Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 59/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 59/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 13-03-2014 în dosarul nr. 12377/197/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 59/APDosar nr._
Ședința publică din data de 13 martie 2014
Instanța constituită din:
Complet de judecată CAJ5:
Președinte: C. G. - judecător
Judecător: A. C. M.
Grefier: D. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror șef secție A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul B. I. împotriva sentinței penale nr. 143 din data de 28 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 06 martie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi 13 martie 2014, când,
CURTEA,
Constată că prin sentința penală nr. 143/28.01.2014 a Judecătoriei B., în baza art. 215 al. 1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul B. I., fiul lui I. și E., născut la data de 14.09.1962 în ., domiciliat în B., .. 3, ., jud. B., CI . nr._, CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul C. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 39 al. 2 raportat la art. 34 lit. b Cod penal s-a contopit restul neexecutat de 3 luni și 27 zile închisoare din pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 568/2007 a Judecătoriei Bacău cu pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită prin prezenta și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare.
S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare prin sentința penală nr. 674/2013 a Judecătoriei B., definitivă la data de 08.11.2013.
În baza art. 449 Cod procedură penală s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 674/2013 a Jud. B. și s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv 4 ani închisoare și 1 an închisoare.
În baza art. 36 al. 1 Cod penal raportat la art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal s-a contopit pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită prin prezenta cu pedepsele de 4 ani închisoare și 1 an închisoare aplicate prin sentința penală nr. 674/2013 a Jud. B., aplicându-se pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare la care adaugă un spor de 3 luni închisoare, în final inculpatul executând 4 ani și 3 luni închisoare.
În baza art. 36 al. 3 Cod penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă stabilită pedeapsa executată, respectiv 27.07._07 și 17.03._11.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei emis în baza sentinței penale nr. 674/2013 a Judecătoriei B. și s-a dispus emiterea unui nou mandat aferent pedepsei stabilite prin prezenta.
S-a constatat că în prezent inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 71 al. 1, 2 Cod penal s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a), b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G. N., domiciliat în B., .. 127, jud. B. și s-a obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 2900 euro daune materiale, la care se adaugă dobânda legală de la data de 12.06.2007 și până la plata integrală a debitului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în cursul anului 2007 inculpatul B. I. a împrumutat în mai multe rânduri diverse sume de bani de la partea vătămată G. N., de regulă sume mici pe care le restituia la termenele fixate, în această modalitate creându-i părții vătămate convingerea privind seriozitatea sa și dobândindu-i încrederea. De asemenea, inculpatul a lăsat partea vătămată să creadă faptul că are calitatea de administrator al societății . și că restaurantul amplasat în apropierea domiciliului părții vătămate și a cărei inaugurare se pregătea îi aparține, date în raport de care G. N. a apreciat că inculpatul deține resurse bănești suficiente.
În acest context partea vătămată a fost de acord să-i împrumute inculpatului o sumă mai mare de bani, posibil 2900 de euro, pentru o perioadă de trei luni, la data de 12.06.2007 fiind întocmit actul scris cu privire la convenția de împrumut dintre cei doi în care a fost inserată suma de 5900 de euro pe care inculpatul s-a angajat să o restituie. La momentul încheierii convenției inculpatul s-a prezentat sub o identitate nereală – respectiv B. I. F. și a indicat numărul și . cărți de identitate - BV_ care în realitate aparține unei persoane de sex feminin, numita S. M..
De asemenea, pentru a induce în eroare parte vătămată, inculpatul a lăsat ca și garanție un bilet la ordin avalizat în numele societății . (în cadrul căreia a fost angajat ca și bucătar în perioada 2006-2007), bilet la ordin pe care îl completase la rubricile emitent, adresă, Cod fiscal și cont bancar și care conținea semnătura administratorului societății, martorul S. C.. La același moment al încheierii convenției inculpatul a lăsat ca și garanție și mai multe obiecte despre care a afirmat că ar fi din aur.
Ulterior, inculpatul nu a restituit banii împrumutați și nu a mai putut fi contactat de partea vătămată cu excepția unei singure întâlniri când a promis că va preda banii în scurt timp, ceea ce nu s-a întâmplat.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța de fond a avut în vedere înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală, coroborate cu declarațiile persoanelor audiate în cauză. Astfel, existența convenției de împrumut rezultă din declarația părții vătămate care, atât în cursul urmăririi penale (fila 14 dosar urmărire penală) cât și în cea de judecată (fila 45), a afirmat că i-a împrumutat inculpatului suma de 5900 euro, coroborată cu înscrisul denumit chitanță (fila 11 dosar urmărire penală) din data de 12.06.2007 vizând încheierea unui contract de împrumut între B. I. F. și G. N. pentru suma de 5900 euro, termenul pentru restituire fiind fixat în data de 12.09.2007. Cu privire la identitatea persoanei care a primit suma de bani, se va reține procesul verbal de recunoaștere după fotografie (fila 33 dosar urmărire penală) în conformitate cu care partea vătămată l-a recunoscut pe inculpatul B. I. ca fiind persoana cu care a încheiat convenția de împrumut. De asemenea, în conformitate cu raportul de constatare tehnico-științifică aflat la dosarul de urmărire penală (fila 54 dosar urmărire penală) semnătura de la rubrica am primit de pe chitanța prezentată de partea vătămată aparține inculpatului B. I.. Toate aceste probe se coroborează de altfel cu declarația oferită de inculpat în faza de judecată (fila 82) când acesta a recunoscut că a încheiat cu partea vătămată G. N. contractul în discuție și a semnat chitanța menționată mai sus. În plus, inculpatul a precizat că în realitate suma împrumutată a fost de doar 2900 euro, diferența fiind dobânda percepută de partea vătămată, afirmație care, de altfel, nu a fost contrazisă de G. N., urmând pe cale de consecință ca instanța să rețină că între cele două părți s-a încheiat un contract de împrumut, suma inserată în cuprinsul chitanței fiind cea finală convenită de părți a fi achitată la termenul stabilit. De asemenea, susținerile părții vătămate cu privire la faptul că banii nu au fost restituiți de către inculpat se coroborează cu declarația de recunoaștere a acestuia oferită în faza de judecată, inculpatul negând însă orice intenție de a induce în eroare partea vătămată.
Pentru a aprecia cu privire la existența sau nu a unei acțiuni de inducere în eroare, instanța de fond a avut în vedere că inculpatul s-a prezentat sub o identitate falsă – B. I. F. și a indicat elemente de identificare ale unei cărți de identitate care nu îi aparținea, aceasta fiind emisă de organele competente pentru S. M. astfel cum rezultă din procesul verbal de consemnare a rezultatului verificărilor întocmit de agentul de poliție (fila 31 dosar urmărire penală), situație care, prin ea însăși, în opinia instanței de fond, demonstrează intenția inculpatului de a nu-și respecta obligația asumată și de a nu fi identificat ulterior.
Aceeași concluzie se impune și dacă se au în vedere alte elemente. Astfel, partea vătămată a afirmat că din întreg comportamentul inculpatului a înțeles că restaurantul care se construia în apropiere îi aparținea acestuia și că avea calitatea de administrator al unei societăți comerciale. Acest lucru nu a fost infirmat de inculpat care a recunoscut că „partea vătămată mă cunoștea în calitate de administrator al societății care se ocupa de restaurantul Eviana.”
Or, astfel cum rezultă din declarațiile martorului S. C. (fila 19 dosar urmărire penală), administrator al societății Pensiunea Lucor SRL, inculpatul a fost angajat al acestei societăți ca și bucătar șef și nu a fost niciodată împuternicit să desfășoare vreo activitate în numele societății, motiv pentru care nici nu avea specimen de semnătură la bancă. Aceste susțineri se coroborează și cu relațiile comunicate de Unicredit Ț. Bank (fl. 45 dup) în conformitate cu care inculpatul nu a avut drept de a efectua operațiuni pe conturile societății sus menționate în perioada 01.06._07.
În contradicție cu aceste probe inculpatul a susținut că în fapt el era administratorul societății, existând însă impedimente legale pentru a apărea în această calitate în acte, iar persoanele care apar în relațiile oferite de Oficiul Registrului Comerțului în calitate de administratori nu aveau nici un fel de implicare în societate.
Instanța de fond a reținut că, și în ipoteza în care aceste susțineri ar fi reale, ele nu sunt de natură să conducă la concluzia că partea vătămată nu a fost indusă în eroare atâta timp cât inculpatul s-a prezentat în fața acesteia ca și administrator al societății, i-a creat credința că are dreptul de a acționa în numele acesteia și, mai mult, i-a lăsat un instrument de plată aparținând societății PENSIUNEA LUCOR SRL, fără a-i aduce la cunoștință realitatea privind lipsa îndeplinirii condițiilor legale pentru a acționa în numele acestei societăți. Ținând cont că la încheierea contractului s-a folosit ștampila societății PENSIUNEA LUCOR SRL și a fost lăsat ca și garanție biletul la ordin aparținând acestei societăți, este evident că acordarea împrumutului a avut în vedere calitatea asumată de inculpat de reprezentant al acestei societăți, calitate care dacă nu ar fi existat ar fi făcut ca împrumutul să nu se mai realizeze.
Instanța de fond a reținut și faptul că inculpatul a invocat că a lăsat ca garanție și obiecte din aur, susținere care a fost confirmată, parțial, de partea vătămată, care a prezentat în fața instanței obiecte de genul celor la care a făcut referire inculpatul, susținând însă că la momentul la care a încercat să stabilească valoarea acestor bunuri a aflat că nu ar fi din aur. Prin urmare, din probele administrate în cursul judecății, rezultă că la momentul încheierii convenției, pe lângă biletul la ordin menționat, partea vătămată a primit ca și garanție și o . bunuri mobile din partea inculpatului.
Aceste date nu au fost cunoscute de organele de urmărire penală și, pe cale de consecință, nu s-a analizat dacă susținerile părții vătămate privind primirea unor bunuri fără valoare sunt reale (ceea ce ar confirma cu atât mai mult intenția inducerii în eroare a acesteia) sau dacă bunurile lăsate acesteia sunt într-adevăr din aur și care ar fi valoarea acestora. În prezent, datorită trecerii timpului, instanța de fond a constatat că există imposibilitatea stabilirii dacă bunurile aflate în posesia victimei sunt cele lăsate de inculpat sau dacă sunt altele, cu aceeași formă dar din alt material și, pe cale de consecință, există imposibilitatea stabilirii valorii acestor bunuri.
Însă, chiar dacă s-ar primi susținerile inculpatului privind lăsarea unei cantități de aur suficiente părții vătămate, instanța de fond a considerat că acest lucru nu ar fi de natură a înlătura concluzia privind inducerea în eroare a acesteia. În condițiile în care partea vătămată ar fi acceptat că o astfel de garanție este suficientă nu ar fi existat nici un impediment în a încheia un contract între două persoane fizice, cu identitatea și date de identificare reale (și nu false astfel cum a procedat inculpatul) și cu menționarea garanției în obiecte mobile lăsate. Raportat la faptul că inculpatul s-a folosit de o calitate falsă – aceea de administrator al unei societăți comerciale, a aplicat pe document ștampila acestei societăți și, de asemenea, a lăsat ca și garanție un bilet la ordin aparținând acesteia, rezultă cu evidență că datele amintite au fost necesare pentru a determina partea vătămată să încheie contractul de împrumut, contract care nu s-ar fi încheiat în alte condiții, fiind făcută astfel proba privind inducerea în eroare a părții vătămate.
În raport de această situație de fapt instanța de fond a considerat că în drept,fapta inculpatului care în data de 12.06.2007 a indus în eroare partea vătămată G. N., prezentându-se sub o identitate falsă și creându-i acesteia convingerea că este administratorul societății . și, în acest fel, a determinat partea vătămată să încheie o convenție privind împrumutul unei sume de bani pentru o perioadă de trei luni la expirarea căreia inculpatul nu a achitat suma convenită, respectiv 5900 euro, creând astfel un prejudiciu patrimonial victimei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective s-a reținut că există o acțiune de inducere a părții vătămate prin prezentarea ca adevărată a unei împrejurări false, respectiv calitatea de administrator al . care garanta executarea obligației asumate, producându-se rezultatul prevăzut de lege, respectiv cauzarea unei pagube în dauna părții vătămate vizând suma de bani nerecuperată de la inculpat, între acțiunea inculpatului și rezultatul păgubitor existând o legătură de cauzalitate directă. În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a acționat cu intenție directă, existând și scopul prevăzut de lege, respectiv obținerea unui folos material injust.
Instanța a constatat că acțiunea inculpatului se circumscrie condițiilor prevăzute de alin. 2 în condițiile în care acesta s-a folosit de date de identificare falsă și a folosit fără drept un instrument de plată aparținând unei societăți în care nu avea nici o calitate precum și alineatul 3, acțiunea sa realizându-se cu prilejul încheierii unui contract de împrumut.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 Cod penal, referitoare la scopul pedepsei, precum si criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, gradul de pericol social al faptelor raportat la modul și mijloacele de săvârșire a acestora, scopul urmărit si urmarea produsă, precum și persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanța a avut în vedere că este vorba de o infracțiune contra patrimoniului care s-a soldat cu un prejudiciu într-un cuantum relativ ridicat, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei și a adoptat o atitudine care a dus la derularea cu dificultate a cercetărilor, în plus acesta fiind condamnat în mai multe rânduri pentru săvârșirea unor infracțiuni de înșelăciune, împrejurări în raport de care a aplicat acestuia pedeapsa închisorii într-un cuantum mai ridicat decât minimul special prevăzut de lege.
Din analiza fișei de cazier a inculpatului s-a constatat că acesta a fost condamnat anterior prin sentința penală nr. 149/1999 a Tribunalului V. la pedeapsa închisorii de 6 luni și prin sentința penală nr. 2401/2002 a Judecătoriei Bacău la pedeapsa de 8 luni închisoare, cele două pedepse fiind contopite prin sentința penală nr. 568/2007 a Judecătoriei Bacău, stabilindu-se o pedeapsă rezultantă de 8 luni închisoare. Această pedeapsă a fost executată în perioada 14.03._02 și, respectiv, 27.07._07 când inculpatul a fost liberat condiționat cu un rest de 63 de zile, astfel că la data comiterii prezentei infracțiuni – 12.06.2007, pedeapsa anterioară nu era executată.
Ținând cont că după condamnarea la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni închisoare și înainte de executarea în întregime a pedepsei inculpatul a săvârșit, cu intenție, o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru existența stării de recidivă postcondamnatorie conform art. 37 lit. a Cod penal.
În ceea ce privește regimul sancționator aplicabil, s-a constatat că noua infracțiune a fost comisă după ce inculpatul executase o parte din pedeapsă, respectiv intervalul 14.03._02, deci 4 luni și 3 zile, existând un rest de 3 luni și 27 de zile din pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 568/2007 a Judecătoriei Bacău. Față de acestea instanța, în conformitate cu prevederile art. 39 al. 2 Cod penal, a contopit restul neexecutat de 3 luni și 27 zile închisoare cu pedeapsa stabilită prin prezenta și va aplica pedeapsa cea mai grea.
De asemenea, s-a constatat că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 674/2013 a Judecătoriei B., definitivă la data de 08.11.2013 ca urmare a respingerii recursului la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea unor infracțiuni în perioada mai – iulie 2007.
Raportat la faptul că infracțiunea dedusă judecății precum și cele care au fost reținute prin sentința penală nr. 674/2013 a Judecătoriei B. au fost săvârșite înainte ca inculpatul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile pentru existența concursului de infracțiuni conform art. 33 lit. a Cod penal.
Pe cale de consecință, în baza art. 449 Cod procedură penală, instanța a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 674/2013 a Judecătoriei B., și a repus în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv 4 ani închisoare și 1 an închisoare.
În baza art. 36 al. 1 Cod penal raportat la art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal a contopit aceste pedepse cu pedeapsa stabilită prin prezenta, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare, apreciat necesar la săvârșirea în mod repetat a unor infracțiuni de înșelăciune.
În baza art. 36 al. 3 Cod penal din această pedeapsă s-a dedus perioada executată, respectiv 27.07._07, 17.03._11. S-a constatat, de asemenea, că pedeapsa aplicată prin sentința contopită nu a fost pusă în executare, din relațiile comunicate de Penitenciarul C. rezultând că mandatul este în așteptare, în prezent inculpatul executând o pedeapsă aplicată de Judecătoria sector 4. Existența sentinței Judecătoriei sector 4 nu a fost cunoscută de instanță până la închiderea dezbaterilor astfel că pedeapsa aplicată nu a fost inclusă în procedeul de contopire în prezenta hotărâre.
Instanța a anulat mandatul de executare a pedepsei emis în baza sentinței penale nr. 674/2013 a Judecătoriei B. și a dispus emiterea unui nou mandat aferent pedepsei stabilite prin prezenta.
Ca urmare a aplicării unei pedepse cu închisoarea în baza art. 71 al. 1, 2 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a), b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
Pe latură civilă, partea vătămată G. N. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5900 euro.
Instanța a reținut că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului ca temei al obligării la plata de despăgubiri, trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998-999 Cod civil, respectiv fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate și vinovăția. Aceste condiții sunt îndeplinite în speță având în vedere faptul că s-a reținut săvârșirea unei infracțiuni – înșelăciune, prejudiciul cauzat – suma de bani convenită a fi predată de inculpat la termenul fixat prin convenție, legătura de cauzalitate directă dintre acțiunea inculpatului și prejudiciu precum și vinovăția acestuia sub forma intenției directe.
Cu referire la cuantumul prejudiciului, instanța a avut în vedere că din declarațiile coroborate ale inculpatului și părții civile rezultă că suma de bani efectiv remisă inculpatului este mai mică decât cea inserată în cuprinsul înscrisului depus la dosar, inculpatul recunoscând primirea doar a sumei de 2900 euro. Pe cale de consecință, instanța a apreciat dovedită predarea doar a acestei sume.
Pe de altă parte, partea civilă a susținut că suma menționată în convenție reprezenta c/valoarea lipsei de folosință a sumei împrumutate. Instanța de fond a considerat că o clauză cuprinzând o dobândă de 100% pentru 3 luni este evident nelegală și nu poate fi validată printr-o hotărâre judecătorească. În același timp însă nu se poate nega faptul că partea civilă a fost lipsită de suma de bani iar această lipsă i-a cauzat un prejudiciu care, în lipsa altor criterii legale stabilite de părți, va fi compensat prin dobânda legală la suma împrumutată, care se va calcula de la data de 12.06.2007 și până la data plății integrale a debitului.
Față de acestea instanța a admis acțiunea civilă în parte și a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 2900 euro la care s-a adăugat dobânda legală conform celor de mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul B. I., care solicită admiterea apelului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul achitării inculpatului.
Acesta susține că se consideră nevinovat raportat la infracțiunea de înșelăciune ce i se reține în sarcină. Inculpatul a menționat că a încheiat un contract cu partea vătămată, constituită parte civilă și pentru a garanta suma de 5.900 euro, care după afirmațiile inculpatului suma era de 2.900 de euro, restul reprezentând dobânzi, i-a dat o cantitate de 300 de grame de aur. Partea vătămată a prezentat aceste bijuterii la unul din termenele de judecată și apelantul susține că acestea ar fi fost înlocuite de partea vătămată. Inculpatul se consideră nevinovat pentru înșelăciune și prin urmare, solicită aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv art. 244 alin. 1 din Noul Cod penal. În concluzie, solicită admiterea apelului în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală și achitarea inculpatului raportat la dispozițiile art. 16 lit. b teza a II-a Cod procedură penală, respectiv fapta nu a fost săvârșită cu vinovăție, inculpatul neavând intenția de a înșela partea vătămată. Inculpatul arată că nu i s-a spus la momentul respectiv că aurul este fals și menționează că a avut nevoie de bani atunci pentru deschidere, iar nu după aceea.
Analizând actele și lucrările dosarului curtea constată că apelul inculpatului nu este întemeiat, urmând a fi respins, pentru următoarele motive:
În mod corect a stabilit instanța de fond că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în dauna părții vătămate G. N., pe care l-a indus în eroare cu privire la calitatea sa de administrator al restaurantului . pentru a-l determina să-i dea o sumă de bani. Această calitate a inculpatului este una esențială pentru decizia părții civile de a-i împrumuta bani inculpatului, deoarece în cazul în care inculpatul nu l-ar fi indus în eroare cu privire la calitatea sa, partea civilă nu i-ar fi împrumutat banii respectivi.
Faptul că inculpatul a indus în eroare partea civilă cu privire la calitatea sa rezultă fără dubiu, din declarația părții vătămate, dar și o . elemente de fapt, care denotă intenția de inducere în eroare. În primul rând inculpatul i-a înmânat părții civile un bilet la ordin emis pe numele societății ., pe care a aplicat ștampila acestei societăți, creându-i astfel impresia că este reprezentantul legal al acestei societăți. De asemenea, faptul că inculpatul și-a dat alt nume și a folosit altă . număr de buletin, pe chitanța din 12.06.2007, încheiată cu partea civilă, denotă de asemenea intenția de a-l induce în eroare pe acesta din urmă. În plus, pe această chitanță inculpatul a consemnat că restituirea sumei împrumutate este „garantată de .”, aplicând semnătura acestei societăți, fapt ce este de asemenea de natură să conducă la concluzia că, în mod deliberat, inculpatul a indus în eroare partea civilă, cu privire la calitatea sa de reprezentant al acestei societăți, pentru a o determina să-i împrumute suma de bani solicitată. Chiar dacă nu s-a putut stabili cu certitudine că bijuteriile lăsate de inculpat părții civile ca garanție erau din metal obișnuit și că inculpatul ar fi indus-o pe aceasta în eroare că sunt din aur, Curtea apreciază că toate celelalte aspecte menționate anterior se încadrează în aceeași rezoluție infracțională de inducere în eroare a părții vătămate, fapt ce constituie infracțiunea de înșelăciune, reținută în mod corect de către instanța de fond.
Susținerile inculpatului că el ar fi fost administratorul de fapt al ., dar că nu ar fi putut să consemneze în actele societății calitatea de administrator, pentru că mai era administrator la alte firme, nu pot fi primite, deoarece din declarațiile martorului S. C., care era administratorul acestei societăți, rezultă că inculpatul a fost angajat al acestei societăți ca bucătar-șef și nu a fost niciodată împuternicit să desfășoare vreo activitate în numele societății. Același lucru rezultă și din relațiile comunicate de Unicredit Ț. Bank, de unde rezultă că inculpatul nu a avut drept să efectueze operațiuni pe conturile acestei societăți. În aceste condiții, de vreme ce inculpatul i-a creat părții civile că este administratorul de drept al societății, care poate semna valabil în numele acestei societății, necomunicându-i că este doar un administrator de fapt, inducerea în eroare subzistă, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune. Având în vedere vârsta înaintată a părții civile, inculpatului i-a fost mai ușor să o inducă în eroare pe aceasta, în modalitatea descrisă anterior, fapt ce confirmă concluzia instanței de fond cu privire la existența infracțiunii de înșelăciune.
Pentru aceste motive Curtea constată că nu este întemeiat apelul inculpatului sub acest aspect.
Având în vedere că după pronunțarea sentinței instanței de fond a intrat în vigoare noul Cod penal, care prevede pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. 2 Cod penal o pedeapsă cu închisoarea de la 1 la 5 ani, Curtea va admite apelul inculpatului cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile.
Cum limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de înșelăciune comisă de inculpat sunt mai reduse decât cele prevăzute de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului de către instanța de fond, Curtea va reindividualiza pedeapsa aplicată inculpatului pentru această infracțiune. Ținând cont de noile limite de pedeapsă, precum și de gradul de pericol social al faptei comise, de starea de recidivă a inculpatului, de faptul că acesta mai este condamnat definitiv pentru comiterea unor infracțiuni similare, fiind în executarea unei pedepse definitive cu închisoarea, de faptul că acesta a profitat de vârsta înaintată a părții civile, pentru a o induce în eroare astfel încât să obțină un folos patrimonial injust, precum și de toate celelalte criterii de individualizare reținute de instanța de fond, Curtea va aplica inculpatului o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. 2 din noul Cod penal.
În ceea ce privește recidiva, întrucât vechiul Cod penal prevede un regim de sancționare mai ușor al acesteia, față de noul Cod penal, care prevede regimul cumulului aritmetic pentru sancționarea recidivei postcondamnatorii, în temeiul art. 5 din noul Cod penal se vor aplica dispozițiile legii vechi sub acest aspect, având în vedere că recidiva este o instituție autonomă.
Cum fapta supusă judecății este concurentă cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 674/2013 a Judecătoriei B., Curtea va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată prin această sentință și va repune în individualitatea lor pedepsele componente, pe care le va contopi cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală Curtea va admite apelul declarat de inculpatul B. I. împotriva sentinței penale nr. 143/28.01.2013 a Tribunalului B., dată în dosarul nr._, pe care o va desființa doar în ceea ce privește modul de soluționare a laturii penale, sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile și rejudecând în aceste limite, va descontopi pedeapsa rezultantă a închisorii de 4 ani și 3 luni în pedepsele componente de: 4 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal; pedepsele de 4 ani închisoare și 1 an închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 674/2013 a Judecătoriei B. și restul neexecutat de 3 luni și 27 de zile închisoare din pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 568/2007 a Judecătoriei Bacău.
În temeiul art. 244 alin. 2 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a din vechiul Cod penal și art. 5 din noul Cod penal, va condamna pe inculpatul B. I., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 39 al. 2 raportat la art. 34 lit. b Cod penal va contopi restul neexecutat de 3 luni și 27 zile închisoare din pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 568/2007 a Judecătoriei Bacău cu pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin prezenta și aplică pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani închisoare.
Va constata că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare prin sentința penală nr. 674/2013 a Judecătoriei B., definitivă la data de 08.11.2013 și în baza art. 449 Cod procedură penală va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 674/2013 a Judecătoriei B. și va repune în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv 4 ani închisoare și 1 an închisoare.
În baza art. 36 al. 1 Cod penal raportat la art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal va contopi pedeapsa de 2ani închisoare stabilită prin prezenta cu pedepsele de 4 ani închisoare și 1 an închisoare aplicate prin sentința penală nr. 674/2013 a Judecătoriei B., aplicând pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare la care se va adăuga un spor de 3 luni închisoare, în final inculpatul executând 4 ani și 3 luni închisoare.
În baza art. 36 al. 3 Cod penal se va deduce din pedeapsa rezultantă stabilită pedeapsa executată, respectiv 27.07._07 și17.03._11. Nu se poate deduce perioada executată de inculpat în baza mandatului anulat, respectiv de la data pronunțării sentinței atacate până în prezent, deoarece potrivit procesului verbal de la fila 18 din dosar inculpatul execută în prezent un alt mandat de executare e pedepsei, acesta fiind în așteptare.
Fiind admis apelul inculpatului, cheltuielile judiciare avansate de stat, inclusiv onorariul avocatului din oficiu, for rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste considerente,
În numele legii,
DECIDE:
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de inculpatul B. I. împotriva sentinței penale nr. 143/28.01.2013 a Tribunalului B., dată în dosarul nr._, pe care o desființează doar în ceea ce privește modul de soluționare a laturii penale, sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile.
Rejudecând în aceste limite,
Descontopește pedeapsa rezultantă a închisorii de 4 ani și 3 luni în pedepsele componente de:
- 4 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
- pedepsele de 4 ani închisoare și 1 an închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 674/2013 a Judecătoriei B..
- restul neexecutat de 3 luni și 27 de zile închisoare din pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 568/2007 a Judecătoriei Bacău.
În temeiul art. 244 alin. 2 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a din vechiul Cod penal și art. 5 din noul Cod penal, condamnă pe inculpatul B. I., fiul lui I. și E., născut la data de 14.09.1962 în ., dom. în B., .. 3, ., CI . nr._, CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul C. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 39 al. 2 rap. la art. 34 lit. b Cp contopește restul neexecutat de 3 luni și 27 zile închisoare din pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sp. nr. 568/2007 a Jud. Bacău cu pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin prezenta și aplică pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani închisoare.
Constată că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare prin sentința penală nr. 674/2013 a Judecătoriei B., definitivă la data de 08.11.2013.
În baza art. 449 Cod procedură penală descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 674/2013 a Judecătoriei B. și repune în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv 4 ani închisoare și 1 an închisoare.
În baza art. 36 al. 1 Cod penal raportat la art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal contopește pedeapsa de 2ani închisoare stabilită prin prezenta cu pedepsele de 4 ani închisoare și 1 an închisoare aplicate prin sentința penală nr. 674/2013 a Judecătoriei B., aplică pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare la care adaugă un spor de 3 luni închisoare, în final inculpatul executând 4 ani și 3 luni închisoare.
În baza art. 36 al. 3 Cod penal deduce din pedeapsa rezultantă stabilită pedeapsa executată, respectiv 27.07._07 și17.03._11.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
În temeiul art. 274 Cod procedură penală onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru inculpat, în cuantum de 200 de lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 13.03.2014.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
C. G. A. C. M.
Grefier
D. S.
Red.CG/21.03.2014
Tehnoredact. DS/24.03.2014/5 ex.
Jud.fond.C. M.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 172/2014. Curtea de... → |
|---|
