Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 74/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 74/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 749/119/2014/a2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 74/C DOSAR NR._
Ședința publică din data de 03 iunie 2014
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CFJC36
- Președinte - A. D. - judecător
- Grefier - O. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – D. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de inculpatul R. G. A. împotriva încheierii din data de 30 mai 2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 14.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul inculpat R. G. A., în stare de arest ( deținut în Penitenciarul C. ) asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. D. R..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
D. fiind că la termenul de judecată din data de 30 mai 2014 desfășurat în fața Tribunalului C., inculpatul R. G. A. a declarat nu cunoaște limba română și dorește desemnarea unui interpret autorizat pentru asigurarea traducerii mersului dezbaterilor din limba română în limba maghiară și invers, instanța de apel, în raport de prevederile art. 12 Cod procedură penală, a procedat la asigurarea prezenței la acest termen de judecată a unui interpret de limba maghiară, în speță a doamnei K. K. M., desemnat în baza Legii nr. 178/1997 pentru autorizarea și plata interpreților și traducătorilor folosiți de instanța de judecată, care să asigure traducerea dezbaterilor în/din limba maghiară pentru inculpatul R. G. A..
Întrebat fiind, contestatorul inculpat R. G. A. arată că într-adevăr nu înțelege limba română.
Conform dispozițiilor art. 105 Cod procedură penală raportat la art. 121 și art. 381 Cod procedură penală se procedează la depunerea jurământului de către doamna interpret K. K. M. căreia i se pune în vedere să asigure traducerea dezbaterilor în/din limba maghiară. Depune decont pentru traducere în sumă de 62 lei.
Se permite apărătorului desemnat din oficiu, respectiv doamnei av. D. R., să ia legătura cu contestatorul inculpat R. G. A. aflat în stare de arest, prin intermediul interpretului de limba maghiară.
În temeiul art. 372 Cod procedură penală, instanța procedează la identificarea contestatorului inculpat R. G. A. cu datele de stare civilă de la dosarul cauzei.
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat oficiu D. R., având cuvântul pentru contestatorul inculpat R. G. A., arată că în cauză inculpatul a formulat contestație împotriva încheierii din data de 30 mai 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 14, prin care, în baza art. 208 alin. 2 și 4 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive în ceea ce-l privește. Solicită admiterea contestației formulată de inculpatul R. G. A. împotriva încheierii din data de 30 mai 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 14 și pe cale de consecință a se dispune cercetarea acestuia în stare de libertate. Arată că măsura arestului preventiv poate fi revocată sau înlocuită dacă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri s-au schimbat ori nu mai există. A se avea în vedere că, constituie temeiuri concrete prevăzute în Codul de procedură penală și orice considerente de fapt care au dus la luarea acestei măsuri. A se observa că măsura arestului preventiv este măsura cu consecințele cele mai grave asupra libertății persoanei iar inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, astfel că solicită instanței de control judiciar a lua o hotărâre în funcție de existența unor împrejurări concrete legate de cauză și de persoana inculpatului. Consideră că pericolul pentru ordinea publică la care face referire Ministerul Public nu a fost dovedit și nu trebuie confundat cu pericolul social al infracțiunii sau cu temerea că inculpatul ar putea săvârși alte infracțiuni. Atrage atenția asupra faptului că inculpatul R. G. A. a fost anterior arestării sale integrat în societate. Arată că într-adevăr a existat o stare conflictuală între părți dar aceasta nu mai există la ora actuală, astfel că acest aspect poate constitui un temei pentru care instanța de control judiciar poate dispune ca inculpatul R. G. A. să fie cercetat în stare de libertate. A se avea în vedere că anterior luării acestei măsuri preventive, inculpatul a fost angajat în construcții astfel că el are posibilitatea de a se angaja din nou în acest domeniu și deci de a se integra în societate. Apreciază că bunul mers al acestui proces penal se poate realiza și cu inculpatul R. G. A. aflat în stare de libertate, dându-i-se astfel posibilitatea de a-și pregăti apărarea și de a fi reintegrat social. Prin urmare, având în vedere considerentele de ordin personal și starea de fapt la care a făcut referire, solicită admiterea contestației formulată de inculpatul R. G. A. împotriva încheierii din data de 30 mai 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 14 și pe cale de consecință a se dispune cercetarea acestuia în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a contestației formulată de inculpatul R. G. A. împotriva încheierii din data de 30 mai 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 14. Apreciază legală și temeinică această încheiere pronunțată de către Tribunalul C., prin care, în baza art. 208 alin. 2 și 4 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive în ceea ce-l privește pe inculpatul R. G. A., constatându-se legalitatea și temeinicia acestei măsuri preventive. Consideră că în mod corect prima instanță a constatat că la acest moment procesual în care în cauză a fost emis rechizitoriul iar judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării și a administrării materialului probatoriu în cursul urmăririi penale, subzistă temeiurile avute în vedere în momentul luării măsurii preventive a arestului preventiv și în mod just a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 223 alin. 1 și alin. 2 din Codul de procedură penală. A se avea în vedere că materialul probatoriu administrat reprezintă o suspiciune rezonabilă că infracțiunea de tentativă la omor, care face obiectul prezentului dosar, a fost săvârșită de inculpatul R. G. A., în acest sens fiind întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale, inclusiv declarațiile inculpatului. De asemenea, consideră că în mod corect Tribunalul C. a constatat că sunt îndeplinite și condițiile vizate de dispozițiile art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, avându-se în vedere criteriile legale prevăzute de lege, natura infracțiunii săvârșite - o infracțiune contra vieții, împrejurările concrete în care a fost săvârșită aceasta - inculpatul lovind cu un briceag în zonele vitale persoana vătămată și punându-i viața în primejdie, consecințele pe care le-a avut fapta asupra victimei - victima fiind un minor în vârstă de 12 ani și de asemenea și impactul pe care o astfel de faptă o are în comunitatea din care face parte inculpatul. S-a apreciat în mod just că lăsarea în libertate a inculpatului R. G. A. prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și totodată s-a considerat în mod corect că măsura arestării preventive la acest moment procesual este necesară pentru buna soluționare a cauzei și este proporțională cu gravitatea faptei și consecințele acesteia. Pentru aceste motive, apreciază că se impune respingerea contestației formulată de inculpatul R. G. A. împotriva încheierii din data de 30 mai 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 14 și menținerea încheierii pronunțate în cauză de Tribunalul C..
Contestatorul inculpat R. G. A., având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate. Arată că are acasă o fetiță de 6 luni și solicită a i se permite să se apere în stare de libertate întrucât familia sa nu are nicio o sursă de venit. Menționează că atunci când era acasă, situația era alta, în sensul că avea un loc de muncă și putea să-și întrețină familia. În prezent, familia sa nu are de cine să fie ajutată, neavând de la cine să aștepte nici măcar o felie de pâine. Așadar, familia sa nu are niciun ajutor din partea nimănui în afară de el. A se avea în vedere că și familia concubinei sale este foarte săracă, fiind o familie foarte numeroasă. Față de aceste considerente, solicită a i se permite să se apere în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra contestației de față:
Prin încheierea din data de 30.05.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 14, s-a dispus, în baza art. 208 alin. 2, 4 raportat la art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului R. G. A..
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul C. cu nr. 166/P/2014 din 28 aprilie 2014, înregistrat la Tribunalul C. la data de 30.04.2014, sub numărul de mai sus, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul R. G. A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 Cod penal, raportat la art. 188 Cod penal.
Prin actul de sesizare, s-a reținut, în esență, faptul că, la data de 11 aprilie 2014, în jurul orelor 18,00, inculpatul a lovit-o cu intenție, cu un briceag, pe persoana vătămată – minorul Barcsa Nandor, provocându-i o plagă penetrantă hemitorace stâng anterior prin înjunghiere, cu secționarea arterei toracice interne și a pericardului, hemopneumotorax stâng, leziuni ce au necesitat 30 – 35 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații, și care au pus în pericol viața persoanei vătămate.
Astfel, s-a reținut în fapt că, în data de 11.04.2014, orele 18,13, lucrătorii de poliție din cadrul Poliției Stațiunii C. au fost sesizați prin Sistemul Național Unic Pentru Apeluri De Urgență 112 că numitul Barcsa P. din orașul C., ., județul C. a reclamat faptul că minorul Barcsa Nandor, în vârstă de 12 ani, a fost înjunghiat cu un briceag de un tânăr din aceeași zonă, victima fiind transportată la Spitalul Orășenesc C., unde s-a constatat că prezenta plagă înțepată - penetrantă la hemitoracele stâng, suspect pneumotorax. Ulterior, victima minoră a fost transportată la Spitalul Clinic Județean de Urgență B., apoi la Spitalul Clinic de Copii B. și potrivit diagnosticului medicului specialist chirurgie pediatrică din cadrul Spitalului Clinic de Copii B., minorul Barcsa Nandor a suferit plagă penetrantă hemitorace stâng anterior prin înjunghiere cu secționarea arterei toracice interne și a pericardului, hemopneumotorax stâng.
Organele de cercetare penală din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean C., Serviciul de Investigații Criminale, s-au sesizat din oficiu cu privire la comiterea infracțiunii de tentativă la omor, reținându-se că inculpatul R. G. A., în data de 11.04.2014, în jurul orelor 18,00, în „ Grădina N. ” din orașul C., județul C., pe fondul unui conflict vechi de circa 5 - 6 luni, potrivit declarației tatălui inculpatului, pe care îl avea cu frații Barcsa Nandor și Barcsa P. junior, l-a lovit pe minorul Barcsa Nandor cu un briceag.
Inculpatul R. G. A. a declarat că s-a deplasat la Grădina lui N. unde avea la păscut calul său și calul tatălui său, unde erau încă trei cai, toți caii fiind în partea grădinii dinspre drumul ce duce spre hotelul Montana, aspect susținut și de martorul Barcsa P. Jr. în prima declarație dată în data de 12.04.2014.
De asemenea, inculpatul R. G. A. a declarat că se afla aproximativ în mijlocul grădinii când Barcsa Nandor și fratele său Barcsa P. Jr., precum și tatăl acestora, Barcsa P. Sen., au venit din partea opusă drumului care duce spre hotelul Montana, observându-i la câțiva metri în spatele său, unul dintre aceștia spunând că pe el îl vrea, apoi că Barcsa P. junior a intenționat să-l lovească cu furca, însă el s-a aplecat și astfel nu a reușit să-l lovească. Însă, în timp ce stătea cu genunchiul drept pe pământ a scos briceagul din buzunarul drept al pantalonului, a deschis lama briceagului și a executat o mișcare de la stânga spre dreapta cu mâna în care avea briceagul, fără ca mișcarea să fie îndreptată înspre Barcsa Nandor pentru a-l înțepa, fiind înconjurat de cei doi frați și de tatăl acestora.
Potrivit procesului-verbal din 11.04.2014, întocmit de organele de cercetare penală, inculpatul R. G. A. a precizat că Barcsa Nandor avea o bâtă, Barcsa P. Junior avea o furcă cu patru coarne, iar Barcsa P. Senior avea o sabie.
Locul faptei a fost indicat de inculpatul R. G. A. și este situat în apropierea periferiei cartierului Mestecenilor din orașul C., denumită popular „ Grădina lui N. ”, grădină parțial împrejmuită, ce se învecinează în partea de est cu o pădure, iar în celelalte laturi cu alte grădini.
Cu ocazia cercetării la fața locului din data de 12.04.2014, între orele 02,25-03,05, a fost identificat un băț cu lungimea de 91 cm și grosimea medie de 2,5 cm, obiect cu privire la care inculpatul a declarat că era asupra minorului Barcsa Nandor, aspect confirmat de Barcsa P. Junior.
Prin rechizitoriu s-a mai reținut că, deși inculpatul a declarat că a fost atacat de trei persoane înarmate cu obiecte având lungimi considerabile și că a luat în momentul atacului o poziție apropiată de pământ ce nu îi permitea să se apere de toți cei trei atacatori, acesta a precizat că nu a simțit nicio lovitură, însă, cu toate acestea, are o durere la piciorul stâng, în partea superioară, lateral stânga.
În vederea stabilirii împrejurărilor în care s-a produs înjunghierea minorului Barcsa Nandor, pentru a determina existența sau inexistența urmelor de violență pe corpul inculpatului R. G. A., constatare care să conducă la confirmarea/infirmarea celor declarate de inculpat, s-a dispus efectuarea examinării medico-legale a acestuia, cu luarea în prealabil a consimțământului inculpatului.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 678/A1/52/17.04.2014, întocmit de Serviciul de Medicină Legală C., inculpatul R. G. A. nu prezintă leziuni traumatice, nefiind necesare îngrijiri medicale, precizându-se că R. G. A. nu prezenta mărci traumatice vizibile la tegument pe regiunile indicate.
În actul de sesizare al instanței, s-a reținut că, susținerea inculpatului R. G. A. cu privire la numărul persoanelor care l-au atacat, precum și a obiectelor contondente avute asupra lor, este combătută de celelalte probe administrate în cauză, respectiv declarația persoanei vătămate Barcsa Nandor, a martorilor Barcsa P. Senior, Barcsa P. Junior și Otves E. Vendel, precum și a agentului de poliție M. G..
Prin rechizitoriu s-a reținut și faptul că, nu se poate reține nici legitima apărare invocată de inculpat, prevăzută de art. 26 alin. 1 Cod penal, având în vedere că, în cauză, nu a fost vorba de un atac material, inculpatul fiind cel care, având asupra sa un briceag, l-a agresat pe minorul Barcsa Nandor, în vârstă de 12 ani, care se afla singur, . având loc pe fondul unor relații conflictuale pe care inculpatul le avea cu minorul și cu fratele acestuia Barcsa P. Junior, la strigătele minorului sosind la fața locului fratele său, care i-a cerut explicații inculpatului cu privire la lovirea minorului.
Conform concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. 845/E/15.04.2014 al Serviciului Județean de Medicină Legală B., numitul Barcsa Nandor prezenta leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu un instrument tăietor – înțepător ( posibil briceag ), leziunile putând data din 11.04.2014 și necesită 30 – 35 zile îngrijiri medicale, calculate de la data producerii, dacă nu survin complicații și acestea i-au pus viața în primejdie, iar poziția victimă – agresor: posibil în ortostatism, față în față urmată de mișcare în dinamică.
Tot din raportul de expertiză medico – legală a rezultat că minorul Barcsa Nandor a fost internat în spital, fiind diagnosticat cu plagă penetrantă hemitoracele stâng anterior prin înjunghiere, cu secționarea arterei toracice interne și a pericardului, hemopneumotorax stâng, iar conform protocolului operator nr. 121/11.04.2014 diagnosticul a fost plagă penetrantă hemitoracele stâng anterior cu secționarea arterei mamare interne și a pericardului. La explorarea plăgii s-a constatat: „ interesarea musculaturii intercostale și a pleurei, sângerare abundentă de la nivelul arterei mamare interne secționate. Hemostaza. Nu s-a constatat leziune diafragmatică sau pulmonară. Soluție de continuitate pericardică de aproximativ 10 cm, fără interesarea cordului. Sutura sacului pericardic cu lăsarea pe loc a unei ferestre. Lavaj pleural cu ser fiziologic. Drenaj pleural în spațiul V intercostal stâng pe linia mediană anterioară, sutura coastelor cu fire separate, miorafie, capitonaj. Tub de dren pleural. ”
Totodată, instanța de fond a constatat că prin încheierea nr. 8 din data 12 aprilie 2014 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin necontestare, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului R. G. A., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 12 aprilie 2014 și până la data de 11 mai 2014, inclusiv, iar la data de 30.04.2014, acesta a și fost trimis în judecată, în această stare, astfel cum s-a arătat mai sus.
Pentru a lua această măsură, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că, potrivit art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, pentru a se putea lua măsura arestării preventive, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții și anume: condiția obiectivă, respectiv să existe probe, nu numai indicii, din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit una din infracțiunile enumerate expres de legiuitor și condiția subiectivă, ca privarea de libertate să fie necesară în vederea înlăturării unei stări de pericol pentru ordinea publică, dar și scopul măsurilor preventive reglementate în cuprinsul art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, precum și proporționalitatea și necesitatea acestora față de gravitatea acuzației aduse conform alin. 3 al aceluiași articol.
În ceea ce privește prima condiție, cea obiectivă, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că din probele strânse de către organul de urmărire penală, până la acel moment procesual, se desprinde existența suspiciunii rezonabile că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 32 Cod penal, raportat la art. 188 Cod penal, pentru care este cercetat și care se regăsește în enumerarea cuprinsă în textul alin. 2 al art. 223 Cod procedură penală, fiind o infracțiune contra vieții.
Sub acest aspect, a avut în vedere următoarele probe: proces - verbal de consemnare a denunțului; proces - verbal de cercetare la fața locului; acte medicale întocmite de medicii din cadrul Spitalului C., respectiv Spitalul de Pediatrie B.; declarațiile suspectului/inculpatului R. G. A.; procese - verbale încheiate la datele de 11.04.2014 și 12.04.2014; planșe foto; colet plic nr. 1 ce conține un briceag cu prăsele metalice și ornamente din corn de cerb, cu lungimea lamei de 8,5 cm și lungimea totală de 19 cm; coletul nr. 2 conținând băț cu lungimea de 91 cm și grosimea medie de 2,5 cm; declarațiile martorilor R. G., Barcsa P. Senior și Barcsa P. Junior.
În concluzie, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că, din actele și lucrările dosarului se deprinde bănuiala rezonabilă că în data de 11.04.2014, în intervalul orar 16,00 – 18,00, inculpatul R. G. A. l-a lovit cu un briceag pe minorul Barcsa Nandor, provocându-i o plagă penetrantă hemitorace stâng anterior prin înjunghiere cu secționarea arterei toracice interne și a pericardului, hemopneumotorax stâng, fiind supus de urgență unei interveniții chirurgicale.
Prin prisma dispozițiilor legale privind prezumția de nevinovăție, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că, temeinicia probelor urmează a fi analizată în continuare pe parcursul procesului penal, în faza de judecată, însă, prezumția de nevinovăție nu constituie un impediment al luării, prelungirii sau menținerii arestării preventive, chiar art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevăzând că „ orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția următoarelor cazuri și potrivit căilor legale:… dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune. ”
Referitor la condiția cumulativă ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol pentru ordinea publică, în urma analizării criteriilor prevăzute de art. 223 alin. 2 teza ultimă Cod procedură penală, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că, pericolul concret pentru ordinea publică este înțeles ca fiind temerea că, odată pus în libertate, inculpatul ar comite noi fapte penale ori ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice, determinate de fapta pentru care este cercetat. Altfel spus, noțiunea de „ pericol concret pentru ordinea publică ” trebuie înțeleasă în primul rând ca o reacție colectivă față de anumite comportamente antisociale care ar produce o temere generală că legea nu este aplicată cu fermitate sau că organele de justiție nu acționează prompt împotriva unor fapte periculoase. Or, legiuitorul român a enumerat în cuprinsul art. 223 alin. 2 teza finală Cod procedură penală unele elemente din perspectiva cărora se poate realiza analiza in concreto a pericolului pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, respectiv: gravitatea faptei, modul și a circumstanțelor de comitere a acesteia, anturajul și mediul din care provine inculpatul, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acesteia.
Procedând la evaluarea criteriilor enumerate, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că în prezenta cauză, existența pericolului pentru ordinea publică este conturată de natura faptei presupus a fi comise – infracțiunea de tentativă la omor, care încalcă dreptul la viață a persoanei; calitatea victimei – minor și presupusa modalitate de comitere a faptei – printr-o lovitură, cu un briceag, în zona hemitoracelui stâng anterior, cu secționarea arterei toracice interne și a pericardului, precum și impactul presupusei fapte comisă de inculpat, în rândul societății și necesitatea protejării încrederii publice în reacția organelor judiciare care în asemenea situații trebuie să fie promptă și eficientă pentru înlăturarea oricărui pericol, libertatea individuală trecând în subsidiar, aspecte din care rezultă nu numai pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate pentru ordinea publică, dar și proporționalitatea măsurii preventive cu gravitatea acuzației aduse împotriva sa, astfel cum prevede art. 202 alin. 3 Cod procedură penală.
Totodată, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că, nu sunt incidente în cauză condițiile art. 26 Cod penal, privind legitima apărare, întrucât din probele dosarului, respectiv din declarațiile martorilor audiați în cauză, nu reiese existența cauzei de neimputabilitate invocată. Versiunea inculpatului, în sensul că, în timp ce a fost atacat de trei membrii ai familiei Barcsa, a scos briceagul și a executat o mișcare de la stânga spre dreapta fără ca mișcarea să fie îndreptată spre minorul Nandor pentru a-l înțepa, nu este susținută de nicio probă din dosar, în plus inculpatul nu are leziuni pe corp, și chiar acesta a arătat că nu a fost lovit.
Față de cele de mai sus, judecătorul de drepturi și libertăți a admis propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Tribunalul C. și în consecință, în baza art. 226 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 223 alin. 2 Cod procedură penală și art. 202 Cod procedură penală, a dispus arestarea preventivă a inculpatului R. G. A., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 12.04.2014 și până la data 11.05.2014, inclusiv.
Văzând dispozițiile art. 348, cu aplicarea art. 207 Noul Cod de procedură penală, conform cărora, în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit art. 207 Noul Cod de procedură penală, respectiv că, în termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, judecătorul de cameră preliminară verifică din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, care în speță expira la data de 11 mai 2014, judecătorul de cameră preliminară a stabilit termen și a procedat în consecință.
Astfel, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive luată față de inculpatul R. G. A., prin încheierea din data de 05 mai 2014, definitivă prin decizia penală nr. 19/CP/7.05.2014 a Curții de Apel B. - Secția penală și pentru cauze cu minori, judecătorul de cameră preliminară a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării față de inculpatul R. G. A., se circumscriu în dispozițiile art. 223 alin. 2 Noul Cod de procedură penală și subzistau și la aceea dată, apreciind ca fiind îndeplinite atât condițiile prevăzute de art. 202 alin. 1 și 3 Noul Cod de procedură penală, cât și dispozițiile art. 223 alin. 2 Noul Cod de procedură penală, motiv pentru care, în baza art. 348 Noul Cod de procedură penală, cu aplicarea art. 207 alin. 4 și 6 Noul Cod de procedură penală, a menținut măsura arestării preventive luată în cauză.
Prin încheierea din data de 29 mai 2014, în baza art. 346 alin. 2 Noul Cod de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară a constat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 166/P/2014 din 28.04.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., privind pe inculpatul R. G. A., trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru infracțiunea de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 Cod penal, raportat la art. 188 Cod penal, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și în consecință, a dispus începerea judecății cauzei.
Prin rezoluția din 29.05.2014, judecătorul cauzei a fixat primul termen de judecată pentru data de 16 iunie 2014, dispunând citarea părților.
Față de cele de mai sus, văzând dispozițiile art. 208 alin. 2 Cod procedură penală, potrivit cărora „ Instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii arestării preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului ”, termen care în cauză expira la data de 3 iunie 2014, instanța de fond a stabilit termen intermediar în acest sens, dispunând citarea inculpatului și încunoștințarea apărătorului ales al acestuia.
Așa fiind, verificând din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, instanța de fond a constatat că, din probele dosarului rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul R. G. A. ar fi săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, aceea de tentativă la omor și văzând gravitatea faptei, ce rezultă din natura acesteia, modul și circumstanțele de comitere și anume: ușurința cu care inculpatul, cu un briceag a lovit-o, într-o zonă vitală, pe persoana vătămată, minor în vârstă de doar 12 ani, în urma unei simple altercații verbale dintre părți, determinată de tensiunile existente între concubina inculpatului pe de o parte și persoana vătămată Barcsa Nandor și fratele acesteia Barcsa P. Jr., pe de altă parte, a apreciat că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Totodată, instanța de fond a apreciat că menținerea măsurii arestării preventive este necesară și în vederea bunei desfășurări a procesului penal, dar și pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, având în vedere ușurința cu care inculpatul a folosit acel briceag împotriva unui copil, care putea avea și consecințe tragice, astfel că nu există garanții că, odată lăsat în libertate, acesta nu va mai săvârși și alte fapte penale, chiar dacă a intervenit împăcarea între familiile părților, astfel cum susține apărătorul ales al inculpatului.
Pe de altă parte, instanța de fond a apreciat că măsura arestării preventive este și proporțională cu gravitatea faptei pentru care inculpatul este trimis în judecată, având în vedere că acesta este cercetat pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 32 Cod penal, raportat la art. 188 Cod penal, faptă ce prezintă prin natura sa un pericol social concret ridicat, fiind îndreptată împotriva vieții unei persoane, ca valoare socială supremă în ierarhia valorilor, ocrotită de orice sistem de drept.
Însă, față de stadiul procesual în care se află prezenta cauză, inculpatul beneficiază în continuare de prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 4 Noul Cod de procedură penală, art. 23 alin. 11 din Constituția României și art. 6 paragraful 3 din C.E.D.O., nefiind încălcate, în cauză, nici prevederile art. 5 paragraful 3 din C.E.D.O., care prevede dreptul inculpaților de a fi cercetați într-un termen rezonabil, sau de a fi eliberați în cursul procedurilor judiciare, termen ce trebuie apreciat în funcție de complexitatea cauzei, activitatea desfășurată de organele judiciare și atitudinea inculpaților din cauză, având în vedere că de la data luării măsurii arestării preventive au trecut doar 47 de zile, timp în care urmărirea penală a fost finalizată și inculpatul a fost trimis în judecată, iar prin încheierea din data de 29.05.2014, s-a dispus și începerea judecății, cu primul termen fixat la 16.06.2014.
În consecință, contrar susținerilor apărătorului inculpatului, instanța de fond a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestuia se mențin și în prezent, fiind îndeplinite atât condițiile prevăzute de art. 202 alin. 1 și 3 Noul Cod de procedură penală, cât și dispozițiile art. 223 alin. 2 Noul Cod de procedură penală, motiv pentru care, în baza art. 208 alin. 2 și 4 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive luată în cauză.
În baza art. 275 alin. 3 Noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, în termen legal, inculpatul R. G. A. care a solicitat instanței, desființarea încheierii contestate și rejudecând cauza, să se dispună cercetarea sa în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol public, anterior comiterii faptelor a fost integrat în societate, conflictul între părți pe care s-au grevat faptele nu mai există în prezent, iar buna desfășurare a procesului penal poate fi asigurată cu cercetarea sa în stare de libertate.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, văzând și dispozițiile art. 207, art. 208 Cod procedură penală raportat la art. 425/1 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul R. G. A., pentru următoarele considerente:
Existența indiciilor temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul R. G. A. este posibil autor al infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal, a fost apreciată prin încheierea nr. 8/2014 a Tribunalului C., prin care s-a luat față de inculpat măsura arestării preventive și prin încheierea din data de 05 mai 2014 a Tribunalului C., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 19/CP/07.05.2014 a Curții de Apel B., prin care s-a menținut această măsură preventivă. S-au avut în vedere următoarele mijloace de probă: proces - verbal de consemnare a denunțului; proces - verbal de cercetare la fața locului; acte medicale întocmite de medicii din cadrul Spitalului C., respectiv Spitalul de Pediatrie B.; declarațiile suspectului/inculpatului R. G. A.; procese - verbale încheiate la datele de 11.04.2014 și 12.04.2014; planșe foto; colet plic nr. 1 ce conține un briceag cu prăsele metalice și ornamente din corn de cerb, cu lungimea lamei de 8,5 cm și lungimea totală de 19 cm; coletul nr. 2 conținând băț cu lungimea de 91 cm și grosimea medie de 2,5 cm; declarațiile martorilor R. G., Barcsa P. Senior și Barcsa P. Junior.
Curtea constată că, până la acest moment procesual, nu au fost administrate probe care să conducă la neîndeplinirea în prezent a condiției existenței indiciilor temeinice cu privire la bănuiala rezonabilă că inculpatul ar fi posibil autor al infracțiunilor pentru care este trimis în judecată, în condițiile legislației penale române și în acord cu exigențele exhibate de jurisprudența C.E.D.O. ( cauza R. vs. România, C. vs. România, M. vs. România ).
Împrejurările comiterii faptei de care este acuzat inculpatul astfel cum apar din perspectiva indiciilor ce decurg din probele administrate ( cu respectarea prezumției de nevinovăție de care inculpatul beneficiază conform art. 23 alin. 11 din Constituție, art. 6 paragraf 2 din C.E.D.O. și art. 4 din Codul de procedură penală ), respectiv ușurința cu care se presupune că inculpatul ar fi comis o faptă cu un grad ridicat de pericol social ca aceea de tentativă de omor, vârsta victimei de numai 12 ani, conduc la existența unui pericol public al lăsării inculpatului în stare de libertate, fiind în continuare întrunite condițiile prevăzute de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 207 - 208 Cod procedură penală pentru a se dispune menținerea acestuia în stare de arest. Împrejurarea că anterior comiterii faptelor a fost integrat în societate nu are relevanță raportat la gravitatea faptei comise, iar susținerea potrivit căreia conflictul între părți pe care s-au grevat faptele, nu mai există în prezent, nu are suport probator.
Timpul scurs de la luarea măsurii arestării nu a diminuat pericolul public al cercetării în stare de libertate a inculpatului și nu justifică concluzia că o măsură preventivă mai blândă ar fi proporțională cu pericolul reținut.
Curtea constată că, în raport cu data arestării, față de complexitatea cauzei, nu a fost încălcat termenul rezonabil în care inculpatul are dreptul la judecarea cauzei sale sau la eliberarea în cursul procedurilor judiciare conform art. 5 paragraf 3 din C.E.D.O.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul R. G. A. împotriva încheierii din data de 30 mai 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 14, pe care o va menține.
Onorariul interpretului de limba maghiară în sumă de 62 lei, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.
Onorariul avocatului din oficiu pentru inculpat în sumă de 100 de lei, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga inculpatul R. G. A. la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul R. G. A. împotriva încheierii din data de 30 mai 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 14, pe care o menține.
Onorariul interpretului de limba maghiară în sumă de 62 lei se plătește din fondurile Ministerului Justiției.
Onorariul avocatului din oficiu pentru inculpat în sumă de 100 de lei se plătește din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă inculpatul R. G. A. la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03 iunie 2014.
PREȘEDINTE
A. D.
GREFIER
O. S.
Red. A.D./13.06.2014
Dact. O.S./17.06.2014
Jud. fond: M. E.
- 2 exemplare -
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 578/2014. Curtea... | Prelungire arestare preventivă. Art.234 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
