Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 81/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 81/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 14-03-2014 în dosarul nr. 4451/62/2013*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 81/Ap. DOSAR NR._
Ședința publică din data de 14 martie 2014
Instanța constituită din:
-Completul de judecată CA4:
Președinte - M. Ș. - judecător
Judecător - S. F.
- Grefier- A. O.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror Lucreția T. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul M. R. L. împotriva sentinței penale nr. 260/S din 28 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 369 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 25 februarie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsa de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 10 martie 2014, iar, apoi, din aceleași motive a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 14 martie 2014.
CURTEA
Asupra apelului penal de față,
Constată că prin sentința penală nr. 260/28.10.2013 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._ , a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor în forma tentativei prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 al 1 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 al 2 Cod penal. În baza art. 20 raport la art. 174 al 1 Cod penal, cu aplicarea art. 74 al 2 Cod penal, art. 76 al 2,3, Cod penal, a fost condamnat inculpatul M. R. L., la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor, cu aplicarea art. 71, 64 lit a teza II, lit b Cod penal. În baza art. 7 din L 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, prelevare care se va realiza potrivit art. 7 al 2 din L 76/2008. În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M. R. L. perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 26.04.2013 la zi și în baza art. 350 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului M. R. L. deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 25/2013 emis de Tribunalul B..
În baza art. 346 Cod procedură penală, art. 1349 Cod civil, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile S. C. Județean de Urgență B. suma de 7.036, 49 lei reprezentând prestații medicale acordate victimei C. G.. În baza art. 346 Cod procedură penală, art. 1349 Cod civil, a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate (constituită parte civilă) C. G. suma de 60.000 lei cu titlu de daune morale și contravaloarea în lei la data plății a sumei de 1500 euro cu titlu de daune materiale. Au fost respinse restul pretențiilor formulate de partea vătămată C. G. ca nedovedite.
În baza art. 110 Cod procedură penală, s-a constatat că următoarele obiecte constituie mijloace materiale de probă și rămân atașate dosarului: cămașă cu dungi albe și albastre – colet 1; pantof sport adidas mărime 43 dungi roșii – colet nr. 2; pantof sport adidas mărime 43 dungi roții – colet nr. 3; pantaloni tip blue jeans de culoare neagră – colet nr. 4; giacă piele neagră – colet nr. 5; pahar sticlă cu picior – colet 6; pahar sticlă – colet 7; 2 pahare de sticlă cu picior – colet 8; tricou de culoare gri „Breska” –colet 9; papuc de casă tip șap picior drept – colet 10; parte interioară clanță ușă hol – colet 11; parte interioară clanță ușă de acces cameră – colet 12; urme de substanță cu aspect de sânge ridicate de pe brațul stâng al canapelei – colet nr. 13; urme de substanță cu aspect de sânge ridicate de pe mâner pet 0,5 – colet nr. 14; o carte – colet 15; telefon Samsung S2 de culoare neagră – colet 16; pantof sport Bontimes și pantaloni sport Eioban – colet 17.
S-a dispus ca, în baza art. 189 Cod procedură penală, 50% onorariu avocat oficiu, în cuantum de 100 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției și se include în cheltuieli judiciare. În baza art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2.150 lei cheltuieli judiciare; în baza art. 192 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate C. G. suma de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. din data de 21.05.2013 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M. R. L., cercetat pentru comiterea infracțiunii de omor simplu în forma tentativei prevăzută de art. 20 al 1 Cod penal raportat la art. 174 al 1 Cod penal.
În cauză, în cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele probe: proces-verbal întocmit de primul organ aflat la fața locului și fișa intervenției la eveniment (filele 8-10); proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto (filele 11-51); proces verbal recunoaștere (fila 52); proces verbal examinare vestimentație inculpat și planșa foto (filele 53-61); proces-verbal ridicare și examinare vestimentație parte vătămată și planșa foto (filele 62-65); proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto (filele 66-103); înscrisuri: proces-verbal 112 (fila 112); dialog Facebook Jeru E. și inculpat (filele 118-122); înscrisuri medicale și medico-legale ale inculpatului și ale victimei (fila 123, fila 124, filele 186-198); proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila 125); declarații ale martorilor M. O. F. (fila 104, fila 107, filele 143-145); D. M. (filele 105- 108, filele 150-155 ); N. A. (fila 109, fila 159), C. R. N. (fila 110, fila 162); Jeru E. (filele 116-117, fila 156 ), Nuțoi C. I. (filele 146-147), F. R. (filele 148-149); D. E. (fila 155); declarații parte vătămată C. G. (fila 141); declarațiile inculpatului M. R. L. (filele 113-115, filele 128-135, filele 139-140); raportului de expertiză medico-legală nr. 1066/E din 30 aprilie 2013 eliberat de SJML B. (fila 168); raportul de expertiză medico-legală nr. 1026/E din 10 mai 2013 eliberat de SJML B. (fila 169); proces verbal din 26.04.2013 încheiat între procuror și medicul curant; proces verbal ridicare înregistrare imagini camere supraveghere + DVD (filele 199-200); buletine de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 587/T/ 26.04.2013 și 590/T/29.04.2013 (filele 181-182); mijloace materiale de probă: conform proces verbal (fila 249); înscrisuri în circumstanțiere ( CV inculpat, caracterizări etc.- filele 223-246). În cursul cercetării judecătorești s-a procedat la audierea martorilor din lucrări, a inculpatului și a părții vătămate, s-a întocmit referat de evaluare de către serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B., s-au audiat martorii N. Ș., D. G., S. G., Tipău C., inculpatul a depus înscrisuri în circumstanțiere, partea vătămată a depus înscrisuri în susținerea laturii civile: acte provenind de la angajatorul Clubul Școlar „Brașovia” și .>
Examinând probele administrate în cauză, instanța a reținut ca stare de fapt, următoarele:
În data de 25 aprilie 2013, partea vătămată C. G. a fost contactat telefonic de către numitul S. M. care i-a solicitat sprijin pentru nepotul său – inculpatul M. R. L., respectiv să-i pună acestuia la dispoziție niște chestionare și legislație rutieră necesare reducerii perioadei de suspendare a permisului de conducere. După terminarea programului de lucru – antrenorat – spre seară, partea vătămată se deplasează la locuința martorului S. M. de pe . din mun. B., pentru a lăsa înscrisurile solicitate; aici partea vătămată este întâmpinată de inculpatul M. R. L. care i-a oferit un pahar de vin până la venirea bunicului său – S. M.. Cei doi au continuat să consume băuturi alcoolice, iar apoi s-a alăturat acestora și S. M.. În jurul orelor 22.00 partea vătămată a intenționat să plece spre casă, iar martorul D. M. – fratele inculpatului – se oferă s-o conducă cu autoturismul. Pe drum, potrivit susținerilor martorului D., toți cei prezenți în autoturism au purtat discuții, iar partea vătămată a invitat pe inculpat și pe martor în locuința sa pentru a consuma împreună „țuică oltenească”. Deși inculpatul plecase în oraș pentru a se întâlni cu prietena sa, martora Jeru E., acceptă să consume băuturi alcoolice în locuința părții vătămate în compania acesteia din urmă. Martorul D. M. însoțește și el cele două părți. Potrivit tuturor celor prezenți în casa părții vătămate în seara zilei de 25.04.2013, inculpatul și victima au consumat băuturi alcoolice în timp ce martorul D. a consumat suc. Inculpatul, partea vătămată și martorul D. au discutat despre diverse teme pe un ton civilizat, chiar dacă inculpatul și partea vătămată aveau păreri divergente despre subiectele abordate (fila 152 dosar urmărire penală). Din depoziția acestui martor reținem așadar că părțile nu au fost de acord de fiecare dată cu punctele de vedere exprimate de celălalt.
Instanța a mai reținut că inculpatul, fratele său și partea vătămată au consumat, în perioada în care au stat la domiciliul victimei, din produsele la grătar oferite de aceasta din urmă; totodată se reține că părțile au consumat băuturi alcoolice în seara de 25.04.2013, atât la locuința bunicului inculpatului cât și în locuința victimei. În jurul miezului nopții martorul D. părăsește locuința părții vătămate, întrucât a primit un apel telefonic de la mama sa.
Deși inculpatul avea programată o întâlnire cu prietena sa în acea seară, acceptă să rămână în locuința victimei și după ce martorul D. a plecat. Inculpatul nu-și amintește cu precizie când între el și victimă „s-a iscat o discuție în contradictoriu”: înainte sau după ce partea vătămată a revenit de la toaletă; discuția contradictorie privea atitudinea „prea protectoare” a inculpatului față de fratele său (fila 88 dosar instanță). Inculpatul a susținut că din acel moment amintirile sale nu sunt foarte clare, „are flash-uri de memorie”în care „se vede căzut pe jos și strâns de gât de partea vătămată și mușcat de degetul inelar”. În depoziția dată în fața instanței inculpatul a susținut că a încercat să părăsească domiciliul părții vătămate însă „a fost împiedicat de aceasta” care a venit după el și crede că atunci a fost zgâriat în partea dreaptă a abdomenului. Inculpatul a precizat că datorită stării avansate de ebrietate în care se găseau, atât el cât și partea vătămată și-au „aplicat reciproc lovituri” și reține că partea vătămată „avea un cuțit în mână” cu care l-a împuns în podul palmei.
Tribunalul a constatat că declarația inculpatului se coroborează doar parțial cu probele administrate în cauză; astfel, datorită multiplelor lovituri identificate pe corpul victimei este cert faptul că aceasta a fost puternic agresată, fiind exclus ca leziunile - datorită localizării acestora (la nivelul capului, marea majoritate) - să fi fost consecința unei autovătămări. Pe de altă parte instanța a reținut că leziunile constatate pe corpul inculpatului nu sunt relevante sub aspectul gravității acestora, ci sub aspectul dispunerii lor. Prin urmare susținerea inculpatului în sensul că între părți au existat agresiuni fizice reciproce este corectă. Instanța nu a reținut însă ca veridică afirmația inculpatului în sensul că partea vătămată s-ar fi folosit de un cuțit pentru a-l agresa întrucât nici un astfel de obiect nu a fost descoperit de organele judiciare la cercetarea la fața locului ce s-a desfășurat ulterior (fila 11-14 dosar urmărire penală) și este puțin probabil ca un astfel de obiect să fi fost ascuns de partea vătămată după plecarea inculpatului (în condițiile în care victima se afla în stare avansată de ebrietate, a fost observată că nu se mișca și era acoperită cu un material textil pe față și în partea superioară a abdomenului).
De asemenea, Tribunalul a constatat că inițial conflictul dintre părți s-a derulat în sufrageria locuinței, iar apoi în curtea casei. Inculpatul a susținut că a intenționat să părăsească imobilul victimei însă nu a fost lăsat de aceasta aspect care însă nu se coroborează cu restul probațiunii: inculpatul este mai tânăr decât victima, alcoolemia depistată în sângele celor doi este impresionantă ca și concentrație, însă conduce la concluzia că inculpatul, spre deosebire de victimă, a putut să realizeze dacă situația în care se află este gravă și să poată alege conduita de urmat (inculpatul a sărit poarta sau gardul de acces în curte, a fugit spre centul orașului, s-a întâlnit cu o cunoștință și apoi s-a deplasat în parcul central, iar de acolo spre locuința prietenei sale). Toate aceste elemente, coroborat cu faptul că inculpatul nu a comunicat prietenei sale ce s-a întâmplat, că a relatat fratelui său „că s-a întâmplat ceva rău, că a fost bătut și i s-a furat telefonul” (fila 81 verso dosar instanță) ne îndreptățesc să afirmăm că inculpatul a conștientizat ceea ce a făcut, respectiv că a reacționat extrem de dur prin în loviturile aplicate victimei; că reacțiile sale violente au fost amplificate și de consumul de băuturi alcoolice este evident, însă inculpatul a declarat că efectele alcoolului îi erau cunoscute și a încercat inițial să ascundă fapta al cărei autor este.
Revenind la incidentul ce s-a derulat la domiciliul victimei instanța a remarcat faptul că la momentul la care a plecat, martorul D. a lăsat cele două părți consumând băuturi alcoolice. Instanța a reținut faptul că în actul de sesizare procurorul a învederat că în faza de început a conflictului este posibil ca victima să fi agresat pe inculpat la nivelul gâtului (în acest sens reținem că inculpatul M. R. L. prezintă o echimoză în zona gâtului). Având în vedere depoziția inculpatului în sensul că a fost agresat nu doar de victimă, ci și de cunoștința sa - „Osama” – la scurt timp de la momentul fugii de la domiciliul părții vătămate (se afirmă că a existat o altercație cu acest „Osama” care l-ar fi împins – fila 81 verso dosar instanță), instanța a reținut că există un dubiu în ceea ce privește modalitatea în care s-au produs unele dintre leziunile constatate pe corpul inculpatului, chiar dacă inculpatul face referire doar la o împingere a sa de către „Osama”. Instanța a mai reținut că inculpatul a fost cu siguranță mușcat de policele de la mâna stângă, acțiune care s-a realizat cel mai probabil de către victimă în încercarea de a face față inculpatului.
Deranjat de atitudinea victimei de a-l mușca de policele de la mâna stângă, de discuțiile în contradictoriu cu victima, inculpatul a devenit, așa cum singur susține, „destul de iute la mânie”: „nu-mi place să fiu călcat pe coadă de cineva, sunt destul de iute la mânie, am un temperament mai vulcanic. Această stare se amplifică atunci când beau”.(fila 133 dosar urmărire penală). Faptul că victima l-a contrat (și l-a mușcat de deget) a determinat accesele de furie ale inculpatului care a agresat mai întâi victima în interiorul casei; inculpatul este cel care a produs victimei leziuni care au sângerat puternic, în interiorul locuinței fiind identificate mai multe pete de sânge și stropi cu aspect dinamic.
Instanța a constatat că, datorită întinderii și poziționării leziunilor observate pe corpul inculpatului la scurt timp de la incident, este imposibil ca petele de sânge descoperite la fața locului să provină de la inculpat, întrucât inculpatul era îmbrăcat la momentul agresiunii părții vătămate, nu a existat nici o leziune la nivelul feței sau gâtului acestuia care să fi putut produce sângerare abundentă (există doar excoriații superficiale și echimoze), leziunile constatate pe mâinile inculpatului sunt de asemenea superficiale. La nivelul corpului victimei și a membrelor inferioare (acoperite de articole vestimentare care au împiedicat o eventuală sângerare) s-au constatat de asemenea leziuni ușoare: excoriații superficiale. În contradicție cu acestea, instanța a reținut că pe corpul victimei – la nivelul capului acesteia, au fost puse în evidență de către medicii legiști, o multitudine de leziuni care au produs sângerare și care justifică astfel petele de sânge descoperite la locuința victimei: leziuni la nivelul nasului, a urechilor, a buzelor și ochilor, la nivelul tâmplei stângi etc.
Prin urmare, instanța a constatat că victima a fost agresată de inculpat mai întâi în locuința acesteia, apoi victima a încercat să iasă din casă și a strigat după ajutor (aspect confirmat de martorul M. O. în depoziția pe care a oferit-o instanței). Inculpatul a încercat să împiedice victima să iasă din casă, a agresat-o și în holul imobilului (pete de sânge fiind constatate pe geamul exterior al ușii de acces în camera de zi, pe vesta din cuier, și pe gresia din fața scărilor). În curte victima a strigat după ajutor și la „tanti Nuți” nu numai la vecinul Moașă O. F.. În aceste condiții inculpatul îl pune la pământ pe C. G. și continuă să-i aplice mai multe lovituri cu pumnii în zona feței, în zona toracică și îl lovește în mod repetat cu partea laterală stângă a capului de pavajul din curte până când acesta a devenit inconștient și nu a mai putut striga după ajutor. . părții vătămate a durat aproximativ 30 min – aspect care rezultă din depoziția martorului M. O. (fila143 dosar urmărire penală). Acest martor, care în fața instanței a menținut declarația de la urmărire penală, a susținut că în dimineața zilei de 26.04.2013 a fost trezit de zgomotele care proveneau de la locuința victimei, că a observat luminile aprinse în toată casa părții vătămate însă nu a văzut pe cineva în curte motiv pentru care s-a pus în pat; martorul a declarat că a constatat că ușa de la locuința victimei era deschisă și, după ce a auzit o bubuitură, „l-a auzit pe bărbatul care striga în limba maghiară (….) timp de 45 de minute”. Când martorul nu a mai auzit nimic, după vreo 3-5 minute s-a ridicat din pat și s-a uitat pe fereastră „să vadă dacă s-a stins lumina și s-a închis ușa. În acel moment a văzut un individ sărind gardul spre poarta din față de intrare”, individ pe care îl descrie ca fiind brunet, îmbrăcat cu blugi deschiși la culoare și geacă de culoare închisă. Inculpatul a recunoscut la urmărire penală că a sărit gardul locuinței părții vătămate, în apropierea acestui gard fiind identificat și telefonul său mobil.
Inculpatul nu a negat agresarea victimei, iar în cursul urmăririi penale a învederat că are „o imagine în cap când sunt undeva afară, stau în genunchi și dau în dânsul”; inculpatul își amintește și că „la un moment dat l-a mușcat pe domnul C. de nas”(fila 133 dosar urmărire penală).
Împrejurarea că inculpatul a lovit victima aflată la pământ cu pumnii și picioarele în repetate rânduri rezultă nu numai din declarațiile părților, ci și din următoarele aspecte: - pe hainele inculpatului au fost identificate mai multe pete de sânge care datorită poziționării acestora nu relevă faptul că sângele ar proveni de la inculpat, în calitate de victimă, ci de la o altă persoană care a fost agresată de inculpat; - inculpatul a recunoscut că a agresat victima motivat de faptul că aceasta ar fi generat incidentul.
Instanța a reținut că inculpatul nu a agresat doar victima cu pumnii, ci a mușcat-o pe aceasta de nas și de ureche astfel încât a produs un prejudiciu estetic acesteia. În acest sens se constată că în curtea locuinței victimei a fost identificată și fotografiată o parte din nasul lui C. G.. (fila 21 dosar urmărire penală).
După ce a agresat victima, inculpatul a constatat că aceasta nu mai mișcă și a acoperit-o de la brâu în sus cu o cârpă albă găsită în apropiere, a sărit gardul curții (în apropierea gardului s-a descoperit telefonul mobil al inculpatului) și a luat-o la fugă spre Poarta Scheii; pe . apropiere de localul Pizza I., inculpatul se întâlnește cu o cunoștință („Osama”) care, susține tot el, l-a împins când l-a văzut cum arăta și că era în stare de ebrietate (fila 81 dosar instanță); de aici inculpatul se deplasează în zona parcului Eroilor, iar de aici către domiciliul martorei Jeru E.. Martora anterior amintită îl vede pe inculpat (fila 158 dosar urmărire penală) cu hainele pline de sânge și îl trimite la baie să se spele; martora a mai declarat că inculpatul a susținut că fusese bătut de niște persoane care au vrut să-i ia telefonul și prezenta leziuni la nivelul feței (nas și tâmplă), dar și la picior și în palmă. Inculpatul a stat în locuința martorei aproximativ 30 min. timp în care s-a spălat și a constatat că-i lipsește telefonul mobil, apoi pleacă spre casă. Ajuns la locuința sa inculpatul îl trezește pe fratele său – martorul D. M., și îi comunică faptul că a făcut „ceva rău” însă nu-i spune ce anume și îl întreabă dacă nu i-a văzut telefonul mobil; martorul D. a comunicat inculpatului că ultima dată telefonul se afla la locuința părții vătămate. Pentru a nu da de bănuit cu privire la fapta pe care o comisese, inculpatul sună la 112, și susține că urmare a unui conflict de pe . pierdut telefonul mobil.
Momentul când inculpatul a sărit gardul victimei a fost observat de martorul M. O. F. care, auzind anterior și strigătele de ajutor ale victimei, se decide să se îndrepte spre locuința lui C. G.. Fiindu-i teamă, martorul M. îl trezește și pe fiul său M. V. (fila 19 dosar instanță volum II) și împreună se deplasează spre locuința victimei; printre scândurile gardului cei doi martori observă victima căzută și acoperită cu un obiect textil, motiv pentru care sună la 112. La scurt timp la fața locului sosesc organele ale jandarmeriei (martorii Făț R. și Nuțoi C.) care observă că victima se mișcă și o încurajează în acest sens. Jandarmii încearcă să intre în curtea victimei pentru a o ajuta; victima se ridică în picioare, se clatină, nu se poate menține pe picioare și cade. În cădere, victima s-a agățat de una dintre sârmele de rufe existentă în apropiere, sârmă care s-a și rupt, astfel că precipitarea a fost atenuată din acest motiv, însă din acel moment C. G. a intrat în comă. Fiind un caz de forță majoră, echipajul jandarmeriei și membrii echipajului de pe ambulanță au pătruns în interiorul curții și au transportat victima la S. Județean de Urgență B. unde a și suferit o intervenție chirurgicală de urgență.
De menționat că inculpatul a arătat inițial că nu-și explică cum a ajuns telefonul său la locuința victimei, după care a recunoscut că a fusese acasă la C. G. în seara respectivă și consumaseră împreună băuturi alcoolice, fără a preciza ceva despre conflictul dintre aceștia.
Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1026/E din 10 mai 2013 eliberat de SJML B. (fila 169), C. G. a fost internat în perioada 26 aprilie – 08 mai 2013 cu diagnosticul Traumatism cranio cerebral. Agresiune. Comă GCS 3pct. Traiect fractură temporal stâng aripa sfenoidă și perete antero-lateral sinus maxilar stâng. Hemosinus maxilar. Contuzie coloană vertebrală cervicală. Contuzie toracică cu contuzii pulmonare bilaterale. Contuzie abdominală. Plăgi multiple nazală, auriculară și antebraț stâng – suturate. (chirurgie plastică). Computerul tomograf efectuat a relevat că victima prezintă hematom subdural fronto-temporo-parieto-occipital drept cu grosime maximă de 16 mm cu efect de masă asupra VL drept pe care îl deplasează și-l comprimă. Linie mediană deplasată la stânga cu aproximativ 2 cm. Important edem cerebral în special la nivelul emisferului drept. Densități de sânge proaspăt la nivelul coasei cerebrale. Spații cisternale șterse. Fractură temporală stânga. Fractură perete anterior și lateral sinus maxilar stâng. Traiect de fractură la nivelul aripei sfenoidale de partea stângă. Hemosinus stâng. Lipsa de substanță la nivelul fosei nazale drepte; contuzie pulmonară postero-inferioară bilaterală. Examinarea medico legală a victimei a evidențiat multiple echimoze la nivelul feței și a toracelui dar și la nivelul membrelor; potrivit expertizei medico legale victima C. G. a fost lovit în mod repetat cu sau de corpuri dure, a suferit mușcături umane la nivelul vârfului piramidei nazale și al pavilionului urechii stângi, va rămâne cu infirmitate fizică permanentă din cauza defectului osos rezultat în urma intervenției chirurgicale, iar prin natura și gravitatea leziunilor suferite viața victimei a fost pusă în primejdie (fila 171).
Inculpatul a fost expertizat medico legal și s-a stabilit că acesta prezintă (fila 168 dosar urmărire penală), mai multe leziuni pe suprafața corpului, însă nici una dintre leziuni nu a fost de apărare, fiind produse în momentul agresiunii victimei. În cauză s-au efectuat și testări ale alcoolemiei părților implicate în incident și conform buletinelor de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 587/T și 590/T, în data de 26 aprilie 2013 ora 11 45 C. G. avea o alcoolemie de 0,70 g/l alcool în sânge, iar M. R. L., în data de 26 aprilie 2013 ora 14 05, avea o alcoolemie de 0,20 g/l alcool în sânge (filele 181-182).
În fața instanței inculpatul pare să nu-și mai amintească starea de fapt pe care a descris-o în cursul urmăririi penale: „nu rețin”, „nu-mi amintesc”, „e posibil”. Inculpatul susține că a dat declarațiile la urmărire penală fiind influențat de procurorul de caz în sensul că „a avut impresia că încearcă să-l incrimineze pe fratele său”, i s-a comunicat la momentul audierii „că partea vătămată decedase și astfel a recunoscut aspecte pe care în realitate nu și le amintea” (fila 81 dosar instanță). Tribunalul a constatat că aceste susțineri ale inculpatului, în sensul că nu-și amintește ce s-a întâmplat, nu sunt veridice: inculpatul a fost asistat de avocat ales la urmărire penală, i s-au adus la cunoștință drepturile procesuale, a avut posibilitatea oricând să revină asupra depozițiilor făcute. Instanța a observat că inițial, deși audiat de către organele judiciare (în cauză fiind audiat și fratele său) inculpatul nu a recunoscut fapta, susținând că nu știe ce s-a întâmplat cu victima, pentru ca apoi, pus în fața probelor evidente, să recunoască . victimei, însă fără a indica motivul acestei agresiuni. Instanța a constatat că toate acțiunile inculpatului din data de 26.04.2013, comise pe fondul consumului de alcool, au fost conștiente; inculpatul nu doar a agresat victima, ci a acoperit corpul acesteia cu un material textil cel mai probabil pentru a nu mai privi ceea ce făcuse; apoi, toate acțiunile pe care le-a întreprins inculpatul după ce a abandonat victima au avut în vedere ascunderea faptei: sare poarta și fuge spre centru, stă în parc o perioadă de timp, apoi se deplasează la prietena sa, constată că telefonul i-a dispărut și inventează o întâmplare care să susțină ideea că telefonul i-ar fi fost sustras (și folosit astfel de alte persoane) în împrejurări ce au determinat și agresarea sa, îi spune fratelui său că a făcut ceva rău fără a exemplifica.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului M. R. L. care în noaptea de 25/26.04.2013, după ce a consumat împreună cu victima băuturi alcoolice, în urma unor discuții contradictorii, ambii fiind în stare avansată de ebrietate, i-a aplicat părții vătămate C. G. mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în zona capului și a toracelui, i-a smuls o parte din vârful nasului și din pavilionul urechii prin mușcare, și a lovit-o în mod repetat cu capul de pavajul din curte provocându-i mai multe leziuni care i-au pus victimei viața în primejdie și au fost de natură să lase victima cu o infirmitate fizică permanentă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. art. 20 alin. 1 Cod penal raportat la art. 174 alin. (1) Cod penal.
Instanța a pus în discuția părților o posibilă schimbare de încadrare juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 al. 2 Cod penal. Urmare a examinării coroborate a materialului probatoriu instanța a constatat că starea de fapt reținută în actul de inculpare este cea corectă.
Astfel, instanța a reținut că: inculpatul recunoaște agresarea victimei; leziunile produse părții vătămate sunt extrem de grave indiferent de faptul că starea comatoasă a victimei se datorează unui cumul de factori, cunoscut inculpatului: lovire violentă, consum de alcool etc. Totodată instanța a constatat că nu consumul de alcool a fost cel care a produs hematomul victimei, efectele alcoolului determinând eventual o imposibilitate a victimei de a se apăra; victima nu s-a autoagresat și nu s-a dezechilibrat doar datorită stării de ebrietate în care se găsea; inculpatul a cunoscut că a lăsat victima într-o stare inconștientă și a acoperit partea de sus a corpului acesteia cu un material textil; inculpatul a susținut că inițial i s-a spus că victima a decedat și din acest motiv a dat declarații care nu corespundeau realității aspect care este interpretat de instanță în sensul că inculpatul cunoștea foarte bine ce a făcut și a sperat ca fapta sa să nu fie descoperită (în același sens sunt și acțiunile ulterioare mai sus descrise); intenția inculpatului nu se dovedește prin intermediul unei expertize medico legale, medicul legist fiind cel care constată leziunile cauzate victimei, modalitatea în care acestea s-au produs și consecințele pentru starea de sănătate a persoanei vătămate; instanța a stabilit intenția inculpatului urmare a coroborării tuturor probelor administrate în cauză, prin raportare la acțiunile ce au generat leziunile constatate pe corpul victimei.
Inculpatul, prin apărător a solicitat efectuarea unei expertize criminalistice care să identifice impresiunile digitale ridicate din locuința victimei; instanța a respins această probă întrucât în cursul urmăririi penale s-au efectuat verificări în sistemul AFIS, nefiind identificată persoana care le-a creat. Instanța a constatat că inculpatul nu a negat prezența sa la domiciliul victimei, atât în interiorul locuinței, cât și în exteriorul acesteia declarația sa fiind coroborată cu cea a martorului D. și cu declarația părții vătămate. Efectuarea unei expertize criminalistice în acest sens este neconcludentă cu privire la stabilirea intenției inculpatului și implicit a încadrării juridice a faptei.
Apărarea a solicitat efectuarea unei completări la expertiza medic legală prin care să se stabilească, printre altele, și dacă leziunea cea mai gravă produsă la nivelul subdural fronto-temporo-parieto-occipital dreapta se putea produce datorită căderii victimei și lovirii acesteia în zona cefei, cădere care s-a produs ulterior părăsirii locului faptei de către inculpat. Instanța a constatat că victima a suferit numeroase leziuni la nivelul capului, leziuni pe care nu și le-a putut produce singură; datorită acestora victima nu a mai fost conștientă o perioadă de timp (până la sosirea jandarmilor), apoi deși s-a ridicat și a reușit să facă câțiva pași nu și-a mai putut ține echilibrul și a căzut (declarațiile martorilor Făț și Nuțoi, filele 166,167 dosar instanță volum I). Acțiunea martorilor Făț și Nuțoi de a solicita victimei să se ridice survine acțiunii inculpatului, acțiune datorită căreia victima nu a fost în măsură să își revină, s-a dezechilibrat și a căzut.
Instanța a remarcat faptul că solicitarea de completare a raportului de expertiză medico legală se bazează pe înscrisul extrajudiciar depus în susținerea cererii de probațiune; instanța a constatat că nici medicul legist consultat de parte nu face referire la o posibilă cădere a victimei și lovire a acesteia în zona cefei. Instanța a reținut că însuși medicul consultat de apărare susține că leziunea cranio cerebrală cea mai gravă – . temporală stânga și de aripă sfenoidală stânga, acompaniate de hematom subdural fronto perieto occipital drept – care au impus intervenția chirurgicală de urgență s-au produs cel mai probabil prin lovire de plan dur, posibil în condițiile unei căderi de la același nivel cu impact cranian temporal stânga. Medicul consultant nu face astfel referire la posibilitatea ca hematomul subdural care a impus efectuarea intervenției chirurgicale să se fi produs urmare a vreunei loviri în zona cefei. Cum nici unul din martorii din lucrări nu au precizat că victima s-ar fi lovit în cădere (după sosirea jandarmilor) în partea stângă a capului (parieto occpital stânga – deasupra urechii și a tâmplei stângi), ci – eventual - în zona cefei, constatăm că loviturile care au condus la leziunile cauzate victimei au fost produse exclusiv prin acțiunile inculpatului de agresare a victimei, de lovire a capului acesteia cu pumnii și de izbire a capului acesteia, inclusiv în zona parieto occipital stânga, de caldarâmul din curte – loc unde a fost identificată o pată de sânge (foto 6-8 fila 18 dosar urmărire penală).
Inculpatul a acționat cu forma de vinovăție a intenției indirecte în a produce fapta de omor și spunem aceasta întrucât: între inculpat și victimă exista anterior incidentului o relație de amiciție care a condus și la întâlnirea celor doi din seara de 25.04.2013; motivația comiterii faptei prezentată de inculpat – a fost deranjat că partea vătămată îl certa referitor la atitudinea prea protectoare față de fratele său – relevă ușurința cu care acesta acționează în situații de risc. De altfel chiar inculpatul a susținut că are un ”temperament vulcanic și nu-i place să fie călcat pe coadă”; zona corpului vizată de inculpat în agresiune a fost cu preponderență cea a capului; intensitatea și multitudinea loviturilor aplicate victimei exclud intenția de a produce doar vătămări corporale și constituie în același timp un argument suficient că inculpatul a cunoscut că prin acțiunile sale produce victimei leziuni extrem de grave, care îi pun în pericol viața; zona corpului vizată în agresiune este zona capului, zonă cu oase fragile și a cărei lezare poate conduce la deces; martorul M. O. a susținut că după ce victima nu a mai strigat, a auzit cum agresorul acesteia a continuat să înjure timp de mai multe minute; instanța a constatat că inculpatul a avut astfel posibilitatea de a anunța incidentul cu partea vătămată organelor în drept însă a preferat să fugă de la locul faptei și să lase victima inconștientă; acționând în acest fel inculpatul a acceptat posibilitatea producerii unei rezultat mult mai grav – decesul victimei, deces care nu s-a produs datorită intervenției martorului M. O. și a fiului său. Acțiunile ulterioare ale inculpatului – prin care a intenționat să-și creeze un alibi, nu a comunicat nimănui ceea ce făcuse (prietenă, frate) - relevă că a prevăzut că rezultatul faptei sale poate fi mai grav; împrejurarea că inculpatul nu a folosit la comiterea faptei obiecte apte să producă decesul, nu imprimă acțiunilor sale o altă încadrare juridică. Instanța reamintește că ceea ce determină încadrarea juridică a faptelor nu este doar sentimentul pe care inculpatul îl încearcă într-un moment sau altul al audierii sale, ci și rezultatul faptelor sale astfel cum reiese din dosar. Instanța a avut în vedere la aprecierea încadrării juridice a faptelor inculpatului și diferența vizibilă între leziunile cauzate pe corpul părților implicate în incident. Astfel, în timp ce victima suferă leziuni multiple care determină aprecierea că ea este partea agresată, inculpatul prezintă leziuni ușoare care nu pot fi apreciate în același sens sau ar putea fi apreciate drept o acțiune provocatoare din partea victimei.
Instanța a reținut față de inculpat intenția indirectă în a produce decesul victimei și nu intenția directă astfel cum se reține în actul de sesizare. Tribunalul a avut în vedere și faptul că inițial inculpatul a intenționat să urmeze procedura simplificată, recunoscând acțiunea de agresare a victimei. Ceea ce contestă inculpatul nu este în fapt forma de vinovăție, căci și în cazul infracțiunii prevăzute de art. 182 al. 2 Cod penal se reține intenția directă sau indirectă de a vătăma o persoană; inculpatul susține că nu a avut intenția de a ucide. Reluând însă, instanța a reamintit că nu doar prin acțiunile sale (lovirea violentă a victimei) inculpatul a dat dovadă că a acceptat posibilitatea producerii decesului victimei, ci și prin atitudinea sa ulterior evenimentului: 1.abandonarea victimei în stare de inconștiență, în condițiile în care lipsa intervenției medicale putea conduce la un deznodământ fatal pentru victimă și implicit pentru inculpat; 2.neanunțarea organelor medicale și a celor de cercetare penală despre eveniment, cu consecința întârzierii intervenției medicale și a prinderii autorului faptei; 3.încercarea de ascundere a prezenței sale la locuința victimei și îndreptarea atenției către alte persoane; 4. victima a fost salvată datorită intervenției vecinilor și a oamenilor legii, independent de faptul că aceștia cunosc sau nu modalitatea în care se acordă ajutor persoanelor ce prezintă urme vizibile de agresiune la nivelul capului. Datorită acestor persoane viața victimei a fost salvată. În cazul în care victima nu ar fi fost descoperită la timp, potrivit raportului de expertiză medicală, fapta comisă ar fi putut să aibă un alt deznodământ.
Instanța nu a putut reține că acțiunile inculpatului, de agresare a victimei, au avut o intensitate mică sau medie pentru a fi apreciate ca fiind o simplă acțiune de vătămare a sănătății unei persoane. Pentru ca acțiunile inculpatului să poată fi încadrate potrivit art. 182 al. 2 Cod penal era necesar ca rezultatul mai grav produs să fie preterintenționat, respectiv ca infirmitatea fizică permanentă, sluțirea, punerea în primejdie a vieții victimei etc. să nu fi fost determinată de acțiunea directă a inculpatului; instanța a constatat însă că inculpatul a lovit victima de multe ori în zona capului, cu preponderență în zona stângă și a mușcat victima de nas și de unul din lobii urechii producându-i, și cunoscând acest fapt, un prejudiciu estetic efectiv. Așa fiind, coroborând materialul probator administrat în cauză instanța a reținut încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare și nu a făcut aplicarea art. 334 Cod procedură penală cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 182 al. 2 Cod penal.
Inculpatul a susținut că în rechizitoriu apar multe supoziții iar probatoriul nu a fost epuizat în întregime. Instanța a constatat că organele judiciare au strâns probele necesare în vederea stabilirii stării de fapt și a încadrării juridice a acestei; orice parte în proces, în procedura ce o interesează, are posibilitatea de a solicita instanței administrare de probe care să infirme probatoriul acuzării, probe care să fie concludente și utile soluționării cauzei. Tribunalul a constatat că o completare la raportul de expertiză medico legală nu era necesară în condițiile în care inculpatul a recunoscut că a lovit victima în zona capului, că a mușcat-o de nas (mușcătura umană fiind identificată și de medicul legist). Raportul de expertiză medico legală nu face decât dovada leziunilor existente pe corpul victimei, instanța fiind cea care stabilește intenția cu care s-a acționat de către autorul faptei și modalitatea în care s-a ajuns la comiterea unei astfel de fapte. Totodată, în condițiile în care partea superioară a corpului victimei a fost acoperită de un material textil, material care a fost observat de persoanele sosite la fața locului la scurt timp de la incident, este imposibil de apreciat că mușcăturile descoperite pe corpul victimei (la nas și ureche) să fi fost create de animalul din curte – câinele victimei – animal care nu putea să acopere cu materialul textil, după mușcătură, corpul victimei. Prin urmare, instanța nu a avut nicio îndoială că prevederea din expertiza medico legală – identificarea unei urme de mușcătură create de om – este corectă.
Inculpatul a mai susținut că prin acțiunile sale s-a apărat de victimă, care nu intenționa decât să-i inducă o stare de ebrietate avansată. Instanța a constatat că nicăieri în cuprinsul depozițiilor sale inculpatul nu a făcut referire la faptul că victima ar fi insistat, altfel decât pașnic, ca el să consume băuturi alcoolice, că l-ar fi împiedicat să plece de la ea de acasă, într-un mod brutal sau pașnic. Aceste împrejurări conduc la concluzia că incidentul a fost unul spontan, generat de consumul de băuturi alcoolice, care a fost unul exagerat în cazul părții vătămate – aspect care a și pus-o pe aceasta în imposibilitatea de a reacționa în aceeași măsură ca și inculpatul; că starea de ebrietate a fost mai puțin pregnantă în cazul inculpatului reiese nu doar din buletinul de evaluare toxicologică, de calculare a alcoolemiei, ci și din comportamentul inculpatului care: 1.a lovit în mod brutal victima, i-a produs acesteia suferințe importante care i-au pus viața în primejdie; 2. inculpatul a fost în măsură să sară peste poarta de acces în curtea victimei, a fost în măsură să ajungă la locuința prietenei sale, să conceapă o explicație a leziunilor de pe corp și a petelor de sânge identificate pe hainele sale. Cum cercetarea judecătorească nu a relevat faptul că victima s-ar fi dezechilibrat și ar fi căzut cu partea stângă a capului de un plan dur, ci faptul că leziunile s-au produs prin intermediul forței exercitate de inculpat, nu s-a impus efectuarea unei completări a raportului de expertiză medico legală. Susținerea inculpatului potrivit cu care leziunea mai gravă identificată la victimă s-ar datora căderii acesteia și lovirii cu ceafa de casă, nu este susținută nici de medicul consultant al inculpatului: în concluziile medicale se face referire la leziunea de contra lovitură (fila 176 dosar urmărire penală), respectiv inculpatul este lovit în partea stângă a capului și se formează hematomul în partea dreaptă a capului; medicul consultant nu a indicat împrejurarea că hematomul constatat în zona dreaptă a capului (temporo parieto occipital dreapta) s-ar fi putut produce prin lezionarea zonei cefei victimei.
Instanța a putut aprecia, dat fiind dinamica acțiunilor inculpatului, vătămările produse ambelor părți, locul unde a fost identificată parte din nasul victimei, că inculpatul a fost mușcat de deget de către partea vătămată în încercarea acesteia de a se apăra de inculpat (care s-a aflat cu mâinile în zona feței victimei), iar acesta din urmă, în contrareacție, a mușcat victima de nas și de unul din lobii urechii, smulgând parte din aceste părți ale corpului.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de omor în forma tentativei, modalitatea și împrejurările în care s-a produs fapta, persoana inculpatului.
Astfel, s-a apreciat situația de amiciție ce exista între cele două părți anterior producerii agresiunii, faptul că inculpatul a prezentat că fapta se datorează temperamentului său vulcanic, accentuat de consumul de băuturi alcoolice. Instanța a reținut că ambele părți erau la momentul comiterii faptei sub influența băuturilor alcoolice (filele 181-182 dosar urmărire penală), că beția inculpatului nu a fost una preordinată ci a consumat băuturi alcoolice împreună cu victima sens în care această stare va fi reținută în favoarea inculpatului drept circumstanță atenuantă ( art. 74 al. 2 Cod penal) așa cum s-a învederat în chiar cuprinsul rechizitoriului. Instanța a avut în vedere multitudinea de leziuni produse victimei prin acțiunile inculpatului dar și zona corpului vizată în agresiune, urmările pe care fapta le are în persoana victimei și a vieții sale de zi cu zi. Astfel s-a reținut că victima nu mai are aceeași înfățișare ca înainte de 25.04.2013, prezintă un aspect fizic care evident o deranjează. Prin fapta sa inculpatul putea să producă urmări mult mai grave victimei și doar șansa a făcut ca acțiunea sa să nu își producă rezultatul acceptat. Totodată Tribunalul a reținut și atitudinea inculpatului după prinderea sa de către organele judiciare când nu a recunoscut fapta și a încercat să inducă în eroare organele judiciare prin prezentarea unei situații care nu-l plasa la locul faptei, ci în calitate de victimă a unei agresiuni.
Inculpatul este în vârstă de 25 de ani, student la momentul arestării sale, o persoană apreciată de cei din jur și de familie. Instanța a mai reținut că motivul întâlnirii cu victima s-a datorat unui comportament ilicit al inculpatului - acesta avea permisul de conducere suspendat pentru consum de băuturi alcoolice. Tribunalul a apreciat disponibilitatea inculpatului în a acoperi prejudiciul cauzat părții vătămate, prin oferirea unui autoturism în acest sens, însă se constată că victima a susținut că nu a primit nici un fel de despăgubire, chiar și parțială de la inculpat. Instanța nu a putut aprecia drept circumstanță atenuantă atitudinea inculpatului de recunoaștere a faptei (iar dispozițiile art. 320/1 Cod procedură penală nu s-au dorit a fi urmate), în condițiile în care recunoașterea faptei nu s-a datorat atitudinii inculpatului, ci împrejurării că acesta a fost identificat urmare a probelor strânse de către organele judiciare în faza actelor premergătoare. Instanța a apreciat însă, la individualizarea ce se realizează prin reținerea și a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 al. 2 Cod penal, atitudinea procesuală corectă a inculpatului, în ambele faze procesuale, inculpat care nu a întârziat desfășurarea procedurii.
Așa fiind, în temeiul art. 20 al 1. Cod penal raportat la art. 174 al. 1 Cod penal, făcând aplicarea art. 74 al. 2 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor. Întrucât instanța a reținut în cauză circumstanțe atenuante nu a aplicat pedepse complementare – art. 76 al. 3 Cod penal. Pe durata executării pedepsei se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal, apreciind că inculpatul este nedemn de exercitarea drepturilor electorale pasive.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare judiciară a executării sancțiunii aplicate instanța a avut în vedere că pentru asigurarea scopului pedepsei aceasta se impune a fi efectiv executată pentru următoarele considerente: fapta comisă prezintă o periculozitate sporită și doar întâmplarea a făcut ca infracțiunea să nu fie considerată fapt consumat. Infracțiunea de omor prezintă pericol social sporit și datorită faptului că legea incriminează manifestările prin care se aduce atingere în mod brutal dreptului la viață și a celui la sănătate a unei persoane. Instanța observă că nu datorită inculpatului victima a fost salvată, ci vecinii care au auzit zgomotele create în curții victimei au intervenit și au anunțat organele în drept; inculpatul avea posibilitatea, dacă manifesta o urmă de regret, să găsească o posibilitate prin care victimei să i se acorde ajutor de urgență și nu să caute să identifice elemente care să nu-l plaseze la locul faptei. Instanța a avut în vedere că fapta s-a produs pe fondul consumului de alcool, pe care l-a apreciat deja drept o circumstanță atenuantă, însă a reținut că inculpatul a mai avut probleme legate de consumul de alcool, acesta fiind și unul din motivele pentru care s-a aflat la locuința victimei.
Instanța a mai reținut că potrivit declarației inculpatului, dar și referatului de evaluare (filele 114, 115 dosar instanță) inculpatul respinge intensitatea loviturilor aplicate victimei, nu își poate explica cum ar fi putut lovi o persoană timp de 30 minute; s-a constatat că inculpatul minimalizează rolul său în producerea leziunilor victimei și deși conștientizează urmările faptei este centrat în mare măsură pe problemele sale și mai puțin pe cele ale victimei. Instanța a constatat că nici după faptă inculpatul nu a manifestat compasiune pentru situația victimei și, deși a fost audiat de autoritățile judiciare, a încercat să nege implicarea sa în fapta dedusă cercetării. Recunoașterea faptei este una formală, în condițiile în care probatoriul administrat susține inculparea. Elementele de circumstanțiere ale persoanei inculpatului – aprecierile de care se bucură din partea profesorilor, ale vecinilor – au fost avute în vedere de instanță la momentul individualizării judiciare a sancțiunii principale și la înlăturarea pedepsei complementare și nu prevalează prin raportare la gravitatea faptei comise pentru a se dispune o altă modalitate de executare a pedepsei decât cea efectivă.
Prin urmare, instanța a constatat că fapta comisă este una gravă, inculpatul o regretă însă doar datorită situației juridice în care se află în prezent și minimalizează consecințele acesteia, consumul de băuturi alcoolice - datorită căruia inculpatul a ajuns în această situație – nu este un eveniment izolat în viața sa; așa fiind, s-a constatat că nu se pot dispune în cauză dispozițiile art. 86/1 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că probele administrate în cauză au relevat vinovăția inculpatului la comiterea faptei; totodată instanța a constatat că există legătură de cauzalitate între fapta inculpatului și prejudiciul cauzat părții civile S. clinic Județean de Urgență B. și părții vătămate C. G., aceasta din urmă constituindu-se parte civilă. Partea civilă S. clinic Județean de Urgență a făcut dovada cheltuielilor făcute pentru tratarea victimei, sens în care instanța a dispus obligarea inculpatului la plata acestui prejudiciu.
În ceea ce privește partea vătămată C. G., instanța a constatat că aceasta a solicitat daune materiale în cuantum de 50.000 lei și daune morale în cuantum de 300.0000 lei (fila 38 dosar instanță). În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor pentru tragerea la răspundere civilă s-a constatat că: victima a suferit prejudicii fizice urmare a acțiunilor violente din data de 25/26.04.2013, acțiunile au fost comise de inculpat și există legătură de cauzalitate între fapta și prejudiciul creat. În ceea ce privește întinderea prejudiciului Tribunalul a constatat următoarele:
1.În ceea ce privește daunele materiale, se constată că singura sumă dovedită este cea de 1500 euro ce a fost împrumutată victimei de către martorul S. G. (fila 138 dosar instanță). Sumele solicitate cu titlu de daune materiale au fost necesare părții vătămate, conform susținerilor acesteia, pentru deplasări la medic, efectuarea de investigații și tratamente medicale etc. Latura civilă a cauzei este însă guvernată de legea civilă și prin urmare partea care formulează o pretenție trebuie să o dovedească. Instanța a constatat că declarația martorului S. G. se coroborează cu cea a martorului Ț. C. pe care o completează, fiind astfel probat faptul că partea vătămată a împrumutat sume de bani pentru tratamente. Prin declarația pe care a dat-o instanței martorul S. G.. a susținut că el este cel care ajută victima pentru recuperare. Având în vedere suferința fizică pricinuită victimei, împrejurarea că aceasta a fost imobilizată o perioadă mai mare de timp, deși nu există la dosar o recomandare medicală în acest sens instanța a constatat că victima a făcut dovada faptului că aceste ședințe de recuperare sunt datorate acțiunii culpabile a inculpatului.
Partea vătămată a susținut că urmare a problemelor de sănătate nu a mai putut să-și desfășoare activitatea lucrativă, că această activitate nu mai este la fel de productivă ca cea anterioară datei de 26.04.2013. La dosar s-au depus înscrisuri în sensul că victima este angajată la Club ”Brașovia” și . există dovada că partea a suferit o pierdere de salarizare urmare incidentului din 26 aprilie 2013. Deși este evident că victima nu a desfășurat activități lucrative pentru o perioadă de timp după incident, nu s-au depus la dosar adeverințe cu sumele de bani primite pentru eventualul concediu medical plătit și sumele de bani care s-ar fi cuvenit victimei în acea perioadă. Apoi, în ceea ce privește activitatea de taximetrie despre care face vorbire victima, s-a constatat că nu există probe în sensul că anterior incidentului victima a derulat astfel de activități. Așa fiind, cu referire la daunele materiale, se constată că victima a dovedit că a împrumutat suma de 1500 euro necesară pentru recuperarea sa medicală, sumă ce va fi acordată acesteia cu titlu de daune materiale.
2.Cu referire la daunele morale se constată că victima a solicitat inițial suma de 300.000 lei, iar prin concluziile scrise se solicită suma de 25.000 euro. Partea vătămată a făcut dovada faptului că a încercat, urmare a afecțiunilor suferite, un prejudiciu fizic și psihic care se impune a fi remediat prin compensare în bani. Astfel, leziunile cauzate victimei au necesitat internarea și implicit scoaterea acesteia din mediul normal de viață pe o perioadă de timp. Partea vătămată a suferit o intervenție chirurgicală urgentă pentru a i se salva viața; acțiunea inculpatului a condus astfel la pierderea de către victimă a unei părți de substanță osoasă a craniului, pierdere ce implicit i-a creat o infirmitate permanentă. Partea vătămată nu mai are același regim de viață ca înainte de 26.04.2013, aspect care rezultă cu prisosință din defectele fizice evidente ale fizionomiei acesteia, defecte care se datorează acțiunii inculpatului. Prejudiciul estetic cauzat victimei va avea, cel puțin până la remedierea chirurgicală a acestuia, impact nu doar asupra părții, ci și a cunoscuților și familiei acesteia care, implicit prin întrebările care i le vor pune, vor aminti părții de incidentul din 26.04.2013.
Partea vătămată are posibilitatea, în limitele legii civile, să solicite și ulterior acestei proceduri despăgubiri pentru acțiuni pe care le va întreprinde pentru remedierea problemelor de sănătate cauzate prin acțiunea inculpatului. Instanța nu poate avea în vedere însă la stabilirea prejudiciului moral viitoare intervenții chirurgicale întrucât nu se cunoaște de câte astfel de intervenții va fi nevoie, dacă aceste intervenții vor fi agreate de parte etc, prejudiciile viitoare urmând a se solicita într-o eventuală altă procedură. Instanța a avut în vedere că prejudiciul estetic momentan este localizat la nivelul capului victimei, mai precis fizionomia acesteia s-a modificat prin acțiunile inculpatului și astfel prejudiciul este vizibil. Victima este o persoană în vârstă de 50 ani și prin urmare activă din punct de vedere social; prin activitățile pe care le desfășura era mereu în prezența mai multor persoane, împrejurare care pare a nu se fi modificat însă, așa cum s-a mai spus, în prezent fizionomia victimei poate determina reacții diferite din partea cunoscuților victimei și nu numai.
Așa fiind, având în vedere prejudiciul estetic și fizic cauzat părții vătămate constituită parte civilă, instanța a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 60.000 lei cu titlu de daune morale, urmând ca pentru remedierea afecțiunilor medicale – care țin de daunele materiale - să se solicite la momentul intervenirii acelor cheltuieli repararea prejudiciului.
Totodată instanța a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare făcute de partea vătămată. Restul sumelor solicitate de partea civilă cu titlu de daune morale și materiale au fost respinge.
Instanța a constatat că obiectele ridicate cu prilejul cercetării la fața locului constituie mijloace materiale de probă și urmează soarta dosarului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal inculpatul M. R. L..
Inculpatul M. R. L., prin motivele de apel, a solicitat admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor în forma tentativei prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 2 din Codul penal și pronunțarea unei condamnări corespunzătoare cu dispunerea suspendării condiționate sau a suspendării sub supraveghere, precum și reanalizarea întregului materiale probator sub aspectul laturii civile și reducerea sumelor pretinse de către partea civilă C. G..
În motivare apelului se arată că instanța de fond a preluat pasaje din rechizitoriu fără a face nicio trimitere la probatoriul administrat în cauză, că deși instanța pus în discuția părților posibila schimbare a încadrării juridice a ajuns la concluzia că stare de fapt reținută în actul de inculpare ar fi cea corectă și a fost reținută intenția indirectă în a produce decesul victimei și nu intenția directă astfel cum se susține în actul de acuzare.
În ceea ce privește schimbarea de încadrarea juridică, se invocă noțiunea de proces echitabil, care cere ca instanța de judecată să examineze problemele esențiale ale cauzei și să nu se mulțumească pur și simplu să confirme rechizitoriul, precum și faptul că instanța trebuie să examineze nu numai personalitatea acestuia și starea sa de spirit la momentul comiterii infracțiunii, ci și mobilurile activității sale infracționale. Se arată că omorul se săvârșește cu intenția de a suprima viața unei persoane, iar nu cu intenția generală de a vătăma, iar în speță nu s-a dovedit intenția de ucidere, din probele administrate nu rezultă intenția directă a inculpatului de a pune în primejdie viața părții vătămate, în dosar apărând multe supoziții, iar unele aspecte au rămas în faza unui dubiu în cursul urmăririi penale.
Se arată că s-a omis cuprinderea în raportul de expertiză medico-legală nr. 1066/E din 30 aprilie 2013 a leziunii de cuțit din palma dreaptă care indică ferm o urmă de autoapărare a inculpatului, că cercetarea criminalistică nu a urmărit aflarea adevărului ci adunarea argumentelor, presupuneri și probabilități forțate pentru a demonstra vinovăția inculpatului, fără a se stabili identitatea urmelor papilare, de încălțăminte și mai ales, a celor de natură biologică, deși au fost încadrate în categoria mijloacelor de probă care rămân atașate dosarului. Se arată că instanța de fond a constatat că este imposibil ca petele de sânge descoperite la fața locului să provină de la inculpat, fără a se mai releva raționamentul instanței de fond privind ajungerea la această concluzie. Se arată că atingerea ultimei persoane pe clanța unei uși păstrează o urmă biologică care permite stabilirea unui profil ADN, pentru a se stabili ce persoană a ieșit ultima din casă pentru a se putea stabilit cine pe cine urmărea. Un aspect care trebuia lămurit era și ridicarea unui bidon de 5 litri pe suprafața căruia se afla o urmă stratificată cu aspect de sânge. Se mai arată că se apreciază fără temei că inculpatul l-a acoperit pe C. G. cu o câră albă găsită în apropiere, acest lucru putând fi stabilit printr-o expertiză biocriminalistică ADN de stabilire a profilelor genetice, martorii declarând că erau rufe întinse pe sârma din curte. Se arată că au fost ignorate mărturiile jandarmilor care au văzut victima căzând cu ceafa de soclul casei intrând în comă din acel moment. Se motivează că dacă s-ar stabili în urma unei expertize ADN că inculpatul a ieșit primul din locuință spre curtea interioară, s-ar dovedi că acesta a intenționat să părăsească proprietatea părții vătămate, nu a fost lăsată de aceasta, și fiind nevoit să se apere a depășit limitele legitimei apărări și a săvârșit fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de atacul fizic al persoanei vătămate, dar neurmărind să-i pună în pericol viața acestuia. Nu a văzut nici un martor ca inculpatul să-l fi lovit la cap pe victimă, de aceea nu se poate exclude posibilitatea ca aceasta, fiind în stare avansată de ebrietate, să mai fi căzut și lovit la cap de mai multe ori, ultima dată fiind văzut de jandarmi. Se arată că dacă se acceptă în rechizitoriu ca acțiune de apărare a victimei faptul că l-a mușcat de deget pe inculpat, atunci se impune a se accepta ca acțiune de apărare a inculpatului eventuala mușcătură a nasului victimei. Și echimoza de pe gâtul inculpatului poate fi considerată urmă de autoapărare. Se arată că inculpatul s-a apărat de acțiunile violente ale victimei C. G., depășind ulterior momentul legitimei apărări pentru a reuși să scape de partea vătămată, dar neurmărind să-i pună acestuia viața în pericol. Se arată astfel că inculpatul a acționat cu intenție în ceea ce privește actul de violență, mușcarea nasului părții vătămate) și din culpă cu prevedere referitor la prejudiciul estetic produs.
Se mai arată că există posibilitatea ca leziunile traumatice craniocerebrale cele mai grave să se fi produs în condițiile în care C. G. s-a ridicat, și-a pierdut echilibrul, a încercat să se agațe de o sârmă de rufe, dar aceasta a cedat și a căzut, lovindu-se la extremitatea cefalică.
Se mai invocă faptul că incidentul putea fi evitat dacă partea vătămată nu insista să consume băuturi alcoolice și îl trimitea acasă, că inculpatul avea 25 de ani, nu exista nicio probă care să îl fi caracterizat ca fiind o persoană violentă, făcându-se trimitere la mențiunile din raportul de expertiză medico-legală prin care se arată că leziunile traumatice cranio-cerebrale cele mai grave care au impus și intervenția chirurgicală de urgență s-a produs prin lovire de plan dur, posibil în condițiile unei căderi de la același nivel, cu impact cranian temporal stânga favorizată de starea avansată de ebrietate.
În privința laturii civile, s-a arătat că s-a încercat soluționarea pe cale amiabilă a pretențiilor, că partea vătămată nu mai figura din anul 2012 ca instructor auto, aceasta prestează și în prezent activitatea de antrenor de fotbal la FC Brașovia. Raportat la cheltuielile materiale se arată că acestea nu au fost cuantificate separat, iar partea vătămată nu a făcut dovada că ar urma vreun tratament psihoterapeutic.
În apel au fost depuse înscrisuri de către inculpat, constând în caracterizări cu privire la persoana inculpatului, emise la 09.10.2013 și respectiv 20 februarie 2014, de la locul de deținere, o notă de consultanță emisă de un expert criminalist, o fotografie cu partea vătămată, iar inculpatul M. R. L. la termenul de judecată din 25 februarie 2014 nu a dorit să dea o nouă declarație în fața instanței de apel în condițiile art. 83 lit. a din Codul de procedură penală. De asemenea, au fost cerute lămuriri suplimentare în condițiile art. 124 alin. 3 din vechiul Cod de procedură penală, la termenul de judecată din data de 10 decembrie 2014 de la Serviciul Județean de Medicină Legală B., pentru a se preciza în mod expres care dintre leziunile constatate sunt leziunile care au pus viața victimei în primejdie și care este mecanismul de producere al acestora, răspunzându-se în cuprinsul adresei nr. 1026/24.01.2014.
Urmare intrării în vigoare a noilor coduri la data de 1 februarie 2014, inculpatul M. R. L. a solicitat aplicarea vechiului Cod penal, ca lege penală mai favorabilă, raportat la circumstanțele atenuante și efectele acestora în Codul penal din 1969. În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei se arată că noul cod prevede modalități mai favorabile.
Cauza a fost înregistrată în apel la data de 15 noiembrie 2013, fixându-se apoi termene de judecată la datele de 10 decembrie, 28 ianuarie și 25 februarie 2014.
La termenul de judecată din data de 25 februarie 2014, s-a constatat că, potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 255/2013, apelurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală se soluționează de către aceeași instanță, potrivit dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel, urmare intrării în vigoare la data de 1 februarie 2014 a noului Cod penal și a noului Cod de procedură penală.
Examinând cauza potrivit art. 420 din Codul de procedură penală, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, se constată că apelul formulat este nefondate pentru următoarele considerente :
Starea de fapt a fost reținută în mod corect de către prima instanță. Din analiza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de apel constată că prima instanță a avut în vedere la stabilirea stării de fapt toate probele administrate, stabilind în mod corect vinovăția inculpatului la săvârșirea faptei sub forma intenției indirecte și încadrarea juridică a acestei fapte, în raport cu prevederile legale în vigoare la momentul săvârșirii faptei.
Raportat la mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a făcut o analiză completă, detaliată, prezentând pe larg argumentele care au condus la stabilirea vinovăției inculpatului la săvârșirea faptei pentru care este cercetat.
În apel au fost solicitate lămuriri suplimentare de la Serviciul Județean de Medicină Legală B., astfel încât instanța de apel a examinat probele administrare în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, raportat la conținutul adresei nr. 1026/24.01.2014 a Serviciului de Medicină Legală B., pentru a răspunde criticilor formulate în apel de către inculpat, reținând următoarele:
După ce inculpatul M. R. L. a părăsit locuința victimei, sărind gardul, la scurt timp martorii M. O. și M. V. au coborât și au anunțat serviciul de urgență, în 5 minute sosind 2 jandarmi, martorii Făț R. și Nuțoi C. I.. Deci este exclusă participarea vreunei alte persoane la agresarea persoanei vătămate C. G., în afară de inculpatul M. R. L.. Martorul M. O. chiar a auzit cum victima striga după ajutor, iar după 30 de minute, a auzit strigăte în limba maghiară, iar după altă jumătate de oră a văzut un individ care a sărea gardul din curtea vecinului spre stradă.
Critica care neagă faptul că victima ar fi fost găsită acoperită cu un material nu este întemeiată, împrejurarea respectivă fiind confirmată de declarațiile martorului M. O. ( fila 144 din dosarul de urmărire penală și fila 116 volumul I) care a declarat că a văzut printre rosturile scândurilor cum partea vătămată era întinsă pe jos și avea ceva de culoare albă care îl acoperea, gen cearșaf sau pătură și cu declarațiile martorului M. V. dată în cursul judecății (fila 19 volumul II al instanței de fond), care s-a uitat cu tatăl său printre scândurile gardului și l-a văzut pe vecinul său, victima C. G., acoperit cu o pătură sau un obiect textil, așezat în partea de sus a părții corpului victimei și îi acoperea fața.
Analizând mijloacele de probă administrate se constată că în afară de victimă și inculpat nu au fost alte persoane de față la desfășurarea conflictului, fiind cert așa cum a stabilit și instanța de fond că a avut loc o bătaie între cei doi, ambii aflați în stare avansată de ebrietate. Instanța de fond a făcut o analiză complexă a probatoriului, prezentând starea de fapt în modalitatea expusă mai sus.
În cauză nu se poate reține circumstanța atenuantă a provocării în condițiile în care nu se poate stabili ce persoană a început efectiv conflictul dintre inculpat și persona vătămată, față de declarațiile contradictorii ale acestora, declarații în care este acuzată cealaltă parte că ar fi început actele de violență. Eventuala reacție de apărare a inculpatului, cum invocă acesta, depășește cu mult posibilul atac din partea victimei, așa cum rezultă din compararea leziunilor prezentate de către victimă și inculpat potrivit rapoartelor de expertiză medico-legală întocmite acestora. Astfel în timp ce inculpatul M. R. L. a prezentat leziuni care au necesitat 11-12 zile de îngrijiri medicale, persoana vătămată C. G. a suferit leziuni care au necesitat 65-75 de zile de îngrijiri medicale, a rămas cu infirmitate fizică permanentă, iar prin natura și gravitatea leziunilor viața victimei a fost pusă în primejdie, iar în lipsa unui tratament medico-chirurgical adecvat și instituit în timp util evoluția ar fi fost nefavorabilă, ducând la decesul victimei, leziunile victimei putând fi produse prin loviri repetate cu și de corpuri dure, precum și posibil mușcătură umană (conform mențiunilor rapoartelor de expertiză medico-legală filele 168-171 din dosarul de urmărire penală).
Inculpatul M. R. L. a dorit să dea o declarație și a fost ascultat cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, la data de 27 aprilie 2013, la orele 16.51, de către un judecător din cadrul Tribunalului B., fiind asistat de avocatul său ales, după ce i-au fost la cunoștință dispozițiile articolului 70 alin. 2 din Codul de procedură penală, potrivit cărora avea dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa. În aceste condiții, inculpatul M. R. L. relatează cum a acceptat invitația de a merge să bea la persoana vătămată acasă țuică, cum după plecarea fratelui său, a mai băut alte trei pahare mari de palincă, după care își amintește fragmentat ceea ce s-a întâmplat, și anume că au avut loc discuții, după care au început să se bruscheze unui pe altul, fără a-și aduce aminte cine a început violențele, presupunând că persoana vătămată l-a luat de gât, l-a împins, după care își aduce aminte că era deja în curte, unde era deja bătaie, a vrut să îl imobilizeze pe C. G., crede că acesta l-a mușcat la un deget de la mâna dreaptă, nu își amintește dacă a folosit un cuțit, dar a simțit o tăietură în palma dreaptă, fără a ști cum s-a produs respectiva tăietură, își mai amintește că s-au lovit, s-au bătut și l-a lovit pe C. G. cu capul de bordură în curte, nu a realizat că acesta ar putea fi în pericol, a plecat pe jos la prietena lui, sărind gardul, pe drum având o răfuială cu o altă persoană cu care juca ocazional jocuri, crezând că aceasta a fost cel care i-a luat telefonul. Inculpatul a mai menționat că nu și-a amintit ca partea vătămată să îl fi amenințat cu un cuțit.
Instanța de apel ține seama de declarațiile date de inculpat cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă împotriva acestuia, în condițiile în care inculpatul M. R. L. a recunoscut bătaia, faptul că au început să se bruscheze fără a putea indica persoana care a început și faptul că l-a lovit pe C. G. cu capul de bordură, fără a putea indica vreo acțiune a părții vătămate de amenințare sau folosire a cuțitului. Aceste declarații au fost date la scurt timp după săvârșirea faptei, aproape două zile, în fața unui judecător și a unui avocat ales.
Afirmațiile ulterioare ale inculpatului M. R. L. (fila 80 din dosarul instanței de apel) prin care acesta apreciază că nu a fost reprezentat corespunzător de către avocatul ales, nemaifiind de acord cu declarația dată la urmărire penală și semnată de către acesta, nu sunt justificate și nu pot fi primite de către instanța de apel.
Și în cursul urmăririi penale, inculpatul M. R. L. a recunoscut la data de 26 aprilie 2014 acțiunea de lovire a părții vătămate C. G., în prezența avocatului, arătând că bănuiește că a pornit tot scandalul de la faptul că C. G. i-a spus să nu îl mai sâcâie pe M. cu învățatul, că e destul de iute la mânie, că are un temperament mai vulcanic, stare care se amplifică când bea, că la un moment dat l-a mușcat pe domnul C. de nas, că e posibil ca atunci când se băteau în curte, să îl fi înjurat în limba maghiară pe domnul C., recunoscând că a sărit poarta și a căzut, amintindu-și momentul în care era deasupra lui și îl lovea, având o imagine în cap când este undeva afară, stă în genunchi și dă în partea vătămată (filele128 - 135 din dosarul de urmărire penală). Și ulterior în declarația din data de 27 aprilie 2013, inculpatul M. R. L. a declarat în fața procurorului, în prezența avocatului ales faptul că își amintește o fază în care îl apuca pe domnul C. și îl lovea cu capul de pavaj, amintindu-și că atunci când îl lovea cu capul de pavele, domnul C. era pe partea laterală așezat la pământ (filele 139-140 din dosarul de urmărire penală).
În același timp, partea vătămată C. G., fiind ascultată la termenul de judecată din 08.10.2013 de către instanța de fond, declară că a simțit în spate o lovitură aplicată de inculpat, și-a pierdut cunoștința, a ieșit în curte ca să strige după ajutor, era plin de sânge pe față.
În fața instanței de fond (fila 81 volumul I), la data de 24 iulie 2013, inculpatul M. R. L. arată în plus că la un moment dat partea vătămată s-a apropiat prea mult de acesta și a împins-o, că se vede strâns de gât de partea vătămată și mușcată de degetul inelar, arată că a vurt să fugă și a fost împiedicat de partea vătămată, crede că a fost zgâriată de aceasta în partea dreaptă, că erau în stare de ebrietate și și-au aplicat lovituri reciproc, că partea vătămată avea un cuțit în mână cu care l-a împuns, dar inculpatul a reușit să îl dezarmeze, că i-a aplicat un pumn în față părții vătămate, fiind posibil să-l fi mușcat de nas sau de ureche, dar nu reține momentul în sine, menționând că nu își amintește să fi trântit partea vătămată cu capul de pavaj, aspecte care sunt în contradicție cu cele declarate anterior în condițiile de mai sus.
Având în vedere aceste aspecte, cererile formulate de către inculpat în fața instanței de apel prin care arată că este necesară efectuare unei expertize criminalistice pentru a se identifica ce persoană a atins ultima clanța ușii de la ieșire din imobilul victimei și cui îi aparțineau urmele de pe un bidon de plastic de 5 litri, nu sunt relevante cauzei, neputând conduce numai prin eventualul rezultat la reținerea circumstanțelor atenuante a provocării sau a depășirii limitelor legitimei apărări sau a cauzei justificative a legitimei apărări, pentru dovedirea acțiunii de lovire a victimei de către inculpat fiind administrate suficiente mijloace de probă, cerere respinsă prin încheierea instanței de apel din data de 10 decembrie 2013, în condițiile art. 100 alin. 4 din Codul de procedură penală.
Potrivit adresei nr. 1026/24.01.2014 a Serviciului Județean de Medicină Legală B., urmare solicitării instanței de apel, leziunile care au pus viața numitului C. G. în primejdie au fost cele cranio-cerebrale (. temporală stânga, traiect de fractură la nivelul aripei sfenoidale de partea stângă) însoțite de leziuni de contralovitură dispuse diametral opus fracturilor osoase și anume: hematom subdural fronto-temporo-parieto-occopital drept cu grosime maximă de 16 mm, cu efect de masă asupra VL drept pe care îl deplasează și îl comprimă, cu deplasarea liniei mediane la stânga cu aproximativ 2 cm și un important edem cerebral în special la nivelul emisferului drept ce au necesitat o intervenție neuro-chirurgicală de urgență. Se arată că mecanismul lor de producere cel mai probabil a fost prin lovirea capului de un plan dur (cu impact temporal stâng), posibil în condițiile unei căderi de la același nivel, favorizate de starea de ebrietate, produse în condițiile necesare a fi stabilite prin anchetă.
Leziunea care a pus în primejdie viața victimei, pe lângă edemul cerebral de la nivelul emisferului drept, a fost . temporală stânga, deci la nivelul osului temporal. Se mai indică faptul că a existat un traiect de fractură la nivelul aripei sfenoidale de partea stângă, instanța de apel constatând că osul sfenoid se situează între osul temporal, osul frontal și osul zigomatic. Deci leziunea care a pus în primejdie viața victimei nu a avut legătură cu osul occipital, care se află la ceafă (posterior se află osul occipital, care ia parte la formarea bazei, anterior se află osul sfenoid, transversal se află osul frontal ce închide porțiunea interioară a bazei craniului, iar părțile laterale ale bazei craniului sunt închise de o parte și de alta de stânca osului temporal). Prin adresa solicitată se menționează că leziunea s-a produs ca urmare a lovirii capului de un plan dur, cu impact temporal stâng, ori cei doi martori, jandarmii Făț R. și Nuțoi C. I. arată ca impact al căzăturii ceafa victimei și în același timp inculpatul recunoaște în declarațiile sale din cursul urmăririi penale lovirea victimei cu capul de bordură.
Astfel, cei doi martori Făț R. și Nuțoi C. I. confirmă faptul că atunci când persoana vătămată C. G. a încercat să se îndrepte spre poartă pentru a le deschide jandarmilor, a căzut pe spate și s-a lovit la ceafă, de zidul casei, deci nu în zona stângă a capului, unde a fost . temporală stânga. Martorul Făț R. declară faptul că partea vătămată C. G. era îmbrăcată cu pantaloni de trening, avea fața tumefiată și urme de leziuni în zona tâmplei, deasupra urechii și îi lipsea o porțiune din nas, aceasta se clătina, s-a dezechilibrat și a căzut pe spate și s-a lovit în zona cefei, căderea fiind atenuată de una dintre sârmele pe care a căzut și nu s-a mai ridicat după ce s-a lovit de zidul casei. Și martorul Nuțoi C. I. a observat persoana căzută în curte, plină de sânge în zona urechii, deasupra acesteia, cu toată partea dreaptă a feței era tumefiată și avea lipsă vârful nasului, a declarat că a încercat să motiveze victima să se ridice, aceasta s-a ridicat, nu avea echilibru, s-a sprijinit de gard, s-a deplasat spre poartă și s-a dezechilibrat, în cădere a rupt o sârmă, a căzut pe spate și s-a lovit cu ceafa de soclul casei și nu a mai mișcat, capul căzându-i înspre partea dreaptă.
În speță, fapta inculpatului M. R. L. de a lovi victima cu capul de pavajul din curte, în zone vitale, constând în zona capului cauzându-i o . temporală stânga și un important edem cerebral în special la nivelul emisferului drept, constituie tentativă la omor și nu vătămare corporală gravă, așa cum de altfel a reținut și instanța de fond, sub forma intenției indirecte deoarece deși inculpatul nu a urmărit producerea morții părții vătămate, a prevăzut acest rezultat și a acceptat posibilitatea producerii lui, aspecte care rezultă chiar din atitudinea inculpatului de a fugi, sărind gardul persoanei vătămate și a abandona victima pe jos în curte. Decesul victimei nu s-a produs din motive independente de voința inculpatului, constând în faptul că victima a fost auzită de niște vecini, a fost găsită și a fost supusă unui tratament medico-chirurgical adecvat, tratament care a fost instituit în timp util. Astfel în mod corect a fost respinsă de către instanța de fond cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă, deoarece inculpatul M. R. L. a pus în pericol viața victimei C. G. prin acțiunile sale, a avut reprezentarea morții acestuia și a acceptat-o, neputându-se spune că inculpatul nu a avut reprezentarea morții victimei față de zona vitală lezată a corpului victimei, respectiv capul acestuia.
Potrivit articolului 5 din noul Cod penal, intitulat „aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei”, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Urmează deci a se analiza în continuare incidența legii penale mai favorabile.
În drept, instanța de fond a stabilit că fapta inculpatului M. R. L. care în noaptea de 25/26.04.2013, după ce a consumat împreună cu victima băuturi alcoolice, în urma unor discuții contradictorii, ambii fiind în stare avansată de ebrietate, i-a aplicat părții vătămate C. G. mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în zona capului și a toracelui, i-a smuls o parte din vârful nasului și din pavilionul urechii prin mușcare, și a lovit-o în mod repetat cu capul de pavajul din curte provocându-i mai multe leziuni care i-au pus victimei viața în primejdie și au fost de natură să lase victima cu o infirmitate fizică permanentă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. art. 20 alin. 1 Cod penal raportat la art. 174 alin. (1) Cod penal.
Tentativa la omor, prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal, pedepsită în codul penal vechi cu închisoare de la 5 la 10 ani și interzicerea unor drepturi, urmare reducerii la jumătate a limitelor pentru tentativă, își are corespondentul în ultraj, sub forma tentativei la omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 alin. 1, pedeapsa prevăzută de lege pentru tentativă la omor fiind de la 5 la 10 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, limitele de pedeapsă fiind aceleași în ambele coduri.
Efectele circumstanțelor atenuante sunt reglementate în cuprinsul articolului 76 alin, 2 și 3 din Codul penal din 1969, care permiteau coborârea pedepsei până la o treime din minimul special, pedeapsa complementară privativă de drepturi, prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, putând fi înlăturată. În prezent circumstanțele atenuante au ca efect reducerea limitelor speciale ale pedepsei cu o treime. În aceste condiții, în speță legea veche apare ca fiind mai favorabilă noului Cod penal, intrat în vigoare la 1 februarie 2014, prin prisma efectelor reținerii circumstanțelor atenuante.
Raportat la criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 din Codul penal din 1969, pedeapsa stabilită de instanța de fond, aceea de 4 ani închisoare, și modalitatea de executare aleasă, detenția, sunt în speță de natură să conducă la atingerea scopului pedepsei, acela de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni. Fapta inculpatului M. R. L., în modalitatea reținută mai sus și urmăririle acestei fapte, 65-75 de zile de îngrijiri medicale, victima a rămas cu infirmitate fizică permanentă urmare datorită defectului osos rezultat în urma intervenției chirurgicale, iar prin natura și gravitatea leziunilor viața victimei a fost pusă în primejdie, leziunile care au pus viața numitului C. G. în primejdie fiind cele cranio-cerebrale (. temporală stânga, traiect de fractură la nivelul aripei sfenoidale de partea stângă) însoțite de leziuni de contralovitură dispuse diametral opus fracturilor osoase și anume: hematom subdural fronto-temporo-parieto-occopital drept cu grosime maximă de 16 mm, cu efect de masă asupra VL drept pe care îl deplasează și îl comprimă, cu deplasarea liniei mediane la stânga cu aproximativ 2 cm și un important edem cerebral în special la nivelul emisferului drept ce au necesitat o intervenție neuro-chirurgicală de urgență, prezintă o gravitate ridicată și denotă o periculozitate ridicată a inculpatului care a săvârșit o infracțiune contra vieții.
Lipsa antecedentelor ale inculpatului, precum și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a acestuia sunt avute în considerare, conducând instanța la aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege, urmare reținerii circumstanței atenuante facultative, prevăzută de art. 74 alin. 2 din Codul penal din 1969, în timp ce pedeapsa prevăzută de lege era închisoarea de la 5 la 10 ani.
În aceste condiții, instanța de apel apreciază că durata pedepsei aplicată de instanța de fond a fost corect individualizată în raport de criteriile enunțate mai sus, iar modalitatea de pedeapsă aleasă este justificată raportat la gravitatea faptei și urmările produse victimei.
În ceea ce privește criticile aduse de către inculpatul M. R. L. cuantumului daunelor materiale și morale stabilite de către instanța de fond, instanța de apel apreciază că acestea sunt neîntemeiate, raportat mijloacele de probă avute în vedere și indicate în hotărâre de către instanța de fond, la numărul de zile de îngrijiri medicale de care a necesitat victima pentru vindecare 65-75 de zile de îngrijiri medicale, la faptul că aceasta a rămas cu infirmitate fizică permanentă și la faptul că prin natura și gravitatea leziunilor viața victimei a fost pusă în primejdie. Instanța de apel are în vedere leziunile constatate prin raportul de expertiză medico-legală întocmit de Serviciul Județean de Medicină-Legală B. cu numărul 1026/E/2013 din 10 mai 2013, parte din leziuni remarcate vizual din fotografiile prezentate de către partea civilă la filele 101- 103 din volumul I al instanței de fond, cât și declarația martorului S. G. care arată că după incident victima a mai renunțat să fie instructor auto, iar martora N. A. a declarat că partea vătămată nu a mai condus după accident și nu mai poate să meargă cu autoturismul din cauza stării psihice pe care o are.
Având în vedere toate acestea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, instanța de apel va respinge ca nefundat apelul declarat de inculpatul M. R. L., împotriva sentinței penale nr. 260/28.10.2013 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține, făcând aplicarea art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
Decide :
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. R. L., împotriva sentinței penale nr. 260/28.10.2013 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
În baza art. 422 raportat la art. 72 alin. 1 din Codul penal, adaugă la perioada deducerii arestării preventive a inculpatului M. R. L., timpul scurs după pronunțarea sentinței atacate cu apel, începând cu data de 28.10.2013 și până la zi.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă inculpatul M. R. L. la plata sumei de 300 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 martie 2014.
Președinte, Judecător,
M. Ș. S. F.
GREFIER,
A. O.
Red. M.Ș. /05.12. 2014
Tehnoredact. A.O./05.12.2014/2 ex.
Jud. fond E. M. T.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 97/2014.... | Consumul ilicit de droguri. Legea 143/2000 art. 4. Decizia nr.... → |
|---|
