Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 97/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 97/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 04-08-2014 în dosarul nr. 2431/62/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 97/C DOSAR NR._
Ședința publică din data de 4 august 2014
Instanța constituită din:
Completul de judecată CC10:
PREȘEDINTE: A. M. - judecător
Grefier: D. B.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror D. D. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra contestației formulată de condamnatul M. C. împotriva sentinței penale nr. 186 din 29 mai 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 30.07.2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 4.08.2014.
CURTEA
Asupra contestației penale de față, constată:
Prin sentința penală nr. 186/S/29.05.2014, pronunțată în dosar nr._, Tribunalul B. a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de condamnatul M. C., fiul lui A. și E., născut la 30.09.1963, CNP_, deținut în Penitenciarul C., împotriva executării pedepsei la care a fost condamnat prin sentința penală 56/S/25.02.2014 a Tribunalului B. .
În baza art. 272 alin. 1 din noul cod de procedură penală onorariul avocatului din oficiu B. I. de 100 lei s-a inclus în cheltuielile judiciare.
În baza art. 275 al. 2 din noul cod de procedură penală contestatorul a fost obligat să plătească statului 180 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 30.04.2014 condamnatul M. C. a solicitat reducerea pedepsei în executarea căreia se află prin aplicarea legii penale mai favorabile.
Condamnatul a arătat că, deși instanța s-a pronunțat în mod definitiv asupra aplicării legii penale mai favorabile situației sale juridice, ceilalți participanți la comiterea faptelor pentru care a fost condamnat au beneficiat de reduceri substanțiale ale pedepselor, astfel că s-a creat o situație inechitabilă ce poate fi remediată prin contestație la executare.
Instanța de fond a efectuat verificări și a constatat că situația condamnatului M. C. a fost analizată și s-a pronunțat sentința penală nr. 56/S/25.02.2014 a Tribunalului B., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 47/C/25.04.2014 a Curții de Apel B., mandat de executare nr. 42/2014 din 29.04.2014.
Analizând hotărârea pronunțată și contestația la executare formulată de condamnat și înregistrată la tribunal la 30.04.2014, judecătorul a constatat că aceasta privește aceeași persoană – M. C., același temei, aceleași motive și aceleași apărări, respectiv aplicarea legii penale mai favorabile potrivit art. 6 alin. 1 NCP.
În prezenta cauză s-a solicitat reducerea pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante în cadrul comparației pedepsei aplicate definitiv cu maximul special al legii noi și prin aplicarea regimului sancționator stabilit de legea veche, după reducerea limitelor de pedeapsă potrivit legii noi.
Aceste aspecte au făcut obiectul dezbaterilor în dosarul penal nr._, constituind principala critică formulată de condamnat în cadrul contestației împotriva sentinței penale nr. 56/S/25.02.2014 a Tribunalului B., analizată de Curtea de Apel în considerentele deciziei. Tribunalul a constatat încă o dată că dezlegarea dată problemei de drept în discuție de către instanțele care au soluționat cauza este în concordanță cu dispozițiile deciziei nr. 1/14.04.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în dosarul nr._ /HP/P.
De asemenea sentința este în concordanță și cu dispozițiile deciziei nr. 8/26.05.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în dosarul nr._ /HP/P, potrivit căreia în aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei potrivit art. 6 al. 1 noul cod penal la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită nu se vor lua în considerare circumstanțele atenuante sau agravante reținute condamnatului și care apar valorificate în pedeapsa concretă atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă.
Împrejurarea că participanții la aceeași faptă au beneficiat de soluții mai favorabile prin interpretări diferite date de alte instanțe modului de aplicare a legii penale mai favorabile potrivit art. 6 al. 1 noul cod penal nu poate conduce la modificarea unei sentințe care a stabilit cu putere de lucru judecat aspectele legate de aplicarea legii penale mai favorabile în cazul condamnatului M. C., cu atât mai mult cu cât dispozițiile sunt în concordanță cu dezlegarea problemelor de drept dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizii care sunt obligatorii potrivit art. 477 al. 3 noul cod de procedură penală.
Împotriva hotărârii menționate a formulat contestație condamnatul M. C., hotărâre criticată pentru nelegalitate.
Motivele contestației au fost depuse de apărătorul ales al condamnatului în scris și susținute oral în fața Curții de Apel B..
Astfel, condamnatul a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe deoarece nu există identitate de persoană, temei legal, motive și apărări potrivit art. 599 alin.5 NCPP între contestația ce a făcut obiectul dosarului nr._ soluționat prin decizia penală nr. 47/C/25.04.2014 a Curții de Apel B. și prezenta cauză.
În cadrul prezentei contestații, condamnatul a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 alin.1 Cod procedură penală raportat la interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 14/2014 în dosarul nr._ /HP/P raportat la prevederile art. 15, 16, 20 și art. 148 din Constituția României.
În susținerea excepției de neconstituționalitate, condamnatul a arătat că dispozițiile legale atacate contravin art. 16 alin.1 din legea fundamentală referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și art. 15 alin.2 referitor la principiul aplicării legii penale mai favorabile.
Prevederile art. 6 alin.1 NCP, susține condamnatul, creează o stare de inechitate în ceea ce privește dreptul inculpatului/persoană condamnată la aplicarea legii penale mai favorabile.
Astfel, tratamentul juridic al persoanelor care se află într-o procedură judiciară nu este justificat de situația diferită în care s-ar afla aceștia, ci de momentul finalizării procedurii judiciare.
Un astfel de criteriu exterior conduitei persoanei interesate este în contradicție cu principiul egalității în fața legii al cetățenilor conform căruia la situații egale tratamentul juridică aplicare nu poate fi diferit.
Astfel persoanele care au avut șansa să se găsească sub imperiul legii penale noi ulterior scăderii limitelor de pedeapsă s-ar afla într-o situație net favorabilă, dar discriminatorie față de persoanele care au avut neșansa să fie judecate pe reglementarea veche.
În atare împrejurări, susține condamnatul, apar discriminări în ceea ce privește tratamentul juridic (ambele categorii se află în aceeași situație juridică, sunt cercetați pentru infracțiuni comise în aceeași perioadă).
Cu referire la afectarea prevederilor constituționale ale art. 15 alin.2, condamnatul arată că determinarea caracterului „mai favorabil” are în vedere o . elemente cum ar fi cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură răspunderea penală,m influența circumstanțelor atenuante sau agravante.
Ca atare, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și aspectele concrete ale cauzei avute în vedere de judecător la individualizarea pedepsei.
Sunt situații care impun aplicarea legii penale mai favorabile, pentru care codurile nu prevăd vreo dispoziție tranzitorie.
Însă aceasta nu poate fi de natură a nega existența principiului consacrat de art. 15 alin.2 din Constituția României reflectate în art. 6 NCP.
Pentru aceste considerente, condamnatul a solicitat sesizarea Curții Constituționale pentru a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate invocată (art. 6 alin.1 NCP).
Pe fondul contestației, apărătorul ales al condamnatului a arătat că nu există identitate de persoană, temei legal, motive și apărări potrivit art. 599 alin.5 NCPP între contestația ce a făcut obiectul dosarului nr._ soluționat prin decizia penală nr. 47/C/25.04.2014 a Curții de Apel B. și prezenta cauză.
Astfel, în dosarul nr._, instanța a analizat doar chestiunea pedepselor aplicate efectuând redozarea potrivit prevederilor art. 6 alin.1 din Codul de procedură penală prin aplicarea pedepsei celei mai mari, de 5 ani și adăugarea unui spor de 1/3 din cumulul celorlalte pedepse aplicate, fără a analiza alte aspecte ce au fost avute în vedere și aplicate de către instanța de fond care a pronunțat inițial hotărârea de condamnare, respectiv circumstanțele atenuante personale ce au dus la reducerea semnificativă a pedepsei.
Asupra excepției de neconstituționalitate a art. 6 alin.1 NCP invocate, curtea reține următoarele:
Condamnatul M. C., prin apărător ales, a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 6 alin.1 NCP, cu argumentația mai sus expusă.
Reprezentantul Ministerului Public a susținut că din punct de vedere formal sunt îndeplinire condițiile impuse de legea nr. 47/1992, în sensul că art. 6 alin.1 Cod penal este o normă în vigoare la acest moment, are legătură cu obiectul cauzei și cu privire la acest text de lege nu a fost invocată sau soluționată vreo excepție de neconstituționalitate.
De aceea, procurorul a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin.1 Cod penal.
Pe fond, procurorul a arătat că excepția invocată este neîntemeiată întrucât în opinia sa textul invocat nu încalcă dispozițiile constituționale menționate în memoriu, situația de inechitate invocată rezultând din interpretarea diferită dată de instanțe unor situații create după . noului Cod penal.
Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea Curții se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, iar în conformitate cu alin. 1,3 din același articol, trebuie să se refere la neconstituționalitatea unei dispoziții dintr-o lege, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia și să nu fi făcut obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară.
În speță, condamnatul M. C. a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 alin.1 din noul Cod penal, dispoziție legală dintr-o lege în vigoare, are legătură cu soluționarea litigiului, a fost ridicată la cererea părții și Curtea Constituțională nu s-a pronunțat printr-o decizie anterioară asupra acesteia.
Prin urmare, din punct de vedere formal sunt îndeplinite dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, prin urmare va fi sesizată Curtea Constituțională cu această excepție.
Pe fondul excepției, Curtea de apel apreciază că dispozițiile art. 6 alin.1 NCP sunt constituționale și nu se încalcă art. 16 alin.1 și art. 15 alin.2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.
Potrivit art. 6 alin 1 NCP, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Deci, dispozițiile legale menționate operează dacă există o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii (în speță), înainte de executarea pedepsei, în timpul executării, dar înainte de executarea integrală să fi intervenit o lege penală nouă, legea penală să prevadă o pedeapsă mai ușoară decât pedeapsa prevăzută de legea în temeiul căreia s-a pronunțat hotărârea definitivă, iar pedeapsa aplicată prin hotărârea judecătorească definitivă să depășească maximul pedepsei prevăzute de legea nouă sau să fie mai grea.
Fiind vorba de pedepse definitive, prin aplicarea legii penale mai favorabile legiuitorul n u a înțeles să repună în discuție criteriile de stabilire și individualizare a sancțiunii, ci numai să înlăture de la executare acea parte din sancțiune care excede maximul prevăzut de legea nouă, respectiv acea sancțiune mai grea care nu mai este prevăzută de legea nouă.
La compararea sancțiunii aplicate în condițiile reținerii unor circumstanțe (fie agravante, fie atenuante) cu maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, aplicarea legii penale mai favorabile exclude luarea în considerare a acestora.
Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile sunt diferite în raport de momentul când legea nouă intervine.
Astfel, unele sunt criteriile de determinare a caracterului favorabil înainte de judecarea definitivă a cauzei și altele sunt criteriile după judecarea definitivă a cauzei.
Criteriile de determinare a caracterului mai favorabil nici nu pot fi aceleași indiferent de momentul când legea nouă intervine întrucât dacă înainte de judecarea definitivă a cauzei se realizează o individualizare juridică a pedepsei ( în raport de condițiile de incriminare, influența circumstanțelor atenuante și agravante, tentativă, recidivă), după rămânerea definitivă a cauzei nu poate avea loc o reindividualizare post judiciară a pedepsei.
A proceda în alt mod cu referire la această din urmă situație se aduce atingere autorității de lucru judecat și suveranității raporturilor juridice.
În cauza S. P. împotriva România, iulie 2009, CEDO a statuat că principiul securității raporturilor juridice interzice repunerea în discuție a unei soluții definitive dată unui litigiu și nu sunt admise derogări decât dacă o impun motive substanțiale și serioase.
Art. 187 NCP precizează că pedeapsa prevăzută de lege este cea care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Prin urmare, determinarea caracterului mai favorabil are în vedere doar cuantumul pedepsei (sancțiune aplicată și maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită), iar reținerea de circumstanțe fie atenuante, fie agravante, sunt excluse prin dispozițiile art. 8 raportat la art. 4 din Legea nr. 187/2012 cu modificări.
Ca atare, art. 6 alin.1 NCP nu încalcă dispozițiile constituționale prev. de art. 16 alin.1 și art. 15 alin. 2, cetățenii sunt egali în fața legii, iar legea penală mai favorabilă se aplică fiecărei persoane dacă sunt îndeplinite cerințele legii.
În stabilirea legii penale mai favorabile sunt luate în considerare diverse criterii în raport de momentul procesual respectiv și este și firesc să fie așa întrucât situația juridică nu este identică.
Împrejurarea că, în speță, persoane ce au fost condamnate pentru același fapte ca și condamnatul M. C. au beneficiat prin aplicarea legii penale mai favorabile de reținerea de circumstanțe atenuante și implicit de reducerea cuantumului pedepsei sub limita minimă specială prevăzută de lege constituie un mod de interpretare a dispozițiilor diferit de către instanțele de judecată și nicidecum de o încălcare a unor dispoziții din Constituie.
În atare împrejurări, Curtea de Apel B. apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin.1 NCP ridicată de condamnatul M. C. este nefondată.
Așa cum am arătat, Curtea Constituțională urmează a se pronunța asupra dispoziției invocate în calea de atac a contestației.
Pe fondul contestației formulată de condamnatul M. C., curtea reține următoarele:
1. Prin sentința penală nr. 453/2005 a Tribunalului B., definitivă prin decizia penală nr. 5873/19.10.2005 a ICCJ condamnatului M. C. i s-au aplicat 5 pedepse de câte 5 luni închisoare pentru săvârșirea a 5 infracțiuni prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994; 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev., de art. 29 Cod penal; 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 290 Cod pena; 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 13 din legea nr. 87/1994; 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin.1 Cod penal; 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin.1,2,3 Cod penal, cu aplicarea pedepsei celei mai grele de 7 ani închisoare.
S-a emis mandatul de executare nr. 513/7.03.2006 de către instanța de executare.
2. La data de 20.02.2014 Tribunalul B. a fost sesizat de către Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului C. (unde condamnatul se află) relativ la sitruația juridică a condamnatului M. C..
Prin sentința penală nr. 56/2S/25.02.2014 pronunțată în dosar nr._ a Tribunalului B. rămasă definitivă prin decizia penală nr. 47/C/24.04.2014 a Curții de Apel B. s-a dispus ca acest condamnat să execute pedeapsa de 6 ani, 7 luni și 3 zile închisoare prin aplicarea art. 6 alin.1 Cod penal.
3. La data de 30.04.2014, condamnatul M. C. a solicitate instanței să dispună reducerea pedepsei în executarea căreia se află prin aplicarea legii penale mai favorabile.
Prin sentința penală nr. 186/S/29.05.2014 Tribunalul B. a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată, hotărâre aflată în calea de atac a prezentei contestații.
Potrivit art. 599 alin.5 NCPP, cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.
În speță, în acord cu opinia instanței de fond, curtea constată că art. 6 alin.1 NCP a fost aplicat față de condamnatul M. C., cu referire la sentința penală nr. 453/2005 a Tribunalului D., prin sentința penală nr. 56/S/25.02.2014 a Tribunalului B., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 47/C/25.04.2014 a Curții de Apel B..
Între cererea formulată la data de 20.02.2014 soluționată prin sentința penală menționată, și cererea formulată la 30.04.2014 există identitate de părți – ambele se referă la condamnatul M. C., același temei, motive și apărări – art. 6 alin.1 NCP.
Sentința penală nr. 56/S/25.02.2014 a Tribunalului B., rămasă definitivă, a intrat în puterea lucrului judecat, cu referire la art. 6 alin.1 NCP, astfel că formularea unei noi cereri este inadmisibilă.
Condamnatul a arătat că tribunalul nu a avut în vedere reținerea de circumstanțe atenuante și astfel prin sentința penală nr. 186/S/29.05.2014 nu a rezolvat fondul cauzei.
Susținerile condamnatului sunt nefondate, prima instanță a arătat în ce constau dispozițiile art. 6 alin.1 NCP (inclusiv prin referire la circumstanțele atenuante).
În motivarea prezentei contestații condamnatul a precizat că nu au fost deduse 33 de zile de arest preventiv.
Cum la instanța de fond o astfel de chestiune nu a făcut obiectul verificărilor nu poate fi soluționată în calea de atac, urmează ca acest condamnat să se adreseze instanței de fond cu o contestație la executare.
În considerarea celor dezvoltate, în baza art. 425/1 alin.7 lit.b Cod procedură penală, raportat la art. 599 alin.5 Cod procedură penală se va respinge contestația formulată de condamnatul M. C. împotriva sentinței penale nr. 186/S/29.05.2014 a Tribunalului B. pronunțată în dosarul nr._, care va fi menținută.
În baza art. 29 alin.1,2,3,4 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale va fi sesizată Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 alin.1 din NCP invocată de condamnatul M. C. în prezentul dosar.
Condamnatul va fi obligat la plata sumei de 125 lei cheltuieli judiciare către stat (art. 75 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația formulată de condamnatul M. C. împotriva sentinței penale nr. 186/S/29.05.2014 a Tribunalului B. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
În baza art. 29 alin.1,2,3,4 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale sesizează Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 alin.1 din NCP invocată de condamnatul M. C. în prezentul dosar.
Obligă condamnatul la plata sumei de 125 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 4.08.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
A. M. D. B.
Red. A.M/4.08.2014
Dact.B.D/8.08.2014
Jud. fond D. R.
- 2 exemplare -
ROMANIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr._
Din 8.08.2014
C ă t r e,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ A ROMÂNIEI
Palatul Parlamentului, . 13 Septembrie nr.2, sector 5, cod postal_.
În baza art. 29 alin.4 din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, vă trimitem alăturat decizia penală nr. 97/C din 4 august 2014 a Curții de Apel B., pronunțată în dosar nr._ .
La termenul de judecată din data de 30.07.2014, condamnatul M. C., prin apărător ales, a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 alin.1 din noul Cod penal.
Hotărârea penală pronunțată cuprinde susținerile părților cu privire la această excepție, precum și opinia instanței.
În vederea îndeplinirii procedurii de citare, aducem la cunoștință că numitul M. C. (contestator) fiul lui A. și E., născut la 30.09.1963, CNP_, se află încarcerat în Penitenciarul C. și a fost asistat de avocat R. M. din cadrul Baroului București.
Alăturat, anexăm o copie după notele depuse de condamnat privind excepția de neconstituționalitate invocată.
Cu stimă,
PREȘEDINTE
A. M.
Grefier
D. B.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 549/2014.... | Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 81/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
