Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind 1. C.p.p.. Decizia nr. 14/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 14/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 82/119/2014/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.14/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2014
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CRU3:
Președinte - C. G.
Judecător - N. H.
Judecător - A. Mnunteanu
- Grefier - C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. P.–
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă Tribunalul C., împotriva încheierii Camerei de Consiliu nr. 2 din data de 17 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 14.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio – video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul inculpat N. Z., asistat de apărătorul ales, avocat Pilbath Zsuzsa. Se prezintă interpretul de limbă maghiară Kilyen I. E..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În baza Legii nr. 178/1997 pentru autorizarea și plata interpreților și traducătorilor folosiți de instanța de judecată se desemnează ca interpret de limbă maghiară doamna Kilyen I. E..
În baza art. 128 Cod procedură penală raportat la art. 85 și art. 327 Cod procedură penală se procedează la depunerea jurământului de către doamna Kilyen I. E. căreia i se pune în vedere să asigure traducerea dezbaterilor în/din limba maghiară.
În temeiul art. 70 alin. 1 Cod procedură penală, instanța procedează la identificarea inculpatului N. Z., iar în temeiul art. 70 alin. 2 Cod procedură penală aduce la cunoștința acestuia faptul că poate sau nu, să dea declarație și în fața instanței de recurs și faptul că cele declarate pot fi folosite și împotriva sa.
Întrebat fiind, intimatul inculpat N. Z. arată că își menține declarațiile date în cauză și nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de recurs.
Întrebate fiind, părțile arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, în temeiul dispozițiilor art. 385 13 Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentatul Ministerului Public, având cuvântul, arată că P. de pe lângă Tribunalul C. a formulat o propunere de arestare preventivă față de inculpatul N. Z. pentru săvârșirea infracțiuni prevăzută de art. 183 Cod penal.
Prin încheierea recurată, respectiv Încheierea nr. 2/17.01.2014, Tribunalul C. a respins această cerere, apreciind că nu sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile impuse de Codul de procedură penală.
Examinând actele dosarului și de asemenea considerentele încheierii recurate se constată în primul rând, sub aspect probator, îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 143 Cod procedură penală, de asemenea, cum de altfel reține și prima instanță și cele prevăzute de art. 148 lit. f prima teză Cod procedură penală. Instanța de fond a reținut însă, la momentul pronunțării soluției recurate, că raportat la starea de fapt și la practica CEDO nu se impune luarea acestei măsuri preventive privative de libertate având în vedere condițiile concrete și practica CEDO.
În sens contrar, văzând și dispozițiile art. 136 alin. 8 Cod procedură penală, cu referire la pericolul social concret al infracțiunii, este o formă de infracțiune care a avut ca rezultat moartea victimei, consideră că cel puțin în acest moment al urmăririi penale măsura s-ar impune.
Pentru aceste motive s-a promovat acest recurs și solicită admiterea lui în sensul celor anterior afirmate.
În subsidiar, apreciază că o măsură preventivă neprivativă de libertate prevăzută de art. 145 Cod procedură penală s-ar impune având în vedere că urmărirea penală este la început și pentru buna desfășurare a urmării penale în considerarea dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală această măsură ar fi oportună și necesară.
Avocat Pilbath Zsuzsa, având cuvântul pentru intimatul inculpat N. Z., apreciază că recursul declarat de parchet este netemeinic, sens în care solicită respingerea acestuia și menținerea încheierii instanței de fond.
Consideră că motivele invocate de reprezentatul Ministerului Public nu pot fi reținute, având în vedere că urmărirea penală deja s-a finalizat și instanța de fond, respectiv Tribunalul C., a fost sesizată cu rechizitoriu, primul termen de judecată fiind stabilit în data de 5 februarie 2014.
Solicită a se observa că așa cum rezultă din dosarul de fond, acest inculpat a fost audiat de minim 6 ori, iar inculpatul ori de câte ori a fost solicitat de organele de cercetare s-a prezenta de bună voie, fără nici o altă intervenție, chiar și când a fost citat telefonic. A se avea în vedere faptul că N. Z. nu deține permis de conducere și nici mașină, acesta a parcurs, prin ajutorul consătenilor, 70km de fiecare dată ca să se prezinte în fața organelor de cercetare de câte ori a fost solicitat, obligându-se să aibă aceiași atitudine și în fața instanței de judecată.
Solicită a se observa că propunerea de arestare preventivă a fost făcută în baza art. 148 lit.f Cod procedură penală, însă potrivit practici CEDO cât și practicii naționale, acest pericol care se reține în a doua teză a acestui articol trebuie să fie actual când se propune o astfel de măsură preventivă. Ori, apărarea apreciază că după ce au trecut mai bine de 2 luni de zile de la săvârșirea faptei ce se reține în sarcina inculpatului consideră că nicidecum nu se poate vorbi despre o stare de pericol care să fie actuală.
De asemenea, se observa că pe lângă criteriul de periculozitate se rețin și alte criterii în art. 136 alin.8 Cod procedură penală, respectiv persoana inculpatului, starea acestuia, vârsta, etc. Inculpatul nu are antecedente penale, deși s-a reținut că ar fi avut un dosar penal, dar s-a reținut că inculpatul a sărit în ajutorul fratelui său care a fost agrest la rândul lui.
În propunerea formulată de parchet se face referire la niște lovituri primite de fratele inculpatului din 1996, de care inculpatul ar fi avut cunoștință, desigur că a avut cunoștință de acestea și inculpatul a fost cel care a achitat costurile operațiilor, intervențiilor efectuate la B..
A se observa că din declarațiile martorilor rezultă că această persoană, respectiv victima și inculpatul niciodată nu s-au agresat.
A se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, acesta se bucură de sprijinul familiei, de stabilitate familială și ocupațională, are în creștere 27 vite și soția sa este însărcinată în luna noua. De asemenea, a se avea în vedere că are în întreținere 2 copii minori, de 6 ani și respectiv 3 ani, situație față de care apreciază că prezența sa în gospodărie și în familie este mai mult decât necesară. Totodată, precizează că nu există nici un risc că inculpatul ar putea săvârși alte fapte antisociale sau să se sustragă de la cercetarea judecătorească sau să pericliteze buna desfășurare a procesului penal.
Solicită a se observa că din declarațiile martorilor și din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția acestei persoane, nu există nici un martor care să spună că ar fi văzut că inculpatul l-a agresat pe fratele său-victima. Consideră că, toate aceste lucruri sunt în favoarea inculpatului și justifică lăsarea acestuia în libertate.
Astfel, consideră încheierea Tribunalului C. ca legală și temeinică și solicită menținerea acesteia.
Intimatul inculpat N. Z., având ultimul cuvânt, arată niciodată nu a agresat-o pe victimă, ci chiar a ajutat-o când a fost nevoie.
CURTEA
Constată că prin încheierea nr. 2 din data de 17 ianuarie 2014 a Tribunalului C. s-a respins propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul C., privind luarea măsurii arestării preventive, în cursul judecății, față de inculpatul N. Z., fiul lui M. și I., născut la 27.03.1982, în or. Baraolt, jud. C., studii – 8 clase, agricultor, căsători, 2 copii minori în întreținere, fără antecedente penale, CNP_.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut că prin ordonanța din data de 15.01.2014, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de N. Z. sub aspectul comiterii infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C.pen, cu aplic. art.75 al.1 lit. d C.pen.. În fapt, s-a reținut că la data de 25.11.2013, după orele 17,00, pe stradă în zona imobilului cu nr. 194 din satul Aita Seacă, . Z. l-a lovit pe fratele său N. F. care a suferit un politraumatism cranio-cerebral acut grav. Partea vătămată nu s-a deplasat la medic și nu a solicitat ambulanța, abia în dimineața următoare soția sa a apelat ambulanța, pacientul fiind internat la Secția Neurochirurgie a Spitalului Județean de Urgență B., unde a decedat la data de 29.11.2013.
Potrivit concluziilor preliminarii, moartea numitului N. F. a fost violentă, datorându-se hemoragiei meningo – cerebrale, consecința unui traumatism cranio – facial cu fractură craniană. Leziunile traumatice constatate s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure și pot data din 25.11.2013, între leziunile traumatice cranio – cerebrale și deces există legătură de cauzalitate directă.
Conform raportului de autopsie medico-legală nr. 406/Aut. Din 30.11.2013, moartea numitului N. F. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo – cerebrale, consecința unui traumatism cranio – facial cu fractură craniană. Leziunile traumatice cranio – cerebrale și faciale constatate, s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri/planuri dure, posibil la data de 25.11.2013, ( posibil lovire cu corp dur buza inferioară și cădere-lovire de plan dur cu impact occipital drept cu poziția verosimilă agresor-victimă față în față). Între leziunile traumatice cranio-cerebrale și deces există legătură de cauzalitate directă.
La autopsie s-au mai constatat echimoze și hematoame pe torace și ambele coate care s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure la aceeași dată.
Numitul N. F. avea un alt traumatism cranio-cerebral în antecedente în anul 2006 și care nu are legătură de cauzalitate cu decesul.
În urma examinării cadavrului s-au constatat fracturi costale C3-C7 stânga între linia axială anterioară și cea medio-claviculară fără deplasare și cu infiltrat sanguin adiacent, infiltrat sanguin corespunzător coastelor C5-C6 dreapta pe linia medio-claviculară ( a se vedea foto 16, fila 56), precum și traiect de fractură liniară temporo-parieto-occipital drept care pleacă de la craniectomia veche și ajunge la occipital median( a se vedea foto 14, fila 55). S-au mai constatat următoarele semne de violență:
- buza inferioară pe fața tegumentară în jumătatea dreaptă o tumefacție violacee de circa 2,5/2 cm,( a se vedea foto 5 și 6, fila 52); corespunzător pe fața vestibulară o tumefacție violacee de 3,5/2,5 cm și cu infiltrat sanguin gingival corespunzător dinților 32-35 ( a se vedea foto 7, fila 53); fractură coronară parțială incisiv superior 22 pe dinte cariat ( a se vedea foto 8, fila 53);
- occipital median placard excoriat neomogen superficial de circa 4,5/1,5 cm acoperit cu cruste brun-roșiatice;
- hemitorace drept anterior și superior rebordului costal – echimoză violacee neomogenă de cca. 3/2 cm;
- scapular drept și hemitorace drept postero-bazal – câte o echimoză neomogenă violacee de circa 5/5,2 cm și respectiv 4/3 cm;
- pe ambele coate fața posterioară și prelungindu-se pe fețele interne – tumefacție violacee de circa 6/5 cm pe dreapta și care este centrată de o excoriație de 1/1 cm și tumefacție de 4/3,5 cm pe stânga ( a se vedea foto 15, fila 56);
Potrivit adresei Serviciului Județean de Medicină Legală B. Ad. Nr.406/AUT/2013 din 14.01.2014, la autopsie s-au constatat multiple fracturi costale stânga C3 C7 și infiltrate sanguine intercostale drepte, leziuni ce s-au putut produce la data de 25.11.2013, posibil prin lovire repetată cu corpuri dure (posibil cu pumnii și picioarele), cu poziția victimei în ortostatism ( victima în picioare) și/sau cu victima căzută la pământ ( fila 289).
În conformitate cu dispozițiile art. 160/a al. 1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului în cursul judecății, poate fi dispusă, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 și există vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148 Cod procedură penală.
Potrivit art. 136 al. 1 Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive este acela de a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată, ori de la executarea pedepsei.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut existența unor indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul N. Z. ar fi comis infracțiunea de care este acuzat.
Relevante sub aspectul indiciilor temeinice sunt: actele medico-legale întocmite în cauză din care rezultă leziunile suferite de victimă, mecanismul de produce precum și urmarea produsă respectiv decesul victimei N. F., declarațiile martorilor O. M., Konsza L., B. A. Kocsis Jozsef, Kolumban Iluska, declarațiile părților vătămate N. I. și și N. M. ( probe indirecte ).
În continuare, instanța a avut în vedere faptul că existența unor indicii temeinice nu este suficientă pentru a permite arestarea, întrucât arestarea inculpatului potrivit art.160/a alin. 1 Cod procedură penală, poate fi dispusă, dacă sunt întrunite cumulativ, condițiile prevăzute în art. 143 și există vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148 .
În speță, propunerea de arestare preventivă a inculpatului este întemeiată pe incidența cazului prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, și anume că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru una din infracțiunea ce constituie obiectul acuzației respectiv cea prev. de art. 183 Cod penal este mai mare de 4 ani (limitele de pedeapsă sunt de la 5 la 15 ani închisoare ), astfel încât este îndeplinită în speță condiția obiectivă impusă de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală.
La analizarea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, cât și al necesității luării măsurii arestării preventive față de inculpatul N. Z. la acest moment procesual, instanța de fond a avut în vedere următoarele împrejurări: de la momentul comiterii presupusei fapte ( 25.11.2013 ) și până în prezent au trecut aproape două luni, timp în care inculpatul nu a fost implicat în alte acțiuni antisociale; inculpatul nu s-a sustras urmăririi penale, prezentându-se în fața organelor de urmărire penală ori de câte ori a fost chemat; urmărire penală s-a desfășurat cu inculpatul în stare de libertate neexistând date concrete că a încercat să influențeze aflarea adevărului în cauză, prin urmare, la acest moment când dosarul se află pe rolul instanței de judecată pericolul pentru ordinea publică nu mai este actual, acesta s-a diminuat odată cu trecerea timpului; circumstanțele personale ale inculpatului care este căsătorit având 2 copii în întreținere, soția este însărcinată în luna a noua, este un bun gospodar, lucrează în gospodăria proprie având un număr semnificativ de animale pe care le îngrijește, beneficiază de sprijinul celor din familie și nu are antecedente penale.
Prin raportare la aceste circumstanțe, instanța de fond a apreciat că buna desfășurare a procesului penal se poate asigura și cu inculpatul în stare de libertate.
Împrejurarea că față de inculpat s-au dispus în trecut mai multe măsuri administrative nu poate conduce direct la concluzia că există pericolul ca inculpatul să comită noi fapte de natură penală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă Tribunalul C., care a solicitat admiterea propunerii de luare a măsurii arestării preventive și dispunerea luării măsurii arestării preventive față de inculpat, considerând că sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune această măsură.
Analizând actele și lucrările dosarului curtea constată că recursul parchetului nu este întemeiat, urmând a fi respins, pentru următoarele motive.
În cauză, parchetul a desfășurat toată urmărirea penală cu inculpatul N. Z. aflat în stare de libertate, considerând că acesta nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, astfel încât să se impună luarea măsurii arestării preventive față de acesta. De-abia după ce a întocmit rechizitoriul și a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, parchetul a solicitat luarea măsurii arestării preventive față de acesta, susținându-se că sunt întrunite condițiile art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală. Or, de la data săvârșirii faptei, 25.11.2013, și până la formularea propunerii de luare a măsurii arestării preventive față de inculpatul N. Z., nu a intervenit nici un element nou care să justifice luarea măsurii arestării preventive față de inculpat. Acesta s-a prezentat la orice chemare a organului de urmărire penală, a cooperat cu organele de urmărire penală și nu a încercat să se sustragă de la urmărire sau să influențeze vreun martor în cauză. De asemenea acesta nu a încercat să comită vreo nouă infracțiune, care să justifice luarea unei astfel de măsuri preventive față de inculpat.
În plus, modul în care se susține că s-a comis fapta nu justifică o astfel de măsură, deoarece nu rezultă că inculpatul ar fi săvârșit fapta în condiții deosebit de grave. Din actele de urmărire penală rezultă că ar fi existat o divergență între inculpat și victimă și că aceasta din urmă ar fi fost în stare avansată de ebrietate. Urmează a se stabili, în urma desfășurării cercetării judecătorești, contextul în care s-a produs lovirea victimei N. F. și culpa inculpatului în producerea rezultatului, însă fiind vorba de un rezultat mai grav care s-ar fi produs din culpă, în mod corect a reținut instanța de fond că judecata se va putea face și cu inculpatul în stare de libertate.
Dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevăd că „orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția următoarelor cazuri și potrivit căilor legale: dacă a făcut obiectul unei arestări sau al unei dețineri legale pentru nesupunerea la o hotărâre pronunțată, conform legii, de către un tribunal ori în vederea garantării executării unei obligații prevăzute de lege; dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia. Potrivit jurisprudenței Curții Europene detenția poate fi justificată dacă din anumite elemente concrete rezultă că trebuie acordată prioritate protejării ordinii publice, libertatea individuală trecând în subsidiar (cauza Smirnova c. Rusia), iar necesitatea protejării ordinii publice, a fost recunoscută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca un motiv care poate justifica inclusiv, menținerea arestării preventive(cauza Garycki c. Polonia). Or, în speță nu sunt întrunite aceste condiții, pentru a se putea susține că măsura arestării preventive a inculpatului N. Z. este singura măsură posibilă în cauză. În cazul în care este posibilă soluționarea cauzei cu inculpatul în stare de libertate, atunci instanța este obligată să desfășoare această judecată cu inculpatul în stare de libertate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul C. împotriva încheierii nr. 2 din ședința camerei de consiliu din data de 17.01.2014, a Tribunalului C., dată în dosarul nr._ 14 al acestuia, pe care o menține.
Dispune achitarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului interpretului Kilyen Ilikdo E., în cuantum de 50 de lei.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. G. N. H. A. M.
GREFIER
C. G.
Red.CG/07.02.2014
Dact.BN/07.02.2014/ex.2
Jud.fond.C.L.
| ← Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Hotărâre din... → |
|---|
