Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 230/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 230/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 09-05-2014 în dosarul nr. 5628/305/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 230/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 9 mai 2014
Instanța constituită din:
- Completul de judecată AJ1:
PREȘEDINTE - A. D. - judecător
JUDECĂTOR - A. M.
- Grefier: - R. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – D. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul P. B. împotriva sentinței penale nr.20/S din 28 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria Sf. G., în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 24 aprilie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 30 aprilie 2014 și apoi pentru astăzi, 9 mai 2014, când,
CURTEA
Asupra apelului de față:
Constată că prin sentința penală nr. 20/28.01.2014, pronunțată de Judecătoria S. G. în dosar nr._ l al acestei instanțe s-au hotărât următoarele:
În temeiul art. 208 alin. 1 Cod penal raportat la art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul P. B. fiul lui Karoly și Elza, născut la data de 27.02.1986 în municipiul Sf. G., jud. C., domiciliat în municipiul Sf. G. ., jud. C., în prezent arestat în Penitenciarul C., posesor al CI . nr._, CNP –_, cetățean român, cunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art. 61 alin. 1 Cod penal și art. 39 alin. 2 Cod penal s-a dispus revocarea liberării condiționate a pedepsei rezultante de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1711/09.09.2011 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 564/R/09.12.2011 a Tribunalului B. și s-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 349 de zile cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre pentru infracțiunea de furt calificat, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 192 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 Cod penal și art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În temeiul art. 61 alin. 1 Cod penal și art. 39 alin. 2 Cod penal s-a dispus revocarea liberării condiționate a pedepsei rezultante de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1711/09.09.2011 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 564/R/09.12.2011 a Tribunalului B. și s-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 349 de zile cu pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre pentru infracțiunea de violare de domiciliu, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 349 zile de închisoare.
În temeiul art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 lit. b Cod penal, s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare cu pedeapsa de 349 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la data de 28.11.2013 la zi.
În temeiul art. 357 alin. 2 lit. b Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În temeiul art. 14 Cod procedură pen. raportat la art. 1357 Cod civil,
- s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă R. Janos și a fost obligat inculpatul să-i achite suma de 80 lei cu titlu de despăgubiri;
- s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Mocsel I. și a fost obligat inculpatul să-i achite suma de 150 lei cu titlu de despăgubiri.
S-a luat act că partea vătămată V. L. nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 800 lei din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. G. nr. 3218/P/2013 înregistrat pe rolul Judecătoriei Sf. G. la data de 20.12.2013 sub nr._ s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului P. B. cetățean român, cunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 Cod penal coroborat cu art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal și a infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.
Prin actul de sesizare al instanței s-a reținut că, la data de 25.11.2013, în jurul orelor 12:00, inculpatul P. B. a escaladat gardul împrejmuitor al proprietății aparținând părții vătămate V. L., situată în comuna R., ., jud. C., apoi a pătruns în interiorul clădirii aflate în construcție, situată în aceeași curte cu locuința acesteia, prin intermediul unei ferestre lăsate în poziția închis - neasigurat, de unde a sustras o bicicletă marca Mountain Bike, de culoare albastru cu alb, o bormașină marca Kern, un polizor unghiular marca Kern, un motofierăstrău marca Mc Coulogh de culoare galbenă și o pompă de bicicletă.
Conform celor declarate de martorul R. Janos, la data de 26.11.2013, în jurul orelor 10:00, în timp ce se afla în curtea locuinței sale, o persoană de sex masculin l-a întrebat dacă vrea să achiziționeze o bicicletă Mountain Bike de culoare alb cu albastru contra sumei de 80 de lei. Martorul în vârstă de 15 ani i-a spus că nu dispune de această sumă, însă îi poate oferi în schimb un telefon marca Samsung. Inculpatul a fost de acord, astfel că a fost efectuat schimbul de bunuri, după care acesta a părăsit curtea martorului. După aproximativ două ore, persoana de sex masculin s-a întors la locuința martorului și i-a oferit spre vânzare telefonul marca Samsung fratelui martorului, contra sumei de 30 de lei, tranzacție care a și avut loc. În data de 28.11.2013, martorul a declarat că la locuința acestuia au sosit organele de poliție care au ridicat bicicleta, aducându-i la cunoștință că aceasta era sustrasă. Întrucât telefonul său mobil a rămas în posesia fratelui, R. C., martorul R. Janos s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 80 lei, contravaloarea telefonului apreciată la momentul schimbului acestuia cu bicicleta sustrasă.
La rândul său, martora Mocsel I. a arătat că, la data de 26.11.2013, în jurul orelor 16:30, o persoană de sex masculin, pe care nu o cunoștea, i-a oferit spre vânzare, contra sumei de 200 lei, un polizor unghiular, un electrofierăstrău și o bormașină, despre care a menționat că au fost aduse de tatăl său din Ungaria. Martora a declarat că i-a oferit suma de 150 lei pe cele trei bunuri și, după ce acesta a fost de acord, a plecat de la domiciliul său.
Bunurile sustrase au fost recuperate și predate părții vătămate V. L. pe bază de dovadă astfel că aceasta nu s-a mai constituit parte civilă.
În ceea ce privește martorul R. Janos acesta s-a constituit parte civilă cu suma de 80 lei iar martora Mocsel I. s-a constituit parte civilă cu suma de 150 lei.
Situația de fapt mai sus expusă a fost reținută pe baza următoarelor probe și mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto (filele 7-16), dovezi de predare primire ale bunurilor sustrase (filele 21-24), proces-verbal de evaluare a bunurilor sustrase (filele 25,26), proces-verbal de consemnare a efectuării actelor premergătoare (fila 31), declarație parte vătămată V. L. (filele 32-35), declarație inculpat (filele 36-42), proces-verbal de reconstituire (filele 43-47), declarație martor R. Janos (filele 48-51), declarație martor Mocsel I. (fila 53).
La data de 28.11.2013 s-a dispus reținerea inculpatului pentru o perioadă de 24 h începând cu data de 28.11.2013 ora 15.15 până la data de 29.11.2013 ora 15,15, iar prin încheierea nr. 20/29.11.2013 a Judecătoriei Sf. G. astfel cum a fost modificată prin încheierea nr. 16/R/03.12.2013 a Tribunalului B., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile, începând cu data de 29.11.2013 până la data de 27.12.2013.
Prin încheierea din data de 20.12.2013 a Judecătoriei Sf. G., instanța a dispus în baza art. 300 ind. 1 alin. 3 Cod procedură penală menținerea arestării preventive a inculpatului.
La termenul din data de 20.01.2014 inculpatul prezent în fața instanței și asistat de apărător desemnat din oficiu a arătat că înțelege să meargă pe procedura simplificată a recunoașterii de vinovăție prevăzută de art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, cerere admisă de prima instanță la același termen de judecată.
La dosarul cauzei s-a depus referatul de evaluare a inculpatului (fila 33).
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut următoarele:
Astfel cum rezultă din declarația inculpatului care a recunoscut faptele reținute în sarcina sa (filele 36-42 dosar urmărire penală) ce se coroborează cu procesul-verbal de reconstituire (filele.43-47 dosar urmărire penală), declarațiile martorilor R. Janos (filele 48-51 dosar urmărire penală) și Mocsel I. (filele 52-54) și declarația părții vătămate V. L. (fila 33 dosar urmărire penală), la data de 25.11.2013 în jurul orelor 12.00, inculpatul P. B. a pătruns prin escaladarea gardului în curtea locuinței părții vătămate V. L. din . și a intrat pe o fereastră neasigurată în imobilul în construcție aflat în aceeași curte cu locuința părții vătămate, de unde a sustras o bicicletă Mountain Bike de culoare alb cu albastru, un motofierăstrău marca MC Coulog, o bormașină marca Kern și un polizor unghiular marca Kern. Pentru a ieși din imobil, a dislocat din canatul de termopan al ușii de acces partea interioară confecționată din lemn și a rezemat-o de marginea peretelui.
Inculpatul a vândut motofierăstrăul, bormașina și polizorul martorei Mocsel I. pentru suma de 150 lei iar bicicleta i-a dat-o martorului R. Janos în schimbul unui telefon mobil marca Samsung, telefon pe care ulterior inculpatul l-a vândut lui R. C. (fratele martorului R. Janos) pentru suma de 30 lei.
Conform dovezilor de ridicare și predare (filele 21-23 dosar urmărire penală) bunurile vândute celor doi martori, Mocsel I. și R. Janos, au fost ridicate de la aceștia și restituite părții vătămate V. L..
Față de situația de fapt mai sus expusă, instanța a reținut că în drept, fapta inculpatului P. B. care l-a data de 25.11.2013 în jurul orelor 12.00 a pătruns fără consimțământul părții vătămate V. L. în curtea locuinței acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin.1 Cod penal.
Fapta aceluiași inculpat care în aceeași împrejurare, după ce a intrat în curtea locuinței părții vătămate V. L., prin escaladare, pe o fereastră neasigurată a pătruns în imobilul în construcție aparținând părții vătămate de unde a sustras o bicicletă Mountain Bike de culoare alb cu albastru, un motofierăstrău marca MC Coulog, o bormașină marca Kern și un polizor unghiular marca Kern întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 Cod penal coroborat cu art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal.
Sub aspectul laturii subiective, instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit cele două fapte cu intenție directă prevăzută de art. 19 alin. 1 pct.1 lit. a Cod penal, prevăzând și urmărind rezultatul faptelor sale.
Având în vedere că, astfel cum rezultă din fișa de cazier a inculpatului (fila 61 dosar urmărire penală) acesta a fost liberat condiționat la data de 10.09.2013 cu un rest de pedeapsă rămas de executat de 349 de zile, raportat la data la care au fost săvârșite faptele, instanța a constatat că inculpatul a săvârșit cele două fapte în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.
La individualizarea pedepsei pentru fiecare din cele două infracțiuni instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 Cod penal, referitoare la scopul pedepsei, precum si criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, gradul de pericol social al faptei raportat la modul si mijloacele de săvârșirea a faptei, scopul urmărit și urmarea produsă, precum și persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, pentru fiecare din cele două infracțiuni instanța a avut în vedere că inculpatul nu este la prima abatere, din fișa de cazier judiciar rezultând că acesta a fost condamnat în repetate rânduri pentru săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului, dând dovadă astfel de perseverență infracțională, precum și faptul că la scurt timp de la momentul la care a fost liberat condiționat inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost cercetat în prezenta cauză. De asemenea, instanța a mai avut în vedere că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 320 ind. 1 privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă pentru infracțiunile săvârșite de inculpat, precum și faptul că inculpatul a coroborat cu organele judiciare, recunoscând de la început faptele reținute în sarcina sa.
Față de aceste aspecte, instanța a condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 coroborat cu art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal și la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 1 Cod penal.
Având în vedere că cele două infracțiuni au fost săvârșite în intervalul de timp de la liberarea condiționată și până la executarea pedepsei de 5 ani stabilită prin sentința penală nr. 1711/09.09.2011 a Judecătoriei B., în temeiul art. 61 alin. 1 Cod penal și art. 39 alin. 2 Cod penal s-a dispus revocarea liberării condiționate a pedepsei rezultante de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1711/09.09.2011 a Judecătoriei B. definitivă prin decizia penală nr. 564/R/09.12.2011 a Tribunalului B., și a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 349 de zile cu pedeapsa de 2 ani închisoare, respectiv 4 luni închisoare aplicate prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, respectiv 349 de zile.
În temeiul art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 lit. b Cod penal, a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare cu pedeapsa de 349 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
Având în vedere că inculpatul a fost reținut și arestat preventive în prezenta cauză, în temeiul art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la data de 28.11.2013 la zi.
În temeiul art. 357 alin. 2 lit. b Cod procedură penală instanța de fond a menținut arestarea preventivă a inculpatului întrucât subzistă motivele care au dus la luarea acestei măsuri. Astfel, instanța a reținut că inculpatul prezintă în continuare pericol social concret pentru ordinea publică, constând în posibilitatea mai mult sau mai puțin apropiată să realizeze o acțiune socialmente dăunătoare care să constituie infracțiune. Instanța apreciază că starea de pericol rezultă din perseverența și specializarea infracțională a inculpatului, acesta suferind numeroase pedepse pentru infracțiuni contra patrimoniului, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar. De asemenea, instanța a mai avut în vedere și împrejurarea că inculpatul a săvârșit fapta la scurt timp de la momentul la care a fost liberat condiționat, rezultând astfel că deși a fost condamnat în repetate rânduri pentru fapte similare, scopul pedepsei nu a fost atins, precum și faptul că din cuprinsul referatului de evaluare efectuat de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C. rezultă că inculpatul prezintă un risc crescut de recidivă (fila 32).
Sub aspectul laturii civile, prima instanță a constatat că în cauză s-au constitui părți civile martorul R. Janos cu suma de 80 lei reprezentând contravaloarea telefonului Samsung pe care l-a dat inculpatului în schimbul bicicletei, iar martora Mocsel I. s-a constituit parte civilă cu suma de 150 lei reprezentând suma plătită inculpatului pentru motofierăstrăul marca MC Coulog, bormașina marca Kern și polizorul unghiular marca Kern, bunuri ce au fost ridicate de la martori și restituite părții vătămate V. L..
Având în vedere situația de fapt mai sus expusă, instanța a apreciat cererile celor doi martori întemeiate, motiv pentru care, în temeiul art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 1357 cod civil a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă R. Janos și a obligat inculpatul să-i achite suma de 80 lei cu titlu de despăgubiri și a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Mocsel I. și a obligat inculpatul să-i achite suma de 150 lei cu titlu de despăgubiri.
Instanța de fond a luat act că partea vătămată V. L. nu s-a constituit parte civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul P. B. care a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile și reducerea pedepsei raportat la pericolul social concret redus al faptelor săvârșite, la împrejurarea că bunurile sustrase au fost recuperate și restituite părții vătămate care nu s-a mai constituit parte civilă în cauză, iar sumele cu care bunurile sustrase au fost vândute și cu care cumpărătorii acestora s-au constituit părți civile sunt modice. Să se aibă în vedere că inculpatul a recunoscut și regretă faptele comise.
Analizând apelul formulat în conformitate cu dispozițiile art. 416-420 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Prima instanță a stabilit, prin coroborarea tuturor probelor administrate, o stare de fapt și o încadrare juridică corectă a infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul care a recunoscut fapta comisă solicitând judecata potrivit procedurii simplificate de la art. 320/1 Vechiul Cod de procedură penală (actualul art.375 raportat la art. 396 Cod procedură penală), Curtea însușindu-și argumentele primei instanțe fără a le reitera.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 5 Noul Cod penal se constată că, potrivit Deciziei din data de 06.05.2014 a Curții Constituționale, s-a apreciat că art. 5 din Noul Cod penal este constituțional în măsura în care nu permite combinarea prevederilor din legi penale succesive la stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, prin urmare se aplică criteriul evaluării globale a acestor legi.
Potrivit Noului Cod penal faptele inculpatului ar deveni o singură infracțiune de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1 art. 229 alin.1 lit. d și alin. 2 lit. b Cod penal fiind pedepsită de la 2 la 7 ani, limite reduse conform art. 396 alin. 10 Noul Cod de procedură penală cu o treime la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni la care s-ar adăuga restul din pedeapsa anterioară de 5 ani închisoare ce reprezintă primul termen al recidivei, respectiv 349 de zile. Se constată așadar că minimul de pedeapsă ce s-ar putea stabili potrivit Noului Cod penal ar fi de 1 an și 4 luni plus 349 de zile deci mai mare decât cel ce s-ar putea aplica conform Codului penal din 1969, respectiv 2 ani închisoare, așadar per global și în concret, având în vedere că instanța s-a orientat spre aplicarea unei pedepse minime, Noul Cod penal nu este lege mai favorabilă pentru inculpat..
În ceea ce privește temeinicia pedepsei rezultante pe care prima instanță a stabilit-o la minimul special de 2 ani conform Codului penal de la 1969, Curtea constată că instanța de fond a făcut o judicioasă aplicare a dispozițiilor art.320/1 Vechiul Cod de procedură penală privind scăderea cu a treime a limitelor de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru infracțiunile săvârșite și a prevederilor art. 72 Vechiul Cod de procedură penală privind criteriile de individualizare a pedepsei.. Cuantumul pedepselor și modalitatea de executare stabilite de prima instanță sunt apte să asigure scopul de prevenție generală și specială și de reeducare prevăzut de art. 52 Cod penal.
Nu se impune reducerea pedepselor componente ori a pedepsei rezultante ca urmare ala împrejurării că bunurile sustrase au fost recuperate și restituite părții vătămate care nu s-a mai constituit parte civilă în cauză, iar sumele cu care bunurile sustrase au fost vândute și cu care cumpărătorii acestora s-au constituit părți civile sunt modice deoarece prima instanță a aplicat deja o pedeapsă minimă corespunzătoare gradului de pericol social concret al infracțiunilor comise, iar împrejurările menționate nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului recidivist.
Față de aceste considerente, în baza art.421 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P. B. împotriva sentinței penale nr. 20/28.01.2014 pronunțată de Judecătoria Sf. G. în dosarul penal nr._, pe care o va menține.
Va deduce în continuare din pedeapsa stabilită prin sentința apelată timpul reținerii și arestării preventive de la 28.01.2014 la zi.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Onorariul interpretului în sumă de 20 de lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și rămâne în sarcina statului.
În baza art.275 alin.2 Noul Cod de procedură penală va obliga inculpatul la plata sumei de 100 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P. B. împotriva sentinței penale nr. 20/28.01.2014 pronunțată de Judecătoria Sf. G. în dosarul penal nr._, pe care o menține.
Deduce în continuare din pedeapsa stabilită prin sentința apelată timpul reținerii și arestării preventive de la 28.01.2014 la zi.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Onorariul interpretului în sumă de 20 de lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției și rămâne în sarcina statului.
În baza art.275 alin.2 Noul Cod de procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 100 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. D. A. M.
GREFIER,
R. G.
Red. A.D./16.06.2014
dact. R.G./16.06.2014/4 ex.
Jud.fond.O.E.D.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 235/2014.... → |
|---|
