Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 351/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 351/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 02-07-2014 în dosarul nr. 287/119/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.351/.._
Ședința publică din data de 02 iulie 2014
Instanța constituită din:
Completul de judecată CAT6:
Președinte: R. C. D. – judecător
Judecător: E. B.
Grefier: D. C.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. A. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelului formulat de către inculpatul C. I. împotriva sentinței penale nr. 15 pronunțată de Tribunalul C. la data de 24.03.2014 în dosar penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 23 iunie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru datele de 30 iunie 2014 și 02 iulie 2014, când,
CURTEA:
Constată că prin sentința penală nr. 15/24.03.2014 a Tribunalului C.,
În temeiul art.386 Cod procedură penală, s-a admis cererea inculpaților formulată prin apărători și s-a dispus schimbarea încadrării juridice a primei fapte de evaziune fiscală pentru care aceștia au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul C. nr.466/P/2012 din data de 15 ianuarie 2013 din cea prevăzută de art.9 alin.1 lit.c și alin. 2 din Legea nr.241/2005 în cea prevăzută de art.9 alin.1 lit. c din Legea nr.241/2005.
În baza art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, a fost condamnat inculpatul C. I., fiul lui V. și I., născut la data de 13.12.1977 în orașul B., județul Maramureș, cetățean român, în vârstă de 33 de ani, studii 12 clase, căsătorit, un copil minor în întreținere, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, administrator la ., posesor CI . nr._, CNP_, domiciliat în ., județul Maramureș, fără forme legale în municipiul S. G., ., ., la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală – evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b și g Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.20 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal raportat la art.8 alin.1 și 3 din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de obținere fără drept a unor sume de la bugetul general consolidate și cu aplicarea art.5 Cod penal cu privire la pedepsele complementare.
În temeiul art.33 lit.a Cod penal din 1969, art.34 alin.1 lit.b Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal și cu art.45 alin.1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2(doi) ani închisoare și 2(doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a, b și g Cod penal.
În baza art.65 Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de 66 alin.1 lit.a, b și g Cod penal din 1969, ca pedeapsă accesorie.
În baza art.81 alin.1, 2 Cod penal din 1969 și cu aplicarea art.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art.82 Cod penal din 1969, care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art.403 alin.4 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului C. I. asupra dispozițiilor art.83 Cod penal din 1969, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.71 alin.5 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 531 alin.1, 2 și alin. 3 lit. e Cod penal din 1969, art.711 alin. 1, 2 Cod penal din 1969 și art.717 alin.3 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, a fost condamnată inculpata . C. - cu sediul social în orașul C., ., județul C., înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul C. sub nr.J_, CUI RO16135918, reprezentată prin administrator judiciar societatea profesională . SPRL, cu sediul în municipiul B., ..18, ., la pedeapsa de 5000 lei amendă penală și pedeapsa complementară a afișării în extras a hotărârii de condamnare la ușa instanței și la sediul Consiliului local S. G., pe o perioadă de 2 luni, după rămânerea definitivă a hotărârii, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art.20, art.21 alin.3 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal raportat la art.8 alin.1 și 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 531 alin.1, 2 și alin. 3 lit. e Cod penal din 1969, art.711 alin. 1, 2 Cod penal din 1969 și art.717 alin.3 Cod penal din 1969 și cu aplicarea art.5 Cod penal, a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 2500 lei amendă penală și pedeapsa complementară a afișării în extras a hotărârii de condamnare la ușa instanței și la sediul Consiliului local S. G., pe o perioadă de 2 luni, după rămânerea definitivă a hotărârii, pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de obținere fără drept a unor sume de la bugetul general consolidat.
În temeiul art.401 alin.1, 3 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.35 alin. 3 Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, s-a aplicat inculpatei . C. pedeapsa cea mai grea de de 5000 lei amendă penală și pedeapsa complementară a afișării în extras a hotărârii de condamnare la ușa instanței și la sediul Consiliului local S. G., pe o perioadă de 2 luni, după rămânerea definitivă a hotărârii.
În conformitate cu art.19 și 20 Cod procedură penală și 397 alin.1, 2 Cod procedură penală raportat la art.998 și art.1003 cod civil (în vigoare la data săvârșirii faptelor), s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R., prin Agenția Națională de Administrară Fiscală, prin Direcția Generală Regională al Finanțelor Publice B., cu sediul în municipiul B., .. 7, județul B. și în consecință, a obligat inculpații C. I. și . C., reprezentată prin administrator judiciar societatea profesională . SPRL, în solidar, să plătească acesteia suma de 206.422 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului, cu accesoriile ce curg de drept, până la data plății efective.
În baza art.404 alin.4 lit.c Cod procedură penală, art.397 alin.2 Cod procedură penală raportat la art.249 alin.1,2,5 și 6 Cod procedură penală, art.494 Cod procedură penală și art.11 din Legea nr.241/2005, s-a menținut sechestrul asigurător dispus prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul C. din data de 20.07.2012, asupra bunurile imobile aparținând inculpatei persoană juridică ., respectiv casă de locuit, anexe gospodărești (magazie), curte și grădină în suprafață de 7699 m.p., imobil situat în orașul C., ., județul C., înscris în CF nr._, nr.top 2214/2 și s-a dispus aplicarea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului C. I., până la concurența sumei de 206.422 lei lei.
În baza art.495 alin.5 Cod procedură penală și art.13 alin.1 din Legea nr.241/2005, s-a dispus ca la data rămânerii definitive a hotărârii, aceasta să se comunice Oficiului Național al Registrului Comerțului.
În baza art.6 alin.11din OG nr.75/2001, s-a dispus ca în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, aceasta să se comunice Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice B., pentru efectuarea mențiunilor în cazierul fiscal al inculpatului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
. are sediul în C., ./B, județul C., este înregistrată la Camera de Comerț si Industrie C. sub nr. J_, având cod unic de înregistrare RO_, administratorul acesteia fiind inculpatul C. I..
Potrivit datelor de la dosar, această societate comercială este plătitoare de TVA începând cu data de 01.03.2004.
Obiectul de activitate al acesteia constă în principal în alte transporturi terestre de călători pe bază de grafic - cod CAEN 6021, transporturi cu taxiuri -cod CAEN 6022, transporturi de călători, ocazionale -cod CAEN 6024, transporturi rutiere de mărfuri -cod CAEN 6024, comerț cu ridicata al materialului lemnos -cod CAEN 5153(potrivit informațiilor furnizate de ONRC coroborate cu actele contabile de la dosar).
Din cuprinsul situațiilor financiare, a actelor contabile, a rapoartelor de inspecție fiscală rezultă că de la înființare, societatea inculpată a desfășurat numai activități ce se circumscriu obiectului său de activitate.
În luna decembrie 2010, inculpatul C. I. în numele . a solicitat prin decontul nr. 5629/21.12.2010(f.81-83 vol.I dosar urmărire penală; 44-46 vol.I dosar instanță) suma de 350.769 lei cu titlu de rambursare de T.V.A. de la bugetul general consolidat, aferent facturii fiscale WMB nr.236 din 30.11.2010 emisă de . C. în valoare de 2.652.707 lei, din care T.V.A. 513.427 lei(f.58 vol.I dosar urmărire penală).
Potrivit acestei facturi fiscale, . achiziționase la data de 30.11.2010 de la . C. 2100 bucăți izolatori ceramici tip kw 8661 în valoare de 1.285.200 lei și TVA 308.448 lei și 6280 bucăți tuburi electronice tip nv 264 k în valoare de 854.080 lei și TVA de 204.979 lei.
S-a reținut că apărările inculpatului nu pot fi primite, întrucât nu numai că nu au suport probator, dar sunt combătute de probele administrate în cauză.
Astfel, s-a constatat că achiziția de bunuri cu factura nr.236/30.11.2010 în valoare totală de 2.652.707 lei din care TVA 513.427 lei nu a fost destinată utilizării în folosul operațiunilor taxabile ale societății, respectiv tranzacția nu avut acel scop economic, ci s-a urmărit numai anularea efectului fiscal la ., respectiv diminuarea obligației de plata la TVA.
Ca urmare a aspectelor constatate, s-a reținut că baza impozabilă a TVA -ului pentru perioada verificată, s-a modificat cu suma totală de 2.147.229 lei și s-a stabilit TVA fără drept de deducere în sumă de 514.937 lei, prin decontul de TVA sub nr.5629/21.12.2010 s-a solicitat la rambursare TVA în sumă de 350.769 lei
În urma stabilirii TVA -ului fără drept de deducere în sumă totală de 514.937 lei, a rezultat TVA suplimentar de plată în sumă de 164.168 lei (514.937 lei - 350.769 lei).
Pentru TVA -ul stabilit suplimentar s-au calculat majorări de întârziere în conformitate cu art. 120 din OG nr.92/2003 în sumă totală de 17.629 lei și penalități de întârziere în conformitate cu art.l201 din OG nr.92/2003 în sumă de 24.625 lei.
Cu privire la obligațiile fiscale decurgând din înregistrarea în contabilitate a facturii fiscale WBM nr.236 din 30.10.2010, și prin raportul de expertiză contabilă judiciară nr.62/2013 efectuat de expert contabil - consultant fiscal D. L.(filele 157-186 vol.I dosar instanță), s-a constatat că suma de 206.422 lei cu care S. R. prin ANAF s-a constituit parte civilă în cauză este în legătură de cauzalitate cu această factură fiscală, cu excepția sumei de 1510 lei și accesoriile aferente, reprezentând TVA –ul aferent achizițiilor efectuate cu parteneri inactivi, evidențiată de altfel și în raportul de inspecție fiscală.
În contextul concluziilor acestui raport ce se coroborează cu rapoartele de inspecție fiscală, nu vor fi avute în vedere concluziile diametral opuse la care a ajuns același consultant fiscal, fără o justificare legală, rezonabilă în cuprinsul completării la raportul de expertiză.
Se mai impune precizarea că taxa pe valoarea adăugată (TVA) este un impozit indirect suportat de consumatorul final al bunului/serviciului respectiv, acesta este un impozit încasat în cascadă de fiecare agent economic care participă la ciclul economic al realizării unui produs sau prestării unui serviciu care intră în sfera de impozitare.
Reglementările referitoare la taxa pe valoarea adăugată sunt stabilite prin mai multe acte normative - Legea nr.571 din 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal; Hotărârea Guvernului nr.44 din 22.01.2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal și Ordonanța Guvernului nr. 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală.
Legislația menționată prevede ca regulă fundamentală pentru deducerea TVA achitată sau datorată de către o persoană impozabilă, existența unei facturi sau un alt document legal aprobat întocmit conform prevederilor legale în vigoare, precum și existența unei legături directe între achizițiile efectuate și între operațiunile taxabile în folosul cărora au fost efectuate aceste achiziții.
În esență, pentru exercitarea dreptului de deducere pentru taxa pe valoarea adăugată aferentă facturilor fiscale de achiziție de către un contribuabil este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții - existența unei facturi sau unui alt document legal aprobat întocmit conform prevederilor legale în vigoare și cumulativ, ca achiziția să fie destinată realizării de operațiuni taxabile de către societate (adică să fie făcută în scopul obținerii de venituri).
P. urmare, din ansamblul probatoriului administrat în prezenta cauză se reține că inculpații au identificat o modalitate relativ facilă de obținere de la bugetul de stat a unor sume de bani considerabile – prin solicitarea de rambursare de T.V.A. – generate de o tranzacție ce nu a avut un scop economic, nu reflectă o operațiune comercială reală.
Rațiunea evidențierii contabile este aceea de a asigura înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie.
Orice operațiune economico-financiară efectuată trebuie consemnată în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul C. I. solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței, iar în urma rejudecării, achitarea sa în temeiul art. 16 lit. a Cod procedură penală și respingerea cererii de constituire parte civilă.
În motivarea apelului se arată că în sfera obiectului de activitate al . intră și activități de intermedieri și comerț, iar mențiunile din factură privind modalitatea și termenul de plată nu sunt obligatorii, conform art. 155/1 Cod fiscal, aceasta cuprinzând toate mențiunile prevăzute de alege. Faptul că factura nu este stornată nu este imputabil ., deoarece aceasta nu putea să storneze o factură emisă de o altă entitate, confor contractului, plata trebuia să fie făcută în termen de 90 de zile de la livrare. Neregulile constatate la . nu pot conduce la concluzia că operațiunea dintre aceasta și . nu este una reală, invocându-se în acest sens hotărârile Curții Europene de Justiție din 21.06.2012, 6.12.2012 și 6.09.2012. Se arată că în cauză nu există nicio probă din care să rezulte că . a fost implicată sau ar fi avut cunoștință de neregulile constatate la cele două societăți. Faptul că . a deținut bunurile, identificate în depozite ale acesteia din C., rezultă din declarațiile martorilor Marco M. și B. A.. Cu privire la latura civilă se arată că datoria față de buget în sumă de 206.422 lei nu este generată de operațiunea economică din factura fiscală nr. 236/2010.
În susținerea apelului inculpatul a solicitat completarea raportului de expertiză contabilă. P. încheierea de ședință din data de 4.06.2014, instanța a respins proba solicitată, apreciind că nu este utilă cauzei și a dispus, în temeiul art. 179 alin. 1 Cod procedură penală, audierea expertului, pentru lămurirea concluziilor raportului de expertiză efectuată în cauză.
Verificând sentința apelată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, precum și prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu mijloacele de probă administrate în cauză. Astfel, procesul-verbal de control nr.7073/16.09.2011(filele 27-29 vol.I dosar urmărire penală); factura fiscală WMB 236 din 30.11.2010 emisă de . C.(fila 30 vol.I dosar urmărire penală); proces-verbal de custodie din 30.11.2010 încheiat între . C. și . C.(fila 31 vol.I dosar urmărire penală); solicitare de control încrucișat nr.813/31.01.2011 și adresa de răspuns a DGFP D. nr.1961/22.02.2011(filele 32 – 39 vol.I dosar urmărire penală); proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare(fila 40 vol.I dosar urmărire penală); dovadă de predare-primire facturi fiscale, chitanțe, antecontract din 14.12.2010(filele 41-50 vol.I dosar urmărire penală); dovadă de predare-primire factură fiscală WMB 236 din 30.11.2010 emisă de . C., contract de vânzare-cumpărare 472/30.11.2010, proces-verbal de custodie din 30.11.2010 încheiat între . C. și . C., extrase cont OTP Bank, Banca Transilvania,Trezorerie, chitanța TS7 nr._ din 28.09.2011 (filele 57-74 vol.I dosar urmărire penală); raport inspecție fiscală F-CV 322 din 23.09.2011(filele 75-91 vol.I dosar urmărire penală); furnizare informații ONRC(filele 92-98,101-107,109-113,115-118 vol.I dosar urmărire penală); proces-verbal de primire din 06.11.2012 a contractului de prestări servicii de contabilitate nr.36/2004 și anexe, listă inventar – mărfuri în custodie, proces-verbal de custodie, schimbare din cont marfă în marfă aflată în custodie, balanță de verificare – noiembrie 2010 și decembrie 2010(filele 119-214 vol.I dosar urmărire penală); extrase CF, cereri înscriere în CF, contracte de vânzare-cumpărare imobile(filele 272-287, 326- 422 vo.II dosar urmărire penală); adresa nr.7320/07.11.2012 a DGFP C. – AFP Contibuabili Mijlocii și fișa sintetică totală( filele 427-428 vol.II dosar urmărire penală); adresa nr.9331/14.12.2011 a DGFP C.(fila 430 vol.II dosar urmărire penală); declarații învinuiți/inculpați(filele 431-435, 448-449 vol.II dosar urmărire penală); furnizare informații de bază de către ORC C.(filele 68-69 vol.I dosar instanță); adresa nr._ din 22.03.2013 a Tribunalului C. – Secția Civilă, sentința civilă nr.237/S/29.11.2012 a Tribunalului C. și sentința civilă nr.58/S/01.02.2013 a Tribunalului C.(filele 76-80 vol.I dosar instanță); relații privind dosarul nr._ al Tribunalului C. – Secția civilă(filele 87-104 vol.I dosar instanță); declarațiile martorilor Vereguț D.(filele 450-456 vol.II dosar urmărire penală; 120-121 vol.I dosar instanță); Marco M.(filele 457-459 vol.II dosar urmărire penală; 122 vol.I dosar instanță); B. A.(filele 123-125 vol.I dosar instanță); M. A. V.(filele 146-147 vol.I dosar instanță); C. D.(filele 199- 201 vol.I dosar instanță); raport de expertiză contabilă judiciară nr.62/2013 efectuat de expert contabil - consultant fiscal D. L.(filele 157-186 vol.I dosar instanță); procura judiciară nr. 527 din 20 decembrie 2010 autentificată la Biroul Notarului Public Damiela – Camilia P.; certificatul de înmatriculare, actul constitutiv, extrasul societății și formularele 2 – acord și certificat de director al societății propuse, respectiv 3 – acord al acționarului societății propuse ale societății Rander Group Limited, încheierea de legalizare a semnăturii traducătorului nr._ din 22 octombrie 2008, autentificată la Biroul Notarilor Publici M. G. O., A. A. Jean și Asociații(filele 187-198 vol.I dosar instanță); completare la raportul de expertiză contabilă judiciară nr.62/2013 efectuată de expert contabil - consultant fiscal D. L.(filele 44-48 vol.II dosar instanță); confruntarea martorilor M. A. V. și C. D.(filele 107-109 vol.II dosar instanță), declarațiile expertului D. L. (f. 37-38 dosar CABV) dovedesc faptul că fapta inculpatului C. I. care, în calitatea sa de asociat unic și administrator al ., în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale către bugetul consolidat al statului a înregistrat în contabilitatea societății pe care o administra, factura nr. 236/30.11.2010 în valoare totală de 2.652.707 lei, din care T.V.A 513.427 lei, emisă de ., această tranzacție fiind fictivă și care nu a fost destinată utilizării operațiunilor taxabile ale societății, neavând scop economic, ci doar de anulare al efectului fiscal la ., respectiv de diminuare a obligației de plată a T.V.A.. De asemenea, aceleași mijloace de probă dovedesc faptul că inculpatul C. I., în data de 21.12.2010, prin decontul nr.5629, a solicitat rambursarea de T.V.A în sumă de 350.769 lei urmare operațiunii fictive de mai sus, cererea de rambursare fiind respinsă în urma controalelor suplimentare efectuate de organele fiscale.
Faptele au fost calificate juridic corespunzător, acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin. 1 lit. c din Legea nr.241/2005 și de obținere fără drept a unor sume de la bugetul general consolidat, prevăzută de baza art.20 Cod penal din 1969 raportat la art.8 alin.1 și 3 din Legea nr. 241/2005.
În ceea ce privește inculpata . C., mijloacele de probă de mai sus dovedesc faptul că prin asociatul unic și administratorul C. I., în scopul sustragerii de la plata obligațiilor către bugetul consolidat al statului a înregistrat în contabilitate operațiuni fictive, respectiv factura fiscală nr. 236/30.11.2010 în valoare totală de 2.652.707 lei, din care T.V.A 513.427 lei emisă de ., această tranzacție fiind fictivă și profitând inculpatei persoană juridică, fiind în interesul și în numele acestei societăți. De asemenea, probele administrate dovedesc și faptul că inculpata ., prin asociatul unic și administratorul C. I., în data de 21.12.2010, prin decontul nr.5629, a solicitat rambursarea de T.V.A. în sumă de 350.769 lei, urmare a acestei operațiuni fictive, cererea de rambursare formulată în interesul și în numele acestei societăți fiind respinsă ca urmare a controalelor suplimentare efectuate de organele fiscale. Și faptele inculpatei persoane juridice au fost calificate juridic corespunzător, acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin. 1 lit. c din Legea nr.241/2005 și de obținere fără drept a unor sume de la bugetul general consolidat, prevăzută de art.20 Cod penal din 1969, raportat la art.8 alin.1 și 3 din Legea nr. 241/2005.
Prima instanță a realizat o analiză detaliată a probelor administrate, demonstrând astfel caracterul fictiv al tranzacției dintre . și ., tranzacție concretizată doar în cuprinsul facturii fiscale nr. 236/30.11.2010, în valoare totală de 2.652.707 lei, din care T.V.A 513.427 lei.
În primul rând, cu ocazia controlului încrucișat efectuat de către Activitatea de Inspecție Fiscală a Direcției Generale a Finanțelor Publice D. nu s-a putut efectua verificarea faptică a stocului de marfă achiziționat cu factura fiscală 236/30.11.2010 și lăsat în custodie furnizorului, conform procesului-verbal de custodie încheiat la data de 30.11.2010.
Din adresa nr.1961 din 22.02.2011 emisă de DGFP D.-AIF și înregistrată la AIF C. sub nr.1962/07.03.2011( filele 35-36 vol.I dosar instanță; 33-34 vol.I dosar urmărire penală) a reieșit că factura de livrare emisă de . către E. SRL nu a fost înregistrată în evidența contabilă în jurnalul de vânzări și decontul de TVA întocmit pentru trimestrul IV 2010; bunurile înscrise în factura de livrare au fost furnizate către . de către . SRL Dumbrăveni, județul Prahova în luna noiembrie 2010 cu factura nr.18/10.11.2010; din informațiile furnizate de baza de date FISCNET a rezultat ca . SRL nu și-a declarat obligațiile fiscale către organul fiscal teritorial începând cu luna martie 2010, iar administratorii . nu au fost în măsură să precizeze locațiile unde ar avea bunuri în custodie proprietatea altor persoane juridice.
De asemenea, s-au efectuat verificări și cu privire la realitatea acestei operațiuni comerciale dintre . și . SRL Dumbrăveni, concretizate în conținutul adresei nr.7209/21.07.2011 emisă de DGFP D. -AIF și înregistrată la AIF C. sub nr.5946/27.07.2011 prin care s-a transmis procesul-verbal nr.6727/07.07.2011 încheiat la .(filele 37-42 vol.I dosar instanță; 35-38 vol.I dosar urmărire penală).
Din verificările efectuate a rezultat că societatea DLG Bussiness Express SRL (furnizorul mărfurilor achiziționate de Wemba Impex SRL constând în izolatori ceramici 2100 buc. și tub electronic 6280 buc.) nu funcționează la sediul social declarat și nu a dat curs invitației trimise de organele fiscale în vederea efectuării controlului, confirmarea de primire fiind returnată cu mențiunea „mutat de la adresa" și nu a depus declarațiile privind obligațiile datorate bugetului de stat începând cu luna martie 2010.
În urma controlului efectuat de AIF D., s-a încheiat la societatea Wemba Impex SRL, procesul - verbal nr.62/22.02.2011 din care rezultă că aceasta a achiziționat cu factura nr.18 din 10.11.2010 emisă de DLG Bussiness Express SRL mărfuri constând în izolatori ceramici 2100 buc. și tub electronic 6280 buc. în valoare totală de 2.642.316 lei din care TVA în suma de 511.461 lei.
Se constată că . a revândut la un timp foarte scurt – la 30.11.2010, deci în aceeași lună - . aceleași bunuri la o valoarea inferioară celei de achiziție(_ lei), însă cu valoare mai mare a TVA (_ lei).
Reprezentanții societății Wemba Impex SRL au pus la dispoziția organelor de control doar factura nr.18 din10.11.2010 și nota de recepție fără a prezenta alte documente din care să rezulte persoana care a efectuat transportul bunurilor, numărul de identificare a mijlocului de transport și nu au fost identificate contracte de prestări privind transportul bunurilor respective.
De asemenea, s-a constatat că . a dedus TVA -ul aferent facturii nr.18/10.11.2010 emisă de DLG Bussiness Express SRL care nu și-a mai declarat obligațiile fiscale datorate bugetului de stat începând cu luna martie 2010.
Întrucât singurul document justificativ prezentat de societate a fost factura de achiziție nr.18/10.11.2010, neînsoțită de alte documente care să ateste realitatea operațiunilor înscrise în factura menționată, și controlul efectuat de către AIF a DGFP Prahova a concluzionat că nici operațiunile economice dintre . și . SRL nu sunt reale.
În al doilea rând, din declarațiile martorei Vereguț D. (f. 450-452 dosar urmărire penală și 120-121 vol. I dosar Tribunalul C.), rezultă că procesul-verbal de custodie nu a fost depus la contabilitate odată cu factura fiscală și care a fost înregistrată ca aferentă lunii noiembrie, ci după câteva luni. Acesta este motivul pentru care, inițial, factura a fost înregistrată în contabilitate ca „produse marfă în stoc”, întocmindu-se fișă client pentru .. Ulterior, iar odată cu depunerea procesului verbal de custodie, martora a transferat scriptic mărfurile de pe conturile de marfă pe alte conturi, aferente mărfurilor aflate în custodie, primind altă codificare.
În al treilea rând, declarațiile martorilor Marco M. și B. A. nu reflectă realitatea, acestea necoroborându-se cu declarațiile martorilor M. A. și C. D., administratorii .. Relevante sunt și declarațiile martorului N. C., mandatarul ., care lucrează în calitate de coordonator transport și asistent manager la . din anul 2005, declarații din care rezultă că de afacerea cu . s-a ocupat personal inculpatul C. I., mărfurile înscrise în factura fiscală 236/30.11.2010 neintrând niciodată în ., nu au fost recepționate sau transportate, nu a cunoscut locația unde au fost depozitate sau pe reprezentanții ., martorul aflând despre această relație comercială abia după circa 3-4 luni de la data întocmirii facturii fiscale. P. urmare, nu este credibil ca o asemenea tranzacție comercială, de o valoare atât de mare, precum cea din factura fiscală nr. 236/30.11.2010, să se realizeze în astfel de condiții, în care reprezentanții societăților direct implicate să nu poată oferi informații cu privire la stocul de marfă achiziționat, astfel încât acesta să poată fi verificat. În plus, nu prezintă credibilitate nici societatea de la care . ar fi achiziționat marfa respectivă, din moment ce nu funcționează la sediul social declarat și nu și-a mai depus declarațiile privind obligațiile datorate bugetului de stat începând cu luna martie 2010, în condițiile în care factura fiscală nr. 18, a fost emisă în data de 10.11.2010, iar în data de 30.11.2010 a fost revândută de . către ..
Prezintă însă relevanță, pentru dovedirea scopului sustragerii de la plata obligațiilor către bugetul consolidat al statului, faptul că la data la care a formulat cererea de rambursare TVA, . avea datorii la bugetul de stat, respectiv TVA de plată din perioade anterioare, în sumă de 150.681 lei. În plus, din jurnalul de vânzări aferent lunii noiembrie 2010 a rezultat un TVA colectat de 40.028 lei. Din jurnalul de cumpărări aferent lunii noiembrie 2010 rezultă un TVA dedus de 541.478 lei, cea mai mare fiind factura fiscală nr. 236/30.11.2010, în valoare de 2.139.280 lei și TVA aferent de 513.427 lei. P. urmare, în urma scăderii TVA de 40.028 lei din TVA dedus de 541.478 lei a rezultat un TVA de recuperat de 501.450 lei. În urma scăderii din TVA de recuperat pentru luna noiembrie, în sumă de 501.450 lei, a TVA de plată din perioade anterioare, în sumă de 150.681 lei, a rezultat TVA de solicitat de 350.769 lei. Astfel, inculpații au urmărit să se sustragă de la plata obligațiilor către bugetul consolidat al statului și, totodată, să obțină fără drept sume bani de la bugetul general consolidat al statului.
Apărările formulate de către inculpat, prin care acesta a încercat să convingă organele judiciare că tranzacția menționată în factura fiscală nr. 326/30.11.2010 a fost reală nu pot primite, pe de o parte pentru că nu au suport probator în celelalte probe administrate în cauză, iar pe de altă parte, pentru că declarațiile inculpatului la diferite momente procesuale prezintă inadvertențe unele cu altele și nici nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. P. urmare, Curtea constată că analiza apărărilor inculpatului, realizată de către prima instanță, este la adăpost de orice critică.
În plus, Curtea constată că observațiile formulate de către inculpatul C. I. în motivele de apel nu sunt întemeiate. Astfel, chiar dacă . are, conform actului constitutiv, ca obiect activitatea de intermedieri și comerț cu diferite produse industriale, acest fapt nu oferă legitimitate susținerilor inculpatului cu privire la realitatea operațiunii comerciale cu ., având ca obiect achiziționarea de izolatori ceramici și tub electronic, în valoare de 2652.707 lei. Prima instanță în mod corect a subliniat faptul că în perioada 01.01._10, . a desfășurat activități constând în servicii de transport intern, marfă, prestări servicii, livrare material lemnos. Din declarațiile martorei Vereguț D., contabila societății, rezultă că această societate comercială nu rula asemenea sume în desfășurarea normală a activității și nu dispunea de asemenea sume în cont. Acest lucru este confirmat și de situația contabilă a societății comerciale. Faptul că această tranzacție comercială avea caracter fictiv este demonstrat de ansamblul probelor și a raționamentelor logico-juridice realizate pe baza acestora. Chiar și lipsa unor mențiuni, care nu sunt obligatorii, din cuprinsul facturii fiscale, este un element de fapt care, în ansamblul probelor administrate, din care a rezultat imposibilitatea identificării fizice a mărfurilor, demonstrează caracterul fictiv al operațiunii comerciale. Totodată, sunt relevante declarațiile martorei Vereguț D. și ale reprezentantului ., din cursul urmăririi penale, conform cărora cei doi nu au avut cunoștință despre afacerile dintre . și . sau dintre . și Rander Group Limited. De asemenea, cei doi sus menționați au declarat că nu-l cunosc pe B. A., martorul pe care inculpatul C. I. l-a propus în apărarea sa încă din cursul urmăririi penale. Faptul că persoane din cadrul societății, implicate în activitatea acesteia, nu au cunoscut nimic despre așa-zisa tranzacție comercială dintre . și . și nu l-au cunoscut pe B. A., precum și inadvertențele dintre declarațiile acestui martor și cele ale inculpatului C. I., și ale martorului Marco M., reprezintă un alt element de fapt din care rezultă caracterul fictiv al operațiunii comerciale. Cu referire la martorii B. A. și Marco M., văzând că declarațiile acestora nu sunt susținute de alte probe și sunt contrazise de declarațiile martorilor M. A. și C. D., văzând și existența unor inadvertențe între declarațiile lor și cele ale inculpatului, Curtea apreciază că acestea nu reflectă realitatea.
În ceea ce privește jurisprudența Curții Europene de Justiție, Curtea observă faptul că nu are aplicabilitate în speță, având în vedere caracterul fictiv al operațiunii comerciale, dovedit cu ansamblul mijloacelor de probă, iar nu numai cu faptul că în cadrul ., societatea cu care a contractat ., s-au descoperit o . nereguli, cu ocazia controlului efectuat de DGFP D.. Nu este vorba despre refuzul autorității de a deduce TVA datorată sau achitată pentru servicii care i-au fost furnizate, pe motivul că emitentul facturii aferente acestor servicii nu îndeplinise o . obligații, ci despre faptul că societatea comercială solicitantă nu era îndreptățită să ceară deducerea de TVA, deoarece operațiunea comercială era fictivă.
Într-adevăr, infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 241/2005 este o infracțiune de prejudiciu, iar prejudiciul în sumă de 206.422 lei, stabilit de către prima instanță pe baza probelor administrate, a expertizei contabile efectuate în cauză, rezultă tocmai din neacordarea dreptului de deducere în urma constatării caracterului fictiv al operațiunii comerciale. Această sumă este compusă, conform raportului de expertiză contabilă, din TVA de plată în sumă de 162.658 lei, și care rezultă din TVA de plată aferent lunii noiembrie 2010, în sumă de 11.977 lei, care ar fi rezultat dacă în jurnalul de cumpărături nu s-ar fi înregistrat factura fiscală nr. 236/30.11.2010 și din TVA de plată neachitat în perioadele anterioare, în sumă de 150.681 lei, din TVA nedeductibil aferent achizițiilor de la parteneri declarați inactivi în sumă de 1510 lei, precum și din accesoriile calculate pentru cele două sume, respectiv suma de 42.254 lei (compusă din majorări/dobânzi de 17.629 lei și penalități de întârziere de 24.625 lei, calculate de la 25.02.2010 până la 16.09.2011.
Faptul că această sumă nu este în legătură de cauzalitate directă cu factura fiscală nr. 236/30.11.2010, care face obiectul prezentei cauze, nu conduce la concluzia că nu constituie prejudiciu în cauză. Această sumă nu constituie prejudiciu în privința infracțiunii prevăzute de art. 8 din legea nr. 241/2005, săvârșită în forma tentativei, însă constituie prejudiciu în cazul infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, fiind consecința evidențierii în contabilitate a unor operațiuni fictive, care nu îndreptățesc . la acordarea dreptului de deducere a TVA, societatea comercială fiind în continuare titulara unei obligații de plată a TVA neachitat din perioade anterioare sau a TVA nedeductibil, cu accesoriile aferente.
P. urmare și acțiunea civilă alăturată acțiunii penale a fost în mod legal și temeinic soluționată.
Prima instanță a identificat corespunzător legea penală mai favorabilă, aceasta fiind, în urma analizei globale comparative a Codului penal din 1968 și a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, intrată în vigoare la 1.02.2014, cu privire la condițiile de existență ale infracțiunilor, tratamentului sancționator și modalităților de executare a pedepselor, Codul penal din 1968.
La individualizarea judiciară a pedepselor stabilite celor doi inculpați, prima instanță a valorificat în mod judicios criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal din 1968, ținând cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise, relevat de modalitatea și împrejurările comiterii acestora, de scopul urmărit și valoarea mare a prejudiciului, dar și de persoana inculpatului, aflat la prima confruntare cu legea penală. Astfel, pedepsele stabilite au fost în mod just individualizate și acestea corespund gravității faptelor.
Circumstanțele personale care caracterizează persoana inculpatului C. I., o persoană integrată în familie și societate, lipsa antecedentelor penale, precum și faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal din 1968, îndreptățesc instanța să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare în regim privativ de libertate, că pronunțarea hotărârii de condamnare constituie un avertisment serios pentru inculpat pentru ca pe viitor să adopte o conduită dezirabilă social.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. I. și va menține sentința apelată ca fiind legală și temeinică.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, apelantul inculpat va fi obligat să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de inculpatul C. I. împotriva sentinței penale nr. 15/24.03.2013 a Tribunalului C., pe care o menține.
Obligă apelantul inculpat să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 iulie 2014.
PreședinteJudecător
R. C. D. E. B.
Grefier
pentru D. C.,
aflată în concediu de odihnă, semnează
grefier șef secție D. B.
Red. E.B/14.08.2014
Dact. A.P/14.08.2014/8 exemplare
Jud.fond: R.I.Z.
| ← Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 586/2014. Curtea de... | Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Sentința nr.... → |
|---|
