Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 4/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 10-01-2014 în dosarul nr. 426/1372/2013/a8
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 4/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 10 ianuarie 2014
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CRU2
- Președinte - C. E. - judecător
- Judecător - M. G. L.
- Judecător - C. G.
- Grefier - O. S.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – procuror R. V. – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial B.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații N. N. și P. M. împotriva încheierii de ședință din data de 08 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 13.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat N. N., în stare de arest ( deținut în Penitenciarul C. ) asistat de apărătorul ales, av. Ț. S. și recurentul inculpat P. M. în stare de arest ( deținut în Penitenciarul C.) asistat de apărătorul ales, av. V. A..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat ales Ț. S. depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială emisă la data de 10 ianuarie 2014, pentru inculpatul N. N..
Avocat ales V. A. depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială emisă pentru inculpatul P. M..
Instanța procedează la identificarea recurenților inculpați N. N. și P. M. cu datele de stare civilă de la dosarul cauzei.
Întrebați fiind, recurenții inculpați N. N. și P. M. învederează instanței că au cunoștință de motivul prezenței lor la acest termen de judecată în fața Curții de Apel B., respectiv acela al judecării recursurilor pe care ei le-au declarat împotriva încheierii de ședință din data de 08 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 13, prin care au fost respinse ca neîntemeiate cererile lor de liberare provizorie sub control judiciar formulate în cauză.
Se permite doamnei av. V. A. să ia legătura cu recurentul inculpat P. M. aflat în stare de arest preventiv.
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art. 38513 Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat ales Ț. S., având cuvântul pentru recurentul inculpat N. N., solicită admiterea recursului declarat de inculpatul pe care îl reprezintă împotriva încheierii de ședință din data de 08 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 13, casarea încheierii penale atacate și în urma rejudecării a se admite cererea acestuia de liberare provizorie sub control judiciar raportat la considerentele expuse în cadrul cererii depusă la dosarul instanței de fond. Arată că analizând încheierea de ședință din data de 08 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 13, a constatat că această încheiere aduce mai mult cu o motivare a sentinței de condamnare decât cu una ce privește o cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Afirmă acest lucru întrucât potrivit criteriilor prevăzute de legiuitor la art. 1602 alin. 2 Cod procedură penală, o astfel de cerere de liberare provizorie sub control judiciar se respinge în situația în care există date sau indicii că inculpatul lăsat în libertate ar săvârși o nouă infracțiune sau va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți. În ceea ce privește prima condiție prevăzută de art. 1602 alin. 2 Cod procedură penală, solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul N. N. potrivit fișei de cazier judiciar nu este cunoscut cu antecedente penale. În al doilea rând, nu există date sau indicii că acest inculpat lăsat în libertate ar săvârși o nouă infracțiune. Relativ la celelalte criterii, în speță posibilitatea influențării unor martori, solicită a se ține seama de faptul că spre deosebire de analizarea celorlalte cereri formulate la termenele anterioare de judecată, la acest moment prezentul dosar se află aproape de finalizarea cercetării judecătorești, singurul motiv pentru care s-a acordat un nou termen de judecată fiind necesitatea audierii unui martor din dosarul de urmărire penală, respectiv a numitei D. M. F., care de altfel așa cum afirmă și în depoziția aflată la dosarul de urmărire penală, a fost și iubita inculpatului N. N.. Consideră că această depoziție nu este una relevantă în cauză și nu poate influența sau răsturna în vreun fel soluția în acest dosar penal. Prin urmare, pericolul concret de influențare la acest moment a vreunei părți vătămate sau a unui martor nu mai există. Menționează că la ultimul termen de judecată, respectiv cel din data de 08 ianuarie 2014, a fost audiată partea vătămată V. A. M. precum și ultimii martori care ar putea da sau oferi indicii pentru instanța de judecată în soluționarea acestui dosar. Raportat la acest din urmă aspect, apreciază că la acest moment cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul N. N. este una întemeiată. Consideră că referirile instanței de fond cu privire la pericolul abstract prevăzut de legiuitor relativ la infracțiunile de trafic de minori și trafic de persoane, pot fi luate în considerare doar în subsidiar. Afirmă acest lucru întrucât legiuitorul prevede că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, or, dacă ar fi să urmăm raționamentul judecătorului de fond înseamnă că în nicio situație pentru infracțiuni prevăzute cu pedepse ce depășesc 10 ani instanța nu ar putea să îi pună în libertate pe inculpații acuzați de astfel de infracțiuni. Or, dimpotrivă, raționamentul legiuitorului a fost cu totul altul. Atrage atenția asupra faptului că în cadrul încheierii penale atacate nu se fac niciun fel de referiri la circumstanțele personale ale inculpaților și ține să precizeze că el în calitate de apărător ales a depus în repetate rânduri la dosarul instanței de fond înscrisuri medicale din care rezultă împrejurarea că inculpatul N. N., ulterior momentului arestării sale preventive, a fost descoperit cu afecțiuni cardiace, sens în care acesta din urmă a solicitat în repetate rânduri asistență medicală. Precizează că inculpatul N. N. i-a comunicat faptul că starea sa de sănătate se agravează pe zi ce trece iar tratamentul medical care i se administrează nu este suficient din punctul său de vedere. Prin urmare, lăsat în stare de libertate, inculpatul N. N. ar putea să își rezolve o . probleme personale. Mai mult decât atât, a se avea în vedere că inculpatul N. N. este integrat familial astfel că nu există riscul ca acesta să dispară sau să se sustragă de la judecată. Precizează că inculpatul N. N. are un copil major cu handicap grav pe care îl îngrijește mama acestuia, o persoană în vârstă care nu îi poate asigura toate cele necesare acestui copil. Arată că inculpatul N. N. dorește și intenționează să se apere în acest dosar și solicită a se observa în acest sens faptul că acesta încă de la prima declarație din dosarul de urmărire penală și-a recunoscut cel puțin în parte vinovăția. Menționează că inculpatul N. N. nu a mers pe procedura simplificată prevăzută de art. 3201 Cod procedură penală doar pentru simplul fapt că în rechizitoriu se fac referiri la acte de constrângere, de obligare a părților vătămate, acte care nu își găsesc corespondența în dosarul de urmărire penală. Învederează instanței că i se pare cel puțin bizar faptul că atunci când un avocat invocă vicii de procedură, judecătorul de fond motivează în legătură cu aceste aspecte pe câteva rânduri iar atunci când este vorba de o cerere privind măsura arestării preventive, se motivează amplu pe 5-6 pagini. Solicită a se avea în vedere faptul că în volumul 3 al dosarului de urmărire penală, respectiv la fila 255, există rezoluția de începere a urmăririi penale din data de 28.03.2013, rezoluție care nu i-a fost adusă niciun moment la cunoștință inculpatului N. N., acesta din urmă aflând că are un dosar penal doar la trei luni distanță, în speță în luna iunie 2013, atunci când dosarul de urmărire penală era finalizat. Prin urmare, nu știe în ce măsură inculpatul N. N. mai putea la acea dată să își exercite apărarea sau să mai formuleze cereri. După opinia sa, chiar dacă inculpatul N. N. își angaja un avocat la acel moment, acest demers era tardiv dat fiind că toate probele erau administrate. A se observa că judecătorul fondului afirmă în cadrul încheierii penale atacate faptul că nu înlătură prezumția de nevinovăție a celor doi inculpați însă după opinia sa atâta timp cât se reține în considerentele încheierii faptul că N. N. este învinuit, este inculpat pentru aceste infracțiuni de trafic de minori, trafic de persoane și proxenetism, implicit se încalcă această prezumția de nevinovăție pentru că legiuitorul spune că până la o soluție definitivă el este nevinovat. A se avea în vedere toate aceste considerente precum și poziția inculpatului N. N., care nu a încercat să zădărnicească în niciun fel aflarea adevărului în cauză. Mai mult decât atât, a se ține seama de faptul că prezentul dosar se află la sfârșitul cercetării judecătorești iar procesul penal va mai dura dat fiind că sigur se va formula recurs de către una dintre părțile din acest dosar. Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului declarat de inculpatul N. N. împotriva încheierii de ședință din data de 08 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 13, casarea încheierii penale atacate și analizarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către acest inculpat independent de soluția dată în cauză de către judecătorul de fond.
Avocat ales V. A., având cuvântul pentru recurentul inculpat P. M., solicită admiterea recursului declarat de inculpatul pe care îl reprezintă împotriva încheierii de ședință din data de 08 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 13 și pe cale de consecință, în urma casării acestei încheieri, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul P. M.. Consideră că în primul rând în cauză trebuie pornit de la premisa că cercetarea în stare de libertate a inculpatului P. M. nu înseamnă nepedepsirea acestuia. A se avea în vedere că în acest dosar penal se va pronunța o hotărâre de condamnare sau nu, iar inculpatul P. M. se va supune dispozițiilor instanței de judecată. Precizează că în calitate de apărător ales al inculpatului P. M., a formulat această cerere de liberare provizorie sub control judiciar și a invocat în fața instanței de fond situația personală a inculpatului P. M., respectiv pe cea a familiei acestuia care se află la acest moment într-o mare nevoie. Menționează că există la dosarul instanței de fond depuse o . documente, respectiv o . notificări adresate familiei inculpatului P. M. de către companiile care furnizează apa și energia electrică, ca urmare a faptului că nu au fost achitate facturile la zi pentru aceste utilități. D. urmare, familia inculpatului P. M. urmează să fie debranșată de către aceste companii pentru datoriile acumulate. De altfel, acest lucru s-a și întâmplat în data de 18 decembrie 2013 când familia inculpatului P. a rămas fără curent electric, ea aflându-se în această situație și în prezent. Consideră că odată întors în familie, inculpatul P. M. îi va putea ajuta pe membrii familiei sale și va putea să se ocupe de fetița sa în vârstă de 7 ani care îl așteaptă acasă. Totodată, a se avea în vedere că soția acestui inculpat l-a susținut încă de la începutul acestui proces penal. Relativ la motivele pentru care instanța de fond a respins cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul P. M., arată că în considerentele încheierii penale atacate se reține că există temeiuri justificate din care se poate desprinde bănuiala rezonabilă că inculpatul ar fi fost implicat în activități de natură a periclita dezvoltarea firească în continuare a unor persoane tinere, care nu au atins încă vârsta majoratului și se face referire aici la partea vătămată V. A. M.. Solicită a se observa cu mare atenție declarația dată de către această parte vătămată la termenul de judecată din data de 08 ianuarie 2014 în fața instanței de fond, aceasta spunând foarte clar și foarte senină că este adevărat faptul că a ajuns în B., că a prestat o foarte mică perioadă de timp această activitate de prostituție însă la un moment dat a luat hotărârea de a pleca de la inculpatul N. N. și de a se duce la un salon de masaj erotic. Or, dacă ar fi fost exploatată, amenințată sau dacă activitatea pe care ea o presta aici i-ar fi produs un prejudiciu, în mod cert, din punctul său de vedere, aceasta ar fi luat imediat calea spre casă. De altfel, tot din declarația părții vătămate V. A. M. rezultă fără putință de tăgadă faptul că după primele trei zile petrecute în B. aceasta s-a întors acasă în week-end și luni, adică în prima zi a săptămânii următoare, s-a întors în B. unde și-a reluat activitatea. În opinia sa, dacă activitatea pe care ar fi prestat-o aici sub amenințare i-ar fi adus oarece prejudicii sau dacă ar fi fost exploatată de inculpatul P. M., partea vătămată V. A. M. nu s-ar mai fi întors în B.. Tot aceeași parte vătămată a arătat în legătură cu verișoara sau prietena ei, respectiv partea vătămată S. M. N., că aceasta a fost cea care a cerut să vină în B. cu partea vătămată V. A. M., înainte de a-l cunoaște pe inculpatul P. M. astfel că această apreciere a instanței de fond în sensul că activitatea inculpatului P. ar fi periclitat dezvoltarea firească a celor două părți vătămate este una discutabilă. A se avea în vedere că, așa cum a afirmat și domnul av. Ț. S., până la pronunțarea unei hotărâri definitive, inculpatul P. M. beneficiază de prezumția de nevinovăție. Din punctul său de vedere, analizând cu atenție motivarea instanței de fond, consideră că în cadrul acesteia se face practic o analiză a vinovăției inculpatului P. M., or, în cadrul acestei cereri de liberare provizorie sub control judiciar instanța trebuie să aprecieze dacă există acele date concrete care ar duce la concluzia că odată lăsat în libertate inculpatul ar încerca zădărnicirea aflării adevărului în cauză sau ar influența părți vătămate ori martori, persoane care au fost deja audiate în cauză. Consideră că în ceea ce-l privește pe inculpatul P. M., concret aceste date nu există. Mai mult decât atât, au fost audiați în fața instanței de fond o . martori, respectiv 10 martori, persoane care ar fi beneficiat de serviciile oferite de părțile vătămate. Atrage atenția asupra faptului că niciunul dintre martori nu le-a identificat pe cele două părți vătămate V. A. M. sau S. M. N. ca fiind persoane cu care ei au întreținut relații sexuale. A se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului P. M., în special faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale și este susținut de familie. Menționează că a depus la dosarul Tribunalului pentru Minori și Familie B. o . documente care ar putea duce instanța la concluzia că odată întors în societate, inculpatul P. M. va fi angajat, existând două astfel de promisiuni de angajare. Dorește să facă referire și la inculpații M. C. C. și D. G. L. care au fost puși în libertate cu mai bine de două luni în urmă și solicită a se observa situația acestor doi inculpați, care de asemenea nu au recunoscut faptele ce le-au fost reținute în sarcină și mai mult decât atât, părțile vătămate cu care se presupune că ar fi avut legătură au venit în fața instanței de fond și și-au modificat declarațiile, motiv pentru care reprezentanta Ministerului Public chiar s-a sesizat din oficiu și a formulat plângere pentru mărturie mincinoasă. Nu înțelege cum ar putea să zădărnicească aflarea adevărului în cauză inculpatul P. M. și ține să precizeze că acest inculpat nu a încercat nici măcar să influențeze părțile vătămate care au venit în fața instanței de fond și și-au expus punctul lor de vedere. În raport de aceste considerente, apreciază că această cerere de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P. M. este admisibilă sens în care solicită admiterea acesteia și a se avea în vedere totodată în aprecierea recursului, concluziile expuse pe larg în cadrul cererii depusă la dosarul instanței de fond.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursurilor formulate de inculpații N. N. și P. M. împotriva încheierii de ședință din data de 08 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 13. Arată că Ministerul Public nu aduce nicio critică încheierii Tribunalului pentru Minori și Familie B. din data de 08 ianuarie 2014 și apreciază că judecătorul de fond, care este suveran, a analizat în mod amănunțit și exhaustiv atât condițiile de acordare a liberării provizorii sub control judiciar cât și motivele și temeiurile care impun continuarea judecății cu inculpații N. N. și P. M. în stare de arest preventiv. Astfel, s-a apreciat că judecarea acestor doi inculpați nu se poate realiza nici chiar în condițiile unui control judiciar realizat de către autorități în condițiile legii în primul rând raportat la infracțiunile care li se rețin în sarcină, respectiv infracțiuni de trafic de minori și trafic de persoane, infracțiuni deosebit de grave raportat la părțile vătămate din prezentul dosar, părți vătămate minore precum și la valorile sociale care sunt ocrotite de dispozițiile legale. Așadar, judecătorul fondului a considerat că acestea reprezintă temeiuri legitime care impun continuarea judecății cu inculpații în stare de arest preventiv. Atrage atenția asupra faptului că din probele administrate s-a reținut că părțile vătămate s-au aflat tot timpul sub tutela și sub autoritatea inculpaților care și-au creat astfel un ascendent asupra acestor părți vătămate, care au fost recrutate inițial prin inducere în eroare și prin acte de amenințare. Totodată, în mod corect instanța de fond a apreciat că lipsa antecedentelor penale ale inculpaților și faptul că cercetarea judecătorească s-ar apropia de final, nu sunt argumente suficiente și pertinente care să impună acordarea acestei liberări provizorii sub control judiciar, care este o vocație a instanței de judecată așa cum corect s-a reținut și nu un drept al inculpaților. Față de aceste considerente, pune concluzii de respingere a recursurilor formulate de inculpații N. N. și P. M. împotriva încheierii de ședință din data de 08 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 13.
Avocat ales V. A., având cuvântul în replică, arată că reprezentanta Ministerului Public a făcut referire la acte de amenințare însă cu privire la acest aspect țină să atragă atenția asupra faptului că din declarațiile părților vătămate rezultă că astfel de acte de amenințare nu au existat, cel puțin din partea inculpatului P. M., acestea nefiind amenințate și nici obligate să se prostitueze.
Avocat ales Ț. S., având cuvântul în replică, arată că în cauză nu se poate vorbi de amenințare sau constrângere pentru că din nicio interceptare telefonică nu rezultă vreun indiciu sau vreo dovadă în acest sens, cum de altfel nu rezultă nici din depozițiile martorilor. Criteriile invocate de reprezentanta Ministerului Public indică o prevalență a unor criterii subiective asupra celor obiective, reprezentate de materialul probator. A se avea în vedere că arestarea preventivă a inculpatului N. N. s-a dispus pentru cazul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală și nu pentru alte temeiuri iar acuzarea nu a reușit până la acest moment să facă dovada modificării acestor temeiuri, adică posibilitatea să fugă sau să se ascundă sau a celorlalte ipoteze arătate la art. 148 Cod procedură penală.
Recurentul inculpat P. M., având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii sale de liberare provizorie sub control judiciar și pe cale de consecință judecarea sa în stare de libertate. A se avea în vedere că se confruntă cu probleme familiale care s-au agravat pe parcursul acestor 7 luni de când este arestat. Arată că la fiecare termen de judecată a depus în fața instanței de fond înscrisuri oficiale în susținerea motivelor indicate în cadrul cererii de liberare provizorie sub control judiciar iar de fiecare dată la ultimul cuvânt a fost întrerupt. Subliniază faptul că familia sa are întreruptă furnizarea apei și a energiei electrice iar toate bijuteriile de familie le are amanetate, inclusiv verighetele. De asemenea, cei de la bancă o caută săptămânal pe soția sa iar copilul său care este în clasa a II-a deja nu prea mai face față cerințelor, datorită lipsei sale. Arată că cunoaște gravitatea faptelor de care este acuzat, fapte care nu îi fac cinste. Recunoaște că a greșit însă a făcut acest lucru fără voia sa. Afirmă acest lucru întrucât și el la rândul său se consideră o victimă dat fiind că a fost mințit, existând dovezi în acest sens la dosarul cauzei. Precizează că atunci când a fost la studierea dosarului a găsit foarte multe minciuni din partea părților vătămate, a părții vătămate devenită martor, D. M. F. și a inculpatului N. N.. Menționează că va prezenta toate aceste aspecte, pe fiecare în parte, în fața instanței de fond și arată că în data de 20 ianuarie 2014 are fixat termen pentru studierea dosarului. În ceea ce-i privește pe ceilalți doi inculpați care sunt judecați în stare de libertate, respectiv M. C. C. și D. G. L., ține să atragă atenția asupra faptului că aceștia la fiecare termen de judecată au invocat aceleași motive, motive care au fost luate în considerare de către instanța de judecată cu toate că aceștia au mințit cu nonșalanță. Astfel, inculpatul M. C. C. a susținut că este student și are o afacere cu ciuperci. Într-adevăr, inculpatul M. C. C. este înscris la o facultate însă din anul 2012 și-a înghețat anul, aspect care se poate dovedi și pe care l-a aflat de la acest inculpat dat fiind că au stat în aceeași celulă timp de 4 luni de zile, respectiv de când au fost încarcerați la Penitenciarul C. și până la eliberarea acestuia. În ceea ce privește afacerea cu ciuperci, aceasta este tot o poveste, în sensul că inculpatul M. C. C. a contractat într-adevăr un fond european, a încasat banii pentru această afacere însă s-a bazat pe ciupercăria altuia, astfel că și acest aspect invocat de către inculpatul M. este tot o minciună. A se avea în vedere că inculpatul M. C. C. are două capete de acuzare în cauză, respectiv trafic de persoane și trafic de minori, dovedite cu probe solide, toți martorii din lucrări, respectiv cei 11 martori, indicând-o pe prietena acestuia, pe iubita inculpatului D. G. L. și pe cea a inculpatului N. N.. A se observa că cele două părți vătămate au susținut că au întreținut relații sexuale în B. cu diferiți bărbați, una cu doi alta cu doi însă nicio probă din dosar nu susține ceea ce au afirmat ele, acestea mințind tot timpul inclusiv pe el cât și ele între ele, existând în dosar convorbiri telefonice și mesaje în acest sens. Mai mult, aceste două părți vătămate și-au schimbat declarațiile în fața instanței de fond. Motivul acestei schimbări l-a aflat tot din Penitenciar, respectiv din discuțiile purtate de inculpații M. C. C. și D. G. L.. Astfel, familia inculpatului M. C. C. a susținut-o financiar pe prietena acestuia, respectiv pe numita S. A. L., a luat-o la ei acasă, i-au schimbat domiciliul în sensul că aceasta are domiciliul la ei acasă, ea locuind efectiv la familia inculpatului M. C. C. timp de 2 sau 3 luni de zile. Având în vedere că numita S. A. L. a locuit, a mâncat și s-a dus la școală de la familia inculpatului M. C. C. din casă, este evident că aceasta putea fi influențată foarte ușor. Mai mult decât atât, aceasta a influențat-o și pe cealaltă parte vătămată, respectiv pe numita N. A. M., care dacă își menținea declarația dată în faza de urmărire penală îl incrimina pe M. C. C., astfel că nu putea să mai declare la fel ca în faza de urmărire penală. D. urmare, Ministerul Public s-a sesizat și a întocmit dosare penale celor două părți vătămate pentru mărturie mincinoasă. Relativ la inculpatul D. G. L., acesta a susținut că este înscris la facultate, respectiv la Universitatea Valahia Târgoviște și că trebuie să își continue studiile. Subliniază faptul că inculpatul D. G. L. doar s-a înscris la facultate, el nefrecventând în realitate niciodată cursurile acesteia, lucru pe care l-a aflat chiar de la acesta din urmă. A se avea în vedere că toate aceste aspecte pot fi verificate și dacă instanța nu va face acest lucru, o poate face familia sa care îl poate ajuta, respectiv fratele, soția etc. Așadar, poate dovedi faptul că inculpatul D. G. L. nu s-a dus niciodată la facultate, deși atunci când a solicitat liberarea sa provizorie a zis că se duce acasă pentru a-și urma studiile. Același inculpat a mai susținut că are un copil de 2 ani pe care îl întreține și că pe parcursul celor 5 luni de zile de când este arestat soția l-a părăsit. Nici aceste aspecte nu sunt adevărate, soția părăsindu-l acum 1 an și jumătate minim, existând totodată și o hotărâre judecătorească prin care copilul a fost încredințat mamei, tatăl neavând niciun drept. Deci, inculpatul D. G. L. nu și-a susținut familia și nu și-a ajutat copilul niciodată. Depune la dosarul cauzei un memoriu în cadrul căruia a expus toate cele mai sus arătate.
Recurentul inculpat N. N., având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate pentru a putea fi alături de familia sa și pentru a-și îngriji sănătatea. Arată că dorește să își facă o coronografie care trebuie de urgență făcută, având în vedere că i s-a recomandat încă din vară. Precizează că atunci când a solicitat celor de la Penitenciar să i se facă o coronografie i s-a spus că nu dorește altceva decât să ruineze Penitenciarul. Învederează instanței că nu mai suportă nici detenția, care este sub orice critică existând în Penitenciar tot felul de boli care se transmit prin . cu alții. Promite că nu va zădărnici în niciun fel aflarea adevărului în cauză și nici nu va influența părțile din acest dosar. De asemenea, va respecta cu strictețe toate obligațiile ce îi vor fi impuse de către instanța de judecată.
CURTEA,
Constată că, prin încheierea din data de 08.01.2014, Tribunalul pentru Minori și Familie B. a dispus în baza art. 1608a alin. 6 Cod procedură penală raportat la art. 1602 alin. 2 Cod procedură penală, respingerea ca neîntemeiate a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații N. N. și P. M..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la data de 06 ianuarie 2014, inculpatul P. M. a solicitat să fie pus în libertate provizorie sub control judiciar, cu motivarea că în cauză nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe acest inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. La termenul de judecată din 08 ianuarie 2014, inculpatul N. N. a depus la dosar o cerere de liberare provizorie sub control judiciar prin care arată că de la momentul luării măsurii arestării preventive și până în prezent nu s-a făcut dovada faptului că ar încerca să fugă sau să se sustragă de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei sau că ar exista date că încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor de probă. Gravitatea în abstract a pretinselor infracțiuni pentru care este trimis în judecată constituie un criteriu subiectiv care nu poate prevala asupra criteriilor obiective instituite de textul de lege incident.
Instanța de fond a constatat că nu s-au schimbat, în niciun fel, considerentele de fapt și de drept avute în vedere la termenul de judecată din data de 11 decembrie 2013 ( în urmă cu mai puțin de o lună de zile ), când au fost analizate cererile similare formulate de cei doi inculpați. Dimpotrivă, probatoriul testimonial administrat în cauză, și în special depoziția testimonială a martorei Ț. D. A. M., respectiv declarațiile date de partea civilă V. A.-M. la acest termen de judecată, converg spre concluzia că nu sunt întrunite condițiile de fond prevăzute de lege pentru lăsarea în libertate, chiar și în condițiile controlului judiciar, a celor doi inculpați.
În analiza condițiilor de acordare a liberării provizorii, Tribunalul specializat a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 143, art. 1491, art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, precum și art. 151 Cod procedură penală, iar temeiurile pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri privative de libertate nu s-au schimbat la momentul de față și nici nu au dispărut.
A apreciat Tribunalul specializat că nici la acest moment nu se impune judecarea inculpaților N. N. și P. M. în stare de libertate, nici chiar în condițiile unui control judiciar realizat de autorități în condițiile legii, ca urmare a faptului că cei doi inculpați sunt acuzați de săvârșirea unor infracțiuni foarte grave, îndreptate împotriva unor persoane minore, faptele presupus a fi comise de cei doi aducând atingere unor valori sociale importante ocrotite de lege, privind demnitatea și integritatea psihică a persoanelor. Împrejurarea că cele mai multe victime din cauza de față sunt minore lipsite de suportul familiei, astfel că manipularea și poziția de ascendent pe care inculpații o aveau în raport cu victimele pot conduce la intimidarea acestora în situația în care s-ar confrunta cu inculpații în mod direct, constituie un element important în aprecierea oportunității judecării inculpaților în stare de libertate.
Este adevărat că gravitatea unei acuzații nu este, prin sine însăși, un motiv pertinent și suficient pentru a justifica privarea de libertate a unei persoane, însă în situația de față, cu privire la inculpații N. N. și P. M. există temeiuri justificate ce rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească din care se poate desprinde bănuiala rezonabilă că inculpații au fost implicați în activități de natură a periclita dezvoltarea firească în continuare a unor persoane tinere, care nu au atins încă vârsta majoratului.
Astfel, a reținut Tribunalul specializat că inculpații N. N. și P. M. sunt acuzați de implicarea în exploatarea unor victime minore ( S. M. și V. A.-Mihae, la ambii inculpați, la care se adaugă și S. A.-L. în ceea ce-l privește pe inculpatul N. N. ), prin supunerea acestora la prostituție, în scopul obținerii de foloase materiale. Gravitatea deosebită a unor asemenea conduite antisociale, coroborată cu impactul social evident negativ pe care punerea în libertate a unor persoane acuzate de comiterea unor infracțiuni dintre cele mai periculoase ( aspect care reiese și din limitele speciale de pedeapsă stabilite de legiuitor ) reprezintă criterii suficiente pentru a se aprecia că judecarea în stare de libertate a inculpaților N. N. și P. M. nu ar fi în interesul bunei desfășurări a procesului penal.
Întrucât criteriile legate de circumstanțele săvârșirii prezumtivelor fapte reținute în sarcina inculpaților N. N. și P. M., astfel cum au fost mai sus descrise, sunt de natură a constitui un impediment în ceea ce privește admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, Tribunalul specializat a apreciat că aspectele legate de persoana inculpaților, în sensul în care aceștia nu au antecedente penale, sunt cunoscuți cu un comportament bun în societate, beneficiază de stabilitate familială și sunt singurii întreținători ai familiilor lor, sunt insuficiente, prin ele însele, pentru a conduce la judecarea acestora în stare de libertate.
De altfel, instanța de fond a reținut că lipsa antecedentelor penale constituie un element de normalitate într-o societate civilizată iar nu o circumstanță de natură a conduce la premierea persoanelor cercetate în stare de arest preventiv, și care sunt bănuite de implicare în comiterea unor fapte de natura celor mai sus descrise, în sensul punerii lor în libertate.
Împotriva încheierii au formulat recurs inculpații N. N. și P. M..
Recurentul inculpat N. N. a arătat că nu este cunoscut cu antecedente penale și că nu există date sau indicii că lăsat în libertate ar săvârși o nouă infracțiune. Relativ la celelalte criterii, în speță posibilitatea influențării unor martori, a solicitat a se ține seama de faptul că spre deosebire de analizarea celorlalte cereri formulate la termenele anterioare de judecată, la acest moment prezentul dosar se află aproape de finalizarea cercetării judecătorești, singurul motiv pentru care s-a acordat un nou termen de judecată fiind necesitatea audierii unui martor din dosarul de urmărire penală, respectiv a numitei D. M. F., care de altfel așa cum afirmă și în depoziția aflată la dosarul de urmărire penală, a fost și iubita inculpatului N. N., astfel că pericolul concret de influențare la acest moment a vreunei părți vătămate sau a unui martor nu mai există. A mai arătat că lăsat în stare de libertate, ar putea să își rezolve problemele medicale și personale precum și că este integrat familial, astfel că nu există riscul ca el să dispară sau să se sustragă de la judecată.
Recurentul inculpat P. M. a invocat situația personală, respectiv pe cea a familiei sale care se află la acest moment într-o mare nevoie de resurse financiare precum și circumstanțele sale personale, în special faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale și este susținut de familie.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma recursurilor declarate, relativ la cererile de liberare provizorie sub control judiciar, Curtea constată că, recursurile declarate de către cei doi inculpați sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru următoarele considerente:
Cei doi inculpați au fost arestați preventiv prin încheierea nr. 15/27 iunie 2013 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., pronunțată în dosarul nr._, pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 27 iunie 2013 și până la data de 25 iulie 2013 inclusiv, în cauză fiind emise mandatele de arestare preventivă nr. 23/27 iunie 2013 ( pentru inculpatul N. N. ), respectiv nr. 26/27 iunie 2013 ( pentru inculpatul P. M. ).
Acuzațiile care li se aduc inculpaților sunt următoarele:
Inculpatul N. N. este acuzat că în perioada anului 2012- iunie 2013 a înlesnit practicarea prostituției de către minora D. M. și a tras foloase de pe urma acesteia, iar în intervalul februarie-martie 2013 a înlesnit practicarea prostituției de către Ț. D.. Acest inculpat mai este acuzat că în perioada 2012-2013 împreună cu inculpatul M., a recrutat-o și exploatat-o pe minora S. A., iar împreună cu inculpatul P. M. a recrutat și exploatat prin obligarea la practicarea prostituției pe S. M. și V. A.. În drept, aceste acuzații au fost încadrate, în dispozițiile art. 329 alin. 1 și 3 Cod penal și art. 13 alin. 1 și 3 teza I, din Legea nr. 678 din anul 2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Inculpatul P. M. este acuzat că în prima jumătate a anului 2013, a recrutat și exploatat, prin obligarea la practicarea prostituției, împreună cu inculpatul N. N., părțile vătămate minore S. M. și V. A.. În drept, acuzațiile aduse acestuia au fost încadrate în dispozițiile art. 13 alin. 1 și 3 teza I, din Legea nr. 678 din anul 2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Ca temei de arestare preventivă au fost reținute față de cei doi inculpați, dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Prima instanță a stabilit, în mod judicios, pentru fiecare dintre inculpați, în parte, că lăsarea lor în libertate prezintă încă pericol concret pentru ordinea publică. Pentru a stabili acest aspect, au fost avute în vedere atât aspectele care țin de infracțiunile care li se impută acestora, de modalitatea concretă în care se reține că ar fi fost săvârșite cât și circumstanțele personale ale inculpaților. Este evident că nu poate fi omisă în această operațiune juridică, gravitatea infracțiunilor de care sunt acuzați inculpații.
În acest din urmă sens, Curtea are în vedere, pe de o parte, faptul că inculpații din acest dosar sunt acuzați de fapte penale grave, precum trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism. Aceste infracțiuni sunt de o gravitate deosebit de ridicată, pe de o parte, datorită consecințelor pe care le au pentru dezvoltarea psiho - socială a victimelor minore traficate, pentru libertatea psihică a fiecăreia dintre persoanele vătămate ( minore sau majore ) traficate, iar pe de altă parte din curajul pe care îl manifestă persoane precum inculpații din această cauză, în sensul de a înfrânge normele legale, de a le încălca, obținând sume de bani, în mod facil, din exploatarea semenilor. Toți inculpații din această cauză sunt persoane tinere, care ar fi putut să desfășoare activități licite pentru a obține mijloace financiare.
Pericolul pentru ordinea publică mai rezultă și din durata de timp de-a lungul căreia au fost traficate respectivele părți vătămate ( anul 2012 și prima jumătate a anului 2013, pentru inculpații N. N., M. C. ), prima jumătate a anului 2013 ( inculpatul P. M. ) și perioada martie – aprilie 2013 ( inculpatul D. G. ) dar și din numărul persoanelor traficate, unele dintre acestea fiind minore. Perioada de timp ce s-a scurs de la data luării măsurii arestării preventive, respectiv de la data de 27 iunie 2013 și până la data judecării prezentelor recursuri, nu constituie un termen rezonabil, având în vedere gravitatea acuzațiilor, complexitatea cauzei dată de numărul inculpaților, al părților vătămate și al martorilor care sunt de audiat, termen care să poată duce la concluzia că temeiul de arestare reținut față de cei doi inculpați s-ar fi diminuat.
Sunt nefondate apărările inculpaților, în sensul că nu există dovezi concrete ale pericolului social concret pe care l-ar prezenta lăsarea lor în libertate, deoarece un astfel de pericol, în speță, este susținut de un ansamblu de elemente, iar nu numai de gravitatea acuzațiilor.
Egalitatea de tratament, invocată de către inculpați, în sensul că ar trebui să fie și ei cercetați în stare de libertate la fel ca și ceilalți inculpați din dosar și din celălalt dosar invocat de apărare, nu poate fi un argument convingător, având în vedere că măsura arestului preventiv se apreciază intuitu personae, cu referire la fiecare inculpat în parte, prin raportare la contribuția infracțională și circumstanțele personale ale acestuia.
Cu privire la starea de sănătate a inculpatului N. N., nu există nicio dovadă că acesta nu ar fi avut aceste probleme medicale de dinainte de arestarea preventivă sau că în penitenciar nu i se acordă tratament corespunzător. Pe de altă parte, soluția în cazul în care nu se poate trata în rețeaua A.N.P. este tratamentul medical sub pază permanentă în rețeaua civilă iar nu punerea sa în libertate.
Referitor la integrarea sa familială și la copilul cu grav handicap, se observă că aceste aspecte existau și înainte de arestare și nu l-au împiedicat pe inculpat să locuiască într-un apartament închiriat la B. unde există indicii că se ocupa cu traficarea unor persoane în vederea practicării prostituției, mod de viață ce nu are nicio legătura cu o viață de familie normală, de care inculpatul și-a adus aminte abia acum și pe care o invocă ca temei al punerii în libertate.
Cu privire la martora D. M. F., a cărui audiere a mai rămas de administrat, instanța de recurs reține că aceasta a locuit cu inculpatul în apartament, fiind deci în relații foarte apropiate, existând posibilitatea reală de a o influența în situația în care o va întâlni în libertate, declarația acesteia, în măsura în care nu ar fi influențată, putând fi foarte utilă pentru instanța de fond.
Referitor la necomunicarea rezoluției de începere a urmăririi penale, care ar fi afectat dreptul la apărare al inculpatului, aceste aspect, pe lângă faptul că nu are nicio legătură cu soluționarea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, fiind un aspect de invocat pe fondul cauzei, se mai reține și că o asemenea obligație expresă în sarcina procurorului care a început urmărirea penală nu există, iar analiza concretă în ce măsură a fost afectat dreptul la apărare ca și conținut al dreptului la un proces echitabil urmează a fi făcută de instanța de fond, la judecarea cauzei.
Relativ la starea de dificultate financiară în care se află familia inculpatului P. M. și la starea fetiței acestuia căreia îi este dor de tatăl său ( un sentiment normal și de necontestat ), se reține că inculpatul nu s-a gândit prea mult la aceste aspecte atunci când s-a implicat în această activitate infracțională, dat fiind că exista riscul, pe care și l-a asumat, de a fi depistat de organele de poliție. A veni la acest moment și a invoca niște realități care existau și înainte și care au fost ignorate de inculpat, nu poate constitui o apărare care să determine instanța să treacă cu vederea acuzațiile foarte grave aduse ( una dintre victimele traficului fiind chiar prietena fiicei sale, pe care a cunoscut-o în acest context ), limitele de pedeapsă și modul de săvârșire a faptelor, pentru a da prioritate acestor circumstanțe personale spre a-l pune în libertate, în condițiile în care chiar cu privire la inculpat există indicii temeinice că le-a ignorat prin acceptarea riscului și implicarea sa în aceste fapte penale de care este acuzat.
Cu privire la ofertele de angajare existente pentru P. M., acestea nu au nicio valoare juridică pentru instanță, nefiind obligatorie menținerea acestei oferte din partea angajatorului, astfel că nu există nicio certitudine că odată pus în libertate inculpatul ar fi imediat angajat de acești ofertanți identificați de apărătorul acestuia.
Lipsa antecedentelor penale a celor doi inculpați de asemenea nu are un rol decisiv pentru a dispune o soluție de liberare provizorie atunci când aceștia debutează în activitatea infracțională ex abrupto, cu niște acuzații dintre cele mai grave. Invocarea acestui aspect poate fi relevantă atunci când avem de-a face cu infracțiuni mai puțin grave. O persoană care debutează cu fapte foarte grave este mai periculoasă decât una care își începe activitatea infracțională cu fapte ușoare, aceasta având o frică mai mare de rigorile legii.
Cu privire la neconcordanțele dintre mijloacele de probă învederate de P. M. în ultimul cuvânt, instanța reține că la dosar există indicii temeinice privind săvârșirea acestor fapte, astfel cum au fost analizate de instanța de fond, care oricum nu pot fi discutate în cadrul unei cereri de liberare provizorie, ce pleacă de la premisa unei măsuri de arest preventiv legale, iar aceste probe urmează a fi analizate de instanța de fond atunci când va delibera.
Prin urmare, în mod corect a apreciat instanța de fond că aceste circumstanțe personale ale inculpaților nu reprezintă nimic nou, care să se ivească de la data arestării lor, ci aspecte existente sau previzibile pentru inculpați că se puteau produce ( cum ar fi ivirea unor probleme financiare în familie odată cu arestarea lui P. M. ), aspecte asumate de inculpați ce nu pot fi invocate acum ca și elemente care să impună liberarea lor provizorie.
Curtea consideră că toate aceste argumente justifică menținerea în stare de arest preventiv a inculpaților N. N. și P. M. și atestă caracterul neîntemeiat, la acest moment procesual, al cererilor de liberare provizorie sub control judiciar.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere și prevederile art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile inculpaților N. N. și P. M. formulate împotriva încheierii din data de 08.01.2014, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 13, urmând a-i obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în recurs, în conformitate cu prevederile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații N. N. și P. M., deținuți actualmente în Penitenciarul C., împotriva încheierii din data de 08.01.2014, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 13, pe care o menține.
În baza art. 192 alineat 2 Cod de procedură penală, obligă inculpații N. N. și P. M. la plata fiecare a sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. E. M. G. L. C. G.
GREFIER
O. S.
Red. M.L./10.02.2014
Dact. O.S./14.02.2014
4 exemplare
Jud. fond: S. R. D.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 37/2014.... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 79/2014.... → |
|---|
