Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 734/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 734/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 21603/197/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.734/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 18 decembrie 2014
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CAJM2:
Președinte - R. C. D. - judecător
Judecător - M. D.
- Grefier - C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror Lucreția T. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor formulate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B. și inculpații G. E. și B. A., împotriva sentinței penale nr.2356/S din data de 07 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 11 decembrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 18 decembrie 2014, când,
CURTEA
Asupra prezentei cauze penale, constată următoarele.
Prin sentința penală nr.2356/7 octombrie 2014 a Judecătoriei B. s-a dispus, în baza art. 233, art. 234 al. 1 lit. d, f Cod penal cu aplic. art. 396 al. 10 Cod procedură penală și cu art. 77 lit. a Cod penal, art. 79 al. 3 Cod penal condamnarea inculpatului G. E. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată.
În baza art. 67 al. 1, 2 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b Cod penal pe o durată de 3 ani, pedeapsă care se execută, conform art. 68 al. 1 lit. c Cod penal după executarea pedepsei principale
În baza art. 65 al. 1 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 al 1 lit. a, b Cod penal ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale conform art. 65 al. 3 Cod penal.
În baza art. 22 al. 4 lit. b raportat la art. 22 al. 2 din Legea 187/2012 a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1768/2013 a Judecătoriei B. și a înlocuit pedeapsa închisorii cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 2 ani.
În baza art. 22 al. 4 lit. b din Legea 187/2012 raportat la art. 129 al. 2 lit. b Cod penal a aplicat pedeapsa închisorii stabilită prin prezenta, respectiv 4 ani și 6 luni închisoare, pe care a majorat-o cu 1 an, în final inculpatul executând 5 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 45 al. 1 Cod penal a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b Cod penal pe o durată de 3 ani, pedeapsă care se execută, conform art. 68 al. 1 lit. c Cod penal după executarea pedepsei principale
În baza art. 45 al. 5 raportat la art. 45 al. 1 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 al 1 lit. a, b Cod penal ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 72 Cod penal a dedus din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive în prezenta cauză, respectiv 04.07.2014 la zi, la care s-a adăugat perioada reținerii și arestării preventive conform sentinței penale nr.1768/2013 a Judecătoriei B., respectiv reținerea din 08.02.2013 și arestul preventiv din 08.03.2013 până la 24.05.2013
În baza art. 399 al. 1 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 69/05.07.2014 al Judecătoriei B..
În baza art. 7 din Legea 76/2008 a dispus recoltarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii în SNDGJ.
În baza art. 233, art. 234 al. 1 lit. d, f Cod penal cu aplicarea art. 396 al. 10 Cod procedură penală și cu art. 77 lit. a, d Cod penal, art. 79 al. 3 Cod penal a condamnat inculpatul B. A. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată.
În baza art. 67 al. 1, 2 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b Cod penal pe o durată de 3 ani, pedeapsă care se execută, conform art. 68 al. 1 lit. c Cod penal după executarea pedepsei principale
În baza art. 65 al. 1 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 al 1 lit. a, b Cod penal ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale conform art. 65 al. 3 Cod penal.
În baza art. 22 al. 4 lit. b raportat la art. 22 al. 2 din Legea 187/2012 a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 803/2013 a Judecătoriei B. și a înlocuit pedeapsa închisorii cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 2 ani.
În baza art. 22 al. 4 lit. b din Legea 187/2012 raportat la art. 129 al. 2 lit. b Cod penal a aplicat pedeapsa închisorii stabilită prin prezenta, respectiv 4 ani și 6 luni închisoare, pe care a majorat-o cu 1 an, în final inculpatul executând 5 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 45 al. 1 Cod penal a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b Cod penal pe o durată de 3 ani, pedeapsă care se va executa, conform art. 68 al. 1 lit. c Cod penal, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 45 al. 5 raportat la art. 45 al. 1 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 al 1 lit. a, b Cod penal ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 72 Cod penal a dedus din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive în prezenta cauză, respectiv 24 de ore în data de 03.07.2014 și de la 07.07.2014 la zi, la care se adaugă perioada reținerii și arestării preventive conform sentinței penale nr. 803/2013 a Judecătoriei B., respectiv de la 26.02.2013 la 24.04.2013
În baza art. 399 al. 1 Cod de procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 70/07.07.2014 al Judecătoriei B..
În baza art. 7 din Legea 76/2008 a dispus recoltarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii în SNDGJ.
În baza art.124 Cod penal a dispus luarea față de inculpatul B. M. A. a măsurii educative a internării într-un centru educativ pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art. 233, 234 al. 1 lit. d, f Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal și cu art. 113 și următoarele Cod penal.
În baza art. 22 al. 4 raportat la art. 22 al. 2 din Legea 187/2012 revocă suspendarea executării pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2295/2013 a Jud. B. și înlocuiește pedeapsa închisorii cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 1 an și 8 luni.
În baza art. 22 al. 4 lit. a din Legea 187/2012 a aplicat măsura educativă cea mai grea, respectiv internarea într-un centru educativ pe o durată de 3 ani.
În baza art. 127 raportat la art. 72 Cod penal a dedus din măsura educativă aplicată perioada reținerii și arestării preventive în cauză, respectiv reținerea din 03.07.2014 și perioada 07.07.2014 la zi.
În baza art. 399 al. 1, 3 lit. d Cod procedură penală a constatat încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului dispusă prin încheierea nr. 58/07.07.2014 a Judecătoriei B. și a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dispoziție executorie conform art. 399 al. 4 Cod procedură penală.
A constatat că persoana vătămată B. I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 112 lit. e Cod penal a confiscat de la fiecare inculpat suma de 100 lei dobândită prin săvârșirea infracțiunii.
În baza art. 45 al. 6 Cod penal a cumulat această măsură de siguranță cu măsura de siguranță a confiscării sumei de 125 lei dispusă prin sentința penală nr. 1768/2013 a Jud. B. cu privire la inculpatul G. E., respectiv cu măsura de siguranță a confiscării sumei de 115 lei dispusă prin sentința penală nr. 2295/2013 a Jud. B. cu privire la inculpatul B. M. A..
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul B. a reținut că prin rechizitoriul numărul 6868/P/2014 din data de 29.07.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților G. E., B. A. și B. M. A., fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art. 233, 234 al. 1 lit. c, d, f Cod penal, în cazul inculpatului Burmar M. cu aplicarea art. 113 și următoarele Cod penal .
În cuprinsul rechizitoriului s-a reținut că în noaptea de 01/02.07.2014, în jurul orei 00.00, cei trei inculpați au pătruns prin escaladarea gardului în incinta curții imobilului din S. aparținând persoanei vătămate B. I., iar apoi în imobil și, după ce au sustras mai multe bunuri, au agresat persoana vătămată, provocându-i leziuni traumatice vindecabile în 23-25 zile îngrijiri medicale pentru ca aceasta să le indice locul unde sunt ascunse sumele de bani și bunurile de valoare și pentru a-și asigura scăparea.
Această situație de fapt a fost reținută pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: proces verbal de cercetare la fața locului (fila 8) însoțit de planșă foto (filele 14-32), declarații persoană vătămată B. I. (fila 35), raport de expertiză medico-legală (fila 37), raport de constatare criminalistică (fila 62), procese verbale de consemnare investigații și note extras vizând întâlniri cu surse de informare, procese verbale de percheziție domiciliară (filele 78, 90, 98) însoțite de planșe foto (filele 80-86, 92-96, 100-106), declarații martori Buna G. (fila 135), B. V. (fila 138), M. E. (fila 140), C. G. (fila 142), proces verbal de prezentare pentru recunoaștere (fila 147).
Inculpații B. A. și B. M. au fost audiați în cursul urmăririi penale în calitate de suspecți (filele 48, 52) în timp ce G. E. s-a prevalat de dreptul de a nu da declarații (fila 45), iar după punerea în mișcare a acțiunii penale, în calitate de inculpați, nici unul nu a dorit să dea alte declarații în cauză.
În faza de judecată cei trei inculpați au recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lor și au solicitat judecarea cauzei conform procedurii în cazul recunoașterii învinuirii. Ca urmare a faptului că instanța a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 374 al. 4 Cod procedură penală a admis cererea formulată de inculpați, astfel că în cauză nu au fost administrate alte probe, soluția fiind pronunțată pe baza probelor aflate la dosarul de urmărire penală.
Având în vedere starea de minoritate a inculpatului Burmar M. A. instanța a dispus în conformitate cu prevederile art. 506 Cod procedură penală efectuarea unui referat de evaluare care a fost depus la dosarul cauzei de S. de probațiune de pe lângă Tribunalul M. (fila 76)
La dosarul cauzei au fost atașate, de asemenea, fișele de cazier judiciar ale inculpaților (filele 85, 87, 89) precum și sentințe penale relevante privindu-i pe aceștia, respectiv sentințele penale nr. 1768/2013 a Judecătoriei B. (fila 91), nr. 803/2013 a Judecătoriei B. (fila 94), nr. 2295/2013 a Judecătoriei B. (fila 98).
Pe latură civilă, persoana vătămată B. I. nu a formulat pretenții civile în cauză.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt.
În cursul serii de 01.07.2014, în jurul orei 19.00, cei trei inculpați au observat pe . persoana vătămată B. I. în vârstă de 67 de ani care, în stare avansată de ebrietate, se deplasa spre domiciliu. Cei trei s-au hotărât să profite de această împrejurare pentru a sustrage bunuri din locuința victimei.
Astfel, au așteptat lăsarea întunericului și, aproximativ la miezul nopții, au pătruns prin escaladarea gardului în curtea imobilului persoanei vătămate iar de aici în locuință. În timp ce persoana vătămată dormea pe patul din bucătărie cei trei inculpați au căutat prin cameră lucruri de valoare.
La un moment dat persoana vătămată s-a trezit din cauza zgomotelor și s-a ridicat pe marginea patului, fiind imediat lovită în zona feței de inculpatul G. E. care, de asemenea, l-a mușcat pe numitul B. I. de obraz. Fiindcă persoana vătămată a încercat să se opună încercării inculpatului de a-l imobiliza, acesta i-a aplicat o lovitură cu o tigaie în cap după care, pentru a-l împiedica să strige, i-a introdus în gură o parte a unei perechi de pantaloni în timp ce toți cei trei inculpați îi aplicau lovituri cu pumnii și picioarele.
Cei trei inculpați au acoperit apoi în întregime fața persoanei vătămate pentru a împiedica recunoașterea lor și au continuat să exercite violențe, cerând ca aceasta să le indice locul în care se găsesc bunuri de valoare.
Inculpații au luat din locuință suma de 270 lei, un pachet de țigări și două portofele, unul conținând acte de identitate și un altul suma de 3 lei precum și un telefon mobil marca Nokia și, înainte de a părăsi imobilul, au smuls cablul telefonului fix pentru a împiedica victima să solicite ajutor.
Ulterior, suma de bani a fost împărțită între inculpați iar telefonul mobil a fost vândut de inculpatul B. M. martorului C. G., de la acesta fiind recuperat de organele de poliție și restituit persoanei vătămate.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere declarațiile oferite de persoana vătămată B. I. (fila 35 dosar urmărire penală) cu privire la faptul că în cursul nopții de 01/02.07.2014 în locuința sa au pătruns 3 persoane care au exercitat acte de violență împotriva sa, l-au imobilizat și i-au sustras mai multe bunuri.
Susținerile persoanei vătămate vizând . suferită la data menționată se coroborează cu concluziile raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză (fila 37 dosar urmărire penală) în conformitate cu care, la examinarea numitului B. I., s-au constat leziuni produse prin lovire cu corpuri dure și prin mușcare care necesită pentru vindecare un număr de 23-25 de zile de îngrijiri medicale.
De asemenea, în urma susținerilor privind sustragerea unui telefon mobil, în cauză s-a autorizat de Judecătoria B., prin încheierea nr. 74/04.07.2014 (fila 192 dosar urmărire penală) supravegherea tehnică vizând interceptarea comunicațiilor purtate de pe/pe telefonul mobil Nokia sustras precum și localizarea acestuia.
În urma punerii în aplicare a mandatelor de supraveghere s-a stabilit că telefonul este utilizat de o persoană localizată în zona Răcădău a orașului B., discuțiile fiind purtate, printre altele, cu o persoană cu numele C. C. (în acest sens procesul verbal de consemnare investigații fila 190 dosar urmărire penală).
În raport de aceste informații a fost identificat martorul C. G. în posesia căruia se afla telefonul mobil sustras, martor care, audiat în cauză (fila 142 dosar urmărire penală) a susținut că a achiziționat bunul într-o piață de vechituri contra sumei de 30 de lei.
Martorul a participat și la o recunoaștere, fiind încheiat proces verbal de prezentare pentru recunoaștere (fila 147 dosar urmărire penală) indicându-l pe inculpatul B. M. A. ca fiind persoana care i-a vândut telefonul în discuție.
În prima declarație oferită în cauză în calitate de suspect (fila 55 dosar urmărire penală) B. M. A. a negat orice implicare în săvârșirea faptei, susținând că s-a aflat la domiciliu împreună cu bunica sa. Ulterior, audiat ca inculpat (fila 52 dosar urmărire penală) a revenit asupra primelor declarații relatând că împreună cu fratele său și G. E. au pătruns în casa persoanei vătămate după ce au văzut că acesta se află sub influența băuturilor alcoolice. Fiindcă persoana vătămată s-a trezit, inculpatul G. l-a lovit cu pumnul în zona feței și apoi cu o tigaie în cap, interval în care B. A. îi cerea să spună unde ține banii și aurul. De asemenea, inculpatul a susținut că în această ocazie a sustras suma de 270 de lei, un telefon mobil Nokia iar G. E. a luat un pachet de țigări.
Inculpatul B. A. a negat în cursul urmăririi penale săvârșirea faptei, susținând că s-a aflat la domiciliul tatălui să împreună cu B. M. iar după ora 20.00 a plecat acasă, în plus afirmând că în ziua respectivă nu s-a întâlnit cu inculpatul G..
Aceste declarații sunt însă contrazise de restul materialului probator administrat. Astfel, inculpatul B. M., chiar și în prima declarație oferită în cauză în care a negat comiterea faptei, a susținut că s-a aflat la domiciliu infirmând însă prezența fratelui său – fratele meu A. nu se afla acasă la noi. Prin urmare, declarația inculpatului B. A. nu se coroborează cu cea a fratelui său, împrejurare care demonstrează caracterul nereal al acesteia.
Mai mult, există martori care i-au observat împreună pe cei trei inculpați din prezenta cauză în cursul nopții. În acest sens vor fi reținute declarațiile martorilor B. V. (fila 138 dosar urmărire penală) și M. E. (fila 140 dosar urmărire penală) care au relatat că în jurul orei 22.00 se aflau la un magazin din S. remarcându-i pe cei trei inculpați care au trecut pe lângă ei. De asemenea, au fost identificate imagini surprinse de camerele de supraveghere montate pe . fiind depus procesul verbal încheiat în urma vizionării acestora (fila 112 dosar urmărire penală) precum și planșa foto aferentă (fila 113 și următoarele din dosarul de urmărire penală). În imagini sunt vizibile la ora 20.00 două persoane, identificate după îmbrăcăminte ca fiind B. A. și G. E. după care, în aceeași zonă, la orele 21.51, sunt vizibile trei persoane, primii doi inculpați precum și inculpatul B. M. A..
De asemenea, instanța a reținut că în conformitate cu notele extras depuse la dosar (filele 131-133 dosar urmărire penală), surse de informare ale agenților de poliție cu comunicat că inculpații B. A. și B. M. A. au ars în cursul nopții încălțămintea purtată la momentul comiterii faptei, probabil pentru a nu fi identificați în funcție de urmele lăsate iar a doua zi au achiziționat pantofi de la un magazin din S.. Verificându-se aceste informații au fost ridicate înregistrările camerelor de supraveghere ale societății ., redate conform procesului verbal depus la dosarul de urmărire penală (fila 122 dosar urmărire penală) în conformitate cu care în data de 02.07.2014 inculpatul B. A. împreună cu mama sa au achiziționat o pereche de adidași în intervalul orar 10.50-11.10. De asemenea, în intervalul 14.50-15.00, la același magazin s-a prezentat și inculpatul B. M. care a cumpărat o pereche de teniși.
În plus, cu privire la inculpatul G. E., instanța a reținut, pe lângă declarația inculpatului B. M. și toate împrejurările de fapt descrise mai sus, și raportul de constatare criminalistică traseologică nr._/17.07.2014 (fila 62 dosar urmărire penală) în conformitate cu care urma de dinți de pe obrazul stâng al victimei B. I. a fost probabil creată de inculpatul G. E..
Deși concluziile nu sunt formulate cu grad de certitudine, acestea se coroborează cu restul probelor administrate în cauză, toate ducând la certitudinea participării inculpatului G. la comiterea faptei de tâlhărie dedusă judecății.
Nu în ultimul rând, s-a avut în vedere că în faza de judecată, toți inculpații au recunoscut săvârșirea faptei în forma reținută prin rechizitoriu.
Toate acestea au demonstrat în opinia instanței, cu certitudine, faptul că cei trei inculpați s-au aflat împreună în cursul serii și nopții de 01.07.2014, săvârșind fapta îndreptată împotriva persoanei vătămate.
În drept, fapta fiecăruia dintre inculpați care, în noaptea de 01/02.07.2014, în jurul orei 00.00, au pătruns prin escaladarea gardului în curtea persoanei vătămate B. I. iar apoi în locuința acestuia unde au exercitat acte de violențe asupra victimei, sustrăgând suma de 270 lei, un telefon mobil Nokia, două portofele și alte bunuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 233Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, există acțiunea mijloc – folosirea de violențe împotriva persoanei vătămate, precum și acțiunea scop – însușirea unor bunuri de valoare, producându-se și rezultatul prevăzut de lege atât sub forma atingerii aduse integrității corporale a persoanei cât și prin diminuarea patrimoniului acesteia, între acțiuni și rezultate existând un raport de cauzalitate directă. De asemenea, sub aspectul laturii subiective, fiecare dintre inculpați a acționat cu intenție directă.
Având în vedere că fapta a fost comisă în timpul nopții și prin violarea de domiciliu, inculpații pătrunzând în locuința unei persoane fără acordul acesteia, s-a reținut săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art. 234 al. 1 lit. d, f Cod penal.
Prin rechizitoriu s-a reținut în încadrarea juridică a faptei și incidența literei c (săvârșirea infracțiunii de o persoană mascată, deghizată sau travestită), dispunându-se schimbarea de încadrare juridică a faptei prin înlăturarea acestei circumstanțe reale cu motivarea cuprinsă în încheierea din data de 30.09.2014.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților majori G. E. și B. A. pentru infracțiunea reținută în sarcina lor instanța a avut în vedere dispozițiile art.74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după comiterea infracțiunii și elementele de natură a caracteriza persoana inculpatului.
În raport de aceste criterii instanța a reținut că inculpații au acționat în baza unei rezoluții infracționale prealabile, profitând atât de starea de ebrietate a victimei cât și de vârsta înaintată a acesteia. De asemenea, la momentul surprinderii de către persoana vătămată aceștia nu a renunțat la activitatea infracțională ci, dimpotrivă, au apelat la acte de violență cu un caracter grav care au presupus imobilizarea victimei, aplicarea unui căluș improvizat iar apoi lovirea pentru a aflat unde se află lucruri de valoare, toate acestea demonstrând un grad de pericol mai ridicat al făptuitorilor. În plus, se va avea în vedere că inculpații nu sunt la prima abatere, fiind anterior condamnați pentru săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului.
De asemenea, s-a reținut în sarcina acestora și circumstanța agravantă privind săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună prevăzută de art. 77 lit. a Cod penal, iar cu privire la inculpatul B. A. și cea a comiterii faptei de către un infractor major împreună cu minor, având în vedere că, prin prisma relațiilor de familie, există certitudine că avea cunoștință de starea de minoritate de lui B. M.. În ceea ce-l privește pe inculpatul G., având în vedere că nu s-a probat că acesta ar fi cunoscut vârsta coinculpatului B. M., instanța nu a reținut incidența art. 77 lit. d Cod penal.
În raport de toate aceste elementele instanța a dispus în conformitate cu cele menționate anterior.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel în termen legal inculpații G. E. și B. A., precum și P. de pe lângă Judecătoria B..
În calea de atac promovată, inculpații au solicitat reindividualizarea judiciară a pedepselor aplicate, în sensul reducerii lor.
Ministerul Public a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei admiteri a cererii inculpaților privind recunoașterea vinovăției, cu consecința desfășurării procesului penal potrivit procedurii simplificate și al neascultării acestora cu privire la situația de fapt.
În calea de atac a apelului nu au fost administrate alte mijloace de probă, inculpații prevalându-se în continuare de dreptul la tăcere, prevăzut de art.83 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală.
Analizând hotărârea primei instanțe prin prisma principiilor enunțate de art.417 și art.418 din Codul de procedură penală, a criticilor invocate și a materialului probatoriu administrat, Curtea reține următoarele.
Privitor la motivele de apel invocate de către Ministerul Public, se constată că la data de 30 septembrie 2014 instanța de fond a procedat la ascultarea inculpaților, în conformitate cu prevederile a rt.375 din Codul de procedură penală, declarațiile inculpaților fiind anexate la dosarul cauzei.
Este adevărat faptul că ascultarea acestora s-a realizat în mod exclusiv doar privitor la recunoașterea săvârșirii faptelor și la solicitarea ca judecata să aibă loc doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, însă, în același context, inculpații au refuzat să dea alte declarații, prevalându-se de dreptul la tăcere enunțat anterior.
Criticile aduse de către P. de pe lângă Judecătoria B. (care vizează în esență aceleași aspecte legate de refuzul inculpaților de a da declarații) nu pot fi primite, în situația în care nu poate fi ignorat faptul că procedura penală pune la dispoziție inculpatului atât dreptul de a solicita ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, recunoscând vinovăția, cât și dreptul la tăcere.
Cele două drepturi nu se exclud în mod reciproc mai ales în condițiile în care art.83 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală prevede ca inculpatul nu va suferi nicio consecință negativă în situația în care refuză să dea declarații.
A considera că inculpatul nu poate apela la procedura simplificată în situația în care se prevalează de dreptul de a nu da declarații, însă precizează că-și însușește întreg materialul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale și recunoaște săvârșirea faptelor astfel după cum este expus în actul de inculpare, ar reprezenta o adevărată sancțiune împotriva uzitării de dreptul la tăcere, ceea ce ar contravine exact dispozițiilor legale menționate, inculpatul suferind în aceste împrejurări, în mod evident o consecință negativă datorită refuzului său.
A aprecia în alt sens, ar reprezenta, în esență, o posibilitate de obligare a inculpatului de a da declarații pentru a putea beneficia de dispozițiile privind judecarea cauzei în procedură simplificată.
În aceste condiții, este evident că inculpatul nu poate fi cenzurat în exercitarea deplină a drepturilor sale și, mai ales, nu poate fi sancționat pentru modalitatea în care înțelege să și le exercite, singura sancțiune legală intervenind doar în situația abuzului de drept.
Pentru aceste considerente, criticile Ministerului Public nu pot fi primite, apelul promovat urmând a fi respins.
În ceea ce privește solicitarea de reindividualizare judiciară a pedepselor aplicate, formulată de către inculpații G. E. și B. A., Curtea o consideră neîntemeiată și va fi respinsă pentru următoarele considerente.
În aplicarea criteriilor de individualizare judiciară a pedepselor prevăzute de art.74 din Codul penal, prima instanță a realizat o analiză corectă și concretă relativ la împrejurările săvârșirii faptei și a elementelor care caracterizează persoana inculpaților.
În acest sens, se constată că infracțiunea de tâlhărie reținută în mod corect de către judecătorul fondului este una deosebit de gravă, în condițiile comiterii ei pe timp de noapte, prin pătrundere inculpaților în locuința părții vătămate, prin lovirea în mod repetat a acesteia în scopul determinării ei în a dezvălui locul unde se aflau bunurile de valoare pe care doreau să le însușească.
Gravitatea faptei rezidă în mod evident și din modalitatea în care inculpații au înțeles a pune în aplicare hotărârea infracțională pe timp de noapte, cunoscând starea de ebrietate în care se afla partea vătămată, precum și vârsta înaintată și împrejurarea că aceasta locuiește singură, fapt care imprimă un grad de pericol social sporit. Totodată, este de remarcat și atitudinea inculpaților de a acoperi fața lui B. I., în dorința ca acesta să nu îi poată recunoaște ulterior comiterii faptei.
Pe de altă parte, nu este de ignorat faptul că în activitatea infracțională a fost atras și un inculpat minor, iar din datele care rezultă din fișele de cazier judiciar fiecare apelat este cunoscut cu antecedente penale.
Astfel, procedând în mod corect la evaluarea tuturor criteriilor menționate art.74 din Codul penal, prima instanță a procedat la o justă individualizare judiciară a pedepsei, cuantumul fiind orientat spre mediul prevăzut de lege.
În aceste condiții, nu se impune admiterea apelurilor declarate de către inculpații G. E. și B. A..
În conformitate cu dispozițiile art.422 din Codul de procedură penală, se va adăuga la perioada arestării inculpaților G. E. și B. A. a timpului scurs de la data de 7 octombrie 2014 la zi.
Având în vedere soluția de respingere a apelurilor declarate în cauză, în conformitate cu prevederile art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, apelanții inculpați Burmar A. și G. E. vor fi obligați la plata a câte 400 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.421 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, RESPINGE apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria B. și de către inculpații G. E. și B. A. împotriva sentinței penale nr.2356 din 7 octombrie 2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul penal nr._, pe care o menține.
În baza art.422 din Codul de procedură penală adaugă la perioada arestării inculpaților G. E. și B. A. timpul scurs de la data de 7 octombrie 2014 la zi.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în cuantum de 900 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției și se include în cheltuielile judiciare.
În baza art.275 alin.2 și art.422 din Codul de procedură penală, obligă apelanții inculpați G. E. și B. A. la câte 400 lei cheltuieli judiciare, restul rămânând în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 decembrie 2014.
Președinte,Judecător,
R. C. D. M. D.
Grefier,
C. G.
Red.R.C.D./08.01.2015
Dact.C.Gh./12.01.2015
2 ex.
Jud fond/C. M.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 6/2014. Curtea de... → |
|---|
