Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 16/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 16/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 27187/197/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 16/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 20 februarie 2014
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CR4:
Președinte- E. B. – judecător
Judecător- M. Ș.
- Grefier- C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror Lucreția T.- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului de declarat de inculpatul S. P., împotriva sentinței penale nr.2384/S din data de 10.12.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 06 februarie 2014 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 13 februarie 2014, iar apoi în data de 20 februarie 2014, când,
CURTEA
Asupra apelului penal de față,
Constată că prin sentința penală nr. 2384/10.12.2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. 320¹ al. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul S. P. la o pedeapsă de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică peste limita admisă de lege. În baza art. 71 alin. 1 Cod penal, i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a) și b Cod penal pe durata executării pedepsei. În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 9 luni reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal. În baza art. 71 alin. 5 Cod penal raportat la art. 64 lit. a (teza a II-a) și b Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, a fost suspendată și exercitarea pedepsei accesorii. În baza art. 359 alin. 2 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 190 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 50 lei onorariu parțial apărător desemnat din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului B..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut ca stare de fapt că în cursul zilei de 07.02.2013 inculpatul S. P. a consumat băuturi alcoolice după care s-a urcat la volanul autoturismului Dacia cu număr de înmatriculare_ pe care l-a condus de la domiciliul său din localitatea Barcani, jud. C., intenționând să se deplaseze în mun. B.. În timp ce rula pe raza localității Hărman, pe CN11, în jurul orei 12.55, inculpatul a fost oprit pentru control de un echipaj al IPJ B. – Serviciul Rutier. În această ocazie a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0.59 mg/l în aer expirat la ora 12.59, după care i s-au recoltat probe biologice, stabilindu-se existența unei alcoolemii de 1,30 g/l alcool pur în sânge la orele 13.40 și respectiv 1,20 g/l la orele 14.40. Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, acestea fiind însușite de inculpat în conformitate cu prevederile art. 320¹ Cod procedură penală. Astfel, instanța a reținut la soluționarea cauzei declarațiile inculpatului din cursul urmăririi penale prin care acesta a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice în cursul zilei, în intervalul 11.00-11.30, după care s-a urcat la volanul autoturismului amintit pe care l-a condus de la domiciliu spre mun. B., fiind oprit pentru control în timp ce rula pe DN11 pe raza localității Hărman. Instanța a coroborat această declarație cu procesul verbal de constatare (fila 5 dosar urmărire penală) conform căruia la data de 07.02.2013, în jurul orelor 12.57, agenții de poliție au oprit pe DN11 km. 8+500 m autoturismul Dacia cu numărul_ la volanul căruia a fost identificat inculpatul S. P. care a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind pozitiv. Cu privire la consumul și concentrația de alcool vor fi avute în vedere și bonul etilotest (fila 7 dosar urmărire penală) atestând faptul că inculpatul a prezentat o concentrație a alcoolului în aer expirat de 0,59 mg/l la ora 12.59 precum și buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 203/T, 204/T din data de 11.02.2013 (fila 12 dosar urmărire penală) care a stabilit existența unei alcoolemii de 1,30 g/l la orele 13.40 și 1,20 g/l la orele 14.40.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului care, în cursul zilei de 07.02.2013, în jurul orei 12.55, a condus autovehiculul Dacia cu numărul de înmatriculare_ pe drumurile publice din localitatea loc. Hărman având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare de 0,80 gr/mie întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută de art. 87 alin 1 din O.U.G. nr. 195/2002. Sub aspectul laturii obiective, există acțiunea inculpatului de a conduce un autoturism pe drumurile publice având în sânge o concentrație a alcoolului mai mare decât cea prevăzută de lege, încălcând în acest fel prevederile legale care reglementează desfășurarea acestei activități. Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este una de pericol, astfel că legătura de cauzalitate între fapta ilicită și rezultatul socialmente periculos, în speță, punerea în pericol a siguranței circulației pe drumurile publice, rezultă din materialitatea faptei. Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, formă de vinovăție prevăzută de art.19 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod penal. Astfel, inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice în timp ce avea în sânge o îmbibație alcoolică ce depășea limita legală, a prevăzut și, deși nu a urmărit, a acceptat posibilitatea ca prin fapta sa infracțională să pună în pericol siguranța circulației pe drumurile publice.
La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de OUG nr. 195/2002, gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, urmarea care s-ar fi putut produce și persoana inculpatului, precum și dispozițiile art. 320¹ al. 7 Cod procedură penală referitoare la reducerea cu o treime a limitelor pedepsei ca urmare a recunoașterii vinovăției și soluționării cauzei conform procedurii speciale reglementate de acest text.
Instanța a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al infracțiunii raportat la urmările mai grave care s-ar putea produce în urma conducerii sub influența alcoolului, reținând și concentrația alcoolemiei care este relativ ridicată precum și faptul că acțiunea inculpatului s-a desfășurat pe un traseu lung, acesta intenționând să se deplaseze din satul Bărcani în B. și la o oră cu un trafic intens. În plus nu a existat nici o minimă justificare a faptului că inculpatul a condus un vehicul imediat după ce a consumat băuturi alcoolice. Aceste date demonstrează în opinia instanței o periculozitate mai ridicată a faptei și, pe cale de consecință, inaplicabilitatea art. 181 Cod penal. Pe de altă parte, se constată că inculpatul a fost depistat în urma unui control și nu al implicării în vreun accident de circulație iar cu privire la circumstanțele personale se va da eficiență faptului că deși acesta este posesor de carnet de conducere din 1994 a fost sancționat contravențional o singură dată, pentru o abatere minoră, iar în prezenta cauză a manifestat interes pentru situația sa, prezentându-se în fața instanței de la primul termen de judecată fixat în cauză. În raport de toate aceste criterii instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă apropiată de minimul prevăzut de lege, astfel cum a rezultat după aplicarea dispozițiilor art. 320¹ al. 7 Cod procedură penală. Ca urmare a stabilirii unei pedepse cu închisoare, în baza art. 71 al. 1 Cod penal instanța i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a), lit. b Cod penal, pedeapsă ce se execută pe parcursul executării pedepsei principale.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 81 al. 1 Cod penal având în vedere că pedeapsa stabilită nu depășește 3 ani închisoare, inculpatul nu a fost condamnat anterior și, raportat la persoana acestuia, atitudinea manifestată după săvârșirea infracțiunii, se poate aprecia că scopul pedepsi poate fi atins chiar fără executarea pedepsei. Față de toate acestea, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul S. P., prin care se solicita achitarea și aplicarea unei amenzi administrative în baza art. 10 lit. b1 din Codul de procedură penală și art. 181 din Codul penal, inculpatul fiind la prima confruntare cu legea penală, este angajat la . unde are o conduită corespunzătoare, a condus autoturismul având o îmbibație alcoolică aflată spre limita minimă infracțională, la testarea fizică a comportamentului stabilindu-se că era lucid, coerent și cu o conduită corectă și echilibrată, nu a constituit vreun pericol privind siguranța circulației și nici nu a produs vreun eveniment rutier, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, prin atingerea minimă a valorilor apărate de lege, făcându-se trimitere la două decizii ale Curții de Apel B. și la o ordonanță a Parchetului de pe lângă Judecătoria B..
Cauza a fost înregistrată la data de 8 ianuarie 2014 la Curtea de Apel B., fiind stabilit primul termen de judecată la data de 6 februarie 2014.
La termenul de judecată din data de 6 februarie 2014 s-a constatat incidența art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, potrivit căruia recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală (1 februarie 2014), declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevede calea de atac a apelului, se soluționează de către aceeași instanță, conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Examinând cauza potrivit art. 3856 Cod procedură penală, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, se constată că apelul formulat de inculpatul S. P. este nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate in continuare:
Starea de fapt a fost reținută în mod corect de către prima instanță. Din analiza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, coroborate cu recunoașterea inculpatului în fața instanței de fond, instanța de apel constată că prima instanță a avut în vedere la stabilirea stării de fapt toate probele administrate, stabilind în mod corect vinovăția inculpatului la săvârșirea faptei și încadrarea juridică a acestei fapte.
Prima instanță a avut în vedere în procesul de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului S. P., conform dispozițiilor art. 72 Cod penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului, aplicându-i o pedeapsă orientată spre minimul special.
În fața instanței de fond, inculpatul S. P. a apelat la procedura recunoașterii vinovăției, prevăzută de art. 3201 Cod procedură penală În speță limitele de pedeapsă pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul, prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, sunt de la unu la 5 ani, limite care reduse cu o treime sunt de la 8 luni la 3 ani și 4 luni închisoare, iar instanța de fond s-a orientat la a aplica o pedeapsă de 9 luni închisoare.
În prezent infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul S. P. este reglementată în cuprinsul articolului 336 alin. 1 „Conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe”, din Legea nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Codul penal, cod intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014. Astfel, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
Potrivit articolului 5 din noul Cod penal, intitulat „aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei”, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În speță noua reglementare apare mai favorabilă din perspectiva faptului că pedeapsa închisorii este alternativă cu pedeapsa amenzii. Însă, instanța de apel apreciază că, față de gravitatea faptei, împrejurarea în care s-a produs, valoarea alcoolemiei și consecințele pe care le-ar fi putut produce, nu se impune aplicarea unei pedepse cu amenda, în condițiile în care nici instanța de fond nu a reținut circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei aplicate sub minimul special, datele de natură să îl caracterizeze pe inculpat, lipsa antecedentelor penale, fiind avute în vedere la aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege.
Conform articolului 18 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, atunci când, în cursul procesului, se constată că în privința unei fapte comise anterior intrării în vigoare a Codului penal sunt aplicabile dispozițiile art. 181 din Codul penal din 1968, ca lege penală mai favorabilă, procurorul dispune clasarea, iar instanța dispune achitarea, în condițiile Codului de procedură penală.
Obiectul juridic al infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul este securitatea circulației pe drumurile publice. Cine conduce un autovehicul pe drumurile publice, găsindu-se sub o accentuată influență a băuturilor alcoolice pune în evident pericol siguranța traficului rutier, indiferent de împrejurările în care se comite fapta, stare de pericol care nu trebuie dovedită. Se constată deci că atingerea valorilor apărate de dispozițiile articolului 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 nu este minimă, ci ridicată și prin conținutul ei concret, în speță fapta pentru care este cercetat inculpatul prezintă importanță și gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social, instanța de apel ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Atitudinea inculpatului de recunoaștere a faptei este normală în condițiile în care a fost surprins de organele de poliție, în data de 07.02.2013, în jurul orelor 12.55, conducând pe drumurile publice din localitatea Hărman cu intenția de a se deplasa spre municipiul B. și ulterior s-a dovedit îmbibația alcoolică cu care inculpatul conducea autovehiculul, de 1,30 g/l alcool pur în sânge.
În condițiile în care pedeapsa cu închisoarea aplicată inculpatului S. P. apare ca fiind corect individualizată și în raport de sancționarea infracțiunii în noul Cod penal, legea veche, în baza căruia a fost condamnat apelantul S. P., respectiv OUG nr. 195/2002, apare ca fiind mai favorabilă în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, suspendarea condiționată reglementată de art. 81 din Codul penal din 1969, având un regim de executare mai ușor decât suspendarea executării pedepsei sub supraveghere astfel cum este reglementată în art. 91 și următoarele din noul Cod penal, cât și în ceea ce privește intervenirea reabilitării de drept conform art. 86 din Codul penal din 1969 în comparație cu calculul termenului de reabilitare de drept astfel cum e reglementat în cuprinsul articolelor 165, 167 raportat la art. 98 din noul Cod penal.
Având în vedere toate acestea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, instanța de apel va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul inculpatul S. P., împotriva sentinței penale nr. 2384/10.12.2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga inculpatul S. P. la plata sumei de 100 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul S. P., împotriva sentinței penale nr. 2384/10.12.2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă inculpatul S. P. la plata sumei de 100 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică din 20 februarie 2014
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
pentru E. B., M. Ș.
aflată în concediu de odihnă,
semnează președinte instanță,
N. Țînț
GREFIER,
C. G.
Red.M.Ș.-09.07.2014
Dact.C.G./10.07.2014
4 ex.
Jud.fond/C.M.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 235/2014.... | Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr.... → |
|---|
