecată și au respectat obligațiile impuse de către instanță, inculpații D. F. și M. D. S. făcând dovada că lucrează, iar inculpatul R. H. a revenit în țară de fiecare dată când i s-a permis de către instanță să părăsească teritoriul României pentru a participa la diverse activități profesionale.

Pe de altă parte, în mod corect s-a reținut că, la acest moment procesual, a fost administrat probatoriul propus prin rechizitoriu, cercetarea judecătorească fiind aproape finalizată, astfel încât nu mai poate fi împiedicată desfășurarea normală a procesului de către vreunul dintre acești inculpați.

Prin urmare, după 2 ani în care inculpații s-au supus unor măsuri preventive și au respectat toate obligațiile impuse de organele judiciare, în condițiile în care nu există nici cele mai mic indiciu că ar încerca să împiedice buna desfășurare a procesului penal, că s-ar sustrage de la judecată sau ar intenționa să săvârșească alte infracțiuni, cu atât mai mult cu cât cercetarea judecătorească se apropie de final, a lua alte măsuri preventive destul de severe ce implică o restrângere de drepturi și respectarea mai multor obligații, apare ca fiind o măsură excesivă care nu este necesară pentru atingerea scopurilor prevăzute în art. 202 alienat 1 Cod de procedură penală.

Aceste scopuri pot fi atinse în ceea ce-i privește pe cei trei inculpați și fără luarea măsurii preventive a controlului judiciar, inculpații dovedind până acum că înțeleg să contribuie la buna desfășurare a procesului penal, iar nu să o împiedice, că nu doresc să se sustragă de la judecată și că nu intenționează să săvârșească alte infracțiuni.

Prin urmare, Curtea, în baza art. 206 Cod de procedură penală și art. 425 indice 1 alineat 7 punct 1 litera b Cod de procedură penală va respinge ca nefondată contestația formulată de DIICOT- Serviciul Teritorial B. împotriva încheierii de ședință din data de 26.02.2014 pronunțată de Tribunalul de Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 12, pe care o va menține.

În baza art. 275 alineat 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 206 Cod de procedură penală și art. 425 indice 1 alineat 7 punct 1 litera b Cod de procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de DIICOT- Serviciul Teritorial B. împotriva încheierii de ședință din data de 26.02.2014 pronunțată de Tribunalul de Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 12, pe care o menține.

În baza art. 275 alineat 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 03.03.2014

PREȘEDINTE GREFIER

M. G. L. C. G.

Red.M.G.L./07.04.2014

Tehnored.R.G./08.04.2014/7ex.

Jud.fond/I.N.I.

← Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr....		Delapidarea. Art.295 NCP. Decizia nr. 359/2014. Curtea de Apel... →

Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 13/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 13/2014. Curtea de Apel BRAŞOV