Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 12/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 12/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 1502/62/2014/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 12/CP DOSAR NR._
Ședința publică din data de 27 martie 2014
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CJCP 16
- Judecător de cameră preliminară - A. D.
- Grefier - O. S.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – Lucreția T. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de P. DE PE L. TRIBUNALUL B. împotriva încheierii penale nr. 42/CP din data de 25 martie 2014, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul inculpat S. I., în stare de arest ( deținut în Arestul I.P.J. B. ) asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. P. A..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În temeiul art. 372 Cod procedură penală, instanța procedează la identificarea intimatului inculpat S. I. cu datele de stare civilă de la dosarul cauzei.
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public arată că împotriva încheierii nr. 42/Cameră preliminară din data 25 martie 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._, s-a formulat contestație de către P. de pe lângă Tribunalul B., apreciindu-se că în mod netemeinic s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul S. I., cercetat și trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor, cu măsura controlului judiciar, stabilindu-se anumite obligații certe în sarcina inculpatului. Apreciază că încheierea penală atacată este netemeinică pornind în primul rând de la gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului S. I., poziția procesuală pe care acesta a avut-o și care într-adevăr a fost în mod constant de recunoaștere a săvârșirii faptei însă cu anumite nuanțări vizavi de faptul că ar fi fost provocat, în sensul că ar fi fost agresat de către victimă care i-ar fi aplicat o lovitură cu sticla în cap în contextul agresiunii care s-a produs la locul faptei care este reținut ca fiind ghena de gunoi situată pe Bulevardul Gării nr. 38. Or, Ministerul Public susține că se impune cu necesitate menținerea stării de arest preventiv a inculpatului S. I., pe care o consideră ca fiind și proporțională și oportună și pornind de la faptul că există în continuare, în ipoteza lăsării în libertate a inculpatului, posibilitatea unei înțelegeri frauduloase cu martora B. I. care este în același timp concubina inculpatului dar și sora victimei R. Elek. A se avea în vedere că martora B. I., concubina inculpatului S. I., este cea care în cursul urmăririi penale a încercat să denatureze cursul anchetei oferind organelor de poliție un al doilea cuțit în contextul în care ea însăși a fost prezentă după comiterea faptei, afirmă ea deși inculpatul susține că a fost prezentă chiar la momentul comiterii faptei și a văzut cum inculpatul în semn de recunoaștere și asumare a gestului său a predat cuțitul cu care a comis omorul organelor de poliție, acesta fiind contextul în care s-a ajuns la cuțitul ce face obiectul prezentei analize și care de altfel a fost examinat la autopsie de către medicii legiști, care au spus că acesta ar fi cuțitul corp delict. Menționează că martora B. I., la două zile după comiterea omorului de către inculpat, aflându-se într-o stare avansată de ebrietate a prezentat organelor de poliție un alt cuțit pe care susține că l-ar fi găsit undeva prin zonă. În momentul în care a fost solicitată de organele de poliție să prezinte acest cuțit, martora a afirmat că nu poate fi în stare să indice acestora locul în care l-a identificat. Așadar, acesta este un aspect pe care martora B. I. îl prezintă și care este nesincer așa cum de altfel nesinceră este și poziția acesteia care susține că nu ar fi fost prezentă la momentul comiterii faptei în timp ce inculpatul afirmă că a fost prezentă dar nu știe dacă a văzut momentul înjunghierii victimei R. Elek. D. urmare, consideră că lăsarea în libertate a inculpatului S. I. ar conduce la o înțelegere frauduloasă cu martora B. I.. De asemenea, s-a mai invocat de către instanța de fond în momentul în care a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive împrejurarea că există aceste două cuțite care nu ar fi fost examinate și că nu se știe care ar fi arma crimei. Ministerul Public susține că dimpotrivă există probe de vreme ce chestionat asupra acestui aspect, Serviciul Județean de Medicină Legală B. arată că nu poate fi precizat cu certitudine însă se apreciază că arma crimei este arma care a fost prezentată și examinată la momentul autopsiei. Un alt aspect pe care îl relevă instanța de fond pentru a dispune această înlocuire a măsurii arestării preventive, este acela că nu au fost identificați Ciobi și R. C. și nu au fost audiați. Apreciază că nici nu era utilă audierea acestor două persoane de vreme ce însuși inculpatul S. I. vine în cea de-a doua declarație a sa și cu privire la aceste persoane face lămuriri foarte clare și neechivoce. Astfel, cu privire la Ciobi inculpatul susține că ar fi avut un conflict cu acesta, în sensul că s-a întâlnit cu el și cu martorul Beni T. însă nu în ziua faptei ci cu câteva zile anterior. D. urmare, nu prezenta nicio relevanță acest aspect iar cu privire la martorul R. C., un alt frate de-al concubinei sale, inculpatul susține, aspect care se coroborează de altfel cu declarația martorei B. I., concubina sa, că s-au întâlnit într-adevăr însă cu circa o jumătate de oră înainte de momentul crimei. Așadar, nu prezenta nicio relevanță din punct de vedere probatoriu declarația fie a lui Ciobi, fie a lui R. C.. Față de aceste considerente, apreciază că raportat la gravitatea faptei deduse judecății, sunt îndeplinire exigențele prevăzute de dispozițiile art. 202 și art. 223 Cod penal, privind scopul luării măsurii arestării preventive și necesitatea luării acestei măsuri preventive. În raport de aceste aspecte, Ministerul Public susține în continuare că se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpatului S. I. și nu lăsarea acestuia din urmă în libertate sub control judiciar.
Avocat oficiu P. A., având cuvântul pentru intimatul inculpat S. I., solicită respingerea contestației formulate de P. de pe lângă Tribunalul B. împotriva încheierii penale nr. 42/CP din data de 25 martie 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ și menținerea acestei încheieri, pe care o apreciază ca fiind temeinică și legală și la adăpost de orice critică. Consideră că judecătorul de cameră preliminară de la fond la momentul când a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a controlului judiciar a avut în vedere întreg materialul probatoriu și a apreciat în raport de acesta că cercetarea judecătorească poate continua și cu acest inculpat în stare de libertate. A se avea în vedere că nu se poate reține în sarcina inculpatului S. I. sinceritatea sau nesinceritatea martorei B. I., acest aspect urmând a fi avut în vedere în faza cercetării judecătorești de către judecătorul care va judeca fondul cauzei, declarația martorei trebuind să se coroboreze și cu alte probe din dosarul de față. Faptul că martora B. I. este concubina inculpatului S. I. sau că este soră cu victima R. Elek, la acest moment nu are nicio relevanță în dosar pentru că judecătorul de cameră preliminară a dispus anumite obligații față de inculpat, obligații care vor trebui respectate cu strictețe iar dacă acestea nu vor fi respectate consecința va fi revocarea controlului judiciar. Față de aceste considerente, apreciază că la acest moment nu se mai impune menținerea stării de arest preventiv față de inculpatul S. I., sens în care solicită respingerea contestației formulate de P. de pe lângă Tribunalul B. împotriva încheierii penale nr. 42/CP din data de 25 martie 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ și menținerea încheierii penale atacate drept temeinică și legală.
Reprezentanta Ministerului Public arată că mai dorește să facă o precizare vizavi de apărarea formulată de inculpatul S. I., în sensul că ar fi fost agresat de către victimă cu o sticlă, mai precis că ar fi fost lovit în cap cu această sticlă de către victimă. A se avea în vedere că această apărare a fost verificată și s-a constatat că nu e susținută de nicio probă de la dosar. Astfel, examinarea corporală a inculpatului a relevat că nu prezenta nicio urmă de agresiune. De asemenea, cercetarea la fața locului efectuată imediat după comiterea faptei, așa cum rezultă de altfel și din fotografiile aflate la dosarul cauzei, a relevat că nu exista niciun ciob de sticlă astfel cum susține inculpatul, în sensul că ar fi fost lovit în cap și că s-a spart sticla. Așadar și din acest punct de vedere apărarea inculpatului apare ca nefiind susținută de probe. Mai mult decât atât, examinarea corporală a inculpatului și anume a mâinilor acestuia a relevat anumite urme brune de pe care s-au ridicat urme biologice iar examinarea mâinilor victimei a relevat că nu prezenta nicio urmă de sânge. D. urmare, în completarea celor anterior susținute înțelege să aducă și aceste argumente.
Intimatul inculpat S. I., având ultimul cuvânt, arată că în cadrul rechizitoriului nu s-a arătat motivul de la care a plecat discuția dintre el și victima R. Elek. Așadar, victima i-a spus că este despărțit de nevastă și că are o fetiță la Feldioara, sens în care l-a rugat să meargă la Feldioara pentru a lua fetița. El a refuzat acest lucru și i-a spus că nu vrea să se ducă cu el, însă dacă sora sa, respectiv concubina lui, dorește să meargă pentru a aduce fetița nu are nimic împotrivă. Datorită acestui motiv s-au iscat discuții aprinse iar victima i-a reproșat că dacă el ar fi fost la necaz l-ar fi ajutat, ei nefăcând acest lucru acum când el are nevoie. În acest context victima l-a lovit cu sticla în cap iar el a luat cuțitul din geanta pe care o avea asupra sa și a înjunghiat victima în piept, după care a ieșit din ghena de gunoi și a așteptat să vină Poliția. Ține să precizeze că la momentul comiterii faptei se afla în ghena de gunoi iar anterior consumase băuturi alcoolice în același loc.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,
Asupra contestației penale de față.:
Prin încheierea Camerei de Consiliu nr. 42/CP/25 martie 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 14, s-a înlocuit, în temeiul art. 242 alin. 2 și art. 211 Noul Cod de procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului S. I. cu măsura controlului judiciar, cu fixarea obligațiilor prevăzute de art. 215 alin. 1 Noul Cod de procedură penală.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară a reținut următoarele:
Analizând, în baza dispozițiilor art. 348 raportat la art. 207 alin. 1 Noul Cod de procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive privind pe inculpatul S. I., s-au reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. cu numărul 109/P/2013 din data de 24.03.2014, înregistrat sub dosar număr_ 14 la data de 24.03.2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. I., în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 188 alin. 1 Noul Cod Penal
În cuprinsul rechizitoriului s-a reținut că acesta, la data de 26.02.2014, l-a înjunghiat pe R. Elek în zona pieptului, decesul intervenind ca urmare a stopului cardiac consecutiv unei plăgi tăiate-înțepate penetrante în hemitoracele stâng cu interesarea cordului urmată de hemopericard masiv și tamponată cardiacă.
Prin ordonanța procurorului din data de 26.02.2014, s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză cu privire la comiterea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 188 alin. 1 Noul Cod Penal, constând în suprimarea vieții lui R. Elek prin aplicarea unei lovituri de cuțit în zona inimii, eveniment petrecut în public - ghena de gunoi de pe Bulevardul Gării nr. 38, la data de 26.02.2014.
Prin ordonanța procurorului din data de 26.02.2014 ora 18,15, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul S. I. cu privire la săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 188 alin. 1 Cod penal, constând în suprimarea vieții lui R. Elek prin aplicarea unei lovituri de cuțit în zona inimii, eveniment petrecut în public -ghena de gunoi de pe Bulevardul Gării nr. 38, la data de 26.02.2014, infracțiune cu privire la care în aceeași zi prin ordonanța procurorului de la orele 19,00 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul S. I..
În cursul urmăririi penale, inculpatul a fost reținut pentru 24 ore în data de 26.02.2014, măsura expirând la data de 27.02.2014, ora 20,00. Prin încheierea Tribunalului B. nr. 15/UP din data de 27.02.2014, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 30 zile începând cu data de 27.02.2014 și până la data de 28 martie 2014 inclusiv.
La momentul dispunerii măsurii arestării preventive, s-a apreciat de către judecătorul de drepturi și libertăți că există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune contra vieții. De asemenea, s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 223 alin. 1 și 2 Noul Cod de procedură penală.
Analizând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, conform art. 348 alin. 1 raportat la art. 207 alin. 1 Noul Cod de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară a reținut că măsurile preventive reprezintă măsurile privative sau restrictive de libertate sau de drepturi care se pot lua în cauzele penale în care există o suspiciune rezonabilă privind săvârșirea unei infracțiunii pedepsită cu închisoarea pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.
În conformitate cu prevederile procesual penale în materia măsurilor preventive interpretate în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, arestarea preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală, motiv pentru care detenția preventivă nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile, independent de faptul că se va imputa sau nu din pedeapsă.
Menținerea stării de arest analizată în faza de cameră preliminară conform art. 348 Noul Cod de procedură penală cu trimitere la art. 207 din același act normativ, presupune examinarea aspectelor referitoare la constatarea faptului dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă sunt necesare și suficiente, fiind de natură a impune continuarea privării de libertate sau dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, iar măsura este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal în faza de judecată.
Motivele ce pot justifica privarea de libertate a persoanei ( conservarea probelor, împiedicarea exercitării de presiuni asupra martorilor sau victimei; împiedicarea posibilelor înțelegeri între învinuiți/inculpați; protejarea ordinii publice în cazul infracțiunilor cu puternic ecou în rândul comunității; prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni; prevenirea pericolului de fugă al învinuitului/inculpatului ) și care au existat la momentul adoptării măsurii preventive, trebuie argumentate pertinent, prin mijloace rezonabile și suficiente pentru a impune în continuare privarea de libertate a persoanei.
În cauza analizată, instanța de fond a reținut faptul că măsura arestării preventive a fost dispusă începând cu data de 27.02.2014, fiind avute în vedere cu prioritate circumstanțele cauzei precum și antecedența penală a inculpatului.
În sensul celor mai sus arătate, judecătorul de cameră preliminară a reținut faptul că probele avute în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării preventive nu mai subzistă și la acest moment, această situație determinând reaprecierea oportunității măsurii preventive dispusă în cauză.
În acest context, judecătorul de cameră preliminară a constatat următoarele:
Măsura preventivă a arestării s-a dispus în mod legal față de inculpat prin luarea în considerare a următoarelor probe: chiar declarațiile inculpatului S. I. – care recunoaște, cu anumite nuanțe, comiterea faptei – dar și declarația singurului martor identificat la fața locului ( numita B. I. ), concluziile preliminare medico-legale etc., toate cele expuse apreciindu-se că conturează la acel moment „ suspiciunea rezonabilă ”, vizată de art. 223 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că inculpatul S. I. ar fi săvârșit infracțiunea ce i se impută, respectiv aceea de „ omor ”, prevăzută de art. 188 alin. 1 Cod penal.
Tot atunci s-a apreciat că: „ Legitima apărare invocată de către inculpatul S. I. nu se susține până la acest moment prin probatoriul administrat în cauză exemplificativ fiind raportul de expertiză nr. 452/E din data 27.02.2014 care a concluzionat că S. I. nu prezintă leziuni traumatice recente. ”
Ulterior arestării preventive a inculpatului, s-au efectuat următoarele acte:
- la data de 18.03.2014, procurorul de caz dispune efectuarea unei constatări asupra cuțitului ce a fost predat de martora Budy I. la data de 27.02.2014 când a afirmat că ar fi arma cu care fapta de omor a fost comisă, constatare prin care medicii desemnați din cadrul S.J.M.L. B. să se pronunțe, în funcție de leziunea tanatogeneratoare dacă obiectul contondent menționat a fost folosit la comiterea faptei – fila 12.
Martora, la data de 26.02.2014 a susținut că nu a fost martor ocular arătând că: „ în cursul zilei a fost cu inculpatul la ghena de gunoi de pe Bulevardul Gării, acolo s-a întâlnit cu fratele său R. Elek care era însoțit de alte patru persoane – două femei și doi bărbați pe care i-ar putea identifica după figură, ea a plecat să cumpere apă minerală pentru fratele său care suferise o criză de astmă, concubinul ei a rămas cu fratele ei, a lipsit 10 minute când s-a întors fratele ei era căzut la pământ, lângă acesta nu mai era nici o persoană, după ce a încercat să-i acorde primul ajutor, ridicându-i hainele a constatat că este înjunghiat în inimă, acesta a murit în scurt timp. După ce fratele ei a decedat, inculpatul a revenit la ghenă și întrebându-l ce s-a întâmplat a zis că nu știe nimic și este posibil ca alte persoane să-l fi omorât, în continuare martora dă detalii asupra cuțitului din gospodăria comună pe care inculpatul îl purta de obicei cu el. Această declarație se contrazice total cu poziția exprimată de aceeași persoană consemnată în procesul-verbal aflat la fila 65 cu ocazia predării cuțitului când susține că acesta este cel cu care a fost înjunghiat la data de 26.02.2014 fratele ei de către concubinul ei, cuțit pe care afirmă că l-a găsit în data de 27.02.2014 în zona comiterii faptei fără a preciza cu exactitate locul din cauza stării avansate de ebrietate în care se găsește – la acel moment al predării cuțitului.
- tot la data de 18.03.2014, inculpatul a fost audiat de către procuror ocazie cu care a declarat următoarele - fila 38: „ Pe data de 26-02-2014 în momentul în care l-am înjunghiat pe R. Elek de față se afla victima, eu și concubina mea B. I. . „ Ciobi ” și Beni T. nu m-au agresat în ziua respectivă așa cum am afirmat anterior iar Rusza Caroly mi-a dat o singură palmă dar anterior comiterii faptei cu aproximativ jumătate de oră. R. Elek m-a lovit cu o sticlă în cap iar eu am scos un cuțit din geanta pe care o aveam asupra mea și l-am înjunghiat în piept. Nu mai știu dacă B. I. a observat exact momentul în care eu l-am înjunghiat pe R. Elek. Precizez că mă aflam sub influența băuturilor alcoolice și astfel că aspectul observării de către martora B. I. a momentului comiterii faptei îmi este neclar. Nu mai știu dacă sticla cu care am fost lovit în cap s-a spart sau nu. ”;
- la data de 19.03.2014, se înaintează organului de cercetare penală răspunsul la adresa solicitată la 18.03.2014 cu privire la cuțitul depus de martora Budy I. – fila 61, răspuns care indică posibilitatea producerii leziunilor tanatogeneratoare asupra victimei;
- la data de 24.03.2014, este finalizat și înaintat organului de cercetare penală raportul de autopsie a victimei – fila 41 care concluzionează în sensul că:
Moartea numitului R. Elek a fost violentă. Ea s-a datorat stopului cardiac consecutiv unei plăgi tăiate-înțepate penetrante în hemitoracele stâng cu interesarea mediastinului, sacului pericardiac, secționarea cordului și aortei ascendente, urmată de hemopericard masiv și tamponada cardiacă . Leziunile de violență constatate la necropsie s-au putut produce prin lovire directă de intensitate mare, cu un instrument tăietor-înțepător ( lamă cu vârf ascuțit și un singur tăiș ), cuțit, briceag sau similare, posibil cuțitul corp delict prezentat pentru examinare la data autopsiei, precum și cel prezentat la data de 18-03-2014.
Poziția victimă – agresor a fost față în față, iar direcția de aplicare a loviturii a fost oblică, dinspre anterior spre posterior, de sus în jos și ușor de la stânga la dreapta.
Luând în considerare și următoarele aspecte:
- există două cuțite posibile arme ale crimei comisă asupra victimei, cu două lame de dimensiuni diferite;
- la cel ridicat de la inculpat lama prezintă 7-8 cm, conform raportului primului polițist ajuns la fața locului la ora 14,25 coroborat cu fotografiile de la fila 27 – fila 13 – fotografii în care cuțitul prezintă lama zimțată, cuțit despre care se menționează că a fost identificat cu ocazia controlului corporal asupra inculpatului care se afla la fața locului, cuțit care este ridicat de specialiștii criminaliști din cadrul I.P.J. B. – astfel cum se consemnează în procesul–verbal de cercetare la fața locului care s-a derulat între orele 16,00-16,45, la fața locului fiind identificați inculpatul și Budy I. – cuțit despre care în niciunul dintre cele două acte nu se menționează dacă poartă urme de sânge, care dacă ar fi existat se impuneau a fi expertizate criminalistic;
- la cel depus de martora Budy I., lama cu dimensiunea mai mare considerabil decât celălalt cuțit, despre care în procesul-verbal de la fila 52 se menționează că are vârf ascuțit și lama de 20 cm, neindicându-se mențiunea lamă zimțată;
- este examinat inculpatul găsit la fața locului – foto filele 31, 32, se identifică pe palma sa stângă urme cu aspect de sânge ce sunt prelevate pe două tampoane sterile – fila 33, urme care nu sunt supuse vreunei examinări;
- ora probabilă a decesului victimei nu este menționată în actul medical.
Deși există trei variante oferite de inculpat până la acest moment ( cele două variante de declarații oferite organelor judiciare - procuror și judecător de drepturi și libertăți și cea expusă de inculpat martorei Budy I. conform declarației acesteia din 26.02.2014 ) și o martoră care o dată este martoră oculară, altă dată nu este asemenea martoră, nu se fac demersuri pentru identificarea lui „ Ciobi ” fostul concubin al martorei Budy I., nu se audiază și R. C., despre acesta inculpatul a arătat lapidar în ultima declarație că i-ar fi dat o palmă inculpatului anterior comiterii faptei cu o jumătate de oră, fără a se preciza unde s-a consumat respectivul incident.
Din această perspectivă, chiar dacă inculpatul admite în cele două variante de declarații date în fața organelor judiciare – în mod diferit - că el este cel care a înjunghiat-o pe victimă, nu prezintă un mobil al crimei, afirmând în fața judecătorului de drepturi și libertăți că purta uzual respectivul cuțit deoarece se îndeletnicea cu căutarea prin gunoaie putând să-i fie necesar în acest scop, deși la controlul său corporal s-a identificat un cuțit care poate fi arma crimei, este clar că probatoriul trebuie completat în cursul cercetării judecătorești - situație care, la acest moment, nu se poate estima cât va dura.
În aceste condiții, judecătorul de cameră preliminară a constatat că aspectele de probatoriu evidențiate dobândesc relevanță juridică în procesul de apreciere asupra oportunității menținerii stării de arest preventiv a inculpatului. În acest sens, s-au reținut și aprecierile Curții Europene a Drepturilor Omului, formulate în cauza C. împotriva României, privitoare la îndatorirea instanțelor privind analiza variantelor alternative arestării preventive, de natură să asigure prezentarea sa în fața instanței, profilul personal al inculpatului, aspecte care conduc la alegerea măsurii cele mai potrivite.
Astfel, judecătorul de cameră preliminară a reținut faptul că la acest moment probele existente la dosarul cauzei nu mai justifică menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, dar având în vedere gravitatea acuzației ce poartă asupra inculpatului se impune menținerea supravegherii îndeaproape a acestuia de către organele judiciare sens în care se impune înlocuirea acestei măsuri cu o măsură preventivă mai ușoară care să asigure în mod corespunzător scopul procesului penal. Menținerea stării de arest nu poate fi motivată doar prin referiri factuale privind gravitatea faptei, la pedeapsa pe care legea o impune pentru aceasta, la indicarea generică a unor riscuri nedovedite privind posibilitatea comiterii unor noi fapte, chiar și în condițiile antecedentelor penale foarte îndepărtate în timp ale inculpatului ( anul 2000 – o infracțiune de tâlhărie, anul 2002 – o infracțiune de furt calificat și anul 2010 o sancțiune administrativă pentru furt calificat ) sau la riscul influențării bunei desfășurări a procesului fiind reținut faptul că inculpatul a fost identificat la locul faptei, s-a supus examinării corporale ce i-a fost solicitată.
Față de considerentele de mai sus și ținând cont de prevederile art. 242 alin. 2 interpretate coroborat cu prevederile art. 211 Noul Cod de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului cu măsura controlului judiciar, măsură care, prin obligațiile concrete ce vor fi impuse inculpatului conform dispozitivului încheierii s-a apreciat că este de natură să asigure buna desfășurare a cercetării cauzei în continuare și prezentarea inculpatului în fața organelor judiciare.
Împotriva acestei încheieri a declarat contestație P. de pe lângă Tribunalul B. care a solicitat casarea încheierii contestate și, în rejudecare, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului S. I..
În motivarea contestației s-a aratat că încheierea penală atacată este netemeinică pornind în primul rând de la gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului S. I., poziția procesuală pe care acesta a avut-o și care, într-adevăr, a fost de recunoaștere a săvârșirii faptei, însă cu anumite nuanțări vizavi de faptul că ar fi fost provocat, în sensul că ar fi fost agresat de către victimă care i-ar fi aplicat o lovitură cu sticla în cap în contextul agresiunii care s-a produs la locul faptei care este reținut ca fiind ghena de gunoi situată pe Bulevardul Gării nr. 38. Contestatorul susține că se impune cu necesitate menținerea stării de arest preventiv a inculpatului S. I., pe care o consideră ca fiind și proporțională și oportună pornind de la faptul că există în continuare, în ipoteza lăsării în libertate a inculpatului, posibilitatea unei înțelegeri frauduloase cu martora B. I. care este în același timp concubina inculpatului dar și sora victimei R. Elek. Solicită a se avea în vedere că martora B. I., concubina inculpatului S. I., este cea care în cursul urmăririi penale a încercat să denatureze cursul anchetei oferind organelor de poliție un al doilea cuțit în contextul în care ea însăși a fost prezentă după comiterea faptei, afirmă ea deși inculpatul susține că a fost prezentă chiar la momentul comiterii faptei și a văzut cum inculpatul în semn de recunoaștere și asumare a gestului său a predat cuțitul cu care a comis omorul organelor de poliție, acesta fiind contextul în care s-a ajuns la cuțitul ce face obiectul prezentei analize și care de altfel a fost examinat la autopsie de către medicii legiști, care au spus că acesta ar fi cuțitul corp delict. Menționează că martora B. I., la două zile după comiterea omorului de către inculpat, aflându-se într-o stare avansată de ebrietate a prezentat organelor de poliție un alt cuțit pe care susține că l-ar fi găsit undeva prin zonă. În momentul în care a fost solicitată de organele de poliție să prezinte acest cuțit, martora a afirmat că nu poate fi în stare să indice acestora locul în care l-a identificat. Așadar, acesta este un aspect pe care martora B. I. îl prezintă și care este nesincer așa cum de altfel nesinceră este și poziția acesteia care susține că nu ar fi fost prezentă la momentul comiterii faptei în timp ce inculpatul afirmă că a fost prezentă dar nu știe dacă a văzut momentul înjunghierii victimei R. Elek. D. urmare, consideră că lăsarea în libertate a inculpatului S. I. ar conduce la o înțelegere frauduloasă cu martora B. I.. De asemenea, s-a mai invocat de către instanța de fond în momentul în care a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive împrejurarea că există aceste două cuțite care nu ar fi fost examinate și că nu se știe care ar fi arma crimei. Ministerul Public susține că dimpotrivă există probe de vreme ce chestionat asupra acestui aspect, Serviciul Județean de Medicină Legală B. arată că nu poate fi precizat cu certitudine însă se apreciază că arma crimei este arma care a fost prezentată și examinată la momentul autopsiei. Un alt aspect pe care îl relevă instanța de fond pentru a dispune această înlocuire a măsurii arestării preventive, este acela că nu au fost identificați Ciobi și R. C. și nu au fost audiați. Apreciază că nici nu era utilă audierea acestor două persoane de vreme ce însuși inculpatul S. I. vine în cea de-a doua declarație a sa și cu privire la aceste persoane face lămuriri foarte clare și neechivoce. Astfel, cu privire la Ciobi inculpatul susține că ar fi avut un conflict cu acesta, în sensul că s-a întâlnit cu el și cu martorul Beni T. însă nu în ziua faptei ci cu câteva zile anterior. D. urmare, nu prezenta nicio relevanță acest aspect iar cu privire la martorul R. C., un alt frate de-al concubinei sale, inculpatul susține, aspect care se coroborează de altfel cu declarația martorei B. I., concubina sa, că s-au întâlnit într-adevăr însă cu circa o jumătate de oră înainte de momentul crimei. Așadar, nu prezenta nicio relevanță din punct de vedere probatoriu declarația fie a lui Ciobi, fie a lui R. C.. Față de aceste considerente, apreciază că raportat la gravitatea faptei deduse judecății, sunt îndeplinire exigențele prevăzute de dispozițiile art. 202 și art. 223 Cod penal, privind scopul luării măsurii arestării preventive și necesitatea luării acestei măsuri preventive. În raport de aceste aspecte, contestatorul Ministerul Public susține în continuare că se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpatului S. I. și nu lăsarea acestuia din urmă în libertate sub control judiciar.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, văzând și dispozițiile art. 205 raportat la art. 425/1 Noul Cod de procedură penală, Curtea va admite contestația formulată în cauză pentru următoarele considerente:
Curtea apreciază că, în acest moment procesual, raportat la probatoriul administrat, respectiv declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, chiar nuanțate, declarațiile inițiale ale martorei B. I., raportul de autopsie și celelalte acte medico-legale întocmite în cauză, există probe și indicii temeinice cu privire la suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar putea fi autor al faptelor pentru care este cercetat în sensul dispozițiilor art. 202 alin. 1 Noul Cod de procedură penală cu respectarea prezumției de nevinovăție de care inculpatul beneficiază, până la soluționarea definitivă a cauzei conform art. 6 paragraf 2 din CEDO, art. 4 Noul Cod de procedură penală și art. 23 alin. 11 din Constituție. Împrejurarea că inculpatul sau martora B. I. și-ar fi schimbat declarațiile date inițial ( în condițiile în care există posibilitatea reținerii acelor declarații care se coroborează cu restul probelor administrate în cauză, schimbarea declarațiilor urmând a fi justificată rezonabil și credibil de părți ), faptul că martora a găsit un alt cuțit care ar putea sau nu să fie arma crimei, dar fără să poată explica unde anume a fost găsit ( în condițiile în care există deja un cuțit găsit asupra inculpatului și predat de acesta organelor de poliție cu ocazia recunoașterii faptei, corp delict ce a fost expertizat și s-a concluzionat că poate fi arma crimei ) precum și împrejurarea că anumiți martori solicitați de inculpat nu au fost audiați de organele de urmărire penală deoarece proba a fost apreciată ca inutilă, nu conduc la concluzia inexistenței probelor și indiciilor în sensul art. 202 alin. 1 Noul Cod de procedură penală. De altfel și prima instanță, cu toate că a subliniat în motivarea încheierii atacate în mod amplu inadvertențele pe care le-a apreciat ca rezultând din probatoriul administrat, a ajuns la concluzia că sunt întrunite condițiile art. 202 alin. 1 Noul Cod de procedură penală, în caz contrar nici măsura controlului judiciar nu ar fi putut fi dispusă în mod legal.
Raportat la gravitatea deosebită a faptei ( care justifică menținerea detenției rezonabile a persoanei acuzate în sensul jurisprudenței C.E.D.O., cauzele R., M., C. vs. România, cauza Letellier vs. Franța ), la antecedentele personale ale inculpatului ( condamnat anterior inclusiv pentru infracțiuni cu violență ), la posibilitatea unei înțelegeri frauduloase cu martora B. I. care nu este exclusă dată fiind relația acesteia de concubinaj cu inculpatul și declarațiile sale oscilante, la situația locativă, familială și socială a inculpatului care nu oferă garanția respectării vreunor obligații impuse în cadrul unei măsuri preventive a controlului judiciar, constatând că temeiurile arestării subzistă și impun privarea în continuare de libertate a inculpatului, Curtea:
Va admite contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul B. împotriva încheierii nr. 42/CP din data de 25.03.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ 14, pe care o va casa și, rejudecând:
În baza art. 348 raportat la art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, va menține măsura arestării preventive luate față de inculpatul S. I. prin încheierea Tribunalului B. nr. 15/UP/27.02.2014 – mandat de arestare preventivă nr. 11/UP/27.02.2014 emis de Tribunalul B.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, vor rămâne în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul B. împotriva încheierii nr. 42/CP din data de 25.03.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ 14 pe care o casează și, rejudecând:
În baza art. 348 raportat la art. 207 alin. 4 Cod procedură penală menține măsura arestării preventive luate față de inculpatul S. I. ( CNP_, fiul lui I. și al Vioricăi, născut la data de 09.03.1968 în T., județul Cluj, domiciliat în B., .. 14, posesor C.I. . nr._, eliberat la data de 24.01.2005 de către Poliția municipiului B. ) prin încheierea Tribunalului B. nr. 15/UP/27.02.2014 – mandat de arestare preventivă nr. 11/UP/27.02.2014 emis de Tribunalul B.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 100 de lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției și se include în cheltuielile judiciare.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27 martie 2014.
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
A. D.
GREFIER
O. S.
Red. A.D./15.05.2014
Dact. O.S./15.05.2014
Jud. fond: D. M. G.
- 2 exemplare -
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 69/2014. Curtea de... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 230/2014. Curtea de... → |
|---|
