Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 552/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 552/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 12680/197/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.552/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 30 octombrie 2014
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CAJ2:
Președinte – R. C. D. - judecător
Judecător – M. D.
- Grefier – C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror Lucreția T.- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de partea civilă B. E. C., împotriva sentinței penale nr.1562* din data de 12 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 16 octombrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 30 octombrie 2014, când,
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1562* din data de 12.06.2014, Judecătoria B. a hotărât următoarele:
În baza art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal din 1969 cu aplicarea 396 alin. 10 cod procedură penală și art. 5 cod penal a condamnat inculpatul N. M. O. la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 71 alin. 1 cod penal din 1969 cu aplicarea art. 12 din Legea nr.187/2012 a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a) și b cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 Cod penal din 1969 a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani și 2 luni reprezentând termen de încercare.
În baza art. 71 alin. 5 cod penal din 1969, raportat la art. 64 lit. a (teza a II-a) și b, Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei a suspendat și exercitarea pedepsei accesorii.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 cod penal din 1969.
În temeiul art. 397 raportat la art. 19 cod procedură penală, art. 1357 cod civil, în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. E. C., și a obligat inculpatul, în solidar cu persoana responsabilă civilmente ., să achite acesteia suma de 38.051,09 lei, cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale, și suma de 70.000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
În temeiul art. 397 raportat la art. 19 cod procedură penală, art. 313 din Legea nr. 95/2006, a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență B., și a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, ., să achite acesteia suma de 2245,42 lei, cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale.
A obligat inculpatul la plata către stat a cheltuielilor judiciare în cuantum de 1000 lei (care includ și cheltuielile judiciare în cuantum de 350 lei stabilite prin rechizitoriu).
A obligat inculpatul la plata către partea civilă, B. E. C., a cheltuielilor judiciare în cuantum de 2500 lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: prin rechizitoriul nr. 1199/P/2012 din data de 26.04.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului N. M. O. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 cod penal.
În cuprinsul rechizitoriului s-a reținut că, în data de 31.01.2012, în jurul orei 07.40, în timp ce conducea autoturismul marca Volvo cu nr. de înmatriculare_ pe Calea București din mun. B., pe banda a III-a de circulație, din direcția .. Toamnei, când a ajuns în dreptul Spitalului Clinic Județean de Urgență B., inculpatul a accidentat-o pe victima B. E. C., care se angajase în traversarea străzii pe trecerea de pietoni, semnalizată prin indicator și marcaj, din partea dreaptă către partea stângă a sensului de mers al inculpatului, provocându-i leziuni traumatice pentru care a necesitat 110-120 de zile de îngrijiri medicale.
Această situație de fapt a fost reținută pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila 5 dosar urmărire penală), proces-verbal de cercetare la fața locului și schița locului accidentului (filele 6-8 dosar urmărire penală), raport de expertiză medico-legală nr. 304/E/06.02.2012 (fila 9 dosar urmărire penală), raport de expertiză medico-legală (completare) nr. 304/E/23.03.2012 (fila 11 dosar urmărire penală), buletine de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 136/T, 134/T/01.02.2012 (filele 14,23 dosar urmărire penală), declarația inculpatului N. M. O. (filele 27-28 dosar urmărire penală), declarația martorei (S. M. D. (fila 35 dosar urmărire penală), raport de expertiză medico-legală (completare) nr. 304/E/17.07.2012 (fila 13 dosar urmărire penală), declarația persoanei vătămate B. E. C. (filele 17-18 dosar urmărire penală).
Inculpatul a fost audiat în cursul urmăririi penale (filele 27-28 dosar urmărire penală), recunoscând săvârșirea faptei, iar în cursul judecății, în termenul prevăzut de art. 320¹ cod procedură penală, s-a prezentat în fața instanței și a recunoscut în totalitate învinuirea formulată, solicitând judecarea conform procedurii speciale reglementate în cazul recunoașterii vinovăției. Raportat la faptul că instanța a constatat îndeplinite condițiile legale pentru aplicarea procedurii reglementate de art. 320¹ cod procedură penală, în cursul judecății au fost administrate doar probe cu privire la latura civilă a cauzei și înscrisuri în circumstanțiere, respectiv referatul de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B. (filele 249-250)
Pe latură civilă, partea vătămată B. E. C. s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând inițial suma de 30.312 lei cu titlu de daune materiale, și suma de 300.000 lei, cu titlu de daune morale (filele 18-21). Pe parcursul judecății, partea civilă a formulat cerere de suplimentare a daunelor materiale la suma de 38.051,09 lei, celelalte pretenții rămânând nemodificate. (fila 297)
Spitalul Clinic Județean de Urgență B. s-a constituit parte civilă în procesul-penal cu suma de 2245,42 lei, reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate persoanei vătămate B. E.-C.. (fila 54 dosar urmărire penală)
Analizând actele si lucrările dosarului s-a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 31.01.2012, în jurul orelor 07.34, inculpatul conducea autoturismul marca Volvo, nr. de înmatriculare_, pe Calea București din mun. B., pe banda a III-a de circulație, din direcția .. Toamnei. Când a ajuns în dreptul Spitalului Clinic Județean de Urgență B., acesta nu a observat-o pe persoana vătămată B. E. C., care se angajase în traversarea străzii pe trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător, din dreapta direcției sale de mers, astfel că nu i-a acordat prioritate de trecere, acroșând-o cu partea dreaptă față.
În urma impactului, inculpatul a apelat nr. de urgență 112, la fața locului sosind un echipaj de poliție și o ambulanță care a transportat-o pe persoana vătămată la spital, unde aceasta a primit îngrijiri medicale, fiind diagnosticată la internare cu fractură diafiză femurală stângă cu deplasare, operată. Entorsă genunchi drept cu leziune de ligament colateral intern. TCC acut. Contuzie cerebrală minoră. Entorsă gleznă dreaptă. Contuzie forte umăr stâng. La data de 01.02.2012 s-a intervenit chirurgical sub anestezie rahidiană, practicându-se osteosinteză femur stâng, cu tijă blocată.
Urmările accidentului rutier s-au amplificat progresiv, persoana vătămată B. E.-C. fiind supusă mai multor intervenții chirurgicale, leziunile traumatice cauzate acesteia necesitând circa 180 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Ulterior producerii evenimentului rutier, s-au recoltat mostre biologice atât de la inculpatul N. M.-O., cât și de la persoana vătămată, ambii având la momentul producerii accidentului rutier alcoolemie zero.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere că prin declarațiile date în cursul urmăririi penale (filele 27-28 dosar urmărire penală), inculpatul a recunoscut comiterea faptei în modalitatea descrisă mai sus, adăugând că nu a observat-o pe persoana vătămată traversând pe trecerea de pietoni deoarece avea geamurile aburite (apărare nesusținută de vreuna dintre probele administrate în cauză).
În consens cu cele declarate de inculpat sunt și celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale. Astfel, se constată că declarația persoanei vătămate B. E.-C. (filele 17-18 dosar urmărire penală) și plângerea penală formulată de aceasta (filele 20-21 dosar urmărire penală), din care reiese că în data de 31.01.2012, în jurul orei 07.40, în timp ce se deplasa pe jos spre locul de muncă, s-a angajat în traversarea străzii pe trecerea de pietoni din fața Spitalului Clinic Județean de Urgență B., marcată și semnalizată corespunzător, iar după ce a traversat primele două benzi, și-a pierdut cunoștința trezindu-se ulterior la Spitalul Județean B., se coroborează cu procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 31.01.2012 și schița locului accdidentului (filele 6-8 dosar urmărire penală), din care rezultă că la data menționată organele de poliție au fost sesizate de dispeceratul IPJ B. despre faptul că pe . dreptul Spitalului Clinic Județean de Urgență B., autoturismul marca Volvo nr. de înmatriculare_ condus de inculpatul N. M. O., a cauzat un accident rutier soldat cu o victimă – persoana vătămată B. E.-C..
În continuare, au fost luate în considerare buletinele de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 136/T, 134/T/01.02.2012 (filele 14-16, 23-25 dup) din care rezultă că niciuna dintre persoanele implicate în evenimentul rutier din data de 31.01.2012 nu consumase băuturi alcoolice în prealabil.
În privința leziunilor traumatice cauzate persoanei vătămate, instanța a ținut cont de rapoartele de expertiză medico-legală nr. 304/E din datele de 06.02.2012 (fila 9 dosar urmărire penală), 23.03.2012 (fila 11 dosar urmărire penală), 17.07.2012 (fila 13 dosar urmărire penală) și 27.03.2014 (fila 318), din care rezultă diagnosticul stabilit în urma accidentului rutier, precum și faptul că urmările vătămării s-au amplificat progresiv, B. E.-C. necesitând pentru vindecare de la 50-55 de zile de îngrijiri medicale (inițial), până la circa 180 de zile de îngrijiri medicale (în final).
Sub aspectul încadrării juridice a faptei expuse, instanța are mai întâi în vedere că pe parcursul soluționării cauzei, la data de 01.02.2014, a intrat în vigoare Noul Cod Penal care prevede la art. 5 că în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 265/2014 s-a statuat că interpretarea constituțională a dispoziției citate este în sensul că judecătorul cauzei trebuie să stabilească, în urma unui examen concret, care dintre legile penale succesive este, în ansamblul său, mai favorabilă inculpatului, consacrându-se teoria aplicării globale a legii penale mai favorabile, și nu cea referitoare la aplicarea pe instituții autonome.
În acest context, instanța constată că infracțiunea care face obiectul prezentei cauze, respectiv vătămare corporală din culpă, are corespondent în legea penală nouă în art. 196 alin. 2, 3 Cod penal.
Analizând faptele deduse judecății din perspectiva codului penal din 1969, s-a reținut că în drept fapta inculpatului N. M. O. constând în aceea că, în data de 31.01.2012, în timp ce se deplasa pe . .. Toamnei, iar la trecerea de pietoni din fața Spitalului Clinic Județean de Urgență B., nu a acordat prioritate de trecere persoanei vătămată B. E.-C. care se angajase în mod legal în traversarea străzii, acroșând-o cu partea dreaptă față, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare circa 180 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicabile inculpatului s-au reținut prevederile art. 52 și art. 72 cod penal, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, gradul de pericol social al faptei raportat la modul si mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit si urmarea produsă, precum și persoana infractorului si împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, urmând a ține cont și de aplicabilitatea dispozițiilor art. 320¹ al. 7 cod procedură penală din 1968.
Analizând prin prisma acestor criterii, s-a reținut că deși infracțiunea dedusă judecății a fost îndreptată împotriva persoanei și a produs consecințe grave pentru sănătatea și integritatea fizică a persoanei vătămate, fiind cauzată de neacordarea priorității de trecere de către inculpat, totuși se constată că aceasta a fost o faptă neintenționată. Această din urmă împrejurare, unită și cu circumstanțele personale ale inculpatului, care a recunoscut în mod constant săvârșirea faptei, și care, deși se află la debutul vieții adulte, este bine integrat în societate (astfel cum rezultă din referatul de evaluare întocmit în cauză – filele 249-250), fiind la primul contact cu legea penală, formează convingerea instanței că evenimentul din data de 31.01.2012 a avut un caracter izolat și accidental, nereprezentând o constantă a comportamentului acestuia.
În ceea ce privește individualizarea modalității de executare a pedepsei stabilite s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 cod penal.
Comparând soluția expusă mai sus, la care se poate ajunge în condițiile codului penal din 1969, cu soluția care ar putea fi adoptată în cazul aplicării noului cod penal, instanța a constatat că prima este mai favorabilă inculpatului, astfel că a aplicat dispozițiile codului penal din 1969, ca lege penală mai favorabilă, în sensul art. 5 cod penal.
O primă observație care se poate face în acest sens este aceea că ambele legi penale prevăd aceleași limite ale pedepsei închisorii, diferența existentă în această materie (prevederea pedepsei amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii) nefiind relevantă în cauză, din moment ce instanța nu ar opta pentru pedeapsa alternativă a amenzii, date fiind consecințele produse prin acțiunea inculpatului – numărul mare de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea persoanei vătămate. Se constată că în cauză, caracterul mai favorabil al legii vechi este evidențiat de modalitatea mai blândă de executare a pedepsei închisorii de 1 an și 2 luni, respectiv de posibilitatea aplicării instituției suspendării condiționate a executării pedepsei, instituție care nu are corespondent în legea nouă, neidentificându-se nici cu instituția amânării aplicării pedepsei (prevăzută de art. 83 și următoarele Noul cod penal), care presupune respectarea de către inculpat a unor măsuri de supraveghere și, eventual o . obligații, și cu atât mai puțin cu instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere (prevăzută de art. 91 și următoarele Noul cod penal), care, pe lângă măsurile de supraveghere și eventualele obligații, impune condamnatului prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.
Un alt argument îl constituie împrejurarea că, potrivit vechii reglementări, la împlinirea termenului de încercare potrivit legii vechi, inculpatul va fi reabilitat de drept dacă nu mai comite alte infracțiuni înăuntrul acestui termen și nici nu se pronunță revocarea beneficiului suspendării (art. 86 Cod penal din 1969), în vreme ce, potrivit noului cod penal, termenul de reabilitare ar începe să curgă de la data împlinirii termenului de supraveghere (art. 167 alin. 4 cod penal)
Pe latură civilă, instanța a constatat că persoana vătămată B. E. C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 38.051,09 lei daune materiale, și 300.000 lei daune materiale, iar Spitalul Clinic Județean de Urgență B., s-a constituit parte civilă în procesul-penal cu suma de 2245,42 lei, reprezentând contravaloarea prestațiilor medico-sanitare acordate persoanei vătămate B. E.-C. pe perioada internării, respectiv 31.01.2012 – 06.02.2012. (fila 54 dosar urmărire penală)
Potrivit art. 1357 cod civil (aplicabil în cauză conform art. 103 din Legea nr. 71/2011), cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Conform art. 1387 alin. 1 și 2 cod civil, în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății unei persoane, despăgubirea trebuie să cuprindă, în condițiile art. 1388 și 1389, după caz, echivalentul câștigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat să îl dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacității sale de muncă. În afară de acestea, despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală, și dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viață ale celui păgubit, precum și orice alte prejudicii materiale. Despăgubirea pentru pierderea sau nerealizarea câștigului din muncă se acordă, ținându-se seama și de sporirea nevoilor de viață ale celui prejudiciat, sub formă de prestații bănești periodice. La cererea victimei, instanța va putea acorda despăgubirea, pentru motive temeinice, sub forma unei sume globale.
Instanța apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1357 Cod civil, precitat, respectiv fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate si vinovăția, pentru a fi angajata răspunderea civila delictuala a inculpatului, ca temei pentru obligarea la plata daunelor. Instanța reține existența unei fapta ilicite – infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prejudiciul creat, legătura directă de cauzalitate dintre acțiune și prejudiciu precum și vinovăția inculpatului sub forma intenției indirecte.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului cauzat părții civile B. E. C., se constată că daunele materiale au fost dovedite prin probele administrate în cauză. Astfel, instanța a avut în vedere că martora Vogel Hareta (fila 259), a relatat că partea civilă în interval de 1 an de zile a fost supusă în total la patru intervenții chirurgicale. Încă una, pentru umăr urmează a fi efectuată. Pe lângă operațiile la care a fost supusă, a fost nevoită să urmeze și tratamente de recuperare(...); după 6 luni de la accident a reînceput să meargă la serviciu, dar cu capacitate de muncă păstrată doar 45%, fiind nevoită la un moment dat chiar să schimbe locul de muncă. (...) în mare, în toată această perioadă s-au efectuat cheltuieli de circa 40.000 lei și pe lângă înscrisurile depuse la dosar, au mai fost cheltuieli cu diverse persoane solicitate pentru ca partea vătămată să fie transportată, taxi sau alte persoane. (...) După accident nu a mai putut efectua ore suplimentare, în plus a înregistrat restanțe și la creditul bancar.
Aspecte similare a relevat și martorul B. A. I. (fila 260), care a arătat că partea civilă a fost supusă la patru intervenții chirurgicale, urmează a cincea. După circa 10 luni, aceasta (partea civilă) a reluat activitatea la serviciu, dar la un alt loc de muncă. Am cunoștință că în toată această perioadă cheltuielile au fost de circa 40.000 lei (...).
Declarațiile martorilor se coroborează și cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei (filele 94-229), care atestă cheltuieli ocazionate recuperarea părții civile, atât din punct de vedere fizic, cât și psihic, concretizate prin multiple internări în diferite centre de tratament, efectuarea mai multor intervenții chirurgicale, transportul la/de la unitățile de tratament, alimentație adaptată stării sale de sănătate, kinetoterapie, tratament medicamentos, și nu în ultimul rând, numeroase consultații medicale de specialitate.
De asemenea, instanța are în vedere și diferența dintre veniturile câștigate de partea civilă anterior accidentului și indemnizația de care aceasta a beneficiat ulterior acestui moment, certificatele de concediu medical de la filele 217-226 și adeverința nr. 1000/_ /30.07.2013, atestând că aceasta a beneficiat de 204 zile de concediu medical în ultimele 24 de luni. Mai mult decât atât, conform deciziei asupra capacității de muncă nr.1536/03.08.2012 emisă de Casa Județeană de Pensii B., autoritățile competente au stabilit pentru partea civilă o incapacitate adaptativă de 45%. (fila 103)
Evaluând aspectele de fapt expuse prin prisma dispozițiilor citate mai sus, instanța consideră că suma de 38.051,09 lei este pe deplin justificată.
Cu referire la prejudiciul moral, instanța are în vedere dispozițiile art. 1391 alin. 1 Cod civil, potrivit cărora în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.
Din această perspectivă, se constată că declarațiile martorilor au atestat o modificare semnificativă a condițiilor de viață suferită de partea civilă în urma leziunilor create prin acțiunea inculpatului. Astfel, martora Vogel Hareta a menționat că partea civilăa fost imobilizată la pat până în mai 2012. (...) efectele negative ale accidentului au fost suferite și de copilul ei, într-un moment important, clasa a 8-a, acesta având nevoie de consiliere de specialitate. Și în această perioadă durerile au persistat iar în prezent nu pot spune că este recuperată în întregime.(...) urmare accidentului, partea vătămată a avut probleme majore cu somnul, dar și de panică, rugându-ne pe noi să o ajutăm să treacă . activități nu mai pot fi făcute acum, plimbări pe munte, grădinărit, goblen, înregistrând deficiențe în a conduce mașina, activitatea de șofer fiind reluată doar după un an de zile.
Aspectele evidențiate mai sus sunt întărite de declarația martorului B. A. I., care a arătat, de asemenea, că partea vătămată a fost imobilizată la pat câteva luni. (...) în prezent (...)mai acuză dureri, mai ales la umărul stâng (...). O traumă a suferit și fiica acesteia care la momentul respectiv era în clasa a 8-a, și care s-a simțit neglijată, date fiind circumstanțele. În plus, nicio . activități recreative nu le mai poate face ca altădată, de exemplu grădinări, o perioadă lungă nu a putut șofa, iar acum conduce cu dificultate. Pot menționa și o . probleme cu somnul și atacuri de panică.
Declarațiile martorilor sunt susținute și de fotografiile depuse la dosarul cauzei, care o înfățișează pe persoana vătămată în mijlocul naturii, atât în țară, cât și în străinătate, permițând concluzia că, anterior accidentului aceasta era o persoană activă.
Din aceste probe se poate cu ușurință desprinde concluzia că evenimentul rutier din data de 31.01.2012 a produs consecințe semnificative nu doar pentru sănătatea și integritatea fizică a părții civile B. E.-C., ci și asupra calității vieții acesteia, leziunile suferite cauzându-i un important disconfort fizic (concretizat în incapacitatea de a realiza singură activitățile presupuse de o viață normală, dat fiind că a fost imobilizată la pat câteva luni) și psihic, împiedicând-o totodată să se preocupe de fiica sa minoră în mod corespunzător. În același timp se remarcă și prejudiciul de agrement creat părții civile, care ulterior accidentului nu a mai avut posibilitatea de a desfășura activitățile recreative obișnuite.
În același timp însă, instanța consideră că reparația prejudiciului moral cauzat părții civile, deși este pe deplin justificată de circumstanțele cauzei, nu poate constitui o sursă de îmbogățire pentru aceasta, suferințele fizice și psihice care i-au fost cauzate prin fapta ilicită neputând fi compensate prin vreo sumă de bani. Apreciază astfel că suma de 70.000 lei reprezintă o modalitate echitabilă de reparare a prejudiciului moral cauzat prin fapta dedusă judecății, urmând a respinge restul pretențiilor solicitate.
Cu privire la despăgubirile solicitate de Spitalul Clinic Județean de Urgență B., instanța constată că acestea sunt dovedite prin înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală, urmând ca inculpatul să fie obligat la plata către această parte a sumei de 2245,42 lei cu titlu de daune materiale.
În privința debitorului obligației de plată a despăgubirilor stabilite mai sus, instanța are în vedere că, la momentul producerii accidentului – 31.01.2012, autoturismul marca Volvo cu nr. de înmatriculare_ era asigurat, conform poliței de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./19/A19/PD nr._, încheiată cu G. A. SA, valabilă din data de 16.11.2011 până în data de 15.05.2012. (fila 58 dosar urmărire penală)
Totodată, conform Ordinului președintelui CSA nr. 5/2010, limita maximă pentru despăgubirea pentru vătămări corporale și deces pentru anul 2012 era de 5.000.000 euro.
De asemenea, se reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 49, 50 și 51 din Legea 136/1995 în conformitate cu care asiguratorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule.
În același timp, instanța are în vedere că potrivit art. 86 cod procedură penală,persoana responsabilă civilmente este aceea care, potrivit legii civile, are obligația legală sau convențională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracțiune și care este chemată să răspundă în proces.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel partea civilă B. E. C., criticând sentința doar sub aspectul laturii civile, respectiv sub aspectul cuantumului daunelor morale, solicitând acordarea acestor daune, în cuantumul solicitat prin cererea de constituire de parte civilă. În susținerea acestui prim motiv de apel, partea civilă a învederat suferințele ce i-au fost cauzate de către inculpat, în urma accidentului de circulație, numărul foarte mare de îngrijiri medicale, de care a avut nevoie pentru refacerea stării de sănătate, numeroasele intervenții chirurgicale la care a fost supusă. În susținerea acestui motiv, partea civilă apelantă a făcut referiri la afecțiunile ce i-au fost produse în urma accidentului rutier, respectiv, fractură la femurul stâng, rupturi de menisc, traumatism cranio cerebral. De asemenea, partea civilă a mai invocat suferințele psihice și fizice, în urma accidentului, modul în care acest accident i-a schimbat viața, în plan social și profesional. În cuprinsul memoriului scris de apel de la filele 14-22, partea civilă a făcut numeroase referiri despăgubirile materiale și la dovezile în susținerea acestora.
A solicitat acordarea cheltuielilor efectuate cu evaluarea psihologică, evaluare ce a fost depusă la dosar, în fața instanței.
Al doilea motiv de apel are în vedere cuantumul cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat ales, acordat de către prima instanță și modul greșit de obligare la plata acestora, respectiv a inculpatului, în solidar cu asigurătorul. În susținerea acestui al doilea motiv de apel, partea civilă a mai depus o chitanță ce reprezintă onorariu avocat ales, în cuantum de 2500 lei plătit încă de la judecarea în fond a cauzei.
În fața instanței de apel, s-au depus în probațiune înscrisuri de către partea civilă constând în chitanță care atestă plata onorariu avocat ales ( chitanța nr. 263 din data de 30.07.2012, ce atestă plata sumei de 2500 lei, reprezentând onorariul avocat ales), raportul de evaluare psihologică al părții civile, în care sunt consemnate urmările accidentului rutier pentru starea de sănătate a părții civile, dovada achitării acestui raport.
Pentru partea responsabilă civilmente, societatea de asigurare ., s-a depus un ordin de plată, prin care s-a dovedit plata efectuată de către această societate de asigurare către partea civilă B. E. C. a tuturor despăgubirilor la care a fost obligată de către prima instanță, respectiv suma de 11.0551,09, sumă care include daunele materiale, daunele morale și cheltuielile de judecată stabilite de instanța de fond, respectiv, suma de 2500 lei ( ordinul de plată nr._), corespondența în format electronic purtată între partea civilă și societatea de asigurare, în vederea achitării prejudiciului, stabilit de către prima instanță).
Verificând hotărârea atacată, în baza actelor și lucrărilor dosarului și a înscrisurilor noi depuse în fața instanței de apel, Curtea constată că, este fondat apelul părții civile B. E. C., doar în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat ales.
Curtea constată că, singurele critici aduse de către această din urmă parte civilă, hotărârii apelate, vizează doar cuantumul daunelor morale și cel al cheltuielilor de judecată.
Prima instanță a stabilit în mod temeinic starea de fapt, printr-o coroborare judicioasă a mijloacelor de probă administrate, în cauză, în faza de urmărire penală, având în vedere că inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei să se facă, în baza procedurii simplificate. Declarația de recunoaștere a inculpatului se coroborează cu toate celelalte mijloace de probă administrate, în condiții de legalitate pe parcursul procesului penal, iar această stare de fapt constă, în esență, în următoarele: inculpatul N. M. O., în data de 31.01.2012, în timp ce se deplasa pe . .. Toamnei la trecerea de pietoni din fața Spitalului Clinic Județean de Urgență B., nu a acordat prioritate de trecere persoanei vătămată B. E.-C. care se angajase în mod legal în traversarea străzii, acroșând-o cu partea dreaptă față, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare circa 180 de zile de îngrijiri medicale.
Prima instanță a stabilit în mod judicios că, fapta inculpatului, descrisă anterior întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 cod penal din 1968.
Având în vedere că, nu s-au formulat critici cu privire la latura penală a cauzei, dar și împrejurarea că, ne aflăm în calea de atac a părții civile, Curtea constată că, dispozițiile primei instanțe cu privire la această latură sunt definitive.
Cu privire la modul de soluționare a laturii civile, Curtea constată că singurul motiv vizează cuantumul daunelor morale acordate părții civile apelante. Despăgubirile materiale nu au fost criticate, de altfel, ele au fost acordate integral de către prima instanță și chiar achitate de către asigurător așa cum se atestă prin ordinul de plată depus în fața instanței de apel, motiv pentru care, în considerentele ce urmează, nu vom mai face nicio referire la acestea.
În fața instanței de apel, s-a depus de către partea civilă un raport de evaluare psihologică și un bon care atestă plata acestui raport, însă se constată că acest bon poartă data de 11.09.2014, deci o dată ulterioară soluționării acțiunii civile în primă instanță. Aceste din urmă cheltuieli materiale nu pot fi acordate, pe de o parte pentru că, a fost depășit momentul procesual, până la care constituirea de parte civilă poate fi majorată, iar pe de altă parte pentru că, prima instanță a acordat integral sumele solicitate de către partea civilă B., cu titlul de daune materiale. Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 1 Cod procedură penală, constituirea de parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătorești, iar potrivit alineatului al doilea al aceluiași text de lege, majorarea pretențiilor de către partea civilă, se poate face, până la terminarea cercetării judecătorești.
Potrivit prevederilor art. 27 alin. 6 Cod procedură penală, persoana vătămată are posibilitatea de a introduce acțiune la instanța civilă, pentru repararea prejudiciului născut ori descoperit după constituirea ca parte civilă. Prin urmare, partea civilă B., are posibilitatea unei noi acțiuni civile, în ipoteza în care, după soluționarea prezentei acțiuni civile s-au descoperit alte prejudicii de natură materială sau morală care decurg din accidentul rutier, care a fost cercetat în prezenta cauză.
Cu privire la daunele morale acordate de către prima instanță, Curtea constată că, ele au un cuantum rezonabil, prima instanță realizând o analiză amănunțită a mijloacelor de probă care au condus la stabilirea acestui cuantum, dar și o analiză coroborată a principiilor răspunderii civile care au stat la baza acordării acestor daune morale.
Potrivit dispozițiilor art. 1391 alin. 1 cod civil, în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială. Aceste dispoziții legale evidențiază care este, printre altele, scopul acordării daunelor morale, respectiv acela de a ameliora suferințele cauzate părții civile, care decurg din neparticiparea la viața socială, la fel ca înainte de producerea accidentului.
Martorii audiați în cauză au dovedit o schimbare a condițiilor de viață ale părții civile, în urma accidentului rutier suferit. Potrivit declarației martorei Vogel Hareta partea civilăa fost imobilizată la pat o lungă perioadă de timp, iar efectele nefaste ale accidentului rutier s-au resimțit și asupra copilului acesteia în sensul că a avut nevoie de consiliere de specialitate. Viața socială a suferit modificări, deoarece nu a mai putut desfășura anumite activități așa cum o făcea înainte de producerea accidentului, respectiv, plimbări pe munte, grădinărit, a înregistrat deficiențe în a conduce mașina, activitatea de șofer fiind reluată doar după un an de zile. Aceleași aspecte au fost evidențiate și de martorul B. A. I.. Declarațiile martorilor sunt susținute și de fotografiile depuse la dosarul cauzei, care atestă faptul că anterior accidentului aceasta era o persoană activă. Este cert că leziunile suferite i-au cauzat un important disconfort fizic, având în vedere perioada îndelungată de timp, în care a fost imobilizată la pat.
Prin urmare, este de necontestat faptul că, partea civilă a suferit un prejudiciu moral care trebuie acoperit, însă, reparația acestui prejudiciu trebuie să fie una rezonabilă, iar nu să reprezinte o sursă de îmbogățire pentru aceasta.
Este evident faptul că nicio sumă de bani nu poate acoperi suferințele fizice și psihice care i-au fost cauzate prin fapta ilicită, instanța de judecată fiind chemată să aprecieze, în mod global, o sumă de bani, cu un cuantum rezonabil, în măsură să atenueze această suferință cauzată părții civile și implicit prejudiciul moral cauzat.
Curtea constată că, prima instanță a individualizat în mod judicios și rezonabil, cuantumul daunelor morale, astfel că nu se impune majorarea acestuia. Prima instanță a avut în vedere pe de o parte, consecințele nefaste ale acestui accident, pentru sănătatea și integritatea corporală a părții civile, a realizat o analiză amănunțită a actelor medicale coroborate, cu declarațiile martorilor.
Toate criticile din motivele scrise de apel ale părții civile au fost deja avute în vedere de către prima instanță, la stabilirea cuantumului daunelor morale, respectiv: leziunile ce i-au fost provocate părții civile, suferințele fizice și psihice îndurate de către apelantă, modul în care accidentul rutier i-a schimbat viața în plan social și profesional.
În privința criticilor formulate de către partea civilă, cu privire la repararea promptă a prejudiciului, Curtea constată că, acestea sunt total nefondate, având în vedere atitudinea manifestată de către societatea de asigurare, care a achitat toate sumele la care a fost obligată prin sentința apelată.
Așa cum rezultă din ordinul de plată depus la dosar, deja aceste sume (daune materiale și daune morale) au fost achitate de către societatea de asigurare, astfel că, din această privință nu mai există nicio obligație de plată a asigurătorului.
Referitor la modalitatea de apreciere a daunelor morale, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală a stabilit prin Decizia nr. 2617 din 9 iulie 2009 pronunțată în recurs, a statuat că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare. În acest scop, pentru ca evaluarea sa nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, este necesar să fie avute în vedere suferințele fizice și morale așa cum rezultă din actele medicale ori de alte probe administrate.
Cuantumul daunelor morale trebuie să fie unul rezonabil, iar aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs victimei, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.
Raportat la toate aceste criterii, Curtea constată că, suma acordată de către prima instanță părții civile apelante, cu titlul de daune morale, respecte ambele criterii, în sensul că prin acordarea acesteia nici nu se ajunge la o îmbogățire fără justă cauză, dar în același timp, nici nu reprezintă o sumă derizorie. Pe de o parte, sunt avute în vedere toate suferințele fizice ce i-au fost cauzate părții civile așa cum sunt descrise în actele medico-legale, perioada îndelungată, în care partea a fost imobilizată la pat, modul în care i-a fost afectată viața socială, în sensul că, nu a mai putut desfășura, la fel activități pe care le realiza, anterior producerii accidentului, dar și viața profesională, având în vedere perioada îndelungată de timp, în care aceasta nu a putut să meargă la serviciu. Raportat la toate aceste criterii, Curtea apreciază ca având un caracter rezonabil, daunele morale de 70.000 lei, pe care le-a acordat prima instanță și care deja au și fost achitate de către societatea de asigurare.
În motivele scrise de apel, fila 18, partea civilă a arătat că, este nevoită de acum înainte să meargă, aproximativ 15 zile pe an la tratament balnear, dar și să efectueze în continuare ședințe de kinetoterapie. În privința acestor aspecte, Curtea constată că, partea civilă are în continuare deschisă posibilitatea de a solicita aceste viitoare despăgubiri civile, pe calea unei acțiuni civile separate, așa cum o prevăd dispozițiile art. art. 27 alin. 6 Cod procedură penală.
În aprecierea caracterului rezonabil al cuantumului daunelor morale, sunt avute în vedere și mențiunile din raportul de evaluare depus de către partea civilă, în apel, la filele 25-26, potrivit cărora psihologul clinician a constatat că partea civilă a putut privi și povesti cu detașare evenimentele traumatice, perturbările somnului s-au diminuat până la dispariție, la fel și somatizările din sfera digestivă. S-a mai menționat și faptul că spre finalul terapiei apelanta a reușit să manifeste o atitudine optimistă. Atitudinea față de viață la finalul terapiei este una pozitivă și încrezătoare în forțele proprii, manifestând prudența specifică unei persoane care tocmai a trecut printr-o experiență traumatică, dar pe care o înțelege și o manifestă constructiv. Prin urmare, se poate constata o revenire a părții civile, din punct de vedere psihologic, în urma tratamentului și a terapiilor urmate de către aceasta.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel al părții civile, respectiv cuantumul cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat ales, se constată că este fondat, având în vedere că în fața instanței de apel, partea civilă a făcut dovada cu chitanța nr. 263 din data de 30.07.2012, privind plata sumei de 2500 lei, reprezentând onorariul avocat ales.
Așa cum rezultă din data înscrisă pe această chitanță, aceste cheltuieli de judecată sunt efectuate anterior sesizării instanței de apel, și urmează a fi plătite părții civile, în mod direct de către societatea de asigurare, așa cum prevăd dispozițiile art. 50 alin. 1 din legea nr. 136/1995.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 50 alin. 1 din legea nr. 136/1995, Curtea constată că, întregul onorariu de avocat ales plătit de către partea civilă, pe parcursul derulării procesului penal, este în cuantum de 5000 lei, iar în ceea ce privește modalitatea de plată, societatea de asigurare urmează a fi obligată în mod direct la plata acestei sume, în temeiul textului de lege amintit anterior din legea nr. 136/1995.
Totodată, Curtea constată că, din această sumă de 5000 lei, societatea de asigurare a achitat deja 2500 lei, așa cum rezultă din suma înscrisă în ordinul de plată și care reprezintă totalul sumelor stabilite de către prima instanță, în favoarea părții civile B. E. C.: 38.051,09 lei reprezentând despăgubiri materiale; 70.000 lei reprezentând daune morale și 2500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 421 alin. 1c pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de către partea civilă B. E. C. împotriva sentinței penale nr. 1562 din data de 12.06.2014 a Judecătoriei B., pe care o va desființa sub aspectul modului de obligare la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Rejudecând în aceste limite, în temeiul art. 50 alin. 1 din legea nr.136/1995 republicată va obliga partea responsabilă civilmente . să plătească părții civile B. E. C. suma de 5000 lei reprezentând onorariu avocat.
Va constata că despăgubirile civile ( materiale și morale) și cheltuielile de judecată la care a fost obligată partea responsabilă civilmente ., prin sentința apelată au fost achitate prin ordinul de plată nr._ emis de Banca Transilvania.
Va menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
În temeiul art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, vor rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de către partea civilă B. E. C. împotriva sentinței penale nr. 1562* din data de 12.06.2014 a Judecătoriei B., pe care o desființează sub aspectul modului de obligare la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Rejudecând în aceste limite,
În temeiul art. 50 alin. 1 din legea nr.136/1995 republicată obligă partea responsabilă civilmente . să plătească părții civile B. E. C. suma de 5000 lei reprezentând onorariu avocat.
Constată că despăgubirile civile ( materiale și morale) și cheltuielile de judecată la care a fost obligată partea responsabilă civilmente ., prin sentința apelată au fost achitate prin ordinul de plată nr._ emis de Banca Transilvania.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
În temeiul art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.10. 2014.
Președinte,Judecător,
R. C. D. M. D.
Grefier,
C. G.
Red.M.D.17.11.2014
Dact.C.Gh./21.11.2014
2 ex.
Jud fond/O. S.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 16/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 39/2014.... → |
|---|
